Oameni ce alearga mereu Oameni grabiti cu umbrele Oameni ce se feresc de picaturi si ele Alearga si ele, alerg dar si eu Alerg

spre un orizont necunoscut Strang in mine un vis nemeaivazut Scriu un catenc trist de dragoste Tristetea dulce ca o pacoste Cant dar despre tine cant Privesc oamenii si singurul meu gand Alearga catre tine a mia oara Dar se opreste in drum ca odinioara Picaturi stalucitoare ce invluie pamntul Si natura are loc de-si spus cuvantul As vrea acum sa te cuprind si apoi Apoi sa mor si sa nu privesc napoi Present e ce conteaza dar trecutul fredoneaza Viitor uitat ce imiteaza un trecut sumbru Iar prezentul si ploia sufletul mii umplu Frumoasa cu ochii verzi ce viseaza E frumos si al ei suflet dar trist Vesnic uitat acest nou paradis Si viseaza cu un fermecat zambet Dar totul se sfrasi in planset Adanc o doare a naruirii vis Si e trist acum acest nou paradis Templu fermect al inimii e gol Iar sufletul cade rece si domol Pe gand uitat de vremi Tecut tot prin atatea ierni Si suflet ce simte calda primavara Si inima ce salta si suspina dupa recea vara