PROPOLIS Propolisul vine de la cuvintele greceti pro = pentru, polis = cetate i putea fi tradus liber ca un complex de substane destinat

aprrii cuibului, n special, n vederea iernrii. Albinele l recolteaz de pe diferite plante (cire, viin, plop, brad, molid etc.) i l transport n cuib. Cu ajutorul propolisului albinele astup crpturile stupilor i acoper cadavrele duntorilor pe care i rpun n interiorul stupului (melci, oareci, oprle, bondari) sau cadavrele albinelor moarte pe care nu le pot scoate n afara stupului. Studiile de ultima ora evidentiaza ca propolisul prezinta avantajul de a fi un veritabil antibiotic natural, la fel de eficient ca streptomicina si penicilina, administrate frecvent. Propolisul, ca si antibioticele obtinute industrial, are actiune decisiva asupra unui mase de germeni cum sunt stafilococii, streptococii, unele bacterii. In plus, propolisul, comparativ cu antibioticele industriale, nu prezinta efecte adverse. Studiile mai arata ca simpla administrare a unei ratii de propolis sporeste capacitatea de functionare a creierului pentru cel putin 6 ore. Propolisul s-a dovedit eficient in echilibrarea metabolismului, prevenirea imbatranirii celulelor, reglarea sistemului hormonal si cresterea productiei de anticorpi pentru eficientizarea sistemului imunitar. EXPLICATII. Cercetatorii au ajuns la concluzia ca aceste calitati ale propolisului sunt conferite de flavonoide. Exista aproximativ 500 de flavonoide diferite, fiecare fiind purtatoarea unei calitati benefice pentru sanatatea omului. Dintre aceste flavonoide, o buna parte se gasesc in propolisul obtinut din polenul adunat de albine din flori. In propolis se mai afla un compus numit propoline, extrem de valoros si care se administreaza sub forma de granule, pudra sau lichid. Mai trebuie retinut ca, pe langa aceste flavonoide, propolisul reprezinta si o importanta sursa de uleiuri esentiale, oligoelemente (aluminiu, crom, nichel, zinc, magneziu etc.), vitamina B3 si caroten. Oamenii de stiinta, cand s-au aplecat cu mai multa atentie asupra propolisului, au constat cu uimire ca acesta distruge nu mai putin de 21 de bacterii, 9 specii de ciuperci parazite, 30 de tipuri de virusuri (inclusiv varietatile lor!), ceea ce a dus la concluzia ca au de-a face cu cel mai puternic medicament antiinfectios cunoscut. In cel putin 200 de afectiuni propolisul a facut adevarate minuni, fiind un bun stimulator al refacerii tesuturilor afectate de rani, taieturi, arsuri, degeraturi, precum si in vindecare ranilor produse cu arme de foc si, mai ales, in cicatrizarea operatiilor. Propolisul inlatura sangerarea gingiilor, avand darul de a vindeca mucoasa bucala, iar balsamul protejeaza impotriva radiatiilor Roentgen si de alta natura. Pentru uz intern, el se foloseste pentru infectii ale cailor respiratorii si infectii ORL (bronsite, faringo-amigdalite, viroze respiratorii, otite, sinuzite, rinite, tuberculoza). De asemenea, este deosebit de eficient in tratarea unor afectiuni digestive si hepatice (gastrita, ulcer gastric, colecistita, ciroze, colite ulceroase, spasme digestive), ca si pentru parazitoze intestinale (eu, de exemplu, mi-am vindecat fiul, cand avea 6 ani, de giardia cu tinctura de propolis, la indicatia medicului pediatru, bineinteles). In acelasi timp, este folosit cu succes in tratarea infectiilor urinare, a tumorilor vezicale, in neuropatie diabetica dureroasa, stari de stres, migrene, ateroscleroza. Se poate folosi si pentru afectiuni ale cavitatii bucale si faringelui (stomatite, gingivite, abcese

dentare, paradontopatii, faringo-amigdalite, carii dentare, tartru dentar), afectiuni ORL (rinite, otite, sinuzite, otomicoze), afectiuni ale pielii (eczeme infectioase, arsuri, plagi, ulcer varicos, tricofizie, tuberculoza pielii, acnee, furunculoza), in afectiuni oftalmologice (blefarite, conjunctivite, sclerite, plagi), ca si pentru hemoroizi, fisuri anale, proctita, prostatita, metroanexita, cervicita, distrofii vulvare de menopauza, artrite, artroze si de asmenea in situatii de pre- si post-radioterapie. Tinctura de propolis se obtine prin introducerea propolisului fin maruntit in alcool de 85-95* Cel mai recomandat este alcoolul de secara. Ca sa puteti faramita bine propolisul, mai intai bagati-l in congelator. Din 200ml alcool de 90*si 60gr propolis, se face o solutie alcoolica de 30 %. Se tine la intuneric 7-8 zile, in care timp se agita din cand in cand. Dupa care se filtreaza prin doua tifoane cu vata la mijloc. Indicatii: epiderofitia plantara, zabaluta de origine micotica si streptococica, pitiriazisul fetei, intertrigo cervicial si axilar, cu diateza exudativa, dermatite, neurodermatite,pruritul scrotului si vulvei, eczeme umede si uscate, dermatoze pruriginoase. Se indica in mod deosebit in psoriazis, pomada ducand la ameliorarea acestei boli. In bronsitele cronice se recomanda cate 15-30 picaturi de trei ori pe zi, intr-un pahar cu apa. Lista bolilor in care propolisul se foloseste ca adjuvant este foarte lunga. Cum putem prepara acasa tinctura de propolis? Si acum, sa va dam o veste buna: tinctura de propolis se poate prepara si in casa, astfel: in proportie de 1:3 (la 3 parti=30 g propolis, se adauga 10 parti=100 g alcool etilic de 80-90 grade. Concret, se marunteste propolisul (pentru a se produce o macerare mai rapida) si se adauga alcoolul. Se pastreaza in sticle inchise la culoare, la intuneric si in mediu uscat, si se agita sticla de cateva ori pe zi. Dupa 7-14 zile (in functie de cantitatea preparata), se observa ca alcoolul a capatat o culoare inchisa (maro-rosiatica), in timp ce particulele de propolis care nu s-au dizolvat se depun pe fundul recipientului. Apoi se face o filtrare primara si una secundara, cu o hartie de filtru. Lichidul astfel rezultat trebuie sa fie clar, de culoare maro sau rosiatica. Tinctura se pastreaza in sticle curate, de culoare inchisa cu dop ermetic, la loc ferit de lumina. Ea se administreaza dimineata, 10-15 picaturi la copii si 30-50 picaturi la adulti, diluate in putina apa ori puse pe putin zahar sau pe o bucata de paine dupa care, timp de o jumatate de ora nu se mai mananca si nu se mai bea nimic, pentru a se forma pelicula de ceara. Seara, inainte de culcare, se ia din nou, in aceeasi cantitate si cu aceeasi specificatie: cel putin o jumatate de ora sa nu se bea nimic si sa nu se consume niciun aliment. Acest tratament de administreaza timp de 10 zile, dupa care urmeaza 10 zile de pauza, pentru ca mai apoi sa se repete cura de 10 zile si tot asa, pana incep sa se vada efectele tratamentului, si bineinteles, in functie de recomandarile medicului. Daca tinctura se picura pe o farfurie si se lasa sa se evapore alcoolul, se poate obtine pasta de propolis, care, amestecata cu alte ingrediente poate fi folosita cu succes in uz cosmetic. Si se mai poate prepara in gospodarie un extract uleios de propolis, din 10 g propolis combinate cu 200 g ulei de masline sau 100 g unt. Amestecul se incalzeste usor pe baie de abur, timp de 90-120 minute, la 50 grade, amestecand continuu. Apoi se filtreaza si se pastreaza la loc intunecos si racoros.