Cine nu a citit în viaţa lui măcar un basm?

Dacă, totuşi, cineva a pierdut o

astfel de trăire, îi recomandăm să treacă peste această lipsă, lăsându-vă inima
să se bucure, visând şi trăind cu lumea basmelor, indiferent de vârstă. Întrucât,
dincolo de basm, există întotdeauna o dorinţă de a visa, aceste creaţii literare
sunt gândurile cele mai adevărate, şi mai vechi, ale omenirii. Informaţia
conţinută în basme ascunde, de multe ori, conotaţii spirituale, şi chiar
metafizice. Sau unele basme sunt descrieri hiperbolice ale condiţiei umane
aflată în faţa multiplelor probe, le-am putea spune ale existenţei şi devenirii.
Copiii, ale căror suflete sunt mai apropiate de matrice, prind aceste conotaţii
rapid, deşi nu ştiu să le exprime. Ceea ce avem de consemnat este faptul că atât
binele cât şi răul devin entităţi absolute, nu doar relative, iar eterna luptă
dintre aceste două stări de fapt depăşeşte cadrul mitologic, pătrunzând chiar în
vieţile lor. Binele reprezintă autoritatea în sine, o dorinţă a receptorului despre
care emiţătorul are cunoştinţă.

Titlu articol: Conceptul de autoritate in basmul popular romanesc

Autor : Stefan Lucian Muresanu

Editia nr. 211 din 30 iulie 2011