Sunteți pe pagina 1din 2

Mihai Eminescu

Mai am un singur dor


Mai am un singur dor: n linitea serii S m lsai s mor La marginea mrii; S-mi fie somnul lin i codrul aproape, Pe-ntinsele ape S am un cer senin. Nu-mi trebuie flamuri, Nu voi sicriu bogat, Ci-mi mpletii un pat Din tinere ramuri. i nime-n urma mea Nu-mi plng la cretet, Doar toamna glas s dea Frunziului veted. Pe cnd cu zgomot cad Izvoarele-ntruna, Alunece luna Prin vrfuri lungi de brad. Ptrunz talanga Al serii rece vnt, Deasupr-mi teiul sfnt S-i scuture creanga. Cum n-oi mai fi pribeag De-atunci nainte, M-or troieni cu drag Aduceri aminte. Luceferi, ce rsar Din umbr de cetini, Fiindu-mi prieteni, O s-mi zmbeasc iar.

Va geme de patemi Al mrii aspru cnt... Ci eu voi fi pmnt n singurtate-mi.