17.07.

2013

Despre complexe fara ghilimele - Numarul 159 - Martie - 2003 - Arhiva - Observatorcultural.ro

Despre complexe fara ghilimele

Autor: Adina DINIOIU | Categoria: Literatur | 0 comentarii

Mircea MARTIN G. Calinescu si complexele literaturii romane (editia a II-a) Editura Paralela 45, Colectia 60, 2002, 206 p., f.p.

Reeditata anul trecut la Editura Paralela 45, cartea lui Mircea Martin, G. Calinescu si complexele literaturii romane nu este si o editie revazuta de autor; ea reproduce intocmai prima versiune, aparuta in 1981, sub auspiciile cenzurii, teoretic, adica legal, desfiintata din 1977!, cum spune autorul in Argument la editia a II-a (p. 5). Motivele republicarii acestei carti sint cel putin doua, dintre care unul explicit: Am avut insa si voi mai avea inca alte prioritati si, in asteptare, m-am hotarit sa republic acum versiunea din 1981 ca un fel de pariu cu cititorii de astazi si, in primul rind, cu cei nascuti acum douazeci si ceva de ani, ca si cartea de fata (p. 5). Pe de o parte, deci, un soi de tatonare a receptarii ei in actualitate (de catre tineri, mai ales), pe de alta implicit un stimulent, daca nu o obligatie pe termen mai lung, de a revedea textul, de a adauga pasajele cenzurate (inclusiv de cenzura interioara!), finalmente, de a-l rescrie in conditiile societatii noastre postcomuniste, nu mai putin bintuite de complexe (fara ghilimele). Or, se intimpla sa fac parte din acea categorie de cititori la care face apel cu predilectie Mircea Martin: am citit volumul intrebindu-ma in ce sens vede autorul reeditarea sa ca pe un fel de pariu cu cititorii de astazi. Intr-o buna masura, la mijloc este istoria cenzurii comuniste, spectrele ei banuite la lectura, dar si acelea, mai discrete, ale autocenzurii. Pariul cu cititorii devine astfel si un pariu cu sine insusi, peste timp, un soi de depasire a unui prag psihologic (Mircea Martin marturiseste ca dupa 1990 nu a avut nici ragazul, nici macar curiozitatea de a reciti aceasta carte), pe care noi, cititorii mai tineri, nu-l putem recepta ca atare. Si spun aceasta pentru ca m-a frapat la lectura in cazul cartii de fata, dar am putea extinde discutia eleganta (detasarea) fragila a tonului, dansul fulgurant al subversivitatii, lipsa transarii. Amintind in Argument la editia a II-a de mica inevitabila aventura a publicarii volumului, Mircea Martin noteaza, de altfel, cu luciditate: Astazi, totul pare derizoriu sau chiar ridicol, dar atunci, in 1981, cind am obtinut sa ramina in textul trimis spre publicare urmatoarele cuvinte: Nici un decret nu va putea stabili vreodata un mod singurul de a fi patriot, am avut sentimentul unei (mici) victorii (p. 6). Pariul cu tinarul cititor se poate referi, pe de o parte, la o chestiune de strategie textuala, iar pe de alta, la dezbaterea de idei propriuzisa, la complexele culturale/literare care continua sa ne bintuie (reajustate, pe masura vremurilor). Daca analiza fara menajamente a complexelor culturale persistente in chiar interiorul directiei criticiste, Maiorescu, Lovinescu, Calinescu (inclusiv Iorga) se vadeste un demers eficient (intre putinele astazi, adresate, oricum, unei categorii de cititori fatalmente restrinse), cealalta miza, nostalgica, a rezistentei/micilor victorii in fata cenzurii oficiale pierde din ce in ce mai mult teren in receptarea postcomunista. Si constatarea ii priveste nu numai pe scriitorii din anii 60-70 (cartea lui Mircea Martin a aparut in Colectia 60 a Editurii Paralela 45), dar si pe mai tinerii optzecisti, pentru care dialogul cu cititorul peste umarul cenzorului se arata mult mai stringent. As spune ca, pentru tinarul cititor de azi, a citi un text aparut in epoca, din perspectiva luptei cu cenzura, inseamna, de fapt, a se aseza intr-o anumita situatie de lectura, una de natura mai ales psihologica, de empatie sau de transpunere, si mult mai putin una hermeneutica, cu punct de plecare textual. Cenzura interioara de care vorbeste Mircea Martin din pacate, foarte greu represibila in epoca si foarte greu de acceptat de noi astazi isi va fi fabricat un mecanism compensatoriu (drumul e de la scriitor catre cititor) al lecturii cu cifru, de multe ori o proiectie mentala cu friabila baza in text. Pentru cititorul tinar de azi, (micile) victorii smulse cenzurii desi de inteles omeneste (si recuperabile empatic) sint de o trista inconsistenta Ca si in alte cazuri de confruntare cu cenzura, Argumentul cartii (al primei editii) constituie de fapt acel avertisment adresat cititorului ei, este locul in care se stabileste un pact de lectura (lectura cu cifru): Mircea Martin reuseste sa salveze de la cenzura (chemat amiabil in biroul lui Mircea Santimbreanu, la un pahar de whisky) aceste fraze finale: Nemultumirea rezultata dintr-o perspectiva interioara, obiectia intemeiata, dialogul purtat chiar si in contradictoriu pot fi tot atitea moduri de a iubi. Supralicitarea nu este singurul raspuns posibil la minimalizare sau denigrare [s.m.]. De fapt, ceea ce trebuie respins este insasi aceasta alternativa pe care, din pacate, disputa actuala in jurul calinescianismului pare sa ne-o propuna. La fel, in ce priveste ideile. Nici un decret nu va putea stabili vreodata un mod singurul de a fi patriot [s.m.]. Declarindu-ma ca si Calinescu un roman filoroman, nu cred ca singurul mod de a o dovedi este exaltarea si absolutizarea valorilor nationale [s.m.]. Cartea aceasta nu se va situa la mijloc intre doua excese contrare ci, pe cit ii va sta in putinta, deasupra si in afara lor [s.m.] (p. 12). A intreprinde in anii 80 o exegeza critica a calinescianismului (v. in volumul de fata problema traditiei noastre culturale, vechimea si continuitatea ei organica) insemna a te situa pe un teren minat (Mircea Martin marturiseste ca pentru volumul al doilea, consacrat specificului national, sensului patriotismului etc., nici nu-si facea iluzii de publicare), or, apelul la spiritul disociativ, neconcesiv dar lipsit de dogmatism in materie de valori nationale, deopotriva cu evitarea caii de mijloc in favoarea unei perspective mai cuprinzatoare, fie si de ordin teoretic, reprezinta malgr tout una dintre atitudinile oneste (si profitabile) pe care ti le puteai permite, ca intelectual, in epoca.
www.observatorcultural.ro/index.html/Despre-complexe-fara-ghilimele*articleID_7736-articles_details.html?&articleID=7736&printPage=1&setWindowNam 1/2

17.07.2013

Despre complexe fara ghilimele - Numarul 159 - Martie - 2003 - Arhiva - Observatorcultural.ro

In ce priveste continutul de idei al cartii (v. mai ales analiza disociativa a conceptelor cultural si estetic in capitolul V, respectiv organicism si estetism in capitolul VI, dar si ideea interventiei subiective, a inventiei criticului in cucerirea unei traditii culturale organice, capitolul VII), as vrea sa ma refer si la acest nivel la pariul cu actualitatea pe care il declara autorul. Oare in ce fel ne (mai) raportam (cel putin noi, tinerii) la complexele culturale mostenite sau nou fabricate? In postfata la editia a doua, N. Manolescu (care a scris si o cronica de intimpinare in 1981) dupa ce reia ideea unei incompatibilitati intre Mircea Martin si G. Calinescu (ghicim, pe fondul propriilor afinitati cu maestrul) si remarca absenta din discutie a complexului de superioritate care s-a numit protocronism subliniaza actualitatea indiscutabila a cartii reeditate: Daca vrem sa ne convingem ca suferim de un complex al inceputului continuu st, e destul sa vedem cum se repeta, mai in fiecare generatie, aceleasi probleme. Provincialismul, izolarea, lipsa de audienta nu i-au obsedat doar pe Cioran si Ionesco, la mijlocul secolului XX, ci si pe altii inainte. Urmarind riguroasa demonstratie a lui Mircea Martin, putem nota o repetitie aproape uimitoare a unei stari de fapt. Si anume, in fiecare epoca, exista un cuplu ideologic semnificativ: autohtonistii si occidentalistii. Cuplul ascunde o opozitie: intre cei care nu vor sa-si vinda tara [s.a.] slogan foarte caracteristic din primele luni postdecembriste , contind pe trecut, traditie si specific, si cei care doresc integrarea europeana (s.a.) (azi, si mondiala). N. Manolescu radiografiaza corect o stare de lucruri recurenta in cultura noastra (de care s-a ocupat mai recent si Sorin Alexandrescu in Paradoxul roman) si pe care o atinge Mircea Martin in cartea sa din 1981 (desi invaluita in acel spatiu inaderent la concret, obligatoriu in epoca). Criticul ii adauga conotatiile politice respective, actuale dupa 1990 incoace. In contextul in care literatura ca atare intereseaza din ce in ce mai mult numai cercuri inguste (de specialisti sau cititori pasionati, impactul unui discurs asupra complexelor literaturii romane diminueaza in favoarea unui discurs cultural (in sensul postmodern), de audienta mai larga. Din pacate, la noi, un astfel de discurs critic de mare forta/luciditate, dar si plin de promptitudine (v. cazul unor Alain Finkielkraut sau Pascal Bruckner, in Franta) e prea putin prezent in spatiul cultural al actualitatii. La mijloc sa fie o lipsa de energie teoretica (daca nu e si acesta un complex)? Mai mult decit atit, cred ca e vorba de o lipsa de atitudine/responsabilitate publica, de solidaritate sau distanta critica fara interese de culise a intelectualului roman. Spatiul nostru cultural tinde sa se piarda, daca nu in marea indiferenta, atunci in partizanatele marunte. Ce inseamna aceasta pentru tinarul cititor/intelectual? Intii de toate, el are sansa de a scapa de complexele (cu sau fara ghilimele) pe care i le serveste societatea noastra incremenita in tranzitie; in plan teoretic, se poate descurca foarte bine cu (citeste: fara!) ele, dezinhibat de ideile calinesciene ale traditiei organice cu orice pret si ale unui specific national, insa spatiul public al culturii (pe care tot tinarul are sansa sa-l resuscite) nu se creeaza in teorie, ci cu spirit pragmatic si ajutor din partea institutiilor culturale. Suport care nu exista, pina una-alta. O solutie ar fi sa incerci totul cu orice pret, sa te faci luntre si punte Alta, cu punct de plecare principial, sa incerci sa faci totul in limitele onestitatii profesionale, insa rezultatul verificat este fie lupta cu morile de vint, fie unul mult sub eforturile depuse. Ar mai fi abandonul, cu varianta resemnarii aici sau cu aceea a plecarii din tara (acolo cine stie?). Una peste alta, riscurile care-l pindesc pe cititorul nascut acum douazeci si ceva de ani, ca si cartea de fata (p. 5) nu sint legate de mostenirea unor complexe culturale, nici macar de fabricarea altora, ci mai degraba de un scepticism greu de purtat, citeodata paralizant, favorizat de inertiile institutionale, de lipsa de deschidere a mediilor culturale, de absenta sanselor corespunzatoare de afirmare publica.

www.observatorcultural.ro/index.html/Despre-complexe-fara-ghilimele*articleID_7736-articles_details.html?&articleID=7736&printPage=1&setWindowNam

2/2