Sonet II Sunt ani la mijloc i-nc muli vor trece Din ceasul sfnt n care ne-ntlnirm, Dar tot

mereu gndesc cum ne iubirm, Minune cu ochi mari i mn rece. O, vino iar! Cuvinte dulci inspir-mi, Privirea ta asupra mea se plece, Sub raza ei m las a petrece i cnturi nou smulge tu din lir-mi. Tu nici nu tii a ta apropiere Cum inima-mi de-adnc o linitete, Ca rsrirea stelei n tcere; Iar cnd te vd zmbind copilrete, Se stinge-atunci o via de durere, Privirea-mi arde, sufletul mi crete.