Cautand o poveste de dragoste

Fumul se scurgea usor prin mica deschizatura ce o formau buzele sale. Urca incet lovindu-se de aerul greu si toxic ce o inconjura deja. Era devreme si in ora aceea in care ziua si noaptea inca isi disputau suprematia, gandurile ei se roteau in linistea deplina.Se gandea la lume, la univers, la dimensiunile ridicol de mici pe care le au oamenii in aceasta galaxie si totusi isi manjesc mintea gandindu-se ca ei, fiecare in parte sunt deosebiti, importanti, unici si chiar centrul unui microunivers creat de propriile lor imaginatii.

-Prostii!

Asta a rostit sufland ultimul fum. Apoi si-a stins tigara pana cand a transformat toate bucatelele stralucitoare de tutun in scrumul gri in care se ingropa de fiecare data mai mult. Apoi incepu sa vorbeasca singura invartindu-se indignata prin camaruta pe care o numea casa.

-Importanti, auzi, de parca ii pasa cuiva cu adevarat de noi. N-am priceput niciodata cum putem fi atat de egoisti incat sa credem ca exista cineva care, pe langa faptul ca ne ocroteste, se mai transforma si in vreun duh din lampa capabil sa ne indeplineasca dorintele. Voi oamenilor sunteti tare ciudati, tare de tot. Dar uite cum ma gasesc eu dandu-mi cu parerea despre umanitate de parca as fi vreun extraterestru. De fapt sunt la fel, toti suntem, anomalii ale aceluiasi cod genetic. Indiferent ce s-ar intampla, pusi in situatii similare vom reactiona la fel. Sa luam cel mai elementar exemplu, iubirea. Sentimentul suprem, vital, ce ne conduce vietile si le da un sens. Stii ceva? Iubirea asta este plina de prejudecati! Ni se spune ca vom gasi ACEA persoana. SI o cautam si o cautam si

Privirea ii pica pe o veche poza aruncata intr-un sertar. Parea fericita acolo

-Oare el o fi fost al meu? Nu, nu ia uite cum ma contrazic. De-asta ma enerveaza rasa asta a noastra, suntem slabiA si vorbim mult, dar prost.Mai ales prost. Adica uite-ma pe mine, tin pledoarii despre stereotipie si cum vad o poza ma apuca nostalgia. Vorbele, cred ca asta ne strica cel mai tare. Se spune

ca asta ne diferentiaza de maimute, ca asa am evoluat noi cei mai destepti de pe Pamant. Uneori cred ca-s mai buni ca noi, in loc sa arunce cuvinte la intamplare, impart mancarea sau se uita cu ochi mari. Eu sincer m-am saturat. Mesaje, reclame, povesti, filme, serialetoate despre iubire si cum ar trebui sa fie. Am observat-ia un creion de pe birou si incepe sa gesticuleze- ca primul si cel mai important lucru este sa spui cuvintele- trage o foaie si scrie mare TE IUBESC cu inimioare deasupra I-ului-.Asa bun, apoi sunt oamenii aia perfecti, romantici si decorul potrivit- deseneaza un norisor din care cade zapada si doua capete cu caciuli indesate pe ochi, apoi o sageata si scrie PRIMUL SARUT-. Acum trebuie sa se intalneasca intr-un mod penibil pentru ea, lucru ce lui i se pare foarte dragut si sa se indragosteasca instant, de parca asta se intampla si in realitate, ah apoi intervine o neintelegere pe care o rezolva magic in final si puf marea dragoste se petrece. And they lived happily ever after, just like that!

Ia foaia, o mototoleste si o arunca fix in cosul de gunoi. Uralele publicului se aud, a marcat in momentul in care toti isi pierdusera speranta. Se intoarse cu scaunul si puse creionul in coltul gurii.

-Eu as vrea sa fac the real thing. Ia sa vedem, hmmm.Se intalnesc, unde? Intr-un loc in care ea este foarte incomoda, el se uita la ea, ea la el si apoi prin niste prieteni binevoitori se vor cunoaste. Primele intalniri sunt ciudate si apoi se gasesc in momentul in care trebuie sa se hotarasca. Da sau nu? Zic hai sa incercam si de aici porneste relatia. Fara artificii, fara ninsori, in care apropo nu e nimic special, e doar rece si ud, fara dragoste la prima vedere .

Lasa creionul pe birou, se ridica de pe scaun si incepu sa vorbeasca unei persoane imaginare

-Stii ceva? Am vazut o treaba, asta cu te iubesc, e interesant cum lumea arunca peste tot cu aceste cuvinte. Ai crede ca sunt toti plini de sentimente atat de puternice incat explodeaza si trebuie s-o spuna tuturor. Mda, dar mie nu prea-mi pasa.

Brusc, isi aduse aminte de faptul ca trebuie sa plece. Se uita la ceas, clipi de doua ori sa se asigure ca nu se insala si izbucni intr-o agitatie nebuna. Se indrepta spre dulap si incepu sa arunce cu haine catre mijlocul camerei pana se facu o mica gramajoara in varful careia se afla un tricou rosu. Se intoarse pe calcaie si puse repede mana pe tricou. Cu el in brate si cu inca vreo cateva haine pe care le gasise in fundul dulapului se indrepta spre baie.

-Bun! Arat ca dracu!

Ia tricoul si il miroase.

-Parca l-am mai purtat pe asta! Merge

Se imbraca rapid, isi ia pantalonii si dupa ce se impiedica de vreo doua ori de marginile lor reuseste sa se ridice privindu-se in oglinda. Se uita putin stramb observandu-si un punct rosu pe obrazul drept.

-Perfect, tu mai lipseai! Aleg sa te ignor azi, ma grabesc!

Isi prinde parul intr-o coada pe care o infasoara formand un coc fix in varful capului. Se uita la ceas din nou si se hotaraste ca deja este in intarziere. Se incalta rapid, isi ia geanta si geaca din cuier si pleaca.

-Ma voi imbraca pe drum-isi spuse in timp ce cobora scarile.

Isi lua geaca pe ea in timp ce alerga spre autobuzul ce tocmai pleca.

-Normal! Asa du-te!!-Striga in spatele lui si apoi incepu sa mormaie-bineinteles ca de fiecare data cand sunt in intarziere pierd si nenorocitul asta de autobuz.

Si-a bagat mana in geanta si a scos telefonul incepand sa tasteze: Voi intarzia. Am pierdut masina asta infecta.Sa-mi pastrezi un loc, ne vedem acolo. Te pup!

Sleita parca de puteri, fu atrasa de un loc gol pe bancuta din statie. Se aseza. Alaturi de ea, statea o batranica. Avea parul alb cu reflexii movulii, strans intr-o coada impletita ce-i cadea pe spatele vizibil curbat. Ridurile ii brazdau chipul facand o harta a vietii sale. Dar ochii, peste ei parca timpul nu lasase nicio urma. Erau de un albastru clar si priveau in gol.Probabil, daca te-ai uita mai atent, ai putea vedea o intreaga poveste desfasurandu-se in ei. Deodata se intoarse parca trezita dintr-un vis.

-Nu te mai supara draga mea, sunt lucruri mai grave in viata decat sa ajungi intr-o zi putin mai tarziu.

-Nu m-am suparat, spuse fata, doar caei bine imi pare rau ca n-am ajuns putin mai devreme. Sunt enervata din cauza neglijentei mele.

-Stai linistita, zambeste, sa nu cumva sa faci riduri, intr-o zi vei ajunge ca mine.Sa stii ca intr-o vreme, cam cand eram de varsta ta, faceam si eu aceleasi greseli. O datare bataioasa mai eram. Si cu ce m -am ales? Cu fruntea asta plina de riduri de la atata incruntat. Daca nu te temperezi acum vei realiza ca ceea ce-ti spun e adevarat cand vei simti o mare durere. Eu una am stiut cand mi-am pierdut iubirea

Ochii ei se umplura de lacrimi. Lichidul se amesteca atat de frumos cu albastrul irisului ei incat iti dadea impresia ca te uiti cum se lovesc valurile unei mari involburate de stancile ce-o opresc din revarsare. In pumn strangea o verigheta aurie in al carei interior erau inscriptionate cuvintele Te voi iubi pana la moarte si dincolo de ea.

Fata zambi. I se parea ca citeste o pagina dintr-un roman sau ca cineva ii spune vreun basm, dar nu era asa. Un alt autobuz se apropia dar il lasa sa plece. Era atat de curioasa, o macina ideea ca putea sa afle the real thing. Telefonul ii bazaia in buzunar. Il scoase rapid si dadu un mesaj scurt Nu mai vin, iti povestesc mai tarziu.

-Nu pleci?intreba femeia.

-Nu, as vrea sa va ascult povestea. Viata mea mai poate astepta o zi.

-Mi-am dat seama dupa zambetul tau.As putea sa jur ca voi, copiilor, nu mai stiti sa iubti. Va incurcati viata atat de tare si aveti impresia ca sunteti mai liberi daca va luati unii pe altii si va schimbati asa ca pe sosete. Oamenii astia v-au indus ideea ca dragostea incatuseaza dar ea nu face decat sa te transforme intr-o persoana mai libera ca oricand. Te opreste din cautare si te elibereaza ca intreg. Dar voi nu faceti decat sa rostiti cuvintele crezand ca asa veti simti ceva.

-Sincer doamna, eu va dau dreptate. Toti spun ca pentru a ne salva sufletul trebuie sa cumparam lumanari sau sa donam bani unora dar nimeni nu-ti arata ca adevarata salvare sta in sentimente curate, frumoase, nepatate de ura, scarba, minciuna si inselaciune.Asta ne trimite in Iad, caci nu exista damnare mai mare decat cea pe care o putem avea aici.

-Esti ciudatica fetito, nu in rau, doar ca nu te integrezi in nebunia asta. Ce gasesti tu in baietii astia fara pic de stil? Pai sa stii ca pe vremea mea

-Da da, erau in costume, aveau cravata si pantofi. Te priveau luni intregi fara sa aiba curajul sa-ti vorbeasca. Cred ca era frumos

-Ei sa stii ca al meu n-a fost chiar asa de timid. Ba chiar era un glumet, baiat rau cum ati spune voi acum. Si chiar nu-mi placea la inceput, mi se parea un arogant si jumatate.

Fata incepu sa rada. Batrana zambi putin amar

-Razi fetito, dar nu ai aflat inca, se pare, cum este adevarata dragoste

-Probabil ca aveti dreptate, dar oare cum isi da cineva seama ca este acea dragoste?

-Nu este atat de simplu, e ca si cum ai spune ca iti intra in sistem, ca este o parte din tine. Eueu de cand am ramas singura ma simt incompleta

Batrana ofta incercand sa-si opreasca lacrimile cu o batista de matase.

-Cred ca l-ati iubit multdar nu mi-ati spus povestea dumneavoastra, doar am pierdut un autobuz si cateva cursuri pentru asta

-Acum iti spun, macar asa imi mai amintesc si eu de tinereteehe ce varsta frumoasa. sa nu-ti doresti niciodata sa imbatranesti!

-Cateodata am impresia ca m-am nascut batrana, spuse fata zambind.

-Facem schimb?

Cele doua incepura sa rada.

-Nu ti-ai trait inca povestea, viata e facuta din lucrurile astea marunte. Dar iti promisesem o poveste. Ei bine era o zi calduta, de primavara, cam ca acum. Imi amintesc si acum florile rozalii ale copacilor ce imprastiau o mireasma deosebita. Eram inca fata de scoala si, dupa cum probabil stii deja, noi faceam separat scoala si liceul de fete era chiar la inceputul strazii asteia. Da, aveam uniforme bleumarin cu fuste plisate si camasute albe. Stateam in gazda la o batrana pe undeva pe-aici. Strada asta era plina de case pe vremea aceea, nu stiam noi de blocuri. Si gazda mea avea un fiunu-ti imagina, nu era el, fiul asta al ei, Marin il chema, era cam de-o seama cu mine. Uratel saracul, avea un par negru si parca nespalat mereu, mi-era tare mila de el uneori. Dar ce sa vezi, Marinica avea un prieten, pe Stefan, fiul cuscrei surorii gazdei-femeia radea. Asa ca sa intelegi, asta era frumosul meu. Aparea el in costumatia de militar. Mereu cu vernilul alaniciodata nu mi-a placut. Era inaltut, cu ochii verzi. Ce-i drept imi cam fugeau ochii dupa el. Ce nu-mi placea era aroganta lui. Era un fel de macho al vremurilor noastre. Toate il placeau si el tot stramba din nas. Pare-mi-se ca nici eu nu eram de lepadat ca i se cam aprinsesera calcaiele dupa mine.

Fata ii sorbea fiecare cuvant. Deja vedea casa, pe Mirciulica baiatul putin uratel, pe Stefan militarul si pe doamna din fata ei fiind o frumusete cu parul de abanos ce stralucea din toata fiinta sa, pe care nici macar uniforma nu ar fi aratat urat. Lumina din ochii sai era mult prea puternica, raspandea atat forta cat si frumusete.

-Mai esti atenta?

- Bineinteles, continuatima scuzati, imi imaginam doar.

-Bine, te vazusem putin pierduta. Asa, cum spuneam, ne cam placeam, insa nu as fi putut sa cedez, doar aveam si eu orgoliul meu. Dupa un timp de cand ne-am cunoscut si vorbeam deja ca si amici, Stefan a inceput sa-mi scrie niste scrisori. Imi spunea mereu ca sunt frumoasa, ca ar vrea sa ma scoata undeva, ca se gandeste la mine. Nu ma atingeau cuvintele lui, fiindca vazandu-l mereu in preajma altor fete mi se pareau exagerate, pur si simplu imi venea foarte greu sa cred in sinceritatea lui. Cum terminam sa le citesc, zambeam si le puneam in cosul de gunoi. Ma amuza perseverenta lui insa fiindca nu se oprea chiar daca nu primea raspuns. La un moment dat insistenta lui ma facuse sa incep sa-i cred unele cuvinte. Insa nu peste mult timp a vazut ca eu le aruncam. De atunci a rupt legatura, nici macar nu mai venea sa-l viziteze pe Mircea. Ma simteam prost

-Pai cum ati ruptdar el etrebuia sa fie-spuse fata cu voce tremuranda.

-De ce ma intrerupi? Ti-am zis ca el e, ori ma asculti ori ma ridic si plec!

-Ma scuzati, n-am vrut sa va deranjezcontinuati, va rog!

-He he, te-am speriat. Nu iti face griji draguto, nu m-ai deranjat, doar mai schimbam putin atmosfera, era un aer prea incordat si e asa o zi frumoasa Bun, unde ramasesem? Ah da, la scrisori. Mi-a parut intr-adevar rau, fusesem putin prea dura si cred ca macar putin exista o umbra de adevar in cuvintele lui. Dar ti-am spus, eram tare bataioasa, asta m-a adus si in momentul pe care o sa ti-l povestesc acum, poate o sa-ti para putin cam greu de crezut:

Vara era pe sfarsite, deja trecusera luni bune de cand nu-l mai vazusem pe Stefan. Ma mai gandeam uneori la el, dar ma credeam oricum cea mai puternica dintre toti. Dupa o iesire cu niste prieteni am refuzat vehement sa las pe careva sa ma conduca. Am batut drumul asta de 100 de ori, le spuneam, nu are ce sa mi se intample. In viata mea nu m-am inselat atat de tare. Cred ca trecuse de ora 12:00 si am hotarat sa merg pe niste scurtaturi, sa ajung mai repede acasa. Ma gandeam la una alta, priveam in sus, eram prea absorbita de mine ca sa aud pasii din spatele meu. Am simtit doar o mana apucandu-ma de gat, tremuram si n-am reusit decat sa scot un tipat ascutit inainte ca cealalta mana sa ma prinda de gura. Aveam un sentiment de neputinta ce ma paraliza. Stii ca toti ne facem scenarii in minte cum daca as fi atacat m-as lupta cu toate puterile. Eu inlemnisem, mimam lovituri in minte dar corpul meu nu se misca. Incepusem sa-mi iau adio de la viata in timp ce urlam in podul palmei unui necunoscut, nici macar nu apucasem sa-i vad fata. Doar il simteam in spatele meu, ii simteam respiratia in ceafa, ranjetul de psihopat, bucuria pe care o avea uitandu-se la mine cum sufeream. Ma tragea cu putere spre o straduta laturalnica. Am auzit cand mi-a spus Daca nu taci, te omor!, apoi m-a aruncat la pamant. Atunci i-am

zarit figura, era un tip chel, cu ochi mici si alungiti, un nas de boxer si buzele subtiri ce ii incadrau niste dinti sparti si galbeni. Radea, se bucura de frica ce-o emanam. Isi cobori mainile pe sub burta si incepu sa se desfaca la cureaua jerpelita ce-i tinea pantalonii. Simteam cum o sa mi se faca rau, mi se intorcea stomacul pe dos cand il vedeam, iar lacrimile imi curgeau neincetat. Am soptit te rog,nu!, dar nu m-a auzit. Radea in continuare. Probabil ca rasul asta al lui a fost ceea ce m-a salvat caci l-a facut sa nu auda pasii din spatele lui. Nu stiam cine este pana n-am prins un strop de lumina. Aveam ochii incetosati dar pantofii negrii peste care se revarsau pantalonii verzui mi-au amintit de cineva. Sa fie oare el?. Omul ce m-a atacat a fost doborat intr-o fractiune de secunda printr-o lovitura in ceafa. Inima imi batea in continuare cu putere, atat de tare incat simteam ca-mi va tasni din piept. Apoi l-am vazut, era intradevar militarul meu. S-a apropiat, m-a strans in brate si mi-a soptit totul va fi bine, linisteste-te. Inca tremuram, inca imi curgeau lacrimi. Nu puteam nici macar sa-i multumesc. Pentru a ma calma a inceput sa-mi povesteasca despre cum era prin preajma la o plimbare si a auzit tipatul meu. S-a uitat pe toate stradutele si m-a gasit. Nu stia ca sunt eu, dar avea o presimtire. M-a dus in brate pana acasa. L-am rugat incetisor sa nu trezeasca pe nimeni, mi-era rusine de slabiciunea mea. A zambit si mi-a respectat dorinta. Cand am ajuns in camera mea, m-a asezat in pat. In acel moment l-am apucat de cap si l-am sarutat, apoi i-am soptit sa nu ma parasesti niciodata. A dormit cu mine in noaptea aceea si de atunci in toate celelalte nopti. N-am mai simtit teama niciodata pana s-a dus

Fata avea lacrimi in ochi. Fusese atat de impresionata incat nu mai putea spune nimic. A mai ramas asa o perioada, statea pe banca, se uita la autobuze, la oameni, la cerul pe care rula filmul acestei povesti la nesfarsit. Pana si-a revenit femeia disparuse, nu apucase nici macar sa-i multumeasca. Parea ca totul a fost ireal. Saptamani intregi a incercat s-o mai zareasca dar nu a reusit. Nu isi dorea decat sa vorbeasca inca o data cu dansa, dar nu mai era de gasit. Tot ce vroia era sa-i multumeasca pentru indeplinirea unei dorinte, ca in sfarsit a aflat o adevarata poveste de dragoste