CUPRINS

Introducere Conceptul de performan i suportul ei informaional Consideraii generale privind abordarea pe baz de active n evaluarea performanei intreprinderii Metoda activului net corectat (ANC) Evaluarea activelor necorporale Clasificarea activelor necorporale Metode de evaluare a activelor necorporale Evaluarea imobilizarilor corporale Activul net de lichidare (ANL) Concluzii Bibliografie

INTRODUCERE Condiiile economice actuale de dezvoltare a unitilor economice impun existena unui spaiu economic i financiar bine organizat i determinat, aplicand, in acest scop, tehnici specifice i instrumente manageriale caracteristice economiei de pia printre care i evaluarea. Dezvoltarea, in Romania, a activitii de evaluare a fost condiionat de transformrile radicale ce au intervenit in economie incepand cu anii 90. In contextul schimbrilor economice din ara noastr legate de economia de pia, evaluarea devine un concept actual, care se coreleaz cu cererea de pe piaa serviciilor de evaluare, principalii participani ai creia sunt statul, intreprinztorii, bncile comerciale, care acord imprumuturi in schimbul unor garanii asigurtorii. De aici apare necesitatea stabilirii valorii juste a patrimoniului, care se ofer in gaj bncilor, evaluatorii confruntandu-se cu un spectru larg de probleme legate de corectitudinea estimrii valorii gajului i alegerea metodelor i tehnicilor de evaluare adecvate, care impun reconsiderarea conceptului i noiunii evalurii inand cont de condiiile economice ale Romaniei perfecionarea cadrului evalurii i a procesului propriu-zis de evaluare. Amplitudinea soluionrii problemelor menionate depinde de nivelul dezvoltrii aspectelor legale, profesionale i metodologice; de scopul i sarcinile participanilor la procesul de evaluare, printre care instituiile financiare, inclusiv bncile financiare. Interesul sporit al finanatorilor pentru evaluare este condiionat de stabilirea valorii juste a garaniilor constituite la credite in vederea finanrii, pentru evitarea subevalurii sau a supraevalurii gajului, pentru diminuarea riscului creditar i a creditelor problematice, ceea ce necesit revederea permanent a strategiilor bancare privind creditarea agenilor economici i gestiunea riscurilor bancare. Intr-o economie de pia funcional evaluarea intreprinderilor reprezinta o necesitate continua care vizeaz stabilirea valorii afacerii la un moment dat, msura avuiei reale dar i posibilitatea de sporire a bogiei n perioada ce va urma. Acest fapt poate nsemna c evaluarea intreprinderii nu reprezint doar stabilirea valorii unor proprieti sau bunuri din patrimoniul acesteia, ci i determinarea real a capacitii intreprinderii de a genera fluxuri (profit, cash-flow, dividende etc.) la dispoziia proprietarului su. In plan practic, evaluarea unei intreprinderi, cunoasterea tuturor laturilor activitii acesteia, respectiv comercial, juridic, tehnic, financiar etc., precum i a punctelor slabe dar i forte corespunztoare, este de natura sa permit evaluatorului, prin realizarea unui diagnostic corect, fundamentarea unei valori a firmei ct mai aproape de realitate.

Conceptul de performan i suportul ei informaional

Lumea contemporan devine, tot mai mult, o realitate de neconceput fr preocuparea pentru performan, reuit i succes. Aceste elemente au devenit motivaia, aproape obsedant, a oricrei ntreprinderi care ncearc s se nscrie n exigenele economiei de pia i n competiia mondial. Analiza performanelor economico-financiare ale ntreprinderii, prin metodologia sa, permite elaborarea judecilor i aprecierilor asupra formrii rezultatelor activitii ntreprinderii i asupra corelaiei lor cu structura financiar i solvabilitatea acesteia. Conceptul de performan, transpus n domeniul ntreprinderii, are semnificaia unei bune reuite, sau a unui succes, care este rezultatul unui act de gestiune a activitii ntreprinderii. El poate fi definit i cuantificat cu ajutorul unui ansamblu de indicatori sau cu criterii de natur calitativ (profit, rentabilitate, rat de cretere, climat social, imagine de marc etc.). Multitudinea de indicatori care pot caracteriza performanele ntreprinderii pune n dificultate analistul care trebuie s procedeze la o selecie i la o ierarhizare a indicatorilor de performan, astfel nct s reflecte ct mai fidel realizrile activitii ntreprinderii. Obiectivul situaiilor financiare prevzut de Cadrul Contabil Conceptual al IASC este acela de a oferi informaii despre poziia i performanele financiare i despre modificrile n poziia financiar a ntreprinderii. Utilizatorii situaiilor financiare solicit informaii referitoare la performana financiar a entitii, deoarece aceste informaii ajut utilizatorii s evalueze capacitatea ntreprinderii de a genera fluxuri de trezorerie, s i formeze raionamente despre eficiena cu care entitatea i-a folosit resursele i poate dezvolta resurse suplimentare i s ofere utilizatorilor un rspuns, astfel nct ei s i revizuiasc evalurile anterioare asupra performanei financiare pentru perioadele din trecut i s poat modifica evalurile pentru perioadele viitoare sau s dezvolte estimri pentru acestea. Conceptul de performan este conceput diferit de partenerii ntreprinderii, n funcie de interesele lor: managerii sunt concentrai asupra performanei globale a ntreprinderii lor; investitorii actuali i poteniali sunt interesai de rentabilitatea investiiilor lor; salariaii de stabilitatea i rentabilitatea ntreprinderii; creditorii, de solvabilitatea ntreprinderii; clienii, de stabilitatea ntreprinderii. Prin urmare, msurarea performanei se poate realiza diferit, n funcie de obiectivele utilizatorilor. Importana acordat analizei performanelor ntreprinderii rezult i din precizrile Standardelor Internaionale de Contabilitate. Astfel, n IAS 1 se subliniaz c ntreprinderile care aplic Reglementrile contabile de armonizare cu Directiva a IV-a a CEE i cu Standardele Internaionale de Contabilitate sunt ncurajate s prezinte, pe lng situaiile financiare (bilanul, contul de profit i pierdere, situaia care s reflecte modificrile capitalului propriu, situaia fluxurilor de numerar, politicile contabile i notele explicative), i o analiz financiar care s descrie i s explice performanele financiare, principalii factori i influene care determin performana.

Analiza performanelor economico-financiare ale ntreprinderii folosete drept surs principal de informaii contul de profit i pierdere i se concentreaz cu precdere spre evidenierea formrii rezultatului ntreprinderii, respectiv, pe studierea structurii lui, innd seama de interdependenele dintre elementele constitutive i factorii care au influenat asupra nivelului acestor performane. Rezultatul favorabil sau nefavorabil (profit sau pierdere), ca expresie a ajustrilor pariale sau globale ntre diferitele tipuri de venituri i cheltuieli generate de complexitatea aciunilor economice i financiare care au loc n ntreprindere, pe durata unui anumit orizont temporar, este redat de contul de profit i pierdere. Conceptul de performan depete ns definiia rezultatului din contul de profit i pierdere. Este vorba de a include aici profituri i pierderi nerealizate (diferene din reevaluare, diferene din conversie, ctiguri sau pierderi latente asupra instrumentelor financiare), care se gsesc, n unele refereniale, direct constatate n capitalurile proprii, fr a tranzita contul de profit i pierdere. Practicile i prezentrile propuse sunt diverse, chiar divergente, i probleme complexe par s nu fi gsit soluia. Astfel, incidena schimbrilor de metode contabile, constatate n capitalurile proprii, constituie un element el performanei financiare a ntreprinderii. Performana nu se mai msoar ntr-o manier static, ci ntr-o manier dinamic. Buna performan este aptitudinea de a mbunti performana. Coninutul acesteia devine aproape secundar n raport cu dinamica sa.

Consideraii generale privind abordarea pe baz de active n evaluarea performanei intreprinderii

Abordarea pe baza de active, presupune estimarea valorii unei firme utilizand metode bazate pe valoarea de piaa a activelor individuale ale intreprinderii din care se scad datoriile totale ale acesteia. Abordarea bazat pe active este fundamentat pe principiul substituiei potrivit cruia un activ nu valoreaz mai mult decat costul de inlocuire al tuturor prilor sale componente . Logica abordrii este simpl: un cumprtor nu va plti pentru o proprietate (afacere) mai mult dect l-ar costa s creeze o entitate cu o utilitate echivalent.Ajustrile aplicate activelor i datoriilor intreprinderii se bazeaz pe una din urmtoarele dou premise ale valorii: - continuitatea exploatarii, care va implica, in cadrul metodei activului net corectat (ANC), evaluarea tuturor activelor si datoriilor la valoarea de pia sau o alta valoare curent adecvat; - lichidarea, care va implica, in cadrul metodei activului net de lichidare (ANL), evaluarea tuturor activelor si datoriilor la valoarea net de realizare pe pia. In cadrul acestei abordri bilanul contabil, bazat ndeosebi pe valori ce exprim costuri este nlocuit cu bilanul ce reflect toate activele, corporale i necorporale i toate datoriile, la valoarea

lor de pia sau la o valoare curent adecvat n cazul metodei activului net corectat (ANC) sau la valoarea net de realizare pe pia n cazul metodei activului net de lichidare (ANL). Evident, rezultatul metodei ncadrate n aceast abordare nu trebuie s fie singurul rezultat atunci cnd evalum intreprinderi operaionale i care vor funciona pe o perioad previzibil n viitor. Dac intreprinderea evaluat deine proprieti i ncaseaz venituri din aceste proprieti, pentru fiecare din aceste active trebuie determinat valoarea lor de pia. Dac trebuie evaluate aciunile, fie cotate sau necotate, ale unei intreprinderi deintoare, pot fi relevante lichiditatea aciunilor i mrimea participaiei, i deci se pot obine valori diferite de cursul aciunii la burs. Metodele patrimoniale sunt considerate drept unicele care pot satisface cerinele de obiectivitate impuse de o evaluare pertinent. Specialitii consider c valoarea economic este o valoare care indeplinete condiiile de: generalitate, independent de legea cererii i ofertei, deci fr a ine cont de puterea de negocierea a prilor interesate; raionalitate conform creia valoarea trebuie obinut pe baza unei proceduri logice, clare i repetabile; demonstrabilitate adic s fie bazat intr-o msur cat mai mare pe date cantitative, concrete i cat mai puin pe previziuni. Conform acestor metode, valoarea unei intreprinderi poate fi stabilit prin analiza bilanului contabil, fie pe baza valorii istorice a elementelor de activ sau pasiv fie dup ajustarea corespunztoare a anumitor posturi pentru care valoarea contabil este imperfect. Principalele metode care se inscriu in categoria metodelor patrimoniale de evaluare a patrimoniului sunt: activul net contabil; activul net corectat; valoarea substanial brut; capitalurile permanente necesare exploatrii.

Metoda activului net corectat (ANC)

Aplicarea in contabilitate a principiului prudenei, care presupune nenregistrarea diferenelor n plus ntre valoarea de inventar i valoarea de intrare pentru elementele de activ i a diferenelor n minus pentru elementele de pasiv, face ca unele elemente patrimoniale s fie subevaluate sau supraevaluate n bilanul contabil din momentul efecturii evalurii economice a intreprinderii.

In operaiunea de evaluare economic a firmei, trebuie s se aduc unele corecii elementelor patrimoniale cuprinse n bilanul contabil (stabilit pe baza ultimei balane de verificare ntocmite). Aceste corecii trebuie fcute n funcie de valoarea la momentul evalurii firmei a fiecarui element patrimonial si de gradul de valorificare a acestora. Pentru a asigura o corect transpunere a acestor informaii n valori actuale este necesar respectarea unor principii de intervenie asupra valorii contabile n procesul de evaluare: principiul prudenei conform cruia n corectarea efectiv nu va fi reinut, din pruden, dect o parte din reevaluarea justificat; principiul continuitii: coreciile vor urma aceeai regul oricare ar fi perioada de gestiune considerat, cu excepia cazurilor de schimbare fundamental n coninutul sau n forma i structura documentelor analizate; principiul coerenei: coreciile trebuie s fie coerente ntre ele, iar coreciile din bilan coerente cu cele din contul de profit i pierderi. Relaia de calcul a activului net corectat: ANC = (At + A) -; (Dt + D) unde: At = total activ din bilanul contabil; A = suma coreciilor elementelor patrimoniale de activ; Dt = datorii totale din bilanul contabil; D = suma corelaiilor elementelor de pasiv de natura datoriilor. Pentru evaluarea elementelor patrimoniale de activ pot fi folosite metode care se ncadreaza n cele trei abordri clasice: prin comparaia de pia, pe baz de venit i pe baz de costuri.

Evaluarea activelor necorporale

Evaluarea activelor necorporale presupune ntelegerea unor aspecte particulare de evaluare,determinate n primul rand de caracteristicile particulare pe care le au acestea. Conform standardului de evaluare a ntreprinderii (SEV 5) evaluarea activelor necorporale este de competena evaluatorului de ntreprindere datorita faptului ca n marea majoritate a cazurilor valoarea acestora este legat de o intreprindere care utilizeaza aceste active. Principalele active ce pot fi ntlnite n patrimoniul unei firme sunt: licenele, marca i numele comercial, know-how ul, copyright-ul, contractele, brevetele, goodwill-ul. Evaluarea activelor necorporale presupune nelegerea unor aspecte particulare de evaluare, determinate n primul rnd de caracteristicile particulare pe care le au acestea. Dintre metodele de evaluare a acestora enumerm: metoda avantajului de profit;

 metoda contribuiei la variaia profitului; metoda economiei de redeven; metoda economiei de costuri; metoda costului crerii; metoda costului de cumprare; metoda asimilrii. Cheltuielile de constituire, de cretere a capitalului sau cele legate de achiziia unei imobilizri ce nu reprezint o veritabil investiie sunt considerate drept non-valori, i deci nu sunt luate n calcul pentru determinarea activului real. Un tratament deosebit se aplic cheltuielilor legate de studii, cercetare, lansare de noi produse. n msura n care efectul lor nu sa consumat n perioada considerat, ele sunt asimilabile unor investiii i vor fi integrate activului net corectat.

Clasificarea activelor necorporale

Ansamblul activelor care pot fi descrise drept goodwill i active necorporale distincte pot fi clasificate n 3 grupe de baza dup criteriul mixt identificabilitate-detinaor , i anume: Active necorporale neidentificabile ce aparin intreprinderii Aceast grup include, n general, active intangibile cu o durat de via nedeterminabil (ele neputnd fi amortizate), care se evalueaz, de regul, ca sistem. Aceast nu nseamn c activele neidentificabile ale afacerii nu depind de efortul intreprinderii (ele includ ideea de investiie), dar nu exist o modalitate logic de determinare a reducerii de valoare (una din cerinele construirii programului de amortizare). Principalele active din aceast grup sunt: sistemul (ansamblul) proprietate imobiliar + utilaje + echipamente (manifestat prin existena uneia sau mai multor unitti productive); disponibilitatea personalului calificat; sisteme, metode, modaliti de control care au fost dezvoltate ca pri ale unei operaii; existena clientelei; acoperirea pierderilor iniiale (n general se au n vedere cheltuielile normale fcute pan la obinerea de profit); cheltuielile (investiiile) n promovare, reclam; avantajul amplasamentului, care se reflect n nsi valoarea de pia a proprietii (sau proprietilor) imobiliare; reputaia local, naional, internaional care poate fi judecat i analizat pe baza (re)cunoaterii de ctre public sau clieni, dependena acestora de firm (calitatea serviciilor i

produselor), preul serviciilor i produselor, standingul de creditare (bnci, instituii financiare, clieni etc.). Active necorporale neidentificabile ce aparin persoanelor din intreprindere Activele din aceast grup sunt elemente unice n asociere cu persoanele din cadrul afacerii. In cele mai multe cazuri ele se consider a avea o durat de via nedeterminabil. Cele mai importante active din aceast grupa sunt: reputaia personal a angajailor sau a proprietarilor afacerii pentru publicul general, clieni, ali angajai, ali proprietari sau instituii de creditare ; ndemanarea, abilitatea specific a angajailor, inclusiv cunosintele tehnice, abilitatea vanzrilor, abilitatea financiar; abilitatea general a angajailor, managerilor i acionarilor n domenii cum ar fi relaiile cu clienii, relaiile cu angajaii, spirit managerial, abilitile pentru administratie. Active necorporale identificabile ce aparin intreprinderii In aceast grup se includ activele intangibile care pot fi evaluate individual i care, de regul, au o durat de via determinabil. Din aceast grup fac parte: marca; numele produsului; metode si procese secrete; biblioteca tehnic; copyright-ul; contractele (cu salariai, contracte de cumprare, de vanzri, de finanare, de publicitate etc.); informaii, liste (cu furnizorii, clienii etc.); formule secrete ; licene; brevete; fransiz; drepturi asupra unor terenuri petroliere, zone piscicole etc. Activele din cele trei grupe pot fi prezente ntr-o afacere, dar aceast nu nseamn c n orice situaie determin o valoare nematerial a afacerii. Un alt criteriu de clasificare a activelor intangibile este acela al cauzei care le determin, stabilindu-se astfel patru grupe, i anume: Drepturile i/sau avantajele determinate de contracte Orice societate comercial deine drepturi prin contractele ncheiate cu alte firme, persoane sau organizaii publice. La nivelul minim, o firm are dreptul de a desfura activit ile precizate n statut prin nregistrarea legal a firmei. Drepturile Relaiile Pentru a exista, orice intreprindere are stabilite relaii cu alte firme, agenii, persoane. Ele nu au la baz contracte i, de regul, sunt n acelai timp efemere i foarte importante pentru mersul afacerii. Cele mai importante relaii pentru valoarea unei afaceri vizeaz: relaiile cu clienii. Pentru caracterizarea acestora i nelegerea mecanismului prin care ele creaz valoare nematerial pentru intreprindere vom preciza c sunt dou componente care le i/sau avantajele exist n baza contractelor, ele stabilind natura drepturilor/avantajelor dobndite, durata acordului/avantajului etc.

definesc.Este vorba de inerie (explicat de realitatea c orice intreprindere are clieni dar nu orice intreprindere are relaii cu clienii) i de informaiile disponibile despre clieni (un punct sensibil mai ales pentru intreprinderile n care competiia este accentuat iar migrarea clienilor ctre un alt ofertant este facil); relaiile cu fora de munc, ansamblul potenialului uman . Una dintre primele i cea mai important relaie a unei organizaii este cea cu angajaii. Acest sistem major n cadrul intreprinderii poate fi analizat din perspectiva valorii nemateriale potenial implicate prin costurile de recrutare, pregtire, calificare etc., de costurile crerii si realizrii strii de funcionare a sistemului intreprindere - angajai. Cu ct munca este mai specializat iar valoarea adaugat de intreprindere este mai ridicat, cu atat costul ansamblului este mai ridicat i valoarea intreprinderii este mai mare; relaiile cu distribuitorii etc. Proprietatea intelectual Termenul de proprietate intelectual se refer n mod uzual la brevete, mrci comerciale, know-how etc. Acestea reprezint o categorie special de active necorporale pentru c ele sunt unice iar proprietarul lor este protejat de lege pentru exploatarea neautorizat, contrafacere etc. Principalele avantaje determinate de deinerea lor sunt determinate de: reducerea costurilor materiale; sporirea productivitii muncii (de exemplu prin creterea vitezei de manufacturare); diminuarea costurilor de transport, manipulare, depozitare; eliminarea sau reducerea rebuturilor, pierderilor; creterea gradului de reciclabilitate postutilizare; reducerea consumurilor de combustibil, energie; eliminarea sau reducerea riscurilor de mediu i a impactului negativ asupra naturii; realizarea unui avantaj competitiv; crearea si meninerea unei bune imagini pe piaa etc. Goodwill-ul i valoarea de exploatare continu Economitii, juritii, oamenii de afaceri au ncercat s defineasc acest activ considerat "cel mai intangibil dintre intangibile". Cel mai adesea noiunea de goodwil este asociat cu: supraprofitul. Este cea mai intalnit accepiune pentru definirea goodwill ului, sensul fiind c intreprinderea care beneficiaz de goodwill genereaz un profit superior mediei; o valoare rezidual. Aceast accepiune este o prelungire a ideii de supraprofit, considerand goodwill-ul ca diferen ntre valoarea afacerii i valoarea net a tuturor activelor identificabile (tangibile i intangibile); clientela. Existenta goodwill-ului nu poate fi discutat n afara recunoaterii sale de ctre pia . Nu poate exista goodwill fr clientel, definit ca inclinaie a cumprtorilor de a fi fideli

produselor/serviciilor unei anumite firme i de a recomanda i altora aceast firm. Existena goodwill-ului rezult din servicii superioare calitativ, programe publicitate, relaii personale, etc., care determin un profit superior mediei. Pentru majoritatea scopurilor, goodwill-ul poate fi definit ca: elemente ale unei afaceri sau persoane care-i determin pe clieni s utilizeze produsele/serviciile oferite de aceast afacere sau persoan i care, n general, permit firmei s genereze un profit superior (supraprofit) fa de profitul ateptat n mod rezonabil pentru toate activele afacerii, inclusiv beneficiul pentru toate acele active intangibile care pot fi identificate i evaluate separat. Valoarea de exploatare continu poate fi definit ca un element adiional de valoare ce este ataat unei afaceri ca rezultat al existenei elementelor ce permit continuarea activitii ntr-un orizont de timp previzibil. Exploatarea continu este un termen complex, care genereaz o serie de dificulti, ndeosebi pentru practicieni.

Metode de evaluare a activelor necorporale

Metodele de evaluare a activelor necorporale se bazeaz pe aceleai trei abordri prezentate in cadrul lucrarii: metode nscrise n abordarea pe baz de venit , respectiv metode care analizeaz avantajul deinerii acestor active din prisma efectului favorabil pentru intreprindere (profit); metode inscrise in abordarea bazata pe costuri; metode inscrise in abordarea prin comparatia de piata , respectiv pe tranzactii trecute incheiate in conditii si pentru active similare. Alegerea metodei pentru un anume caz, intr-o situatie specifica, depinde intotdeauna de circumstante. In cele mai multe cazuri este necesara utilizarea mai multor metode de evaluare datorita necesitatii autoverificarii rezultatelor obtinute. De asemenea, nu trebuie exclusa posibilitatea ca evaluatorul sa dezvolte tehnici si metode proprii, specifice pentru un anume caz, utilizand elemente ale mai multor metode. Metode de evaluare bazate pe venit Metoda avantajului de profit. Aceasta metoda de evaluare a activelor nemateriale identificabile este aplicabila in cazul in care este posibila estimarea cu o acuratete rezonabila a avantajului detinerii si utilizarii activelor intangibile, avantaj exprimat sintetic prin profitul net. Metoda contributiei la variatia profitului . Metoda anterioara se bazeaza pe profituri aduse direct de activele intangibile. Sunt insa situatii in care nu se poate determina avantajul pretului unitar pentru ca nu exista informatii disponibile si nu se pot face estimari cu o preci- zie rezonabila privind

10

acest avantaj. In practica se pot intalni cazuri in care activele intangibile determina un profit pentru intreaga entitate (intreprindere) care il detine (acestea nu se pot atasa direct unui anume activ nematerial ca in cazul anterior), el fiind unic si identificabil. Intr-o asemenea situatie, problema esentiala o constituie punctul de plecare in dezvoltarea tehnicii de evaluare. Pe baza unui studiu evaluatorul poate, de exemplu, sa aiba disponibila informatia ca un produs cu marca "Y" are un volum ridicat al vanzarilor superior fata de produsele marcilor "X"si "Z" operante pe aceeasi piata . In acest caz se porneste de la contibutia de profit rezultata din vanzarile realizate in plus. Aceste prime doua metode prezentate genereaza adesea probleme pentru evaluator in sustinerea valorilor rezultate deoarece prezumtiile subiective sunt destul de frecvente si dificil de sustinut. Rezultatul trebuie intotdeauna sa fie realist, credibil si sa poata fi sustinut. Metoda economiei de redeventa. Aceasta este o metoda aplicabila in primul rand pentru evaluarea brevetelor si licentelor. Proprietarul unui drept de proprietate intelectuala poate permite si altora sa foloseasca acest activ contra unei redevente, care cel mai adese a este un procent aplicat la volumul vanzarilor generate de folosirea proprietatii intelectuale. Astfel de drepturi, in mod normal, se inscriu intre 37% din vanzari, cel mai intalnit nivel fiind de 5% din vanzari. Acest procent variaza in primul rand in functie de volumul fluxurilor generate de utilizarea activului. Metoda economiei de costuri. Determinarea rezonabila a contributiei la profit sau avantajul pretului se poate dovedi dificila in anumite cazuri sau nu se poate aplica in practica. Pe de alta parte, se pot intalni situatii in care activele intangibile sunt "responsabile" pentru o economie de costuri masurabila. Prin crearea acestui avantaj, elementele intangibile aduc o contributie directa la realizarea unui profit suplimentar. Acest avantaj de cost poate fi creat de: un contract care aduce avantaje la cumpararea de materii prime (de exemplu contracte pentru furnizarea de titei); un proces sau metoda care economiseste munca sau reduce costurile materiale; un contract de munca cu angajati valorosi si cu experienta. Metode de evaluare bazate pe costuri In practica putem fi pusi in situatia de a evalua active necorporale care nu au fost inca dezvoltate si recunoscute de piata, pentru care nu exista suficiente informatii care sa ne permita estimarea cu o probabilitate rezonabila a fluxurilor pe care le-ar genera detinerea lor. O inventie noua, un proiect de cercetare-dezvoltare, practicile si procedurile unei firme, ansamblul fortei de munca etc. pot fi incluse in aceasta categorie. In asemenea cazuri evaluatorul adopta, in general, metode din grupa celor bazate pe costuri pentru ca ele au cea mai mare relevanta si credibilitate in cazurile particulare amintite.

11

 Metoda costului crearii. Desi costul crearii unui activ intangibil este rareori apropiat de valoarea sa, sunt situatii in care metoda costului crearii se poate aplica totusi, evaluatorul dezvoltand o tehnica de evaluare bazata pe costul crearii unui activ necorporal similar (brevet, proces secret etc.). Aplicabilitatea metodei este limitata si impusa de lipsa unor informatii care sa estimeze efectele detinerii si utiliza rii unor astfel de active. Metoda este foarte utila indeosebi ca mijde verificare si testare a concluziilor rezultate din aplicarea altor metode. Aplicarea metodei trebuie sa se faca cu precautie pornind de la ideea ca, in multe cazuri, costul nu reprezinta un indicator semnificativ pentru valoare, indeosebi pentru activele necor- porale. In mod evident, daca efectul elementelor nemateriale in fluxurile afacerii (in profit de exemplu) sunt mai mici decat costul crearii, aceasta nu inseamna un avantaj. Metode de evaluare bazate pe comparatia de piata Metoda costului de cumparare. In mod ocazional, un activ intangibil poate fi cumparat de pe piata la un pret considerat echivalentul valorii sale. Incercarea de a testa pretul de cumparare nu este o aberatie. Sunt recomandate metode de testare ca economia de costuri, costul crearii, avantajul profitului. La randul sau costul de cumparare poate fi util ca un test pentru valoarea licentelor si fransizelor. O serie de active necorporale se vand si se cumpara de pe piata, dar informatiile obtinute de pe aceasta piata trebuie sa vizeze fiecare tip de activ intangibil. Metoda asimilarii.Este o metoda in care evaluatorul tine seama, pe baza informatiilor certe, de tranzactii incheiate in conditii apropiate de cazul specific pe care-l analizeaza, luand in calcul corectii (pozitive sau negative, bazate pe propria sa experienta) fata de conditiile in care s-au incheiat tranzactiile considerate ca baza de comparatie. Acestea sunt cateva metode standard pentru evaluarea activelor necorporale distincte. Pentru evaluarea unui asemenea activ, se pot folosi mai multe metode, evaluatorul coreland rezultatele aplicarii a doua sau mai multe metode pentru a verifica rezultatul obtinut. Astfel se pot adapta metodele descrise anterior la tipuri specifice de active necorporale: Marca si numele comercial Acestea reprezinta active ce pot avea valori imense. Unele au devenit deja termeni consacrati pentru definirea produsului. Detinerea unui asemenea activ determina un avantaj de marja de profit sau un volum ridicat de vanzari, fiind posibila utilizarea metodei avantajului de profit. O problema esentiala in evaluarea numelui si marcii comerciale este realizarea capitalizarii. Daca durata de viata economica nu poate fi stabilita cu o certitudine rezonabila, evaluatorul are de ales intre doua posibilitati: selectarea arbitrara a unei durate de viata ; capitalizarea activului pe o durata nedeterminata. loc

12

Aceasta este o alegere dificila si demonstreaza de ce ac este active sunt cel mai adesea grupate in cadrul goodwill-ului sub forma unui ansamblu de active intangibile. Metoda economiei de redeventa poate fi utilizata pornind de la ipoteza ca numele sau marca pot fi acordate sub forma de licenta unei terte persoane, caz in care veniturile nete din redeventa sunt capitalizate si transformate in valoarea activului. Metoda bazata pe costul crearii poate fi utila daca se dovedeste ca activul are o valoare viitoare, dar este dificil de stabilit care este piata sau avantajul de profit. Costul dezvoltarii unei marci poate fi substantial. Adesea sunt necesare costuri mari cu munca, studiile de piata , testele de utilitate, promovarea, reclama etc. Know - how ul: Reprezinta ansamblul de cunostinte tehnice nebrevetabile sau brevetabile dar nebrevetate inca, necesare fabricarii, functionarii sau comercializarii unor produse sau elaborarii si functionarii unor tehnologii si procedee. Principalele elemente de proprietate intelectuala ce formeaza, separat sau in ansamblul lor, continutul know-how - ului sunt: abilitatea tehnica; experienta; cunostintele tehnice. Aceste elemente ale proprietatii intelectuale au de regula si un suport material: mostre, planuri, schite, instructiuni, diverse documentatii. Valoarea know-how-ului poate fi determiin conditiile indeplinirii cumulative a urmatoarelor cerinte: transmisibilitatea elementelor care il alcatuiesc (abilitati, experienta, cunostinte). Referitor la aceasta cerinta trebuie facuta precizarea ca in cazul in care elementele ce formeapentru a cuantifica riscurile de netransmisibilitate a activului; caracterul secret al cunostintelor, abilitatilor etc si gradul de noutate al acestora. Se considera ca metodele cele mai relevante pentru evaluarea know how-ului sunt cele bazate pe profit, iar pentru verificarea rezultatelor obtinute metodele bazate pe costuri in masura in care, in majoritatea cazurilor, nu sunt disponibile informatii pentru a utiliza metode bazate pe piata . Metodele de evaluare si apreciere a copyright-ului sunt similare cu acelea pentru nume si marca, cu exceptii relativ minore. Diferenta principala rezulta din durata de viata a activului, care in acest caz este determinata. O alta diferenta vine din faptul ca metoda economiei de redeventa are o aplicabilitate limitata. In plus, in acest caz, evalua torul poate aplica metode bazate pe comparatie deoarece sunt destul de frecvente tranzactii cu acest tip de activ necorporal. Contractele - O gama diversa de contracte poate fi apreciata si evaluata separat sub forma unor elemente necorporale distincte. Ca o regula generala este recomandabil sa fie evaluate separat za acest activ nematerial depind de o persoana, evaluatorul trebuie sa analizeze cu atentie situatia specifica nata doar

13

si nu prin stabilirea unei valori pentu un grup de contracte, chiar daca acestea privesc acelasi domeniu (de exemplu contractele de publicitate). Evaluarea contracte lor se poate face prin metoda avantajului de profit sau prin metodele bazate pe contributia la variatia profitului. Recomandarea ca evaluarea contractelor sa se faca individual are la baza si necesitatea determinarii unor rate de risc specifice, atasabile fiecarui contract.

Evaluarea imobilizarilor financiare

Imobilizarile financiare sau investitiile financiare pe o perioada mai mare de un an sunt active detinute de o intreprindere in vederea cresterii patrimoniului sau prin obtinerea unor venituri de natura dividendelor, dobanzilor, redeventelor etc., prin cresterea valorii capitalizate sau prin obtinerea unor profituri de genul celor rezultate din vanzarea acestor investitii. Imobilizarile financiare cuprind titlurile de participare, obligatiuni detinute, imprumuturi acordate pe termen lung etc. La intrarea in patrimoniu imobilizarile financiare sunt evaluate la valoarea justa din momentul cumpararii lor, respectiv costul de achizitie al titlurilor de participare, al obligatiunilor etc. Evaluarea obligatiunilor Obligatiunea este valoarea mobiliara negociabila, care confera detinatorului calitatea de creditor. El are dreptul de a incasa de la emitent dobanzile aferente sumei date cu imprumut. Obligatiunile detinute ca imobilizari financiare pot fi cu rata dobanzii fixa sau variabila. Valoarea unei obligatiuni exprimata in procente fata de valoarea nominala se stabileste astfel (rambursarea valorii nominale facandu-se la sfarsitul perioadei de acordare a imprumutului. Evaluarea imprumuturilor acordate pe termen lung Imprumuturile acordate pe termen lung altor firme, inclusiv filialelor, se pot evalua in functie de valoarea ramasa de rambursat si o rata de actualizare stabilita ca diferenta dintre rata dobanzii pe piata creditului si rata perceputa. Evaluarea depozitelor si garantiilor pe termen lung Durata depozitelor si garantiilor este in functie de scadenta contractului de care sunt legate. Depozitele si garantiile pot fi pe termen lung, mediu sau scurt. In categoria depozitelor si garantiilor pe termen lung se includ cele constituite la societatile de electricitate, apa, telefonie etc. De regula, depozitele si garantiile nu sunt purtatoare de dobanda pentru depunator, iar la depozitar nu sunt supuse reevaluarii. In cazul evaluarii economice a firmei depozitele si garantiile pe termen mai mare de un an se iau in calcul la costul istoric, respectiv valoarea inregistrata in contabilitate la momentul operatiunii. Stocurile de materii prime si materiale se inventariaza faptic si se evalueaza, de regula, la pretul zilei. Cu ocazia inventarierii faptice se stabilesc cantitatile, si respectiv valorile materiilor

14

prime si ale materialelor care nu pot fi utilizate potrivit destinatiei initiale, urmarind a fi valorificate ca atare. Produsele finite si marfurile care fac obiectul unor contracte sau comenzi ferme se evalueaza la pretul prevazut in aceste documente. Productia neterminata se evalueaza pe baza preturilor produselor finite, corectate cu gradul de finisare tehnica, stabilit cu ocazia inventarierii productiei in curs. Intrucat operatiunea este complexa si necesita timp, practic se procedeaza la corectarea soldului productiei in curs de executie din bilant cu cheltuielile aferente comenzilor sistate, care urmeaza a fi valorificate separat. Celelalte elemente, se iau in calcul cu valoarea din bilant, corectata cu sumele ce reprezinta contravaloarea bunurilor degradate. Evaluarea creantelor Creantele reprezinta drepturi banesti potentiale, realizabile la termene diferite. In tranzactiile de vanzare-cumparare, interesul partilor este diferit. Astfel, vanzatorul vrea sa-si recupereze prin pret valoarea totala a creantelor. Pentru cumparator, o suma care se va incasa peste un anumit termen nu mai are aceeasi valoare. De aceea, in etapa diagnostic, in special daca au o pondere insemnata, trebuie sa se faca o analiza detaliata a creantelor din punct de vedere al gradului de vechime, a posibilitatilor de incasare si a termenului de realizare, efectuandu-se corectiile necesare asupra soldului conturilor respective. Astfel: creantele certe se iau in calcul la valoare a contabila; creantele exprimate intr-o alta moneda decat cea nationala se actualizeaza in functie de evolutia cursului de schimb; creantele pentru care se aprec iaza ca incasarea va avea loc cu o intarziere de peste o luna se corecteaza in functie de costul imobilizarii capitalului pe perioada amanarii incasarii (dobanda bancara). creantele care se apreciaza ca nu mai pot fi incasate se scad din patrimoniu cu valoarea contabila. In acest caz trebuie sa se argumenteze si sa se justifice imposibilitatea incasarii Disponibilitatile in moneda nationala se iau in calcul la valoarea nominala, deci nu se actualizeaza. Disponibilitat ile in valuta se iau in calcul la cursul oficial de schimb din data evaluarii. Evaluarea altor active In activul bilantului mai sunt inscrise unele pozitii, cum ar fi: cheltuielile inregistrate in avans, care urmeaza a se suporta esalonat pe cheltuieli, pe baza unui scadentar, in perioadele viitoare de activitate. Pentru cumparator, acestea sunt elemente care influenteaza profitul asteptat. In consecinta, acestea nu se iau in calcul, respectiv se scad din activ:

15

 decontari din operatiunea in curs de clarificare. In operatiunea de evaluare, se precizeaza natura operatiilor respective, perspectivele de calificare si modalitatile de solutionare. In functie de situatia de fapt, se decide daca se iau sau nu in calcul si la ce valoare; diferente de conversie activ , care reprezinta diferenta nefavorabila de curs valutar de intrare a creantelor si datoriilor exprimate in devize si valoarea acestora la cursul zilei. Reprezentand, in principiu, o pierdere pentru societatea comerciala, se scad din activul bilantului in conditiile in care se apreciaza ca deprecierea cursului de schimb al monedei nationale continua.

Evaluarea elementelor de natura datoriilor In general, la elementele de pasiv nu se fac corectii, intrucat obiectul operatiilor de vanzarecumparare il constituie bunurile materiale evidentiate in pasivul bilantului. Totusi, sunt unele elemente care trebuie sa fie analizate sau corectate, prin stabilirea activului net corectat (ANC), ca una dintre metodele patrimoniale de evaluare. Acestea se refera la: obligatiile contractate intr-o alta moneda, care se actualizeaza in functie de cursul de schimb la data evaluarii. In legatura cu obligatiile, in cadrul evaluarii este important sa fie identificate eventualele obligatii potentiale, neinregistrate in contabilitate (in cadrul diagnosticului juridic), cum ar fi: litigii de natura fiscala; amenzi si penalizari posibil de platit pentru actiunile in curs; plata unor drepturi salariale sau de alta natura fata de personalul propriu ca urmare a nerespectarii contractului colectiv; imprumuturile pe termen mediu si lung care intra in componenta capitalului permanent, acestea se corecteaza cu diferenta dintre dobanda zilei si cea cu care a fost contractat imprumutul, daca exista clauza unei dobanzi fluctuante. Daca nu exista o asemenea clauza, aceste imprumuturi se iau in calcul cu valoarea din bilant; majorarea obligatiilor cu provizioanele pentru risc si cheltuieli (cont. 151), in cazul ca acestea au o valoare stabilita pentru un scop anume. De exempl u, in momentul efectuarii evaluarii, societatea comerciala este intr-un litigiu privind drepturile salariale in care instanta s-a pronuntat in favoarea creditorilor, fara ca sentinta sa fie definitiva, dar cu putine sanse de a castiga in final. Acelasi tratament il au aceste provizioane daca echipa de evaluare apreciaza ca exista o mare probabilitate de utilizare reala a lor (existenta unor datorii in devize care devin scadente, iar cursul monedei nationale are tendinta de scadere). De asemenea, daca cheltuiala pentru care a fost constituit provizionul a fost precizata inainte de a se incheia exercitiul financiar, cu echivalentul acesteia se majoreaza obligatiile prin diminuarea

16

provizionului. Acelasi regim il au si provizioanele pentru riscuri, daca acestea au fost identificate si sunt inevitabile pentru activitatea societatii comerciale. Efectuarea acestor operatiuni se justifica prin faptul ca provizioanele, in general, au caracterul unor datorii probabile, ocupand o pozitie intermediara intre rezervele si obligatiile intreprinderii. Data fiind natura acestor provizioane (de datorii probabile sau venituri, respectiv rezerve), echipa de evaluare trebuie sa le acorde o atentie deosebita, pentru delimitarea corecta a obligatiilor care se vor lua in calculul activului net. Un alt element care trebuie avut in vedere il reprezinta deducerea economiei de impozit latent, aferenta cheltuielilor inregistrate in avans si provizioanele reglementate. Este cunoscut faptul ca prin provizioanele reglementate se asigura o anumita reglare in timp a raporturilor cu fiscalitatea, prin sustragerea temporara sau definitiva de la plata unei parti a impozitului pe profit. Acestea sunt incluse in asa-numita grupa a impozitelor amanate si se utilizeaza prin dispozitii legale speciale.

Activul net de lichidare (ANL)

Acesta reprezinta un caz particular de evaluare, pentru societatile comerciale care isi inceteaza activitatea. Operatiunea de lichidare poate fi conceputa in doua situatii: a) intreprinderea este in dificultate si in conformitate cu procedura legala isi inceteaza activitatea. In acest scop se determina activul net de lichidare (ANL) ca diferenta dintre valoarea evaluata a tuturor activelor si datoriile (inclusiv costurile lichidarii); b) intreprinderea este in dificultate temporara, dar este redresabila. Potentiali cumparatori ai unor intreprinderi aflate in dificultate financiara pot fi: firmele concurente, care dispun de resurse financiare si doresc sa-si intareasca pozitia pe piata; investitori care urmaresc cresterea gradului de integrare pe verticala in vederea obtinerii unor profituri suplimentare; investitori care cumpara firma respectiva, urmand sa-i schimbe profilul de activitate in conformitate cu interesele proprii. Determinarea valorii de lichidare a unei firme presupune parcurgerea unor etape specifice. Estimarea valorii de lichidare presupune capacitatea evaluatorului nu doar de a estima corect valoarea activelor si datoriilor, dar si de a separa eventualele active viabile din patrimoniul firmei in lichidare. Abordarea pe baza de active presupune stabilirea valorii unei intreprinderi utilizand metode bazate pe valoarea de piata a activelor individuale sau o alta valoare adecvata din care se scad datoriile totale ale acesteia. Activele si datoriile intreprinderii se impun a fi ajustate diferit in functie de cele doua premise ale valorii: continuitatea exploatarii si lichidarea.

17

In conditiile continuitatii exploatarii se foloseste metoda activului net corectat (ANC) , iar in conditiile incetarii activitatii metoda activului net de lichidare (ANL). Activul net corectat se determina ca diferenta intre activele totale si datoriile totale evaluate la valoarea lor de piata sau la o valoare curenta adecvata. Pentru evaluarea elementelor patrimoniale de activ, prin metoda ANC, pot fi folosite modalitati care se incadreaza in cele trei abordari clasice: prin comparatia de piata , pe baza de venit si pe baza de costuri. Ca metode de evaluare bazate pe venit se pot mentiona: metoda avantajului de profit, metoda contributiei la variatia profitului, metoda economiei de redeventa, metoda economiei de costuri. In categoria modalitatilor bazate pe costuri se include: costul de inlocuire net si costul de reconstructie net (metoda costului crearii). Activul net de lichidare, in cazul incetarii activitatii, se stabileste ca diferenta intre valoarea de lichidare a tuturor activelor si datoriilor totale, inclusiv costurile lichidarii. In cazul in care intreprinderea este in dificultate, dar este realizabila, putand sa functioneze ca resurse a preluarii de alti investitori, valoarea firmei se obtine ca diferenta intre valoarea la termen actualizata si capitalul investit de cumparator pentru redresarea societatii comerciale.

CONCLUZII
Economia de pia include mecanismele care faciliteaz formarea, micarea, transferul, fuziunea sau divizarea capitalului. Poate cea mai important din operaiile care privete capi- talul este evaluarea acestuia. In lumea afacerilor proprietatea este comensurabil prin capital, iar trecerea de la un proprietar la altul schimb doar proprietarul dar nu i mrimea acestuia. Fie c este vorba de o companie sau o parte din activele sale, transferul de proprietate necesit evaluarea acestora. Evaluarea st la baza negocierii dintre vanztor i cumprtor, sau se constituie ca pre de pornire a licitaiilor organizate special pentru vanzare. Oricare ar fi modalitatea de evaluare trebuie precizat faptul c ea nu este vzut in acelai fel de cele dou pri direct implicate in operaiune: pentru vanztor este o operaie de lichidare a patrimoniului deinut; pentru cumprtor reprezint o investiie sau, mai simplu, un plasament de capital. Romania a realizat in ultimul deceniu un transfer major de avere din proprietatea statuin proprietatea privat (proces aflat inc in derulare), transfer in care rolul jucat de evaluaintreprinderii a fost semnificativ. Evaluarea intreprinderii in Romania prezint urmtoarele caracteristici: Din punct de vedere al informaiilor financiare furnizate de piaa de capital s-a evideniat prin studii, c nu exist o corelaie suficiena intre indicatorii tradiionali de performan i ratele medii de pia; ca rat uzual de evaluare se folosete rata Pre/Activ net contabil care a artat o distribuie normal; Avantaje rea lui

18

 uor de ineles; utilizat i acceptat in multe cazuri in instan; poate fi relevant in afacerile capital intensive atunci cand se evalueaz un pachet de control; Limite presupune mult efort pentru stabilirea valorii individuale a activelor din patrimoniu; valoarea estimat pentru anumite active (indeosebi necorporale) poate genera controverse; are o relevan discutabil in estimarea valorii unui pachet minoritar; metoda cea mai puin credibil atunci cand evalum intreprinderi a cror valoare necorporal este important se promoveaz evaluarea intreprinderii in spea fondului de comer avand la baz cele trei abordri ale valorii (active sau costuri, venit i comparaie); in evaluarea intreprinderii este important cunoaterea ajustrilor specifice turi i prime) aplicabile diferitelor metode de evaluare in funcie de situaia dat. (discoun-

19

BIBLIOGRAFIE

Evaluarea Intreprinderii, Editura IROVAL, 2007 (Ed. a treia), Coord. Ion ANGHEL, Sorin STAN, Capitolul 1, Activitatea de evaluare, p 1-14 Diagnosticul si evaluarea ntreprinderilor cotate si necotate, Editura IROVAL, 2006 Manae Daniel Evaluarea patrimonial, Editura Universitii Naionale de Aprare, Bucuresti, 2006, Nica Dumitru, Capitalul intelectual al ntreprinderii. Evaluarea propriet ii Universitii Petru Maior, Trgu Mure, 2006. Stan Sorin, Anghel Ion, Gruzsniczki Veronica intelectuale i a altor active necorporale, Editura IROVAL Bucureti i Editura

20

21