Cnd amintirile...

Mihai Eminescu

Cnd amintirile-n trecut

ncearca sa ma cheme,
Pe drumul lung si cunoscut
Mai trec din vreme-n vreme.
Deasupra casei tale ies
Si azi aceleasi stele,
Ce-au luminat att de des
nduiosarii mele.
Si peste arbori rasfirati
Rasare blnda luna,
Ce ne gasea mbratisati
Soptindu-ne-mpreuna.
A noastre inimi si jurau
Credinta pe toti vecii,
Cnd pe carari se scuturau
De floare liliecii.
Putut-au oare-atta dor
n noapte sa se stnga,
Cnd valurile de izvor
N-au ncetat sa plnga,
Cnd luna trece prin stejari
Urmnd mereu n cale-si,
Cnd ochii tai, tot nca mari,
Se uita dulci si galesi?