Pornirea Calculatorului

PORNIREA CALCULATORULUI
După ce am conectat la priza de curent alternativ atît calculatorul cît şi monitorul,

apăsăm pe butonul de pornire a calculatorului şi apoi pe butonul de pornire a
monitorului. Ambele butoane au de obicei inscripţionat lîngă ele un comutator stilizat
(un cerc străpuns de o linie). În situaţia în care calculatorul porneşte, vom sesiza că
se aprinde o luminiţă roşie pe panoul frontal al calculatorului (care arata activitate
din partea hardiscului), vom auzi ca porneşte ventilatorul sursei de alimentare şi
bineînţeles vom vedea că apare o imagine pe ecran.
După pornire calculatorul iniţiază secvenţa de autotestare ("Power-On Self Test" -

POST) în care verifică dacă principalele componente instalate (memorie, hardisc, etc.)
funcţionează corect. Dacă nu sînt sesizate defecţiuni, calculatorul va iniţia secvenţa
de butare ("boot") şi va încerca încărcarea sistemului de operare. Butarea
(demararea) este un proces automat, controlat de BIOS, care are ca scop pregătirea
calculatorului pentru a fi folosit de către utilizator. Putem asemăna butarea
calculatorului cu trezirea unui om din somn şi pregătirea lui pentru activitatea din
acea zi. Dar în situaţia de faţă, din cauza faptului că nu am instalat încă sistemul de
operare şi nici nu avem o dischetă de pornire băgată în unitatea de dischetă, va
apare un mesaj de eroare pe ecran care ne indică faptul că butarea este imposibilă.
Apăsam în acelaşi timp tastele Ctrl, Alt şi Delete (Ctrl+Alt+Del) şi calculatorul
reporneşte. De această dată vă trebui să ţinem apăsată tasta Del pînă cînd vedem că
apare un ecran albastru intitulat BIOS Setup Utility (program de configurare a
biosului). Explicarea utilizării acestuia se va face mai jos.
Dacă observăm că nu se întîmplă nimic atunci este posibil să fi uitat de

comutatorul de pe spatele carcasei, cel care întrerupe sau permite alimentarea cu
curent. Apăsam pe el în aşa fel încît partea pe care scrie " l " să fie la acelaşi nivel cu
suprafaţa carcasei.
Dacă însă auzim zgomote care ne indică pornirea calculatorului (şi vedem ledul
roşu de pe panoul frontal aprinzîndu-se) dar nu avem imagine pe ecran, înseamnă că
am montat greşit o piesă. Aceasta este fie placa video, fie memoria RAM. Va trebui în
acest caz să închidem calculatorul, să-l scoatem din priză şi apoi să ne asigurăm că
am montat corect piesele respective. Dacă tot am deschis calculatorul este bine să
ne asigurăm că am montat corect toate piesele şi că le-am conectat la sursa de
alimentare pe cele care necesită acest lucru.
CONFIGURAREA BIOSULUI
GENERALITĂŢI
BIOS este acronimul sintagmei "Basic Input / Output System" ("Sistem Bazal de
Intrare / Ieşire") şi desemnează un program (soft) special care este scris pe un cip de
memorie ROM ("Read Only Memory") instalat pe placa de bază. Cipul de memorie
conţine un circuit integrat de tipul CMOS ("Complementary Metal Oxide
Semiconductor") care este alimentat permanent de o mică baterie cu litiu, în aşa fel
încît datele stocate să nu se piardă după închiderea calculatorului. Biosul este
responsabil cu funcţionarea optimă a calculatorului în timpul pornirii acestuia. După
încărcarea sistemului de operare, acesta preia de la bios sarcina de control asupra
funcţionării calculatorului. Biosul rămîne în fundal şi conlucrează cu sistemul de
operare tot timpul cît calculatorul este deschis.
În programele mai noi de configurare a biosurilor sînt specificaţi parametrii de

funcţionare a componentelor hardware, cum sînt tensiunea de alimentare, frecvenţa
magistralei principale de date (FSB), multiplicatorul procesorului, etc. Înţelegerea
datelor prezentate în programul de configurare este esenţială dacă dorim să le
modificăm. În general nu este nevoie să facem modificări, pentru că biosul
recunoaşte componentele instalate (de ex. procesorul) şi face automat reglajele
pentru funcţionarea optimă a acestora (de ex. setează corect valoarea
multiplicatorului procesorului).
În mod normal biosul este configurat optim de către fabricantul plăcii de bază aşa
că nu este indicat să facem modificări decît dacă avem probleme cu calculatorul care
nu pot fi rezolvate altfel, cum sînt de exemplu conflictele între componentele
hardware. Putem să ne uitam însă fără grijă la datele din bios fără să facem
modificări, nu se va întîmpla nimic rău.
În momentul de faţă există doi mari producători de biosuri şi anume Phoenix-Award

şi AMI. În cele ce urmează se va arăta cum se fac modificările în bios folosind ca
exemplu biosul Phoenix-Award. Lucrurile stau asemănător şi pentru biosurile produse
de AMI, dar este posibil că denumirea secţiunilor programului de configurare a
biosului să nu fie aceeaşi ca în cazul celui Phoenix-Award.
Programul de configurare a biosului este afişat dacă imediat după pornirea

calculatorului (atunci cînd este verificată automat memoria RAM şi sînt identificate
unităţile de stocare) ţinem apăsată tasta Delete pînă cînd este afişat un ecran
albastru cu titlul "Phoenix-Award BIOS CMOS Setup Utility" ("Utilitar de Configurare").
Pe ecran sînt afişate titlurile mai multor secţiuni grupate în două compartimente,
stîng şi drept. Secţiunile în care putem face modificări în BIOS au la partea stîngă a
titlului lor o săgetuţă, care indică faptul că pentru a vedea opţiunile de configurare
trebuie să expandăm secţiunea respectivă, adică să o afişăm pe tot ecranul. Numele
secţiunilor sînt :
* Standard CMOS Features ("Caracteristici Standard ale CMOS-ului [BIOS-ului]")

* Advanced BIOS Features ("Caracteristici Avansate ale BIOS-ului")
* Advanced Chipset Features ("Caracteristici Avansate ale Cipsetului [Placii de
Baza]")
* Integrated Peripherals ("Periferice Integrate [pe Placa de Baza]")
* Power Management Setup ("Setarea Opţiunilor pentru Alimentarea cu Energie
Electrică")
* PnP / PCI Configuration ("Configurarea Dispozitivelor Plug-and-Play şi PCI")
* PC Health Status ("Starea de Sănătate a Calculatorului")
* Power BIOS Options ("Opţiuni Foarte Avansate ale BIOS-ului")
* Load Fail-Safe Defaults ("Încarcă Setările Implicite Cele Mai Stabile")
* Load Optimized Defaults ("Încarcă Setările Implicite Optimizate [Pentru
Performanţă]")
* Set Supervisor Password ("Stabileşte Parola Administratorului")
* Set User Password ("Stabileşte Parola Utilizatorului")
* Save & Exit Setup ("Salvează şi Părăseşte Programul de Configurare")
* Exit Without Saving ("Părăseşte Programul de Configurare Fără a Salva
Modificările")
Trecem de la o secţiune la alta cu ajutorul tastelor cu săgeţi. După ce am selectat o

secţiune apăsăm tasta Enter şi vom vedea opţiunile de configurare pe care le
conţine. Pentru a ne întoarce la ecranul principal apăsăm tasta Esc.
SETAREA ORDINII DE BUTARE (DEMARARE)
O modificare destul de curentă este schimbarea dispozitivului de pe care urmează

să aibă loc butarea (iniţializarea calculatorului). Există o multitudine de dispozitive
care pot fi folosite pentru butare, dar cele mai comune sînt unităţile de stocare
binecunoscute : hardiscul, discheta şi compact discul cu date (CD-ROM). Fiecare
dintre ele trebuie să conţină anumite fişiere speciale pentru a putea deveni butabil
("bootable"), adică să fie capabil de a susţine procesul de butare. În general un
hardisc devine butabil după ce am instalat pe el un SO, iar la butările ulterioare se
încarcă SO respectiv (Windows ME, XP, etc.). În cazul dischetelor lucrurile stau mai
diferit, în sensul că nu este nevoie să avem un SO pe o dischetă pentru ca ea să
devină butabila. Crearea unei dischete butabile se realizează prin folosirea unei
funcţii speciale din SO Windows şi ea implică copierea anumitor fişiere care ne permit
butarea în mod DOS. O astfel de dischetă este folosită de obicei dacă dorim să
realizăm anumite operaţii (partiţionare, formatare) asupra hardiscului sau dacă dorim
să investigăm cauzele defectării calculatorului care nu mai este capabil să buteze de
pe hardiscul pe care se afla instalat SO Windows. Butarea de pe un CD/DVD-ROM este
necesară de obicei atunci cînd dorim să instalăm pe hardisc un SO ale cărui fişiere de
instalare se afla pe CD/DVD-ROM, dar acest tip de butare poate fi folosit şi în scopul
depanării calculatorului, atunci cînd SO instalat pe hardisc nu poate fi încărcat.
CD/DVD-ROM-urile care conţin pachetele de fişiere necesare pentru instalarea unui
SO sînt de obicei butabile, însă CD/DVD-urile obişnuite (cele care conţin softuri,
muzica, filme, jocuri) nu sînt butabile.
Pentru că butarea este de fapt "trezirea la viaţă" a calculatorului, biosul încearcă

să o realizeze cu orice mijloace are la dispoziţie. Putem vedea modul în care este
configurat procesul de butare dacă în ecranul principal de configurare a biosului
selectăm secţiunea "Advanced BIOS Features" ("caracteristici avansate ale biosului")
şi apoi apăsăm tasta Enter. Va apare ecranul cu secţiunea respectivă, unde sînt
prezente mai multe opţiuni de configurare. Vedem că biosul dispune de o mică listă
cu dispozitive potenţial butabile şi le verifică pe rînd capacitatea de susţinere a
procesului de butare. În această listă există trei poziţii, care au denumirea "First Boot
Device" ("Primul Dispozitiv de Butare"), "Second Boot Device" ("Al Doilea Dispozitiv
de Butare"), "Third Boot Device" ("Al Treilea Dispozitiv de Butare"). Sub aceste opţiuni
se afla o alta, legată de ele. Este vorba de opţiunea "Boot Other Device" ("butează de
pe alt dispozitiv") care are două variante ce se exclud reciproc şi anume "Enabled"
("activată") sau "Disabled" ("dezactivată"). Dacă această ultimă opţiune este
activată, biosul va lua la rînd toate dispozitivele potenţial butabile din calculator în
caz de insucces al butării folosind lista de trei dispozitive principale.
Biosul este configurat implicit ("by default") în felul urmator :
* First Boot Device [Floppy] ("Dischetă)

* Second Boot Device [HDD-0] ("Hardisc Principal")
* Third Boot Device [LS120] ("Super-Dischetă de 120 MB")
Dacă se păstrează această listă, biosul va căuta mai întîi o dischetă în unitatea de
dischetă şi dacă o va găsi, va verifica dacă este vorba de o dischetă butabilă. Dacă
acest lucru se confirmă, procesul de butare va începe. Dacă însă discheta nu este
butabila, biosul va încerca butarea de pe hardisc. În cazul în care pe hardiscul
principal se afla instalat un SO, butarea va decurge normal şi la sfîrşitul ei vom putea
folosi SO respectiv şi softurile aferente. Dacă butarea nu este posibilă nici de pe
hardisc, atunci biosul va încerca butarea de pe super-dischetă. Această ordine de
butare poate fi păstrată, însă are dezavantajul ca de fiecare dată cînd se porneşte
calculatorul se aude un zgomot scurt (ca un ţăcănit) în momentul în care biosul
verifică prezenţa unei dischete în unitate, zgomot care devine cu timpul enervant. Pe
de altă parte CD/DVD-ROM-ul este mult mai folosit decît super-discheta LS120 (care
funcţionează doar dacă este introdusă într-o unitate de dischetă specială) şi de aceea
este indicat să folosim următoarea succesiune de dispozitive butabile:
* First Boot Device [HDD-0] ("Hardisc Principal")
* Second Boot Device [Floppy] ("Discheta)
* Third Boot Device [CD-ROM]
Atunci cînd vom avea nevoie să butăm de pe CD/DVD-ROM (de exemplu la

instalarea unui SO) îl vom plasa pe acesta în postura de prim-dispozitiv de butare şi
lista va arăta astfel :
* First Boot Device [CD-ROM]

* Second Boot Device [HDD-0]
* Third Boot Device [Floppy]
Dacă va trebui sa butăm de pe dischetă (pentru diagnosticarea sistemului de

exemplu) o vom pune pe aceasta în postura de prim-dispozitiv de butare.
Pentru fiecare poziţie (Primul, Al Doilea, Al Treilea) utilizatorul poate alege dintr-o
listă un anumit dispozitiv pe care biosul să încerce să-l folosească pentru butare.
Pentru setarea prim-dispozitivului de butare selectăm cu ajutorul tastelor cu săgeţi
opţiunea "First Boot Device". Apoi folosim tastele PageUp şi PageDown pentru a
derula lista pînă ajungem la dispozitivul dorit (de ex. HDD-0). Repetam procedura şi
pentru dispozitivele de butare secundar şi terţiar. Alternativ putem apăsa tasta Enter
după selectarea opţiunii "First Boot Device" şi va apare un mic ecran care prezintă
întreaga listă cu dispozitive butabile. Selectăm cu ajutorul tastelor cu săgeţi
dispozitivul dorit şi apăsăm din nou pe tasta Enter. Şi în acest caz repetăm procedeul
pentru setarea celorlalte dispozitive. Părăsim secţiunea "Advanced BIOS Features" şi
ne întoarcem la ecranul principal al biosului apăsînd tasta Esc. Apoi salvăm
modificările făcute (ordinea de butare) aşa cum este explicat mai jos.
ACTIVAREA / DEZACTIVAREA PLĂCII DE SUNET INTEGRATE
Să presupunem de asemenea că nu dorim să folosim placa de sunet inclusă pe PB

pentru că ne-am cumpărat o placă de sunet separată. Va trebui să selectăm din
ecranul principal secţiunea "Integrated Peripherals" şi să apăsăm tasta Enter. Folosim
tasta cu săgeată în jos şi selectăm rîndul pe care scrie " VIA OnChip PCI Device [Press
Enter] ". Avem de-a face cu o subsecţiune şi pentru a vedea datele care ne
interesează va trebui să apăsăm din nou tasta Enter. În ecranul care apare observăm
că pe primul rînd este scris " VIA AC97 Audio [Auto] ". Dacă avem acest rînd selectat
apăsam tasta Page Up şi observăm că în loc de [Auto] este scris [Disabled]. În acest
fel i-am indicat biosului să nu utilizeze placa audio integrată (este de fapt vorba de
codecul AC 97). Apăsam tasta Esc de două ori pentru a ne întoarce la ecranul bios
principal.
SETAREA VALORILOR FSB ŞI A MULTIPLICATORULUI PROCESORULUI
Modificările în bios ale unor parametri cum sînt tensiunea de alimentare a

componentelor, frecvenţa magistralei sistemului (FSB) sau valoarea multiplicatorului
procesorului nu trebuie făcute decît în cunoştinţă de cauză, altfel este posibil să
defectăm calculatorul. Este recomandat să nu fie făcute astfel de modificări de către
utilizatorii începători. Există însă şi situaţii speciale în care astfel de modificări trebuie
făcute, de exemplu pentru a depana calculatorul care nu mai porneşte. O astfel de
situaţie este cea în care biosul pierde o parte din setări şi sîntem nevoiţi să
reintroducem aceste setări în memoria cipului ROM care conţine biosul. De exemplu
autorul acestui manual (MunteAlb) s-a confruntat cu o împrejurare în care calculatorul
refuza să pornească, la butare apărînd mesajul de avertizare următor : "Warning !!
CPU clock or ratio are programming fail previously. Please setup CPU host clock
again." Deşi engleza folosită în mesaj nu este una corectă d.p.d.v. gramatical, sensul
mesajului este clar şi anume ca biosul a "uitat" unele din setările pentru procesor (în
cazul de faţă a fost vorba de multiplicator) şi acestea trebuie reintroduse din nou.
Frecvenţa de funcţionare a unui procesor este dată de produsul dintre frecvenţa

magistralei principale de date (FSB) şi multiplicatorul procesorului. De exemplu un
procesor Athlon XP 1700+ (cu nucleu Thoroughbred B) are frecvenţa de funcţionare
de 1467 MHz, care este obţinută prin înmulţirea numerelor 133 MHz (valoarea FSB) şi
11 (valoarea multiplicatorului). Un procesor Athlon XP 2500+ (cu nucleu Barton) are
frecvenţa de funcţionare de 1833 MHz, care este obţinută prin înmulţirea numerelor
166 MHz (FSB) şi 11 (multiplicator). Un procesor Athlon XP 2800+ (cu nucleu
Thoroughbred B) are frecvenţa de funcţionare de 2250 MHz, care este obţinută prin
înmulţirea numerelor 166 MHz (FSB) şi 13.5 (multiplicator). Un procesor Athlon XP
2800+ (cu nucleu Barton) are frecvenţa de funcţionare de 2083 MHz, care este
obţinută prin înmulţirea numerelor 166 MHz (FSB) şi 12.5 (multiplicator). Un procesor
Athlon XP 3200+ (cu nucleu Barton) are frecvenţa de funcţionare de 2200 MHz, care
este obţinută prin înmulţirea numerelor 200 MHz (FSB) şi 11 (valoarea multiplicator).
Producătorul plăcii de baza introduce toate aceste valori în BIOS, în aşa fel încît
atunci cînd procesorul este recunoscut de către bios ca fiind de un anumit tip, valorile
sale de funcţionare sînt setate automat, fără vreo intervenţie din partea utilizatorului.
Aşa cum am spus mai sus, există însă şi circumstanţe în care utilizatorul trebuie să
introducă setările corecte în mod manual pentru că în acest fel calculatorul să
pornească.
Să presupunem că avem un procesor Athlon XP 1700+ despre care ştim pe baza

cărui nucleu este construit, dar nu ştim setările sale (FSB şi multiplicator). Va trebui
să mergem pe una din paginile Processor Chart sau Processor Specs şi de acolo sa
aflăm valorile corecte ale multiplicatorului şi magistralei principale de date (în cazul
de faţă FSB = 133 şi multiplicator = 11). Rămîne să introducem aceste două valori în
programul de configurare a biosului. Pentru asta selectăm secţiunea "Power BIOS
Options" în ecranul principal al biosului şi apăsăm tasta Enter. Apoi folosim tastele cu
săgeţi şi selectăm opţiunea "CPU Clock" (frecvenţa FSB). Dacă valoarea afişată este
cea corectă (133) nu facem nici o modificare. Dacă valoarea nu este corectă, folosim
tastele PageUp şi PageDown pentru a o modifica în sensul dorit de noi (creştere sau
descreştere). Alternativ, după selectarea opţiunii "CPU Clock" putem să apăsăm tasta
Enter şi în micul ecran care apare tastăm direct valoarea corectă a FSB. În cazul
multiplicatorului lucrurile stau un pic diferit. Selectăm opţiunea "CPU Ratio" şi
observăm ce valoare este afişată. Este posibil ca în loc de un număr să fie afişat
cuvîntul "Auto", ceea ce semnalează faptul că biosul setează automat valoarea
multiplicatorului după ce a identificat procesorul. Cum în cazul exemplificat aici
calculatorul nu porneşte, înseamnă că biosul nu setează corect valoarea
multiplicatorului şi deci este nevoie să o setăm manual, renunţînd în acelaşi timp la
setarea automată. Pentru aceasta procedăm similar ca în cazul setării valorii FSB.
După selectarea opţiunii "CPU Ratio" folosim tastele PageUp şi PageDown pentru a o
modifica şi alegem valoarea corectă (în cazul de faţă x11). Alternativ, după
selectarea opţiunii "CPU ratio" apăsăm tasta Enter şi în micul ecran care apare
selectăm valoarea corectă a multiplicatorului şi apoi apăsăm din nou tasta Enter.
După ce am terminat aceste operaţiuni apăsam tasta Esc pentru a părăsi

secţiunea "Power BIOS Options" şi ne întoarce la ecranul principal al biosului. Apoi
salvăm modificările făcute (setarea manuală a FSB şi a multiplicatorului procesorului)
aşa cum este explicat mai jos.
MODIFICĂRI MINORE
Exista situaţii cînd este nevoie sa facem modificări minore în bios, care nu au un
impact deosebit asupra functionarii sistemului dar au şi ele utilitatea lor în anumite
situaţii punctuale. De exemplu dacă avem un maus USB atunci cînd va trebui sa
instalam sistemul de operare (SO) vom observa ca nu putem sa-l folosim în timpul
instalarii. Mausul va putea fi folosit însă foarte bine după instalarea SO, iar la
instalarea SO ne putem descurca foarte bine numai cu tastatura. Pentru a exemplifica
modul în care se fac modificările în bios vom încerca sa determinam biosul sa
recunoasca mausul USB. Apasam pe tasta cu sageata în jos pînă ajungem la
sectiunea "Integrated peripherals". Apasam tasta Enter şi va apare un ecran nou.
Apasam din nou pe tasta cu sageata în jos pînă selectam un rînd pe care scrie "USB
Mouse Support [Disabled] ". Apasam pe tasta Page Up (sau Page Down) şi vom vedea
ca în loc de [Disabled] apare scris [Enabled]. Vom proceda asemănator dacă pe lîngă
maus avem şi tastatura care se conecteaza prin USB. Vom modifica valoarea
[Disabled] care e scrisa lîngă USB Keyboard Support. Apasam tasta Esc şi ne
intoarcem la ecranul principal al biosului.
SALVAREA MODIFICĂRILOR FĂCUTE ÎN BIOS
Dacă am făcut modificări în bios şi ne aflăm pe ecranul principal folosim tastele

săgeţi pentru a ajunge la rîndul pe care scrie "Save and Exit Setup" (salvează
modificările şi părăseşte programul de configurare a biosului). Va apare o
minifereastră roşie unde scrie "Save to CMOS and exit setup (Y/N) ? " lîngă care se
afla scrisă o literă Y care clipeşte. Apăsăm tasta Enter şi modificările vor fi salvate în
cipul de memorie ROM, iar calculatorul va reporni.
Dacă nu dorim să salvăm modificările făcute, folosim tastele săgeţi pentru a

ajunge la rîndul pe care scrie "Exit without saving" (părăseşte programul de
configurare a biosului fără a salva modificările). Va apare o minifereastră roşie unde
scrie "Exit without saving (Y/N) ? " lîngă care se afla scrisă o literă N care clipeşte.
Apăsăm întîi tasta Y şi apoi tasta Enter, iar modificările nu vor fi luate în consideraţie
atunci cînd calculatorul va reporni.
Aceste operaţiuni sînt mai uşoare dacă folosim tastele Fn. De exemplu putem
apăsa tasta F10, iar programul de configurare va primi comanda "Save and Exit
Setup". Funcţia celorlalte taste Fn este specificată la partea de jos a ecranelor
biosului (de ex. F6 încarcă setările cele mai stabile, iar F7 încarcă setările optimizate
pentru performanţă).
PREZENTARE DETALIATĂ A OPŢIUNILOR DE CONFIGURARE
Manualul PB detaliază de obicei datele prezentate în programul de configurare a

biosului dar în multe cazuri explicaţiile sînt sumare. Dacă dorim sa aflăm mai multe
informaţii despre opţiunile existente în bios, putem să consultăm un ghid al biosului
disponibil pe internet.
PARTIŢIONAREA ŞI FORMATAREA HARDISCULUI - NOŢIUNI INTRODUCTIVE

În această secţiune vor fi prezentate pe scurt cîteva date despre funcţionarea
hardiscului, ca şi despre pregătirea acestuia pentru stocarea de date folosind
procedurile de partiţionare şi formatare. O explicaţie mai amănunţită a structurii şi
funcţionării hardiscului ca şi a proceselor de formatare şi partiţionare se găseşte în
prima parte a Manualului de Utilizare Windows.
Hardiscul este constituit din unul sau mai multe discuri de aluminiu a căror
suprafaţă este acoperită cu oxid de fier. Datele sînt stocate prin magnetizarea
oxidului de fier. Suprafaţa discurilor de aluminiu este "împărţită" în piste concentrice
care la rîndul lor sînt împărţite în sectoare de forma unor arcuri de cerc.
Partiţionarea hardiscului ne permite să profităm la maximum de capacitea de

stocare a acestuia şi în acelaşi timp ne permite să ne păstrăm datele importante în
siguranţă, pe o partiţie separată de cea pe care este instalat sistemul de operare.
Partiţionarea înseamnă "împărţirea" hardiscului în mai multe segmente (partiţii), cu
scopul ca sistemul de operare "să aibă impresia" că fiecare partiţie este un hardisc
separat. Bineînţeles că partiţionarea nu are loc la nivel fizic, hardiscul îşi păstrează
integritatea.
Pentru ca partiţiile să poată stoca date este nevoie ca ele să fie formatate.
Formatarea unei partiţii presupune împărţirea ei în piste concentrice (asemănătoare
cu melodiile gravate pe un disc muzical din plastic - vinil) şi apoi împărţirea pistelor în
sectoare de cerc (asemănătoare ca formă cu feliile de tort). Ea este necesară pentru
stocarea ordonată a datelor, în aşa fel încît SO să ştie precis unde a depozitat un
anumit set de date, pentru a le pune ulterior la dispoziţia utilizatorului sau a softurilor
care au nevoie de ele. Formatarea nu se face la nivel fizic, ci se face prin
magnetizarea suprafeţei discurilor de aluminiu, împărţirea hardiscului în piste şi
sectoare fiind deci o împărţire virtuală care poate fi foarte uşor ştearsă şi refăcută
fără ca hardiscul să păţească ceva. Ca urmare putem să formatăm un hardisc în mod
periodic, nu se va întîmpla nimic rău. Este totuşi recomandat să formatăm hardiscul
doar atunci cînd este necesar acest lucru şi anume dacă avem un hardisc nou, dacă
dorim să reinstalăm sistemul de operare sau dacă avem pe hardisc o infecţie cu un
virus informatic şi dorim să fim siguri că am eradicat infecţia.
Partiţionarea hardiscului are multe avantaje, printre care şi pe acela că ne permite

să avem pe acelaşi hardisc mai multe sisteme de operare, care altfel nu ar putea
"convieţui" împreună pe un hardisc nepartiţionat. Pe de altă parte, dacă ne facem o
partiţie specială pentru stocarea datelor importante, aceasta nu este afectată dacă
apar probleme grave în funcţionarea sistemului de operare care ne obligă să îl
reinstalăm. Chiar dacă la reinstalare formatăm partiţia pe care se afla SO defect şi
ştergem toate datele de pe aceasta, partiţia cu datele noastre importante este la
adăpost şi nu va fi afectată de formatarea unei alte partiţii. După reinstalarea SO
datele protejate vor putea fi accesate ca de obicei.
Partiţiile sînt de trei feluri : Partiţia primară ("primary"), partiţia extinsă

("extended") şi discurile logice ("logical drives"). Acestea din urmă sînt incluse în
partiţia extinsă. Pot exista o singură partiţie primară şi o singură partiţie extinsă, însă
numărul de discuri logice nu este limitat, putem crea oricîte dorim.
Partiţionarea unui hardisc şi formatarea partiţiilor nou create se pot face în mai
multe moduri, în funcţie de utilitarul folosit. Cele mai la îndemînă procedee de
partiţionare şi formatare presupun folosirea utilitarelor incluse în diversele sisteme de
operare Windows. Însă cea mai rapidă metodă de creare a partiţiilor şi de formatare a
lor este cea în care folosim utilitarul special Disk Manager creat de firma Kroll Ontrack
şi care este pus la dispoziţie gratuit pe siturile celor mai mari producători de
hardiscuri (Seagate, Western Digital, Samsung) sub diverse denumiri. Fiecare
utilizator de calculator trebuie să înveţe să folosească toate cele trei modalităţi mari
de partiţionare a hardiscului, dar MunteAlb recomandă în mod special folosirea
utilitarului Disk Manager, care este extrem de uşoară şi intuitivă.
PARTIŢIONAREA ŞI FORMATAREA CU UTILITARUL FDISK

Partiţionarea cu ajutorul utilitarului FDISK se face în modul DOS de tip linie de
comandă. Utilitarul este inclus pe discheta de pornire ("startup disk") creată cu
ajutorul sistemelor de operare Windows ME sau Windows 98 (95). Dezavantajul
acestui tip de partiţionare este că poate crea doar partiţii de tip FAT 32 sau FAT 16,
deci nu şi partiţii NTFS.
Obţinerea unei dischete de pornire în Windows ME se face în felul următor : Facem

clic pe butonul "Start" de pe birou (suprafaţa de lucru - "desktop"). Facem apoi clic pe
"Settings" şi ulterior pe opţiunea "Control Panel" (panou de control) care apare într-un
meniu care se deschide la dreapta. În panoul de control facem dublu clic pe iconiţa
"Add/Remove Programs" (adaugă/înlătură programe). Va apare o multifereastră în
care facem clic pe "Startup Disk" pentru a face să apară fereastra respectivă.
Introducem o dischetă goală în unitatea de dischetă şi apoi facem clic pe butonul
"Create Disk". Procedeul durează cîteva minute. Scoatem discheta şi o protejăm la
scriere, după care o introducem înapoi în unitatea de dischetă. Dacă nu avem un
calculator cu SO Windows instalat disponibil la şcoală sau la servici putem fabrica o
dischetă de pornire la o cafenea internet. O altă posibilitate este să descărcăm de pe
situl Boot Disk fişierele necesare creării unei astfel de dischete.
1. PARTIŢIONAREA UNUI HARDISC NOU
Să presupunem că avem un hardisc nou (nefolosit) de 30 GB pe care dorim să-l

partiţionăm. Trebuie să ne hotărîm asupra modului de partiţionare înainte de a începe
procesul propriu-zis. Putem de exemplu să creăm o partiţie de 5 GB (5.000 MB)
pentru a instala Windows ME şi programele aferente, o partiţie de 10 GB (10.000 MB)
pe care să stocăm muzica şi filme, o partiţie de 8 GB (8.000 MB) pentru a depozita
fişiere importante şi în sfîrşit o partiţie de 7 GB (7.000 MB) pentru a instala Windows
XP şi programele aferente.
Putem de asemenea să nu instalăm decît un sistem de operare şi ca urmare să

facem doar două partiţii, una cu sistemul de operare şi programele aferente şi alta cu
fişiere importante. Putem să avem numai o singură partiţie dacă dorim acest lucru.
Numărul de partiţii şi numărul de sisteme de operare instalate depind de preferinţele
personale şi/sau de modalitatea de lucru cu calculatorul. În mod evident, cel mai
simplu este să nu avem decît o singură partiţie, însă este recomandat să avem cel
puţin două, una pentru SO şi alta pentru depozitarea unor date importante.
Avînd discheta de pornire în unitatea de dischetă pornim calculatorul. Ţinem

apăsată tasta Delete pentru a ajunge la ecranul principal al biosului. Apăsam pe tasta
cu săgeata în jos pînă ajungem la secţiunea "Advanced BIOS Features" care este de
obicei a doua începînd de sus. Apăsăm tasta Enter. În ecranul care apare selectăm
rubrica "First Boot Device" şi verificăm dacă lîngă ea este scris [Floppy]. Dacă este
scris altceva apăsăm pe tasta "Page Up" (sau "Page Down") pînă apare scris "Floppy".
De asemenea ne asigurăm că la rubrica "Secondary Boot Device" este scris [HDD-0].
Dacă nu este scris, procedăm ca mai sus. Apăsam apoi tasta Esc şi ne reîntoarcem la
ecranul principal al biosului. Selectăm opţiunea "Save&Exit Setup" şi apăsăm tasta
Enter. Calculatorul va porni butînd (încărcînd fişierele de pornire) de pe dischetă.
Va apare un ecran negru cu titlul "Microsoft Windows Millenium Startup Menu" pe

care ne sînt prezentate patru opţiuni. Alegem opţiunea "Start computer without CD-
ROM support" apăsînd tasta "2" şi apoi tasta Enter (în fapt putem alege oricare dintre
opţiuni dar este recomandată opţiunea 2). Calculatorul va începe să încarce în
memorie programele prezente pe dischetă şi după cîteva minute va apare promptul
liniei de comandă care este " A:\> " (fără ghilimele).
Scriem " fdisk" (fără ghilimele) în continuarea promptului şi apăsăm tasta Enter. Va
apare un ecran care prezintă un text lung. Acesta începe cu "Your computer has a
disk larger than 512 MB" şi se termină cu "Do you wish to enable large disk support
(Y/N)....? [Y] ". Apăsăm pe tasta Enter pentru a valida opţiunea "Yes".
Va apare un ecran cu titlul "FDISK Options" în care sînt prezente patru sau cinci
opţiuni numerotate. Sub opţiuni se află scris "Enter choice" (selectează opţiunea)
lîngă care este scrisă o cifră care arată opţiunea selectată curent. Alegem opţiunea
"Create DOS Partition or Logical DOS drive" apăsînd pe tasta "1" şi apoi pe tasta
Enter.
Va apare un ecran cu titlul "Create DOS Partition or Logical DOS drive" în care sînt
prezente trei opţiuni numerotate. Sub opţiuni se află scris "Enter choice" lîngă care
este scrisă o cifră care arată opţiunea selectată curent. Alegem opţiunea "Create
Primary DOS Partition" apăsînd pe tasta "1" şi apoi pe tasta Enter. În josul ecranului
va apare scris "Verifying disk integrity" şi procentul de îndeplinire a acestei sarcini.
După cîteva minute va apare pe ecran textul "Do you wish to use the maximum
available size for a Primary DOS Partition and make the partition active (Y/N)...? [Y]
" (doriţi să alocaţi tot spaţiul de pe hardisc unei singure partiţii şi să o faceţi activă?).
Apăsăm pe tasta "N" (raspunzînd deci cu "nu" la intrebare) şi apoi pe tasta Enter
indicînd astfel faptul că dorim să avem mai multe partiţii pe hardisc. Dacă am apăsa
doar pe tasta Enter am lăsa validat raspunsul la întrebare ca fiind da ("yes"), iar
hardiscul nu va conţine decît o singură partiţie, ceea ce nu este indicat dacă avem un
hardisc de dimensiuni mari. În josul ecranului va apare scris din nou "Verifying disk
integrity" şi procentul de îndeplinire a acestei sarcini. Urmează etapa de creare a
partiţiei primare.
1.1 CREAREA PARTIŢIEI PRIMARE
Va apare un ecran pe care scrie în partea de sus: "Total disk size is 29322
Mbytes.Maximum space available for partition is 29322 Mbytes (100 %).Enter
partition size în Mbytes or percent of disk space (%) to create a Primary DOS
Partition............................[29322]". Scriem dimensiunea partiţiei primare în MB şi
numărul ales va apare între croşete înlocuindu-l pe cel care arată capacitatea
maxima a hardiscului (de ex. tastăm 5000) şi apoi apăsăm tasta Enter.
Partiţia primară va fi creată instantaneu. Va apare un ecran pe care scrie :
Partition Status Type Volume Label Mbytes System Usage
C: 1 PRI DOS 5005 UNKNOWN 17%
Apăsăm tasta Esc şi ne întoarcem la ecranul "FDISK Options". Alegem din nou
opţiunea "Create DOS partition or Logical DOS Drive" apăsînd tasta "1". Va apare din
nou ecranul de creare a partiţiilor. De această dată alegem opţiunea "Create
Extended DOS Partition" apăsînd tasta "2". În josul ecranului va apare scris din nou
"Verifying disk integrity" şi procentul de îndeplinire a acestei sarcini care durează
cîteva minute. Urmează etapa de creare a partiţiei extinse.
1.2 CREAREA PARTIŢIEI EXTINSE
Va apare un ecran pe care scrie în partea de sus: "Total disk size is 29322
Mbytes.Maximum space available for partition is 24317 Mbytes (83 %). Enter
partition size în Mbytes or percent of disk space (%) to create an Extended DOS
Partition............................[24317]". Alegem ca partiţia extinsă să ocupe tot spaţiul
rămas pe hardisc (indicat deja între croşete), deci nu scriem nimic, ci doar apăsăm
tasta Enter.
Partiţia extinsă va fi creată instantaneu. Va apare un ecran pe care scrie :
2 EXT DOS 24317 UNKNOWN 83%
Apăsăm tasta Esc şi va apare un ecran cu textul "No Logical drives Defined" iar în
josul ecranului apare scris din nou "Verifying disk integrity" şi procentul de îndeplinire
a acestei sarcini care dureaza cîteva minute. Urmează etapa de creare a discurilor
logice. Am hotărît să creăm trei discuri logice cu dimensiunile de 10 GB, 8 GB
respectiv 7 GB.
1.3 CREAREA DISCURILOR LOGICE
Va apare un ecran pe care scrie în partea de jos: "Total Extended DOS Partition size
is 24317 Mbytes. Maximum space available for logical drive is 24317 Mbytes (100 %).
Enter logical drive size în Mbytes or percent of disk space (%) ......................[24317]".
Scriem (tastăm) 10000 (număr care va apare între croşete) pentru a crea un disc
logic de 10 GB şi apăsăm tasta Enter. Primul disc logic va fi creat instantaneu. Va
apare un ecran pe care scrie în partea de sus:
Drive Volume Label Mbytes System Usage
D: 10001 UNKNOWN 41%
În partea de jos a ecranului scrie "Logical DOS Drive created, drive letters changed
or added" şi va apare scris din nou "Verifying disk integrity" şi procentul de
îndeplinire a acestei sarcini care durează cîteva minute. Urmează etapa de creare a
celui de-al doilea disc logic.
is 24317 Mbytes. Maximum space available for logical drive is 14316 Mbytes (59
%).Enter logical drive size în Mbytes or percent of disk space (%)
......................[14316]". Scriem (tastăm) 8000 (număr care va apare între croşete)
pentru a crea un disc logic de 8 GB şi apăsăm tasta Enter. Al doilea disc logic va fi
creat instantaneu. Va apare un ecran pe care scrie în partea de sus:
E: 8001 UNKNOWN 33%
În partea de jos a ecranului scrie "Logical DOS Drive created, drive letters changed
or added" şi va apare scris din nou "Verifying disk integrity" şi procentul de
îndeplinire a acestei sarcini care durează cîteva minute. Urmează etapa de creare a
celui de-al treilea disc logic.
is 24317 Mbytes. Maximum space available for logical drive is 6315 Mbytes (26
%).Enter logical drive size în Mbytes or percent of disk space (%)
......................[6315]". Cel de-al treilea disc este şi ultimul, de aceea trebuie să ocupe
tot spaţiul rămas. Nu mai scriem nimic ci doar apăsăm tasta Enter. Al treilea disc
logic va fi creat instantaneu. Va apare un ecran pe care scrie în partea de sus:
E: 8001 UNKNOWN 33%
F: 6315 UNKNOWN 26%
În partea de jos a ecranului este scris : "All available space în the Extended DOS
Partition has been assigned to logical drives" (tot spaţiul disponibil pe partiţia extinsă
a fost alocat discurilor logice). Sistemul de operare va vedea patru hardiscuri (C, D, E,
F) mai mici, în loc de unul singur (C) mai mare.
Dacă dorim să avem doar două partiţii pe hardisc (în loc de patru ca în exemplul
de mai sus) va trebui sa creăm un singur disc logic (primul disc logic) care să ocupe
tot spaţiul partiţiei extinse. Dacă dorim să creăm mai multe discuri logice, nu numai
patru, folosim modelul de mai sus pentru a crea numărul dorit de discuri logice.
Am terminat configurarea partiţiilor. Apăsăm tasta Esc şi ne vom întoarce la

ecranul "FDISK Options". Urmează etapa de stabilire a partiţiei active.
1.4 STABILIREA PARTIŢIEI ACTIVE
Alegem opţiunea "Set active partition" apăsînd tasta "2" şi apoi tasta Enter. Va
apare un ecran pe care scrie:
2 EXT DOS 24317 UNKNOWN 83%
Select the partition you want to make active.........[ _ ]
Apăsam tasta "1" şi apoi tasta Enter. Partiţia primară va fi stabilită ca partiţie
activă. În ecranul următor va apare iarăşi tabelul de mai sus dar în dreptul partiţiei
primare, la secţiunea "Status", va apare scrisă litera "A". Apăsăm tasta Esc şi ne vom
întoarce la ecranul "FDISK Options".
Apăsăm tasta Esc pentru a părăsi utilitarul de partiţionare FDISK. Va apare un

ecran pe care scrie : "You must restart your system for the changes to take effect.
Any drives you have created or changed must be formatted after you restart
" (Sistemul trebuie repornit pentru ca schimbările efectuate să fie instaurate. Orice
disc care a fost creat sau căruia i-a fost schimbată litera trebuie formatat după
repornirea sistemului). Apăsăm încă o dată tasta Esc şi de aceasta dată am părăsit
FDISK şi ne-am întors la un ecran care are doar un prompt al liniei de comandă (A:\>).
Am terminat partiţionarea hardiscului.
Repornim calculatorul apăsînd în acelaşi timp pe tastele Ctrl, Alt şi Delete

(Ctrl+Alt+Del). Va apare din nou ecranul negru cu titlul "Microsoft Windows Millenium
Startup Menu" pe care ne sînt prezentate patru opţiuni. Alegem opţiunea "Start
computer without CD-ROM support" apăsînd tasta "2" şi apoi tasta Enter iar după
cîteva minute va apare promptul liniei de comandă. Urmează etapa de formatare a
discurilor create (vezi mai jos).
2. PARTIŢIONAREA UNUI HARDISC FOLOSIT
Dacă avem un hardisc deja partiţionat (un hardisc deja folosit) şi dorim să-l
repartiţionăm va trebui să ştergem partiţiile existente. Înainte de a face acest lucru
trebuie să salvăm pe alt hardisc, pe nişte CD-uri sau pe nişte dischete datele de pe
hardisc pe care dorim să le păstrăm.
Pornim calculatorului cu ajutorul dischetei de pornire. Va apare un ecran negru cu

titlul "Microsoft Windows Millenium Startup Menu" pe care ne sînt prezentate patru
opţiuni. Dacă dorim să vedem cum este partiţionat hardiscul alegem opţiunea
"Display partition information" apăsînd tasta "4" şi apoi tasta Enter. În funcţie de ceea
ce observăm putem şterge unele partiţii şi păstra altele (recomandat pentru
utilizatorii avansaţi). Dacă nu ne interesează păstrarea (fie şi parţială) a partiţionării
deja existente, pentru că dorim să partiţionăm discul după preferinţele noastre,
putem să alegem direct opţiunea "Delete partition or logical DOS drive" apăsînd tasta
"3" şi apoi tasta Enter. Aceasta opţiune este cea recomandată pentru că ea ne
permite să luăm totul de la zero.
Va apare un ecran în care ni se prezintă patru opţiuni care se referă pe rînd la

ştergerea partiţiei primare, a celei extinse, a discurilor logice şi a partiţiilor non-DOS
(instalate de alte sisteme de operare decît Windows). Ştergerea partiţiilor non-DOS
(dacă le avem) trebuie să se facă prima. Ştergerea partiţiilor DOS trebuie să se facă
în ordinea inversă creării lor.
Să presupunem că avem un hardisc care conţine numai partiţii de tip FAT.
Alegem opţiunea "Delete Logical DOS Drives" apăsînd tasta "3" şi apoi tasta Enter.
Va apare un ecran care conţine un avertisment (cum că datele de pe discurile şterse
vor fi pierdute) şi un tabel cu discurile logice existente. Vom fi întrebaţi care din
discuri dorim să-l ştergem. Scriem litera corespunzătoare (de ex. F) şi apăsăm tasta
Enter. Apoi vom fi întrebaţi care este eticheta discului ("disk label"). Discurile sînt
etichetate după formatare (vezi mai jos) iar eticheta este prezentă în tabel în dreptul
discului pe coloana "Volume Label". Scriem eticheta discului şi apăsăm tasta Enter
(dacă nu este definită eticheta apăsam direct Enter). Vom fi întrebaţi dacă sîntem
siguri de decizia luată. Apăsam tasta "Y" pentru a răspunde afirmativ şi apoi tasta
Enter. Discul logic va fi şters. Continuăm să ştergem şi restul de discuri logice
procedînd în acelaşi fel. Cînd am terminat vom fi atenţionaţi că nu mai exista discuri
logice în partiţia extinsă. Apăsam tasta Esc şi ne vom întoarce la ecranul "FDISK
Options".
Alegem opţiunea "Delete partition or Logical DOS Drive" apăsînd tasta "3" şi apoi
tasta Enter.
Alegem opţiunea "Delete Extended DOS Partition" apăsînd tasta "2" şi apoi tasta
Enter. Va apare un ecran care conţine un avertisment (cum că datele de pe partiţia
extinsă vor fi pierdute) şi un tabel cu partiţia primară şi cea extinsă. Vom fi întrebaţi
dacă sîntem siguri de decizia luată. Apasăm tasta "Y" pentru a răspunde afirmativ şi
apoi tasta Enter. Partiţia extinsă va fi ştearsă. Apăsăm tasta Esc şi ne vom întoarce la
ecranul "FDISK Options".
Alegem opţiunea "Delete Partition or Logical DOS Drive" apăsînd tasta "3" şi apoi
tasta Enter.
Alegem opţiunea "Delete Primary DOS Partition" apăsînd tasta "1" şi apoi tasta
Enter. Va apare un ecran care conţine un avertisment (cum că datele de pe partiţia
primară vor fi pierdute) şi un tabel cu caracteristicile partiţiei primare. Vom fi întrebaţi
care partiţie primară dorim să o ştergem. Scriem cifra "1" şi apăsăm tasta Enter. Apoi
vom fi întrebaţi care este eticheta partiţiei. Scriem eticheta şi apăsăm Enter (dacă nu
este definită eticheta apăsăm direct Enter). Vom fi întrebaţi dacă sîntem siguri de
decizia luată. Apăsam tasta "Y" pentru a răspunde afirmativ şi apoi tasta Enter.
Partiţia primară va fi ştearsă. Apăsam tasta Esc şi ne vom întoarce la ecranul "FDISK
Options".
Toate partiţiile au fost şterse. Urmează etapa de creare a partiţiilor, în care definim
după preferinţele personale o partiţie primară, una extinsă şi un număr variabil de
discuri logice. Procedăm cum a fost explicat mai sus.
3. FORMATAREA PARTIŢIILOR
Continuăm cu exemplul de mai sus. Am partiţionat hardiscul şi avem acum patru

discuri (C, D, E, F) care trebuie formatate pe rînd.
Pornim calculatorul cu butare de pe discheta de pornire aşa cum a fost explicat

anterior. Va apare un ecran negru cu titlul "Microsoft Windows Millenium Startup
Menu" pe care ne sînt prezentate patru opţiuni. Alegem opţiunea "Start computer
without CD-ROM support" apăsînd tasta "2" şi apoi tasta Enter. Dupa cîteva minute va
apare promptul liniei de comandă care este " A:\> " (fără ghilimele).
Scriem " format c: " (fără ghilimele) în continuarea promptului şi apăsăm tasta
Enter. Între cuvîntul format şi litera c se află un spaţiu (trebuie sa apăsăm pe bara de
spaţiu după ce scriem cuvîntul format). Între litera c şi semnul : nu se află nici un
spaţiu.
Va apare un avertisment : Warning all data on non-removable disk C: will be

lost.Proceed with format (Y/N)? ("Atenţie, toate datele de pe hardiscul C: vor fi
pierdute. Continuăm operaţia de formatare (da/nu)?"). Apăsăm tasta "Y" răspunzînd
afirmativ la întrebare.
Procesul de formatare va începe şi va dura un număr de minute care este în

funcţie de capacitatea partiţiei formatate. Partiţia C: are 5 GB, deci procesul va dura
între 5 şi 10 minute. La terminare va apare scris "Format complete" şi apoi vor fi
prezentate cîteva date tehnice referitoare la partiţia formatată. De asemenea ni se
cere să stabilim o etichetă pentru partiţie. Numele etichetei este o alegere personală
şi poate avea maximum 11 caractere (de exemplu pentru partiţia C: putem alege
eticheta WIN ME). Scriem numele etichetei şi apăsăm tasta Enter. Ne vom întoarce la
promptul liniei de comandă.
Repetăm procedeul de mai sus şi cu partiţiile următoare (scriem format d: , format

e: , etc.) şi stabilim eticheta fiecărei partiţii. De ex. pentru partiţia D: putem alege
eticheta "Multimedia", pentru partiţia E: eticheta "Arhiva" iar pentru partiţia F:
eticheta "WIN XP".
După ce am formatat toate partiţiile sîntem pregătiţi să instalăm sistemul (sau

sistemele) de operare.
PARTIŢIONAREA ŞI FORMATAREA CU UTILITARELE DIN WINDOWS XP
Sistemul de operare Windows XP permite două tipuri de partiţionare, cu ajutorul
cărora putem crea atît partiţii NTFS, cît şi FAT 32 sau FAT 16. Primul tip presupune
partiţionarea hardiscului înainte de instalarea SO şi are loc în mod DOS, folosind
utilitarul care porneşte automat atunci cînd iniţiem procedura de instalare a Windows
XP. Faptul că acest tip de partiţionare este legat de procedura de instalare a Windows
XP reprezintă un dezavantaj. Al doilea tip presupune partiţionarea după instalarea SO
şi are loc în mod Windows, folosind utilitarul de administrare a hardiscului ("Disk
Management") inclus în Windows XP. Acest din urmă tip are dezavantajul că este
valabil doar dacă partiţia pe care este instalat SO Windows XP nu ocupă tot spaţiul de
pe hardisc.
Mai jos vor fi prezentate pas cu pas etapele care trebuie parcurse folosind cele
două modalităţi de partiţionare amintite.
1. PARTIŢIONAREA HARDISCULUI ÎNAINTE DE INSTALAREA WINDOWS XP
1.1 AFIŞAREA LISTEI DE PARTIŢII
Să presupunem că avem un hardisc de 30 GB pe care sînt instalate sistemele de

operare Windows ME, Windows XP Home Edition şi Linux. Dorim să ştergem partiţiile
de pe acest hardisc şi să reinstalăm sistemele de operare pe curat. Hardiscul are o
partiţie FAT 32 (pe care se află SO Windows ME), o partiţie NTFS (pe care se află SO
Windows XP), două partiţii ext2 (pe care se află SO Linux) şi o partiţie FAT 32 folosită
pentru stocarea datelor importante.
Setăm în bios CD-ROM-ul ca prim-dispozitiv de butare (vezi procedura detaliată în

capitolul "Setarea ordinii de butare" de la secţiunea "Configurarea biosului") şi ne
întoarcem la ecranul principal al biosului. Introducem în calculator CD-ROM-ul de
instalare a Windows XP (CD-ul original este butabil) şi repornim calculatorul apăsînd
în acelaşi timp pe tastele Ctrl, Alt şi Delete (combinaţia de taste Ctrl+Alt+Del). După
repornire va apare în josul ecranului instrucţiunea "Press any key to boot from CD"
("apasă orice tastă pentru a buta de pe CD") pe care trebuie să o îndeplinim.
Respectarea acestei instrucţiuni este importantă pentru că dacă avem deja un SO
instalat pe hardisc şi nu apăsam una din taste calculatorul va buta de pe hardisc şi va
încărca SO deja instalat. Dacă însă hardiscul nu are pe el un SO (de ex. este un
hardisc nou) butarea de pe CD este automată, deci nu este nevoie să mai apăsăm o
tastă în prealabil. Procesul de butare de pe CD va lua cîteva minute, timp în care se
încarcă fişierele necesare pentru configurarea instalării Windows XP.
Apare un ecran cu titlul "Welcome to Setup" care are trei opţiuni:
* To set up Windows XP now, press Enter ("pentru a instala Windows XP acum,

apasă tasta Enter").
* To repair a Windows XP installation using Recovery Console, press R ("pentru a
repara o instalare anterioară a Windows XP folosind Consola de Recuperare, apasă
tasta R").
* To quit Setup, without installing Windows XP, press F3 ("pentru a părăsi utilitarul
de instalare, fără a instala Windows XP, apasă tasta F3").
Apăsăm tasta Enter pentru a continua instalarea. Apare un ecran nou care conţine
licenţa de folosire a SO. Derulăm textul cu tastele PageUp şi PageDown şi îl citim.
Avem două opţiuni, anume să acceptăm licenţa şi să apăsăm pe tasta F8 ("I Agree" -
sînt de acord) pentru a continua instalarea sau să nu acceptăm termenii licenţei şi în
acest caz dacă apăsăm pe tasta Esc ("I do not agree" - nu sînt de acord) procedura
de instalare va fi oprită. Dacă sîntem de acord cu licenţa apăsam tasta F8.
Dacă avem deja pe hardisc o partiţie care conţine SO Windows XP va apare un

ecran cu textul : "If one of the following Windows XP installations is damaged, Setup
can try to repair it. Use the Up and Down arrow keys to select the installation." ("Dacă
una din următoarele instalări ale Windows XP este deteriorată, utilitarul de instalare
poate încerca să o repare. Foloseşte tastele cu săgeţi în sus şi în jos pentru a selecta
instalarea respectivă.")
* To repair the selected Windows XP installation press R ("pentru a repara

instalarea Windows XP selectată, apasă tasta R").
* To continue installing a fresh copy of Windows XP without repairing press Esc
("pentru a continua instalarea unei copii noi de Windows XP, apasă tasta Esc").
Apăsăm tasta Esc. Va apare un ecran care conţine lista partiţiilor de pe hardisc şi
care conţine următorul text : "The following list shows the existing partitions and
unpartitioned space on this computer. Use the Up and Down arrow keys to select an
item în the list." ("Lista de mai jos prezintă partiţiile existente pe acest computer, ca
şi spaţiul rămas nepartiţionat. Foloseşte tastele cu săgeţi în sus şi în jos pentru a
selecta un element din listă.")
* To set up Windows XP on the selected item press Enter ("pentru a instala

Windows XP pe elementul [partiţia] selectat, apasă tasta Enter")
* To create a partition în the unpartitioned space, press C ("pentru a crea o partiţie
în spaţiul nepartiţionat, apasă tasta C")
* To delete the selected partition, press D ("pentru a şterge partiţia selectată,
apasă tasta D")
Lista cu partiţii detectate de utilitarul de partiţionare este următoarea :
29322 MB Disk 0 at id 0 on bus 0 on atapi (MBR)
* C: Partition1 (WINDOWS ME) [FAT 32] 15006 MB (1878 MB Free)

* D: Partition2 (WINDOWS XP) [NTFS] 5028 MB (3004 MB Free)
* G: Partition3 (UNKNOWN) 3498 MB (3498 MB Free)
* H: Partition4 (UNKNOWN) 1475 MB (1474 MB Free)
* E: Partition5 (DEPOZIT) [FAT 32] 4314 MB (421 MB Free)
Utilitarul de partiţionare identifică în mod corect partiţiile FAT şi NTFS existente pe

hardisc. Cele două partiţii marcate ca "unknown" (sistem de fişiere necunoscut) sînt
partiţiile "root" şi "swap" formatate cu sistemul de fişiere "ext2" folosit pentru SO
Linux.
În partea de jos a ecranului sînt scrise comenzile care trebuie utilizate şi anume :
Enter = Install, D = Delete Partition şi F3 = Quit. Dacă selectăm o anumită partiţie şi
apăsăm tasta Enter va fi declanşată procedura de instalare a Windows XP. Dacă după
selectare apăsăm tasta D, partiţia va fi ştearsă. Apăsarea tastei F3 va determina
părăsirea completă a utilitarului de instalare. Aşa cum am spus, în acest exemplu
dorim să ştergem partiţiile existente şi să creăm apoi altele noi.
Dacă avem un hardisc nou (de-abia cumpărat) acesta nu are nici o partiţie pe el şi
va fi raportat de Instalatorul ("Setup") Windows XP ca fiind alcătuit din spaţiu
nepartiţionat. De ex. dacă hardiscul nostru de 30 GB ar fi fost nou, lista de mai sus ar
fi avut un singur element :
* Unpartitioned Space 29322 MB
Modalitatea de partiţionare a unui hardisc nou cu Instalatorul din Windows XP este

explicată în capitolul 1.3 ("Crearea Unor Noi Partiţii") de mai jos şi este identică cu
cea folosită pentru un hardisc folosit de pe care am şters toate partiţiile.
1.2 ŞTERGEREA PARTIŢIILOR EXISTENTE
Selectăm prima partiţie (C:) şi apoi apăsăm tasta D. Aceasta este partiţia primară
şi ca urmare vom fi atenţionaţi că ştergerea ei are unele consecinţe de care trebuie
să fim conştienţi. Va apare textul următor :
"The partition you tried to delete is a system partition. System partitions may
contain diagnostic or hardware configuration programs, programs to start operating
systems (such aş Windows XP) or other manufacturer related programs. Delete a
system partition only if you are sure that it contains no such programs or if you are
willing to lose them. Deleting a sytem partition may prevent your computer from
starting from the hard disk until you complete the installation of Windows XP."
("Partiţia pe care ai încercat să o ştergi este o partiţie de sistem [primară]. Partiţiile

de sistem pot conţine programe de configurare şi diagnosticare a componentelor
hardware, programe de pornire a unor SO (ca Windows XP) sau alte programe incluse
de fabricantul calculatorului. Şterge o partiţie de sistem doar dacă eşti sigur că nu
conţine astfel de programe sau dacă eşti dispus să le pierzi. Ştergerea unei partiţii de
sistem poate împiedica computerul să pornească de pe hardisc pînă la terminarea
operaţiei de instalare a Windows XP.")
Avem două opţiuni şi anume :
* To delete this partition, press Enter. Setup will prompt you for confirmation before
deleting the partition. ("Pentru a şterge partiţia [de sistem] selectată, apasă tasta
Enter. Instalatorul va solicita o confirmare înainte de ştergerea partiţiei.")
* To go back to the previous screen without deleting the partition, press Esc.
("Pentru a te întoarce la ecranul anterior, apasă tasta Esc.")
Apăsăm tasta Enter pentru a şterge partiţia primară [de sistem] (C:). Apare un
ecran de confirmare a dorinţei noastre, care are textul : "You asked Setup to delete
the partition C: Partition1 (WINDOWS ME) [FAT 32] 15006 MB (1878 MB Free)" ("Ai
cerut Instalatorului să şteargă partiţia C:). Avem două opţiuni :
* To delete this partition, press L. Caution : All data on this partition will be lost.
("Pentru a şterge această partiţie, apasă tasta L. Atenţie : Toate datele de pe aceasta
partitie vor fi pierdute.")
* To go back to the previous screen without deleting the partition, press Esc.
("Pentru a te întoarce la ecranul anterior fără a şterge partiţia, apasă tasta Esc.")
Apăsăm tasta L pentru a şterge partiţia C. Ne vom întoarce la ecranul care prezintă
lista partiţiilor de pe hardisc şi vedem că locul partiţiei şterse a fost luat de un spaţiu
nepartiţionat. Lista arată acum astfel :

* D: Partition2 (WINDOWS XP) [NTFS] 5028 MB (3004 MB Free)
* G: Partition3 (UNKNOWN) 3498 MB (3498 MB Free)
* H: Partition4 (UNKNOWN) 1475 MB (1474 MB Free)
* E: Partition5 (DEPOZIT) [FAT 32] 4314 MB (421 MB Free)
Repetăm procedura de ştergere cu toate cele patru partiţii rămase. Selectăm pe

rînd cîte o partiţie (cu ajutorul tastelor cu săgeţi în sus şi în jos), apoi apăsăm tasta D.
De fiecare dată va apare ecranul de confirmare a ştergerii partiţiei selectate şi va
trebui să apăsăm pe tasta L pentru a merge mai departe cu decizia de ştergere. Lista
de partiţii se va modifica de fiecare dată în mod corespunzător, în locul unei partiţii
şterse apărînd expresia "spaţiu nepartiţionat".
După ştergerea tuturor partiţiilor lista va arăta în felul următor :
Dacă pe hardisc nu am avut anterior nici o partiţie (hardiscul era nou) atunci va
apare de la început ca fiind alcătuit din spaţiu nepartiţionat şi va fi prezentată
capacitatea hardiscului, la fel ca mai sus.
Sub listă se afla comenzile pe care le folosim pentru administrarea partiţiilor :
* To set up Windows XP on the selected item press Enter ("pentru a instala

Windows XP pe elementul [partiţia] selectat, apasă tasta Enter")
* To create a partition în the unpartitioned space, press C ("pentru a crea o partiţie
în spaţiul nepartiţionat, apasă tasta C")
* To delete the selected partition, press D ("pentru a şterge partiţia selectată,
apasă tasta D")
1.3 CREAREA UNOR PARTIŢII NOI
Fiecare utilizator trebuie să aleagă mărimea partiţiilor pe care doreşte să le creeze

în funcţie de necesităţile sale şi de modul în care foloseşte calculatorul. Aici va fi
exemplificată crearea a trei partiţii, una de 15 GB şi două de 5 GB (în total 15 + 5 + 5
= 25 GB din 30 GB), fiind lăsat şi un spaţiu nepartiţionat pe hardisc. În mod normal
nu trebuie lăsat spaţiu nepartiţionat pe hardisc, dar în acest manual el este lăsat în
scop demonstrativ, pentru a putea exemplifica crearea partiţiilor după instalarea SO
Windows XP. Spaţiul lăsat nepartiţionat nu este pierdut, el va putea fi partiţionat
ulterior folosind utilitarul de administrare a hardiscului ("Disk Management") inclus în
Windows XP.
Apăsăm tasta C pentru a crea o noua partiţie în spaţiul nepartiţionat, care cuprinde
acum întreg hardiscul. Va apare un ecran cu textul : "You asked Setup to create a new
partition on 29322 MB Disk 0 at id 0 on bus 0 on atapi (MBR)." ("Ai cerut Instalatorului
să creeze o nouă partiţie"). Avem două opţiuni :
* To create the new partition, enter the size below and press Enter. ("Pentru a crea
nouă partiţie, completează mărimea ei mai jos şi apoi apasă tasta Enter")
* To go back to the previous screen without creating the partition, press Esc.
("Pentru a te întoarce la ecranul anterior, fără a crea partiţia, apasă tasta Esc.")
Sub aceste instrucţiuni sînt specificate mărimea maximă şi minimă a partiţiei ce

poate fi creată şi avem posibilitatea să specificăm care sa fie mărimea partiţiei pe
care dorim sa o creăm.
* The minimum size for the new partition is 0 megabytes (MB)

* The maximum size for the new partition is 29314 megabytes (MB)
* Create partition of size (în MB) : 29314
Pe rîndul unde trebuie să specificăm mărimea partiţiei este deja completată
capacitatea maximă a hardiscului, asta în caz că am dori să creăm o singură partiţie.
Este însă recomandat să creăm mai multe partiţii şi de aceea ştergem valoarea
prezentă cu ajutorul tastei Backspace şi tastăm capacitatea în MB pe care o dorim
pentru partiţia C. De exemplu dacă dorim ca această partiţie să aibă 15 GB (15000
MB) tastăm 15000. Pentru tastare folosim tastele cu cifre care se află deasupra
tastelor cu litere. Dacă dorim să folosim tastele cu cifre aflate la partea din dreapta a
tastaturii, trebuie în prealabil să apăsăm tasta Num Lock, iar ledul cu acelaşi nume de
pe tastatura se va aprinde.
Sub lista de opţiuni se află tastele pe care putem să le folosim în această situaţie :
Enter = Create ("Creeaza") şi Esc = Cancel ("Anuleaza"). Dupa ce am completat
mărimea partiţiei apăsăm tasta Enter şi va fi creată automat o partiţie de mărimea
specificata de noi. Ne vom intoarce la ecranul cu lista de partiţii de pe hardisc, care
arată acum astfel :
* C: Partition1 [New (Raw)] 14998 MB (14998 MB Free)

Selectăm spaţiul nepartiţionat rămas şi reîncepem procedura de creare a unei noi

partiţii apăsînd tasta C. Va apare ecranul în care trebuie să specificăm mărimea
partiţiei pe care dorim să o creăm. Procedăm aşa cum a fost explicat mai sus,
ştergem valoarea propusa implicit şi tastăm capacitatea dorită în MB (de ex. 5000).
După crearea partiţiei D: ne vom întoarce la ecranul cu lista de partiţii. Mai creăm o
partiţie nouă E: şi specificăm mărimea ei (de ex. tot 5000 MB). La sfîrşitul acestor
operaţii lista de partiţii de pe hardisc va fi următoarea :
* C: Partition1 14998 MB (14998 MB Free)

* D: Partition2 4997 MB (4997 MB Free)
* E: Partition3 4997 MB (4997 MB Free)
Repet, am lăsat în acest exemplu spaţiu nepartiţionat doar în scop demonstrativ. În

spaţiul de 4322 MB rămas ar putea fi creată acum prin procedeul explicat mai sus o a
patra partiţie (F:), dar voi face acest lucru după instalarea Windows XP. Însă în micul
spaţiu nepartiţionat de 8 MB care a apărut nu mai poate fi creată vreo partiţie, pentru
ca el este folosit de SO Windows pentru stocarea informaţiilor legate de
administrarea hardiscului.
Atenţie, dacă în procesul de creare a unei noi partiţii am selectat din greşeală un
spaţiu partiţionat, (de ex. partiţia nou creată C:) şi am apăsat tasta Enter va fi
declanşată procedura de instalare a SO Windows XP. În acest caz (care trebuie totuşi
evitat, deşi nu este deloc grav) partiţionarea spaţiului rămas pe hardisc poate fi
făcută după instalarea Windows XP.
1.4 FORMATAREA PARTIŢIILOR CREATE
Folosind utilitarul de administrare a hardiscului inclus în Instalatorul ("Setup")

Windows XP este posibil să creăm oricîte partiţii dorim, dar de formatat putem să
formatam doar una din ele, pe aceea pe care dorim să instalăm Windows XP.
Celelalte partiţii le vom formata foarte uşor după terminarea instalării sistemului de
operare.
Selectăm partiţia C: şi apăsăm tasta Enter pentru a continua cu procesul de
instalare a Windows XP. Apare un ecran în care trebuie să selectăm sistemul de fişiere
(FAT sau NTFS) pe care dorim să-l folosim pentru partiţia selectată. Pe ecran se afla
scris mesajul :
"The partition you selected is not formatted. Setup will now format the partition.
Use the Up and Down keys to select the file system you want, and then press Enter. If
you want to select a different partition for Windows XP, press Esc. ("Partiţia pe care ai
selectat-o nu este formatată. Instalatorul va formata acum partiţia. Foloseşte tastele
cu săgeată în sus sau în jos pentru a selecta sistemul de fişiere pe care îl doreşti, apoi
apăsă tasta Enter. Dacă doreşti să selectezi o altă partiţie pentru instalarea Windows
XP, apăsă tasta Esc.")
Avem la dispoziţie următoarele optiuni :
* Format the partition using the NTFS file system (Quick)

* Format the partition using the FAT file system (Quick)
* Format the partition using the NTFS file system
* Format the partition using the FAT file system
Sub lista de opţiuni se află tastele pe care putem să le folosim în această situaţie :
Enter = Continue ("Continuă") şi Esc = Cancel ("Anulează").
Nu există diferenţe calitative între formatarea rapidă şi cea normală. Singura

diferenţă este determinată de faptul că formatarea normală durează ceva mai mult,
pentru că înainte de formatare partiţia este verificată pentru descoperirea unor
eventuale defecte ale hardiscului. În caz că sînt detectate astfel de defecte, pe
porţiunile respective nu vor fi scrise date, deci vom avea siguranţă că SO Windows XP
va funcţiona corespunzător, pentru că toate fişierele sale vor fi copiate pe porţiuni
funcţionale ale hardiscului.
Selectăm opţiunea "Format the partition using the NTFS file system" şi apăsăm
tasta Enter. Apare alt ecran cu textul "Please wait while Setup formats the partition"
("Aşteaptă te rog ca Instalatorul să formateze partiţia"). Pe ecran se poate observa
progresul formatării sub forma unei bare care se colorează treptat. Durata formatării
unei partiţii de 15 GB este de aproximativ 5 minute.
După terminarea formatării partiţiei C: începe procesul propriu-zis de instalare a

SO Windows XP prin copierea automată pe hardisc a fişierelor necesare acestuia.
Formatarea partiţiilor D: şi E: va avea loc după terminarea instalării şi va fi

explicată în detaliu mai jos.
2. PARTIŢIONAREA HARDISCULUI DUPĂ INSTALAREA WINDOWS XP
Sistemul de operare Windows XP ne permite să administrăm hardiscul cu ajutorul

utilitarului "Disk Management", care poate fi accesat din Panoul de Control ("Control
Panel"). Pentru a afişa panoul de control facem clic pe butonul "Start" şi apoi în
meniul care apare facem clic pe opţiunea "Control Panel". Va apare o fereastră cu mai
multe iconiţe care simbolizează diferitele secţiuni ale panoului. . Dacă panoul este
afişat în modul "Category View" (modul implicit) facem clic pe iconiţa secţiunii
"Performance and Maintenance" ("Performanţă şi Întreţinere") şi va fi afişat conţinutul
acestei secţiuni. Dacă panoul este afişat în modul "Classic View" facem dublu-clic
direct pe iconiţa "Administrative Tools". Facem clic pe iconiţa "Administrative Tools"
("Instrumente de Administrare") şi va fi afişată o listă cu scurtături către programele
de administrare a sistemului. Facem dublu-clic pe iconiţa "Computer Management"
("Administrarea Calculatorului") şi va apare o nouă fereastră, pe care trebuie mai întîi
să o maximizăm. În compartimentul din stînga al ferestrei "Computer Management"
este afişată o listă cu instrumentele de administare grupate în trei categorii
("System", "Storage" şi "Services and Applications"). Dacă facem clic pe numele unui
instrument din listă, acesta va fi afişat în compartimentul din dreapta.
Pentru a afişa utilitarul de partiţionare şi formatare va trebui să facem clic pe

instrumentul "Disk Management", din categoria "Storage" ("Stocare"). Va apare o
listă cu partiţiile existente pe hardisc şi sub ea o diagramă a acestora sub forma unor
blocuri dreptunghiulare. În cazul de faţă diagrama va arăta astfel :
(C:)
14.65 GB (NTFS)
Healthy (System)
(D:)
4.88 GB
Healthy
(E:)
4.88 GB
Healthy
4.22 GB
Free Space
2.2 CREAREA PARTIŢIILOR
Partiţiile noi pot fi create doar dacă avem pe hardisc spaţiu rămas nepartiţionat.
Procedeul este extrem de uşor şi va fi exemplificat folosind spaţiul pe care l-am lăsat
nepartiţionat în mod intenţionat. Facem clic dreapta cu mausul pe blocul de 4.22 GB
("Free Space") şi în meniul care apare facem clic pe opţiunea "New Logical Drive"
("Nou Disc Logic").
Va apare prima fereastră a "Vrăjitorului de Partiţionare şi Formatare" ("New

Partition Wizard") în care vom face clic pe butonul "Next".
*
Apare a doua fereastră a vrăjitorului, unde este deja selectat tipul partiţiei
("Logical Drive"), iar nouă nu ne rămîne decît să facem clic pe butonul "Next".
*
În a treia fereastră a vrăjitorului trebuie să alegem mărimea noii partiţii

exprimată în MB, ţinînd cont de limitele minimă şi maximă care sînt specificate.
Tastăm în cîmpul denumit "Partition size în MB" numărul de megabaiţi [megabytes]
dorit (sau folosim săgetuţele de lîngă cîmp) şi apoi facem clic pe butonul "Next".
Pentru exemplul nostru vom aloca tot spaţiul rămas (2181 MB) pentru noua partiţie.
*
Fereastră a patra a vrăjitorului ne permite să alegem o literă pentru partiţie. În

cîmpul "Assign the following letter" facem clic pe săgetuţa de lîngă cîmp iar în meniul
care apare facem clic pe literă dorită, apoi facem clic pe butonul "Next". Este
recomandat să lăsăm totuşi litera alocată automat de vrăjitor, în cazul de faţă G
(litera F era deja rezervată pentru unitatea optică).
*
Apare a cincea fereastră a vrăjitorului unde trebuie să specificăm preferinţele

noastre legate de sistemul de fişiere ("file system"), de mărimea unităţii de alocare
("allocation unit size") şi de numele partiţiei. Sistemul de fişiere poate fi de tip NTFS,
FAT 32 sau FAT. Facem clic pe săgetuţa de lîngă cîmp şi în meniul care apare facem
clic pe tipul dorit (este recomandat să alegem fie NTFS, fie FAT 32). Sistemul NTFS
este de preferat, avînd mai multe avantaje fata de FAT 32, dar şi un dezavantaj,
anume acela că fişierele de pe partiţie nu vor putea fi accesate decît de sub Windows
XP, nu şi de sub Windows ME/98 SE. În ceea ce priveşte unitatea de alocare, aceasta
reprezintă mărimea spaţiului cel mai mic de pe hardisc care poate stoca un fişier.
Vrăjitorul va calcula automat mărimea optimă în funcţie de mărimea partiţiei, deci
este bine ca utilizatorii începători să lase neschimbată valoarea "Default". În cîmpul
"Volume Label" scriem un nume pentru partiţie, de exemplu "Multimedia" (fără
ghilimele) dacă avem de gînd să stocăm pe ea muzică şi filme. Opţiunea "Perform a
quick format" ne permite să scurtăm considerabil durata de timp cît durează
formatarea. În cazul în care sîntem siguri că porţiunea de hardisc ce trebuie
formatată nu are sectoare defecte ("bad sectors") putem bifa această opţiune.
Opţiunea "Enable file and folder compression" dacă este bifată face ca datele să fie
stocate pe partiţia în cauză în formă comprimată, reducîndu-se astfel spaţiul folosit
de ele. Nu este nevoie să o bifăm acum. Putem seta această particularitate a partiţiei
după formatarea ei, bineînţeles dacă avem nevoie de ea. Comprimarea nu este
disponibilă decît pentru partiţiile NTFS. După ce am stabilit preferinţele noastre
referitoare la noua partiţie facem clic pe butonul "Next".
*
Va apare a şasea fereastră a vrăjitorului, care este în acelaşi timp ultima. În ea

ni se prezintă un sumar al opţiunilor noastre în legătură cu noua partiţie ce va fi
creată. Dacă dorim să facem modificări de ultim moment, ne putem întoarce la
ferestrele precedente făcînd clic pe butonul "Back". Dacă opţiunile alese deja sînt
cele mai potrivite, facem clic pe butonul "Finish".
*
Partiţia va fi creată instantaneu şi începe formatarea ei care durează cîteva

minute, în funcţie de mărimea partiţiei. La terminarea procesului de formatare apare
în diagrama partiţiilor caracterizarea "Healthy" sub capacitatea partiţiei nou create.
2.3 FORMATAREA PARTIŢIILOR
Pentru a formata o partiţie facem clic dreapta cu mausul pe blocul din diagramă
care simbolizează partiţia şi în meniul care apare facem clic pe opţiunea "Format". Va
apare a cincea fereastră a vrăjitorului de partiţionare, iar procedura de urmat este
cea descrisă mai sus. Formatarea unei partiţii şterge toate datele stocate pe ea, deci
înainte de a lua decizia de formatare trebuie să salvăm (pe alta partiţie, pe dischetă
sau CD/DVD-ROM) datele de care credem că vom mai avea nevoie.
În exemplul de faţă noi am creat trei partiţii la instalarea Windows XP, dar dintre
acestea numai partiţia pe care a fost instalat SO a fost şi formatată. Rezultă deci că
noi avem acum două partiţii (D şi E) care sînt nefuncţionale pentru că sînt
neformatate. Pentru a le putea folosi va trebui să le formatăm. Facem clic dreapta pe
partiţia D din diagramă, apoi în meniul care apare facem clic pe opţiunea "Format"
pentru a lansa vrăjitorul de partiţionare şi formatare. În fereastra acestuia alegem
sistemul de fişiere (NTFS sau FAT 32), lăsăm neschimbată opţiunea "Default" pentru
unitatea de alocare, scriem un nume pentru partiţie şi în final facem clic pe butonul
"Next". În fereastra nou apărută revedem opţiunile alese şi dacă ne convin facem clic
pe butonul "Finish" pentru a iniţia formatarea propriu-zisă. După terminarea
formatării partiţiei D ea este gata pentru a fi folosită. Repetăm procedura şi pentru
partiţia E.
Formatarea unei partiţii care are date (fişiere) pe ea decurge similar cu procedura
descrisă mai sus, dar după ce vom apăsa pe butonul "Finish" va apare o minifereastră
de avertizare cu textul "Formatting will erase all data on this volume. To format the
volume click OK. To quit, click Cancel." ("Formatarea va şterge toate datele de pe
această partiţie. Pentru a formată partiţia, fă clic pe butonul OK. Pentru a părăsi
procedura de formatare, fă clic pe butonul Cancel"). Facem clic pe butonul "OK"
("Da"). Partiţia va fi formatată.
Utilitarul de administrare a hardiscului ne permite să formatăm orice partiţie

existentă pe hardisc, mai puţin acele partiţii care conţin pe ele sisteme de operare
Windows. În cazul acestora comanda de formatare este estompată, pentru că dacă
am formata o astfel de partiţie toate datele de pe ea ar fi şterse şi am fi în situaţia să
nu putem reporni calculatorul.
2.4 ŞTERGEREA PARTIŢIILOR
Ştergerea unei partiţii eliberează spaţiu pe hardisc şi este folosită în special pentru
rearanjarea partiţiilor. Dacă avem o partiţie mare, o putem şterge şi apoi în spaţiul
nepartiţionat apărut putem crea doua partiţii mai mici. În mod similar, dacă avem
două partiţii mici le putem şterge şi apoi crea o singură partiţie mai mare.
Pentru a şterge o partiţie facem clic dreapta cu mausul pe blocul din diagramă care
simbolizează partiţia şi în meniul care apare facem clic pe opţiunea "Delete Logical
Drive". Va apare o minifereastră de avertizare cu textul "All data on this volume will
be lost. Do you want to continue?" ("Toate datele de pe această partiţie vor fi
pierdute. Doreşti să continui?"). Facem clic pe butonul "Yes" ("Da"). Partiţia va fi
ştearsă instantaneu.
Cu ajutorul utilitarului de administrare a hardiscului putem să ştergem orice

partiţie existentă pe hardisc, cu excepţia acelor partiţii care conţin pe ele sisteme de
operare Windows. În cazul acestora comanda de ştergere este estompată, pentru că
dacă am şterge o astfel de partiţie toate datele de pe ea ar fi pierdute şi am fi în
situaţia să nu putem reporni calculatorul.
PARTIŢIONAREA ŞI FORMATAREA CU UTILITARELE DIN WINDOWS VISTA

Sistemul de operare Windows Vista permite două tipuri de partiţionare, cu ajutorul
cărora putem crea atît partiţii NTFS cît şi FAT 32. Primul tip presupune partiţionarea
hardiscului înainte de instalarea SO folosind utilitarul care porneşte automat atunci
cînd iniţiem procedura de instalare a Windows Vista. Faptul că acest tip de
partiţionare este legat de procedura de instalare a SO reprezintă un dezavantaj, ca şi
faptul că nu putem crea decît partiţii NTFS. Al doilea tip presupune partiţionarea după
instalarea SO folosind utilitarul de administrare a hardiscului ("Disk Management")
inclus în Windows Vista, utilitar cu care putem crea partiţii NTFS şi FAT 32.
Mai jos vor fi prezentate pas cu pas etapele care trebuie parcurse folosind cele
doua modalităţi de partiţionare amintite.
1. PARTIŢIONAREA HARDISCULUI ÎNAINTE DE INSTALAREA WINDOWS VISTA
Să presupunem că avem un hardisc de 80 GB pe care este instalat sistemul de

operare Windows XP. Dorim să ştergem partiţiile de pe acest hardisc şi să instalăm
Windows Vista pe curat.
Setam în bios CD/DVD-ROM-ul ca prim-dispozitiv de butare (vezi procedura

detaliată în capitolul "Setarea ordinii de butare" de la secţiunea "Configurarea
biosului") şi ne întoarcem la ecranul principal al biosului. Introducem în calculator
DVD-ROM-ul de instalare a Windows XP (DVD-ul original este butabil) şi repornim
calculatorul apăsînd în acelaşi timp pe tastele Ctrl, Alt şi Delete (combinaţia de taste
Ctrl+Alt+Del). După repornire va apare în josul ecranului instrucţiunea "Press any key
to boot from CD" ("apasă orice tastă pentru a buta de pe CD") pe care trebuie să o
îndeplinim. Respectarea acestei instrucţiuni este importantă pentru că dacă avem
deja un SO instalat pe hardisc şi nu apăsăm una din taste, calculatorul va buta de pe
hardisc şi va încărca SO deja instalat. Dacă însă hardiscul nu are pe el un SO (de ex.
este un hardisc nou) butarea de pe CD (DVD) este automată, deci nu este nevoie să
mai apăsăm o tastă în prealabil. Procesul de butare de pe DVD va lua cîteva minute,
timp în care se încarcă fişierele necesare pentru configurarea instalării Windows Vista
(apare o bară în josul ecranului deasupra căreia scrie "Windows is loading files").
Dupa încărcarea fişierelor de instalare apare un ecran cu titlul "Install Windows"

care are trei cîmpuri:
* Language to install : limba interfeţei SO, meniu derulant în care e prezentă doar
limba engleză.
* Time and currency format : meniu derulant, conţine setări specifice legate de
afişarea ceasului şi numele monedei pentru diverse ţări, printre care şi România
* Keyboard or input method : meniu derulant, conţine setări legate de tastatură.
Este recomandat să alegem "Romanian (Standard)" pentru a putea să scriem cu
diacritice.
Apăsăm butonul "Next" din partea dreaptă-jos a ecranului pentru a continua

instalarea. Apare un ecran nou în care există un buton central pe care scrie "Install
Now" şi la partea de jos sînt două legături, "What to know" (dacă îl apăsăm aflăm
cîteva informaţii despre Vista) şi "Repair computer" (dacă îl apăsăm ajungem la o
listă cu comenzi de reparare a sistemului de operare Vista). Facem clic pe butonul
"Install Now". În ecranul următor se găseşte un cîmp unde trebuie să completăm
cheia de activare ("product key") a copiei Windows Vista pe care o avem. Această
cheie este un număr format din cîteva grupuri de cifre şi este unică pentru fiecare
copie legală de Windows Vista. Atenţie, este posibil (şi legal în acelaşi timp) să nu
completăm nimic în acest cîmp şi totuşi să ducem instalarea la bun sfîrşit. În acest
caz SO va rula într-un aşa-zis mod demonstrativ ("demo"), adică doar pentru 30 de
zile, după care nu va mai porni. Cele 30 de zile ne sînt de ajuns pentru a investiga
facilităţile SO şi a ne decide dacă îl cumpărăm sau nu. Indiferent dacă tastăm sau nu
numărul de serie va trebui să apăsăm pe butonul "Next" pentru a continua instalarea.
Dacă am lăsat gol cîmpul cu numărul de serie după apăsarea butonului "Next" va
apare o fereastră care ne avertizează că instalarea fără cheie de activare poate duce
la pierderea datelor. Acest lucru e adevărat dacă atunci cînd lucrăm cu varianta demo
salvăm datele pe aceeaşi partiţie cu SO. Evident că după trecerea celor 30 de zile nu
vom mai avea acces la partiţia în cauză pentru că SO nu va mai porni (trebuie
menţionat că datele pot fi totuşi recuperate prin alte metode). Oricum dacă lucrăm
cu varianta demo este indicat să salvăm datele pe o partiţie diferită de cea a SO. În
fereastra de avertizare de care aminteam mai sus este scrisă întrebarea "Do you
want to enter your product key now" (doriţi să introduceţi cheia de activare), şi în ea
trebuie să facem clic pe butonul "No". Va apare un ecran în care sîntem invitaţi să
selectăm versiunea de Windows Vista pe care am cumpărat-o ("Select the edition of
Windows that you purchased"). Pentru că este vorba de o evaluare putem instala
practic ce versiune dorim, de la cea mai ieftină (Home Basic) la cea mai scumpă
(Ultimate), oricum după 30 de zile ea nu va mai rula. Apoi bifăm opţiunea "I have
selected the edition of Windows that I purchased" (facem clic în căsuţa respectivă) şi
facem clic pe butonul "Next".
Dacă însă copia de Windows Vista pe care o instalăm este deja cumpărată de noi şi
am completat numărul de serie în ecranul anterior, atunci instalatorul va detecta
automat pe baza lui versiunea de Vista corectă şi nu va mai fi nevoie să facem noi
selecţia.
În ecranul următor va fi afişată licenţa de folosire a softului, pe care trebuie să o

citim. Bifăm apoi căsuţa "I accept the license terms" ("accept termenii licenţei").
Facem clic pe butonul "Next".
Va apare un ecran unde sîntem intrebati ce fel de instalare dorim să realizăm din
cele două posibilităţi oferite:
* "Upgrade" (Actualizare) : presupune înlocuirea prin suprascriere a versiunii de

Windows XP pe care o avem deja instalată. O alegem dacă dorim să păstrăm toate
datele (fişiere salvate, softuri, etc.) de pe partiţia pe care se afla SO. Instalarea se va
face pe partiţia pe care se află Windows XP. Atenţie, este recomandat să facem
oricum o copie de rezervă a datelor importante care se află pe partiţie, în caz că
instalarea nu decurge corect.
* "Custom (advanced)" (Personalizare - avansaţi) : presupune instalarea
Windows Vista "pe curat" ("clean install"), fie alături de Windows XP (pe o altă
partiţie, bineînţeles), fie în locul ei, cu ştergerea completă a datelor de pe partiţia pe
care se află Windows XP. Instalarea se va face deci pe partiţia pe care o selectăm noi.
Vom alege opţiunea de instalare personalizată tocmai pentru a putea să folosim

utilitarele de partiţionare şi formatare din Windows Vista. Facem deci clic pe butonul
"Custom".
Va apare un ecran cu titlul "Where do you want to install Windows" (unde doriţi să
instalaţi Windows) ce conţine lista de partiţii de pe calculatorul nostru. Dacă avem
mai multe hardiscuri ele vor fi denumite automat în ordine Disk 0, Disk 1, Disk 2, etc
(se observă deci faptul că primul hardisc nu este notat cu 1, ci cu 0). Pentru fiecare
disc vor fi listate partiţiile de pe el, adică Partition 1, Partition 2, etc. De exemplu dacă
hardiscul al doilea (notat cu Disk 1) are două partiţii, ele vor fi listate ca "Disk 1
Partition 1" şi "Disk 2 Partition 2".
Să presupunem că avem un singur hardisc în calculator, cu capacitatea de 80 GB,

pe care exista deja o partiţie NTFS (pe care se afla SO Windows XP şi programele
instalate ulterior) şi o partiţie FAT 32 (folosită pentru stocarea de filme, muzică, etc).
Instalatorul va numi acest hardisc "Disk 0". Partiţia cu SO e denumită WIN XP, iar cea
cu date e numită DEPOZIT pentru că acestea au fost numele date de noi la
partiţionarea anterioară. Pentru acest exemplu lista de partiţii va arăta ca mai jos :
Name
Total Size
Free Space
Type
Disk 0 Partition 1 WIN XP
49,3 GB
10,1 GB
Primary
Disk 0 Partition 2 DEPOZIT
29,3 GB
7,4 GB
Logical
Refresh
Drive Options (advanced)
Load Driver
Comanda "Refresh" e folosită pentru reîmprospătarea listei de partiţii. Comanda

"Load Driver" e folosită dacă avem un hardisc ce necesită folosirea unui draiver
special.
Dacă însă avem un hardisc nou (de-abia cumpărat) de 80 GB, acesta nu are nici o
partiţie pe el şi va fi raportat de Instalatorul Windows Vista ca fiind alcătuit din spaţiu
nepartiţionat (în mod evident tipul de partiţie lipseşte din tabel). Modalitatea de
partiţionare a unui hardisc nou cu Instalatorul din Windows XP este identică cu cea
folosită pentru un hardisc folosit de pe care am şters toate partiţiile.
Name
Total Size
Free Space
Type
Disk 0 Unallocated Space
79,3 GB
79,3 GB
Refresh
Drive Options (advanced)
Load Driver
În partea dreaptă-jos a ecranului se află o legătură numită "Drive Options" (opţiuni

pentru hardisc). Facem clic pe ea pentru a fi afişate comenzile de lucru cu partiţiile,
altfel ele nu vor fi vizibile :
* Delete : permite ştergerea unei partiţii

* Format : permite formatarea unei partiţii
* New : permite crearea unei partiţii noi
* Extend : permite extinderea unei partiţii deja existente în detrimentul spaţiului
neformatat
Notă : În funcţie de imprejurare doar anumite comenzi sînt active (au iconiţa
colorată), iar altele sînt inactive (apar estompate). De exemplu dacă selectăm spaţiul
nepartiţionat avem acces la comanda de creare a unei partiţii noi, dar nu avem acces
la comenzile de formatare, ştergere sau extindere.
Tabelul va arăta acum astfel :
Name
Total Size
Free Space
Type
Disk 0 Partition 1 WIN XP
49,3 GB
10,1 GB
Primary
Disk 0 Partition 2 DEPOZIT
29,3 GB
7,4 GB
Logical
Refresh
Delete
Format
New
Load Driver
Extend
Facem clic pe prima partiţie din listă pentru a o selecta, apoi facem clic pe legătura
Delete. Va apare o fereastră de avertizare în care ni se spune "If you delete this
partition, all data stored on it will be permanently deleted" ("dacă ştergeţi această
partiţie toate datele stocate pe ea vor fi şterse pentru totdeauna"). Facem clic în
fereastră pe butonul OK pentru a ne da acordul cu privire la ştergere. Prima partiţie
(WIN XP) va fi ştearsă şi în locul ei va apare "Disk 0 Unallocated Space". Repetăm
procedura cu a doua partiţie (DEPOZIT).
Dupa ştergerea tuturor partiţiilor tabelul va arăta astfel :
Name
Total Size
Free Space
Type
79,3 GB
79,3 GB
Refresh
Delete
Format
New
Load Driver
Extend
1.3 CREAREA UNOR PARTIŢII NOI
Fiecare utilizator trebuie să aleagă mărimea partiţiilor pe care doreşte să le creeze

în funcţie de necesităţile sale şi de modul în care foloseşte calculatorul. Aici va fi
exemplificată crearea a trei partiţii, una de 30 GB şi două de cîte 20 GB (în total 30 +
20 + 20 = 70 GB din 80 GB), fiind lăsat şi un spaţiu nepartiţionat. În mod normal nu
trebuie lăsat spaţiu nepartiţionat pe hardisc, dar în acest manual el este lăsat în scop
demonstrativ, pentru a putea exemplifica crearea partiţiilor după instalarea SO
Windows XP. Spaţiul lăsat nepartiţionat nu este pierdut, el va putea fi partiţionat
ulterior folosind utilitarul de administrare a hardiscului ("Disk Management") inclus în
Windows Vista. Pentru instalarea Vista este nevoie de o partiţie de cel puţin 6 GB, dar
se recomandă o partiţie de minim 10 GB.
Facem clic pe "Disk 0 Unallocated Space" şi apoi pe legătura New . Sub legătură
apare un mic contor care ne permite să setăm mărimea partiţiei noi în MB. Lîngă el
sînt două butoane, unul de acceptare a setării dimensiunii ("apply") şi altul de
anulare a ei ("cancel"). Completăm în căsuţa contorului 30000 şi facem clic pe
butonul "Apply" pentru a crea o partiţie nouă de 30 de GB. Tabelul va arăta acum în
felul următor :
Name
Total Size
Free Space
Type
Disk 0 Partition 1
29,3 GB
29,3 GB
Primary
49,3 GB
49,3 GB
Refresh
Delete
Format
New
Load Driver
Extend
Se face din nou clic pe "Disk 0 Unallocated Space" şi apoi pe legătura New .
Completăm în căsuţa contorului 20000 şi facem clic pe butonul "Apply" pentru a crea
partiţia a doua, care are 20 de GB. Repetăm procedura şi creăm o a treia partiţie, tot
de 20 de GB.
La finalul operaţiunii de creare de partiţii noi tabelul va arăta astfel :
Name
Total Size
Free Space
Type
Disk 0 Partition 1
29,3 GB
29,3 GB
Primary
Disk 0 Partition 2
19,3 GB
19,3 GB
Primary
Disk 0 Partition 3
19,3 GB
19,3 GB
Primary
9,3 GB
9,3 GB
Refresh
Delete
Format
New
Load Driver
Extend
Repet, am lăsat în acest exemplu spaţiu nepartiţionat ("unallocated space") doar în

scop demonstrativ. În spaţiul de aprox. 10 GB rămas ar putea fi creată acum prin
procedeul explicat mai sus o a patra partiţie, dar voi face acest lucru după instalarea
Windows Vista.
Modalitatea de partiţionare a unui hardisc nou cu Instalatorul din Windows XP este

identică cu cea folosită pentru un hardisc folosit de pe care am şters toate partiţiile.
1.4 EXTINDEREA PARTIŢIILOR CREATE
Procedura de extindere a partiţiilor nu este obligatorie, în fapt este recomandat să

ne hotărîm de la început cît de mare să fie fiecare partiţie.
Folosind utilitarul de administrare a hardiscului inclus în Instalatorul Windows Vista

este posibil să extindem partiţiile, adică să le creştem dimensiunea. Acest lucru este
posibil doar dacă ne-a mai rămas pe hardisc spaţiu nepartiţionat. Dacă nu a mai
rămas, extinderea partiţiilor nu e permisă (legătura "Extend" este estompată).
Putem de exemplu să extindem prima partiţie creată de noi. Facem clic pe ea şi

apoi pe legătura "Extend". Lîngă legătură apare din nou micul contor care ne permite
să setăm mărimea partiţiei în MB. Completăm în căsuţa contorului 35000 (extinzînd
deci partiţia de la 30 GB la 35 de GB) şi facem clic pe butonul "Apply". Va apare o
fereastră de avertizare în care ni se comunică faptul că procedura nu e reversibilă,
deci dacă am extins partiţia nu o vom putea reîntoarce la mărimea iniţială.
Continuăm făcînd clic pe butonul OK din fereastră pentru ca extinderea să înceapă.
Deşi anularea procedurii de extindere nu e posibilă, dacă ne răzgîndim şi vrem să

revenim la 30 GB pentru prima partiţie o putem face, însă trebuie să ştergem toate
partiţiile şi să o luăm de la început cu crearea de partiţii noi.
Folosind utilitarul de administrare a hardiscului inclus în Instalatorul Windows Vista

este posibil să creăm oricîte partiţii dorim, însă le vom putea formata doar cu
sistemul de fişiere NTFS.
Facem clic pe prima partiţie din lista de mai sus (Disk 0 Partition 1) pentru a o
selecta, apoi facem clic pe legătura "Format". Va apare o fereastră de avertizare în
care ni se comunică faptul că toate datele de pe acea partiţie vor fi şterse. Ne dăm
acordul asupra acestui lucru şi facem clic pe butonul OK din fereastră pentru că
formatarea să înceapă. Procesul va fi gata în cîteva minute, în funcţie bineînţeles de
mărimea partiţiei respective. Repetăm procedura şi cu celelalte partiţii.
După terminarea formatării partiţiilor facem clic pe partiţia pe care vrem să

instalăm Windows Vista (partiţie care trebuie să aibă cel puţin 6 GB) şi apoi facem clic
pe butonul "Next" din josul ferestrei.
2. PARTIŢIONAREA HARDISCULUI DUPĂ INSTALAREA WINDOWS VISTA
Sistemul de operare Windows Vista ne permite să administrăm hardiscul cu

ajutorul utilitarului "Disk Management", care poate fi accesat din Panoul de Control
("Control Panel"). Pentru a afişa panoul de control facem clic pe butonul "Start" şi
apoi în meniul care apare facem clic pe opţiunea "Control Panel". Va apare o fereastră
cu mai multe iconiţe care simbolizează diferitele secţiuni ale panoului. Dacă panoul
este afişat în modul "Category View" (modul implicit) facem clic pe iconiţa secţiunii
"System and Maintenance" ("Sistem şi Întreţinere") şi va fi afişat conţinutul acestei
secţiuni. Derulăm fereastra în jos şi facem clic pe legătura "Create and format hard
disk partitions". Va apare o fereastră de avertizare în care trebuie să facem clic pe
butonul "Continue". Vom ajunge la fereastra utilitarului "Disk Management", pe care
trebuie mai întîi să o maximizam.
Dacă panoul este afişat în modul "Classic View" facem dublu-clic direct pe iconiţa
"Administrative Tools" ("Instrumente de Administrare") şi va fi afişată o listă cu
scurtături către programele de administrare a sistemului. Facem dublu-clic pe iconiţa
"Computer Management" ("Administrarea Calculatorului") şi va apare o fereastră de
avertizare în care trebuie să facem clic pe butonul "Continue". Vom ajunge la
fereastra "Computer Management", pe care trebuie mai întîi să o maximizăm. În
compartimentul din stînga al ei este afişată o listă cu instrumentele de administare
grupate în trei categorii ("System Tools", "Storage" şi "Services and Applications").
Dacă facem clic pe numele unui instrument din lista acesta va fi afişat în
compartimentul din dreapta. Pentru a afişa utilitarul de partiţionare şi formatare va
trebui să facem clic pe instrumentul "Disk Management", din categoria "Storage"
("Stocare").
Fereastra utilitarului "Disk Management" conţine la partea de sus o lista cu

partiţiile existente pe hardisc şi sub ea o diagramă a acestora sub forma unor blocuri
dreptunghiulare. În cazul de faţă diagrama va arăta astfel :
(C:)
29.30 GB NTFS
Healthy (System)
(D:)
19.30 GB NTFS
Healthy (Logical Drive)

(E:)
19.30 GB NTFS
Healthy (Logical Drive)

9.30 GB
Free Space
2.2 CREAREA PARTIŢIILOR
Partiţiile noi pot fi create extrem de uşor şi acest lucru va fi exemplificat folosind
spaţiul pe care l-am lăsat nepartiţionat în mod intenţionat. Facem clic dreapta cu
mausul pe blocul de 4.22 GB ("Free Space") şi în meniul care apare facem clic pe
opţiunea "New Simple Volume" ("Nou Volum Simplu").
Va apare prima fereastră a "Vrăjitorului de Partiţionare şi Formatare" ("New

Simple Volume Wizard") în care vom face clic pe butonul "Next".
*
Apare a doua fereastră a vrăjitorului, unde trebuie să alegem mărimea noii partiţii
exprimată în MB, ţinînd cont de limitele minimă şi maximă care sînt specificate.
Tastăm în cîmpul denumit "Simple Volume size în MB" numărul de megabaiţi dorit
(sau folosim săgetuţele de lîngă cîmp) şi apoi facem clic pe butonul "Next". Pentru
exemplul nostru vom aloca tot spaţiul rămas (2181 MB) pentru noua partiţie.
*
Fereastra a treia a vrăjitorului ne permite să alegem o literă pentru partiţie. În

cîmpul "Assign the following drive letter" facem clic pe săgetuţa de lîngă cîmp iar în
meniul care apare facem clic pe literă dorită, apoi facem clic pe butonul "Next". Este
recomandat să lăsăm totuşi litera alocată automat de vrăjitor, dacă ea nu este deja
folosită. În cazul de faţă alegem litera F.
*
Apare a patra fereastră a vrăjitorului unde trebuie să specificăm preferinţele

noastre legate de sistemul de fişiere ("file system"), de mărimea unităţii de alocare
("allocation unit size") şi de numele partiţiei. Sistemul de fişiere poate fi de tip NTFS
sau FAT 32. Facem clic pe săgetuţa de lîngă cîmp şi în meniul care apare facem clic
pe tipul dorit. Sistemul NTFS este de preferat, avînd mai multe avantaje fata de FAT
32, dar şi un mic dezavantaj, anume acela că fişierele de pe partiţie nu vor putea fi
accesate decît de sub Windows Vista sau XP, nu şi de sub Windows ME/98 SE. În ceea
ce priveşte unitatea de alocare, aceasta reprezintă mărimea spaţiului cel mai mic de
pe hardisc care poate stoca un fişier. Vrăjitorul va calcula automat mărimea optimă în
funcţie de mărimea partiţiei, deci este bine ca utilizatorii începători să lase
neschimbată valoarea "Default". În cîmpul "Volume Label" scriem un nume pentru
partiţie, de exemplu "Multimedia" (fără ghilimele) dacă avem de gînd să stocăm pe
ea muzică şi filme. Opţiunea "Perform a quick format" ne permite să scurtăm
considerabil durata de timp cît durează formatarea. În cazul în care sîntem siguri că
porţiunea de hardisc ce trebuie formatată nu are sectoare defecte ("bad sectors")
putem bifa această opţiune. Opţiunea "Enable file and folder compression" dacă este
bifată face ca datele să fie stocate pe partiţia în cauză în formă comprimată,
reducîndu-se astfel spaţiul folosit de ele. Nu este nevoie să o bifam acum. Putem seta
această particularitate a partiţiei după formatarea ei, bineînţeles dacă avem nevoie
de ea. Comprimarea nu este disponibilă decît pentru partiţiile NTFS. După ce am
stabilit preferinţele noastre referitoare la noua partiţie facem clic pe butonul "Next".
*
Va apare a cincea fereastră a vrăjitorului, care este în acelaşi timp şi ultima. În ea
ni se prezintă un sumar al opţiunilor noastre în legătură cu noua partiţie ce va fi
creată. Dacă dorim să facem modificări de ultim moment, ne putem întoarce la
ferestrele precedente făcînd clic pe butonul "Back". Dacă opţiunile alese deja sînt
cele mai potrivite facem clic pe butonul "Finish".
*
Partiţia va fi creată instantaneu şi începe formatarea ei care durează cîteva

minute, în funcţie de mărimea partiţiei. La terminarea procesului de formatare apare
în diagrama partiţiilor caracterizarea "Healthy" sub capacitatea partiţiei nou create.
2.3 FORMATAREA PARTIŢIILOR
Pentru a formata o partiţie facem clic dreapta cu mausul pe blocul din diagramă
care simbolizează partiţia şi în meniul care apare facem clic pe opţiunea "Format". Va
apare a patra fereastră a vrăjitorului de partiţionare, iar procedura de urmat este cea
descrisă mai sus. Formatarea unei partiţii şterge toate datele stocate pe ea, deci
înainte de a lua decizia de formatare trebuie să salvăm (pe alta partiţie, pe dischetă
sau CD/DVD-ROM) datele de care credem că vom mai avea nevoie.
Formatarea unei partiţii care are date (fişiere) pe ea decurge similar cu procedura
descrisă mai sus, dar după ce vom apăsa pe butonul "Finish" va apare o minifereastră
de avertizare cu textul "Formatting will erase all data on this volume. Backup any
data you want to keep before formatting. Do you want to continue ?." ("Formatarea
va şterge toate datele de pe această partiţie. Faceţi copii de rezervă după toate
datele pe care doriţi să le păstraţi."). Facem clic pe butonul "OK" ("Da"). Partiţia va fi
formatată.
Utilitarul de administrare a hardiscului ne permite să formatăm orice partiţie

existentă pe hardisc, mai puţin acele partiţii care conţin pe ele sisteme de operare
Windows. În cazul acestora comanda de formatare este estompată, pentru că dacă
am formata o astfel de partiţie toate datele de pe ea ar fi şterse şi am fi în situaţia să
nu putem reporni calculatorul.
2.4 RESTRINGEREA PARTIŢIILOR
Restrîngerea ("shrinking") unei partiţii eliberează spaţiu pe hardisc şi este folosită

în special pentru rearanjarea partiţiilor. Dacă avem o partiţie mare o putem restrînge
şi apoi în spaţiul nepartiţionat apărut putem crea o altă partiţie.
Pentru a restrînge o partiţie facem clic dreapta cu mausul pe blocul din diagramă
care simbolizează partiţia şi în meniul care apare facem clic pe opţiunea "Shrink
Volume". Va apare o fereastră unde trebuie să indicăm spaţiul care trebuie înlăturat
din partiţie ("amount of space to shrink"). De exemplu dacă avem o partiţie de 20000
MB (20 GB) putem să o restrîngem la 15000 MB (15 GB), deci vom completa în cîmp
valoarea de 5000 MB, apoi vom face clic pe butonul "Shrink".
Cu ajutorul utilitarului de administrare a hardiscului putem să restrîngem orice

partiţie existentă pe hardisc, inclusiv pe acelea care conţin pe ele sisteme de operare
Windows.
2.5 EXTINDEREA PARTIŢIILOR
Extinderea ("extending") unei partiţii ocupă din spaţiul liber de pe hardisc şi este
folosită în special pentru rearanjarea partiţiilor. Dacă avem o partiţie mică o putem
extinde pe seama spaţiului rămas liber.
Pentru a extinde o partiţie facem clic dreapta cu mausul pe blocul din diagramă
care simbolizează partiţia şi în meniul care apare facem clic pe opţiunea "Extend
Volume". Va apare prima fereastră a vrăjitorului de extindere, în care vom face clic pe
butonul "Next". În fereastra următoare există două compartimente. În cel din dreapta
("Selected") se află spaţiul liber disponibil pe hardisc. Facem clic pe butonul "Remove
All" şi astfel tot spaţiul liber, care se mută în compartimentul din stînga ("Available").
Facem clic pe spaţiul mutat şi apoi pe butonul "Add" şi spaţiul se mută din nou în
compartimentul din dreapta. Acum alegem cu ajutorul contorului de jos numărul de
MB cu care dorim să extindem partiţia ("Select the amount of space în MB") şi apoi
facem clic pe butonul "Next". Va apare ultima fereastră a vrăjitorului unde facem clic
pe butonul "Finish".
Cu ajutorul utilitarului de administrare a hardiscului putem să extindem orice

operare Windows.
2.6 ŞTERGEREA PARTIŢIILOR
Ştergerea unei partiţii eliberează spaţiu pe hardisc şi este folosită în special pentru
rearanjarea partiţiilor. Dacă avem o partiţie mare o putem şterge şi apoi în spaţiul
nepartiţionat apărut putem crea doua partiţii mai mici. În mod similar, dacă avem
două partiţii mici, le putem şterge şi apoi crea o singură partiţie mai mare.
Pentru a şterge o partiţie facem clic dreapta cu mausul pe blocul din diagramă care
simbolizează partiţia şi în meniul care apare facem clic pe opţiunea "Delete Volume".
Va apare o minifereastră de avertizare cu textul "Deleting this volume will erase all
data on it. Do you want to continue?" ("Ştergerea acestui volum va duce la ştergerea
tuturor datelor de pe el. Doreşti să continui?"). Facem clic pe butonul "Yes" ("Da").
Partiţia va fi ştearsă instantaneu.
Cu ajutorul utilitarului de administrare a hardiscului putem să ştergem orice

operare Windows. În cazul acestora comanda de ştergere este estompată, pentru că
dacă am şterge o astfel de partiţie toate datele de pe ea ar fi pierdute şi am fi în
situaţia să nu putem reporni calculatorul
PARTIŢIONAREA ŞI FORMATAREA CU UTILITARUL DISK MANAGER

Utilitarul Disk Manager permite partiţionarea oricărui tip de hardisc (indiferent de
fabricantul său) într-un mod uşor, intuitiv şi rapid. El este disponibil pentru cumpărare
pe situl firmei producătoare, Kroll Ontrack. Partiţionarea cu utilitarul Disk Manager
presupune crearea unei dischete speciale de pe care se butează în mod DOS grafic,
care este asemănator cu interfaţa grafică din Windows. Acest utilitar ne permite
crearea de partiţii NTFS şi FAT (32 sau 16), urmată de formatarea foarte rapidă a lor.
Cei mai mari fabricanţi de hardiscuri (Seagate, Maxtor, Western Digital, Samsung)
pun la dispoziţie pe siturile lor variante personalizate ale acestui utilitar, care pot fi
descărcate şi folosite în mod gratuit. Astfel, utilitarul oferit de Seagate se numeşte
Disc Wizard, cel oferit de Maxtor se numeşte MaxBlast, cel oferit de Western Digital
se numeşte Data Lifeguard, iar cel oferit de Samsung a păstrat denumirea de Disk
Manager. Aceste utilitare sînt practic identice din punct de vedere al interfeţei şi
funcţionalităţii cu utilitarul Disk Manager produs de Kroll Ontrack, însă au o limitare
majoră faţă de acesta şi anume faptul că fiecare dintre ele poate fi folosit doar pentru
partiţionarea hardiscurilor fabricate de o singură companie. De exemplu putem folosi
MaxBlast doar pentru hardiscuri fabricate de compania Maxtor, iar dacă încercăm să
îl folosim cu hardiscuri fabricate de Seagate, Western Digital sau Samsung va apare
un mesaj de eroare. Dacă avem în calculator hardiscuri produse de fabricanţi diferiţi
va trebui să folosim pentru fiecare hardisc utilitarul corespunzător.
Fiecare dintre programele enumerate mai sus este disponibil în două variante, în
funcţie de mediul în care se va lucra cu ele. Ambele variante sînt uşor de folosit şi au
o interfaţă asemănătoare, dar diferă din punctul de vedere al funcţionalităţii. Varianta
pentru mediul DOS are funcţionalitate completă, ea permiţîndu-ne să partiţionăm şi
să formatăm orice hardisc pe care îl avem în calculator. Varianta pentru mediul
Windows are funcţionalitate limitată, cu ajutorul ei putem să partiţionăm şi să
formatăm orice hardisc din calculator, cu excepţia celui pe care se afla SO Windows.
Varianta pentru Windows poate fi folosită dacă dorim să adăugăm un hardisc nou la
sistem, însă în situaţia în care avem un singur hardisc, ea este inutilizabilă. Cum cei
mai mulţi din posesorii de calculator au un singur hardisc (de mare capacitate) în
calculator, este recomandată descărcarea variantei pentru DOS, a cărei utilizare va fi
explicată în detaliu. Va fi luat ca exemplu utilitarul MaxBlast cu ajutorul căruia se va
partiţiona un hardisc Maxtor. Folosirea celorlalte utilitare este similară, dacă nu chiar
identică. Pot fi partiţionate hardiscuri ATA (Parallel ATA) sau SATA (Serial ATA).
Partiţionarea şi formatarea unui hardisc presupune ştergerea tuturor datelor

existente pe el. De aceea înainte de a partiţiona un hardisc trebuie să ne asigurăm că
nu există pe acesta date importante pentru noi sau că am salvat toate datele
importante pe alt mediu de stocare (hardisc, CD-ROM, discheta, etc.).
1. DESCARCAREA UTILITARULUI
1.1 SEAGATE
Dupa conectarea la internet mergem pe situl Seagate, la pagina cu titlul

Downloads ("Descarcare [de softuri]"). Varianta care ne interesează (DW pentru DOS)
se numeşte "Disc Wizard Starter Edition" şi se află pe coloana din stînga a paginii.
Derulăm pagina în jos şi vedem dacă sînt bifate opţiunile "English" (lb. engleză) şi
"Bootable Floppy Diskette Creator" ("creator al unei dischete butabile"). Aceste
opţiuni sînt bifate în mod implicit, dar dacă nu sînt bifate, facem clic în cerculeţele de
lîngă ele. Apoi facem clic pe butonul "Download Now" din josul coloanei şi aşteptăm
să apară pagina de înregistrare ca utilizator al softului. În această pagină avem mai
multe cîmpuri de completat legate de hardisc (numărul de serie), de calculator
(sistemul de operare) sau de utilizator (nume, prenume, adresă de poştă electronică).
Singurul cîmp care trebuie completat obligatoriu este cel care trebuie să conţină
adresa de poştă electronică, completarea celorlalte cîmpuri este facultativă. După
completarea adresei de mel (şi eventual a altor date) se face clic pe butonul
"Submit". Descărcarea softului va începe în scurt timp şi o aşteptăm să se termine,
după care închidem conexiunea la internet. Dacă descărcarea nu începe automat,
este oferită o legătură către fişierul executabil, a cărui descărcare trebuie de această
dată pornită manual prin clic pe legătură. Mărimea fişierului ce conţine DWSE este de
2,4 MB.
1.2 MAXTOR
Maxtor a fost un producător independent, dar după ce a fost cumpărat de Seagate

a devenit o subdiviziune a acestei companii. Ne conectăm la internet şi mergem pe
situl Seagate, la pagina cu titlul Downloads ("Descărcare [de softuri] "), în care se află
softuri pentru diversele tipuri de hardiscuri produse de Maxtor (ATA, SCSI, externe,
etc.). Facem clic pe legătura "Max Blast" şi va apare o nouă pagină în care trebuie să
facem clic pe legătura "Download File" pentru a descărca utilitarul pentru DOS. Softul
are 1,8 MB deci se va descărca relativ repede. La terminarea acestei operaţii
închidem conexiunea la internet.
1.3 WESTERN DIGITAL
Ne conectăm la internet şi mergem la pagina de unde pot fi descărcate Softuri şi

Draivere pentru produsele Western Digital. În partea de sus a paginii se află un tabel
cu semne de carte (legături care duc în aceeaşi pagină). Facem clic pe legătura "Data
Lifeguard Tools V.11.0" şi vom fi mutaţi mai jos în cadrul paginii unde este o
prezentare sumară a softului. Utilitarul care ne interesează se numeşte "Data
Lifeguard for DOS" şi este disponibil fie sub formă arhivată ("ZIP Version - 1,56 MB")
fie sub formă executabilă ("EXE Version - 1,74 MB"). Putem descărca pe oricare din
ele (facem clic pe legătură) şi după terminarea operaţiei închidem conexiunea la
internet. Dacă am descărcat versiunea arhivată, extragem fişierul numit
"Diskette.exe" cu arhivatorul preferat.
1.4 SAMSUNG
După conectarea la internet mergem pe situl Samsung, la pagina dedicată

utilitarului Disk Manager. Facem clic pe legătura numită "Download Program" şi după
cîteva momente va apare o minifereastră ce conţine un formular de înregistrare.
Samsung nu împarte datele necesare înscrierii în obligatorii şi opţionale (facultative),
deci va trebui să completăm toate cîmpurile şi să facem apoi clic pe butonul
"Submit". Va fi descărcat un fişier în formă arhivată numit DM_Creator.zip . Din el
extragem fişierul executabil numit Dm_Creator.exe pe care îl vom folosi pentru
crearea unei dischete butabile.
2. CREAREA UNEI DISCHETE BUTABILE
Introducem o dischetă formatată şi neprotejată la scriere în calculator. Facem

dublu clic pe fişierul executabil pe care l-am descărcat, sau pe care l-am extras din
arhiva zip. Va apare o minifereastra de întîmpinare ("Welcome") în care trebuie să
facem clic pe butonul "Continue". Apare fereastra ce conţine licenţa de utilizare, iar
dacă sîntem de acord cu prevederile acesteia facem clic pe butonul "Yes". Va apare
fereastra numită "Create Diskette" în care ni se explică faptul că va fi creată o
dischetă butabila şi sîntem avertizaţi că în procesul de creare a acesteia toate datele
conţinute anterior pe dischetă vor fi şterse. Facem clic pe butonul "Start". Apare o
minifereastră de avertizare, cu un text în care ni se reaminteşte ca toate datele de pe
dischetă vor fi şterse. Facem clic pe butonul "OK". Va începe procesul propriu-zis de
creare a dischetei, care durează aproximativ 5 minute, şi a cărui progresie poate fi
monitorizată sub forma unei bare care se colorează treptat. La sfîrşitul operaţiunii
apare o fereastră cu titlul "Diskette Created", în care trebuie să facem clic pe butonul
"Exit". Procesul de creare a dischetei butabile care conţine softul de partiţionare s-a
încheiat.
Acest procedeu este valabil pentru toate utilitarele, însă în ceea ce priveşte
utilitarul Disc Wizard al companiei Seagate el trebuie repetat, pentru că este nevoie
de două dischete ("Disk 1 of 2, Disk 2 of 2"), a căror creare decurge în mod identic
după tipicul expus mai sus.
Atenţie, dacă după ce am lansat comanda de creare a dischetei (cînd am apăsat

pe butonul "Start") apare o minifereastră cu titlul "Invalid sized diskette în drive" şi cu
două butoane ("Retry" şi "Cancel") înseamnă fie ca discheta este defectă şi trebuie să
o înlocuim, fie că este neformatată, fie că pur şi simplu am uitat să o introducem în
calculator.
3. FOLOSIREA UTILITARULUI
3.1 ETAPE PREGĂTITOARE
Repornim calculatorul şi ţinem apăsată tasta "Delete" pentru a afişa ecranul

principal al programului de configurare a biosului. Modificăm ordinea dispozitivelor de
butare, punînd discheta ca prim dispozitiv de butare ("First Boot Device"), aşa cum a
fost arătat mai sus la secţiunea de configurare a biosului. Repornim calculatorul
apăsînd în acelaşi timp pe tastele Ctrl, Alt şi Delete (Ctrl+Alt+Del). Sistemul va buta
de pe dischetă şi după o perioadă de cîteva minute (în care se copiază nişte fişiere de
pe dischetă) va fi lansat programul de administrare a hardiscului. În cazul folosirii
Max Blast va apare mai întîi un ecran cu următorul text : "Run Max Blast 3 from
Floppy or CD [ F, C]?". Apăsăm tasta F pentru a indica faptul că programul va rulă de
pe dischetă. Va apare licenţa de utilizare, pe care o citim şi dacă sîntem de acord cu
ea facem clic pe butonul "I Agree".
Dacă avem un hardisc Seagate şi folosim cele două dischete ce conţin softul Disc
Wizard va trebui să introducem discheta 1 în calculator, care va buta de pe ea
încărcînd în memorie fişierele necesare. La un moment dat încărcarea fişierelor se
opreşte şi în partea de sus a ecranului apare textul : "Please insert Disc Wizard
Starter Edition Disk 2 and press 'c' to continue". ca urmare va trebui să scoatem
discheta 1 şi să introducem discheta 2, după care să apăsăm tasta "C". La terminarea
procesului de copiere a fişierelor va apare şi de această dată licenţa de folosire a
softului.
Dacă avem un hardisc folosit pe care dorim să-l repartiţionăm şi există deja un SO
Windows instalat pe una din partiţiile existente, va apare o minifereastră de
avertizare cu următorul text : "A version of Windows may be present on your system.
Maxtor recommends that you use the Windows version of Max Blast 3 to set up your
drive. Do you wish to continue anyway?" ("O versiune de Windows este probabil
prezentă deja pe sistem. Maxtor recomandă folosirea versiunii de Windows a Max
Blast 3 pentru punerea la punct a hardiscului. Doreşti să continui oricum?"). Facem
clic pe butonul "YES" din minifereastră pentru a semnala faptul că dorim să
continuăm să lucrăm cu utilitarul în mod DOS. Evident că mesajul de avertizare va fi
compus diferit pentru utilitarele altor fabricanţi (de exemplu în cazul Disc Wizard el se
termină cu propoziţia "Continue în DOS?"), dar sensul textului rămîne acelaşi.
Dacă avem un hardisc care nu are nici o partiţie pe el (este nou sau i-au fost şterse
toate partiţiile) atunci după acceptarea licenţei softului va apare o minifereastră de
avertizare numită "Blank Hard Drive" ("Hardisc Virgin") care conţine textul : " The
following drive îs not set up for use în your system. Drive Model. Would you like to
prepare the drive for use în your system?" ("Hardiscul următor nu este pus la punct
pentru a fi folosit în acest sistem. Modelul hardiscului. Doreşti să prepari hardiscul
pentru a-l utiliză în sistem?"). La partea de jos a miniferestrei se află două butoane,
"Yes" ("Da") şi "No" ("Nu"), ambele opţiuni permiţînd formatarea hardiscului după
acelaşi procedeu, diferenţa fiind doar în ceea ce priveşte numărul de etape
intermediare pe care trebuie să le parcurgem. Dacă facem clic pe "Yes" apare ecranul
principal al utilitarului, iar dacă facem clic pe "No" ajungem direct la ecranul în care
trebuie să alegem SO pe care intenţionăm să-l instalăm pe hardisc, în funcţie de care
ni se va permite să creăm anumite tipuri de partiţii. MunteAlb recomandă să se facă
clic pe butonul "No" pentru a se urmări desfăşurarea procesului de partiţionare aşa
cum este descrisă mai jos.
În ambele situaţii prezentate mai sus (hardisc folosit sau virgin) apare ecranul
principal al utilitarului, unde sînt prezentate secţiunile acestuia :
* View Installation Tutorial ("Vizionarea Ghidului de Instalare [a unui Hardisc]")

* Set Up your Hard Drive ("Administrează Hardiscul")
* Maintenance Options ("Opţiuni de Întreţinere a Hardiscului")
* Utilities ("Utilitare")
* Hard Disk Information ("Informaţii despre Hardisc")
Facem clic în ecranul principal pe titlul secţiunii "Set Up Your Hard Drive" sau pe
imaginea de lîngă acesta. Va apare un ecran în care sînt prezentate unităţile de
stocare prezente în sistem şi statutul lor ("Primary Master, Secondary Master, etc.").
Facem clic pe butonul pe care este desenată imaginea care simbolizează hardiscul pe
care dorim să-l partiţionam (în cazul de faţă chiar hardiscul principal - "Primary
Master"). Apoi facem clic pe butonul "Next" aflat în partea din dreapta-jos a
ecranului, buton care era estompat iniţial, dar care a devenit funcţional în momentul
în care am făcut clic pe imaginea hardiscului.
Dacă hardiscul are pe una din partiţii un SO Windows, va apare un ecran de

avertizare care conţine textul : "The drive you selected may be your boot drive.
Continuing will erase any existing data on this drive. Are you sure you want to
continue?" ("Hardiscul selectat este posibil să fie chiar acela de pe care se butează.
Continuarea [acţiunilor] va şterge orice date prezente pe el. Eşti sigur că doreşti să
continui?"). În partea de jos a ecranului se află o căsuţă lîngă care este scris
"Continue with selected option and erase existing data" ("continuă cu opţiunea
selectată şi şterge datele existente"). Bifăm căsuţa (facem clic în ea) şi apoi facem
clic pe butonul "Next".
Următorul ecran conţine două texte : "Max Blast 3 has detected that your boot
drive is set up for the following operating system. If this is correct, press Next to
continue" ("MB 3 a detectat faptul că hardiscul principal este pregătit pentru sistemul
de operare specificat mai jos"). "If you are using or plan on installing a different OS,
select the OS below and then press Next to continue with the installation" ("Dacă
foloseşti sau plănuieşti să instalezi un alt SO, selectează SO mai jos şi apoi fă clic pe
butonul Next pentru a continuă instalarea"). În acest ecran există o listă cu toate SO
de tip Windows, iar în listă este selectat sistemul de operare deja prezent pe hardisc.
MunteAlb recomandă (indiferent de situaţia în care ne găsim) să selectăm sistemul
de operare Windows XP, pentru că în acest caz vom putea crea partiţii atît de tip FAT
cît şi de tip NTFS. Dacă selectăm ca SO Windows ME sau Windows 98, nu vom putea
crea decît partiţii de tip FAT (FAT 16 şi FAT 32). Aceasta este singura consecinţă a
alegerii unui SO sau a altuia din listă. Facem deci clic în cerculeţul de lîngă Windows
XP şi apoi facem clic pe butonul "Next" din josul ecranului.
Va apare un ecran în care trebuie să alegem modul de desfăşurare ulterioară a

procedeului de partiţionare ("Choose an Installation Method"). Avem două opţiuni şi
anume : "Easy Installation" ("Instalare Uşoară") şi "Advanced Installation" ("Instalare
Avansată"). Diferenţa dintre ele este că "Instalarea Uşoară" presupune crearea
automată a unei singure partiţii pe tot hardiscul, în timp ce "Instalarea Avansată"
presupune ca utilizatorul să stabilească manual numărul de partiţii şi dimensiunea
acestora. Facem clic în cerculeţul de lîngă "Advanced Installation" şi apoi facem clic
pe butonul "Next".

În ecranul următor putem observa o diagramă sugestivă a partiţiilor existente pe
hardisc. Hardiscul este prezentat ca un cerc, iar partiţiile ca nişte sectoare de cerc,
colorate diferit în funcţie de tipul lor (FAT 16, FAT 32 şi NTFS). Imaginea seamănă cu a
unui tort circular în care au fost delimitate nişte felii, care nu au fost însă scoase din
el. Sub cerc se află o listă cu partiţiile existente, la fiecare fiind precizat tipul şi
mărimea ei. Partiţiile pentru SO Linux sînt recunoscute (apar şi ele ca felii ale
"tortului"), dar nu sînt identificate după tipul lor (ext2, ext3, etc.), în listă apărînd
lîngă ele termenul "unknown" ("necunoscut"). Evident că dacă avem un hardisc nou
(sau de pe care au fost şterse toate partiţiile), cercul va fi necolorat, iar lista nu va
conţine nici un element.
Se face clic pe butonul "Clear" aflat la partea de jos a ecranului cu diagramă

pentru a şterge partiţiile existente. Cercul simbolizînd hardiscul se va decolora, iar
lista va dispare.
3.4 CREAREA DE PARTIŢII
Crearea de partiţii noi care să le înlocuiască pe cele şterse se face printr-un proces
foarte simplu, care va trebui repetat pentru fiecare partiţie nou creată. Facem clic pe
butonul "Add" ("Adaugă"), aflat în partea din dreaptă-jos a ecranului cu diagramă.
Va apare fereastra numită "Create Partition" ("Creează o Partiţie"), în care va trebui

să definim caracteristicile partiţiei pe care dorim să o creăm. Fereastra conţine trei
cîmpuri şi o riglă :
Cîmpul "Select Partition Size" ("selectează mărimea partiţiei") ne permite să

setăm mărimea partiţiei nou-create, măsurată în MB (1000 MB = 1 GB). Pentru
aceasta facem clic în interiorul cîmpului şi tastăm o anumită valoare. Alternativ,
putem folosi săgetuţele de lîngă cîmp pentru a seta mărimea, însă acest procedeu ia
mai mult timp. Utilizăm acest cîmp dacă dorim să setăm numere "rotunde" pentru
mărimea partiţiilor (10000 MB, 5000 MB, etc.).
*
Rigla ne permite să setăm într-un mod mai intuitiv mărimea partiţiei. Facem
clic pe glisorul riglei (aflat iniţial la marginea ei dreaptă) şi ţinînd apăsat butonul
mausului mutăm glisorul la stînga pe o distanţă mai mare sau mai mică, în funcţie de
mărimea dorită pentru partiţia nouă. Ajustăm mărimea acesteia prin mici mişcări ale
glisorului la stînga sau la dreapta sau folosind săgetuţele de lîngă cîmpul de mai sus.
În timp ce mişcăm glisorul pe rigla, în cîmpul de deasupra va apare în cifre mărimea
partiţiei pentru fiecare poziţie a glisorului. Rigla simbolizează dimensiunea spaţiului
nepartiţionat de pe hardisc. Dimensiunea partiţiei create se măsoară de la marginea
din stînga a riglei pînă la poziţia glisorului. Utilizăm rigla dacă dorim ca dimensiunea
partiţiilor să fie un anumit procent din mărimea spaţiului rămas nepartiţionat (50 %,
25 %, etc.).
*
Cîmpul "Select Partition Type" ("selectează tipul partiţiei") ne permite să

alegem tipul sistemului de fişiere care va fi instalat pe partiţie. Facem clic pe
săgetuţa de lîngă cîmp şi în meniul derulant care apare facem clic pe tipul dorit
(NTFS, FAT 32 sau FAT 16).
*
Cîmpul "Select Cluster Size" ("selectează mărimea unităţii de alocare") trebuie
lăsat cu setarea implicită ("Default"), utilitarul urmînd să aleagă în mod automat
valoarea cea mai bună pentru dimensiunea partiţiei create.
Să exemplificam procedeul creării de partiţii prin partiţionarea unui hardisc de 30

GB, în scopul pregătirii sale pentru instalarea Windows ME şi Windows XP. Vom crea în
prima etapă o partiţie FAT 32 cu mărimea de 15 GB, pe care să instalăm Windows ME
şi programele aferente. În a doua etapă vom crea o partiţie NTFS cu mărimea de 10
GB, pe care să instalăm Windows XP şi programele aferente. În cea de-a treia etapă
vom crea o partiţie FAT 32 cu mărimea de 5 GB, pentru stocarea datelor importante
cu care lucrăm.
În fereastra "Create Partition" observăm că iniţial la limita din stînga a riglei stă
scris 0 MB, iar la limita din dreapta 30748 MB, adică tot spaţiul de pe hardisc este
disponibil pentru crearea unei partiţii. Vom crea pentru început o partiţie de 15 GB.
Pentru aceasta mutăm glisorul la jumătatea riglei şi observăm că în cîmpul de sus a
apărut valoarea 15423 MB. O putem ajusta în sus sau în jos cu ajutorul săgetuţelor de
lîngă cîmpul "Select Partition Size" sau o putem lăsa aşa. Alegem apoi ca tipul
partiţiei să fie FAT 32 şi în final facem clic pe butonul "OK". Partiţia va fi creată
instantaneu şi ne vom întoarce la ecranul cu diagrama circulară, unde observăm că
un semicerc s-a colorat, simbolizînd partiţia proaspăt creată de noi. De asemenea
caracteristicile ei (mărime şi tip) sînt specificate în lista cu partiţii de sub diagramă.
Facem din nou clic pe butonul "Add". În fereastra de creare observăm că acum
rigla are dimensiunea de doar 15324 MB, adică exact cît spaţiul rămas nepartiţionat.
Mutăm glisorul în aşa fel încît să creăm o partiţie care să ocupe 75 % din spaţiul pe
care-l avem la dispoziţie, adică aproximativ 10000 MB (10 GB). Alternativ, putem să
tastăm 10000 MB în cîmpul de deasupra riglei. Selectăm tipul partiţiei, făcînd clic de
această dată în meniu pe sistemul de fişiere NTFS. Apoi facem clic pe butonul "OK".
Partiţia nou creată va apare şi ea pe diagramă (colorată diferit faţă de cea
precedentă) şi în listă.
Pentru a crea şi ultima partiţie facem iarăşi clic pe butonul "Add". Vedem în
fereastra de creare că rigla simbolizează acum un spaţiu nepartiţionat de 5322 MB.
Alegem să folosim pentru a treia partiţie tot spaţiul nepartiţionat de pe hardisc şi de
aceea nu mai mişcăm glisorul pe riglă. Selectăm tipul de partiţie ca FAT 32, pentru ca
ea să fie accesată atît de sub Windows ME cît şi de sub Windows XP, apoi facem clic
pe butonul "OK".
În ecranul cu diagrama circulară avem la final o privire de ansamblu asupra

modului în care am decis să partiţionăm hardiscul. În acest moment putem să facem
ultimele modificări în ceea ce priveşte partiţionarea. Dacă selectăm o partiţie şi apoi
facem clic pe butonul "Delete" ("Şterge"), partiţia respectivă va fi ştearsă şi putem
crea una sau mai multe partiţii în locul ei, prin procedeul explicat mai sus. Dacă
selectăm o partiţie şi apoi facem clic pe butonul "Modify" îi putem modifica
caracteristicile (sistemul de fişiere şi mărimea unităţii de alocare) şi îi putem chiar
reduce dimensiunile. În sfîrşit, dacă nu sîntem deloc mulţumiţi de deciziile noastre
legate de partiţionarea hardiscului, putem face clic pe butonul "Clear" pentru a şterge
toate partiţiile, urmînd să creăm altele.
Dacă sîntem mulţumiţi de numărul, dimensiunea şi tipul partiţiilor nou create,

atunci în ecranul cu diagramă va trebui să facem clic pe butonul "Erase" ("Şterge"),
aflat la partea din dreapta-jos a ecranului. Această acţiune va avea drept consecinţă
faptul că butonul "Next", iniţial estompat (nefuncţional), va deveni funcţional. Facem
deci clic pe butonul "Next" şi va apare un ecran în care este prezentat un sumar al
partiţionării, sub forma unei liste a partiţiilor nou create. Făcînd clic pe butonul "Next"
din ecranul rezumativ va apare un nou ecran, cu titlul "Formatting and partitioning
your Hard Drive", unde putem urmări progresia procesului de formatare a fiecărei
partiţii sub forma unei bare care se colorează progresiv. Formatarea decurge
automat, fără vreo intervenţie din partea noastră şi va avea atîtea etape cîte partiţii
am creat.
La sfîrşitul procesului de formatare apare un ecran ce conţine un text care începe

cu : "The partitions that have been created are now formatted" ("Partiţiile care au fost
create sînt acum formatate"). Facem clic pe butonul "Done" ("Terminat") aflat în colţul
din dreapta-jos al acestui ultim ecran. Ne vom întoarce la ecranul principal al
utilitarului. Facem clic pe butonul "Exit" aflat în colţul din dreapta-sus pentru a părăsi
(închide) utilitarul. Ne vom afla din nou în modul DOS non-grafic, de tip linie de
comandă. Scoatem discheta ce conţine utilitarul hardiscului, apoi repornim
calculatorul apăsînd în acelaşi timp pe tastele Ctrl, Alt şi Delete (Ctrl+Alt+Del). La
apariţia primelor litere din ecranul de butare, apăsăm tasta Delete pentru a fi afişat
ecranul principal al BIOS-ului. Setăm ordinea de butare (dischetă sau CD-ROM) în
funcţie de sistemul de operare pe care intenţionăm să-l instalăm, apoi introducem în
calculator discheta sau CD-ROM-ul de pe care pornim instalarea Windows. Salvăm
modificarea legată de ordinea de butare făcută în BIOS şi apoi parcurgem etapele
procesului de instalare a sistemului de operare dorit, care vor fi explicate pe larg în
partea a patra a acestui manual.

Pornirea Calculatorului

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Pornirea Calculatorului

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PORNIREA CALCULATORULUI

După ce am conectat la priza de curent alternativ atît calculatorul cît şi monitorul,

După pornire calculatorul iniţiază secvenţa de autotestare ("Power-On Self Test" -

Dacă observăm că nu se întîmplă nimic atunci este posibil să fi uitat de

În programele mai noi de configurare a biosurilor sînt specificaţi parametrii de

În momentul de faţă există doi mari producători de biosuri şi anume Phoenix-Award

Programul de configurare a biosului este afişat dacă imediat după pornirea

* Standard CMOS Features ("Caracteristici Standard ale CMOS-ului [BIOS-ului]")

Trecem de la o secţiune la alta cu ajutorul tastelor cu săgeţi. După ce am selectat o

SETAREA ORDINII DE BUTARE (DEMARARE)

O modificare destul de curentă este schimbarea dispozitivului de pe care urmează

Pentru că butarea este de fapt "trezirea la viaţă" a calculatorului, biosul încearcă

Biosul este configurat implicit ("by default") în felul urmator :

* First Boot Device [Floppy] ("Dischetă)

Atunci cînd vom avea nevoie să butăm de pe CD/DVD-ROM (de exemplu la

* First Boot Device [CD-ROM]

Dacă va trebui sa butăm de pe dischetă (pentru diagnosticarea sistemului de

ACTIVAREA / DEZACTIVAREA PLĂCII DE SUNET INTEGRATE

Să presupunem de asemenea că nu dorim să folosim placa de sunet inclusă pe PB

SETAREA VALORILOR FSB ŞI A MULTIPLICATORULUI PROCESORULUI

Modificările în bios ale unor parametri cum sînt tensiunea de alimentare a

Frecvenţa de funcţionare a unui procesor este dată de produsul dintre frecvenţa

Să presupunem că avem un procesor Athlon XP 1700+ despre care ştim pe baza

După ce am terminat aceste operaţiuni apăsam tasta Esc pentru a părăsi

SALVAREA MODIFICĂRILOR FĂCUTE ÎN BIOS

Dacă am făcut modificări în bios şi ne aflăm pe ecranul principal folosim tastele

Dacă nu dorim să salvăm modificările făcute, folosim tastele săgeţi pentru a

PREZENTARE DETALIATĂ A OPŢIUNILOR DE CONFIGURARE

Manualul PB detaliază de obicei datele prezentate în programul de configurare a

PARTIŢIONAREA ŞI FORMATAREA HARDISCULUI - NOŢIUNI INTRODUCTIVE

Partiţionarea hardiscului ne permite să profităm la maximum de capacitea de

Partiţionarea hardiscului are multe avantaje, printre care şi pe acela că ne permite

Partiţiile sînt de trei feluri : Partiţia primară ("primary"), partiţia extinsă

PARTIŢIONAREA ŞI FORMATAREA CU UTILITARUL FDISK

Obţinerea unei dischete de pornire în Windows ME se face în felul următor : Facem

1. PARTIŢIONAREA UNUI HARDISC NOU

Să presupunem că avem un hardisc nou (nefolosit) de 30 GB pe care dorim să-l

Putem de asemenea să nu instalăm decît un sistem de operare şi ca urmare să

Avînd discheta de pornire în unitatea de dischetă pornim calculatorul. Ţinem

Va apare un ecran negru cu titlul "Microsoft Windows Millenium Startup Menu" pe

1.1 CREAREA PARTIŢIEI PRIMARE

Partiţia primară va fi creată instantaneu. Va apare un ecran pe care scrie :

Partition Status Type Volume Label Mbytes System Usage

C: 1 PRI DOS 5005 UNKNOWN 17%

1.2 CREAREA PARTIŢIEI EXTINSE

Partiţia extinsă va fi creată instantaneu. Va apare un ecran pe care scrie :

Partition Status Type Volume Label Mbytes System Usage

C: 1 PRI DOS 5005 UNKNOWN 17%

2 EXT DOS 24317 UNKNOWN 83%

1.3 CREAREA DISCURILOR LOGICE

Drive Volume Label Mbytes System Usage

D: 10001 UNKNOWN 41%

Drive Volume Label Mbytes System Usage

D: 10001 UNKNOWN 41%

E: 8001 UNKNOWN 33%

Drive Volume Label Mbytes System Usage

D: 10001 UNKNOWN 41%

E: 8001 UNKNOWN 33%

F: 6315 UNKNOWN 26%

Am terminat configurarea partiţiilor. Apăsăm tasta Esc şi ne vom întoarce la

1.4 STABILIREA PARTIŢIEI ACTIVE

Partition Status Type Volume Label Mbytes System Usage

C: 1 PRI DOS 5005 UNKNOWN 17%