Reformatorul (de Costache Ioanid)

Pe crrui, prin vaduri i meandre, vd rsrind din slove ce se terg un brav stegar pornit din Witenberg, dintre cdelnii vechi i policandre. l vd cum scormonea n pagini sacre, n Pavel, n Ioan, n Habacuc. Iar beznele stteau pe el buluc: concilii, ritualuri i masacre. Clare ca un cavaler cu-armur, dnd iure printre vase de-alchimist, el cuta nfrigurat pe Crist n tainicele texte din Scriptur. Posteritatea rece nelege: Da, Luther a pornit vizionar i-a regsit un sens pierdut: spre har; salvare prin credin, nu prin lege! O lumini doar. Abia vzut. Doar un opai palid e de-ajuns ca s-i arate drumul cel ascuns ce duce spre lumina absolut. L-au osndit sever la Worms prelaii. i astzi l condamn cei subiri. "O, ce vulgaritate-n convorbiri! Ce violen-n scris, n declaraii!" Contemporani, v tiu severitatea, dar nu luai istoria-n rspr. El, Luther, ne-a adus un adevr, chiar dac n-a adus deplintatea.