George Toprceanu

Un duel
Eroii mei sunt doi cocoi De ras, pintenai, frumoi Ca ofierii la parad. Doi cavaleri aristocrai. Dintr-o privire ofensai ncep duelul fr spad. Au martori puii speriai. Teren - o parte din ograd, Dar n-au motiv de sfad, Cci nu se tie-a cui e vina Misteru-nvluie pricina, Deci: cutai gina... Din amndou prile Se-ncep ostilitile. Ei stau o clip fa-n fa Cu ciocurile la pmnt, Apoi deodat-i iau avnt i lupta-ncepe sltrea: Sar deodat, Dau cu ciocul. Cad alturi, Schimb locul. Bat din aripi, Dau din gheare. Unul cade, Altul sare... Iar s-atac, Iar se pic... Dar deodat nu mai mic... Fa-n fa, mult vreme, Stau aa, ca dou gheme Neclintite i zburlite, Pn cnd, pe nesimite, Unul prsete sfada, ntorcndu-se cu coada...

* Atunci iei de sub opron Un folozof-clapon, Urt -atta de btrn nct A dat n mintea puilor... El s-a oprit n faa lor Cotcodcind sonor: - Eu dezaprob acest conflict. E o ruine, un delict Nedemn de vremi civilizate. Dar ateptm un viitor Cnd, mndri de chemarea lor, Cocoii nu se vor mai bate... Voi v certai pentr-o gin, Dar nu vedei? E curtea plin! Ba trecei gardul la vecini, C i p-acolo sunt gini... De ce v punei gheara-n gt? S lase unul ct de ct, S dea i cellalt ceva, Eu, ct de ct, socot c-o da!