Tratamentul cancerului.

Tratamentul cancerului

Metode si perspective

In ultimii ani, o data cu cunoasterea mai aprofundata a bolii canceroase, a modului ei de producere si de dezvoltare, s-au facut progrese mari si n ceea ce priveste tratamentul acestei afectiuni. Pesimismul consacrat acestui capitol a fost nlocuit cu elaborarea unei strategii complexe de tratament, care permite aplicarea celor mai eficiente metode corespunzatoare formei de cancer, stadiului bolii si particularitatilor fiecarui bolnav.

In cadrul acestei strategii terapeutice un rol deosebit l au masurile de prevenire sau profilaxie, discutate amplu n capitolele anterioare: s-a subliniat rolul evitarii factorilor potential cancerigeni si a factorilor de risc si rolul diagnosticului precoce.

Diferentele de rezultate ale tratamentului n stadiile incipiente ale bolii comparativ cu stadiile avansate snt semnificative. Daca n stadiile de nceput ale bolii neoplazice se poate obtine vindecarea n 100% din cazuri pentru stadiul O, n 80% pentru stadiul I, n 60-70%, pentru stadiul II, cifrele de vindecare scad la 25% pentru stadiul III. Numarul de supravietuiri peste 5 ani la bolnavii tratati scade progresiv, n functie de stadiul bolii, cifrele diminund mult pentru stadiul III si IV al tumorilor, chiar daca tratamentul se face foarte corect.

Tratamentul modern al cancerului are doua principii:

- strns legat de un diagnostic precoce, este specific stadiului clinic de boala;

- este complex, utiliznd metode combinate: interventia chirurgicala, radioterapia, chimioterapia citostatica si hormonala si imunoterapia. Daca nu de mult chirurgul sau radioterapeutul erau cei care rezolvau cancerul, n prezent numai un tratament de echipa, la care participa chirurgul, radioterapeutul, chimioterapeutul, anatomopatologul si oncologul poate aborda o problema att de complexa cum este tratamentul tumorilor maligne. Dupa cum pentru tratamentul local si

1/6

Tratamentul cancerului.

loco-regional trebuie sa colaboreze chirurgul si radioterapeutul, tot astfel pentru prevenirea tendintei la recidive si metastaze trebuie sa colaboreze chimioterapeutul, oncologul si imunologul.

Cunoasterea etapelor de dezvoltare a unei tumori maligne, a faptului ca boala canceroasa nu este localizata dect la nceput si ca are o tendinta marcata la progresiune, explica imposibilitatea controlului acestei boli numai prin metodele locale de tratament. Astfel au aparut si au cstigat n importanta (alaturi de chirurgie si radioterapie) chimioterapia pe cale generala, care permite att tratamentul propriu-zis al tumorii decelabila clinic, ct si profilaxia metastazelor.

In acest domeniu au fost nregistrate progrese att din punct de vedere al tehnicitatii, ct si al precizarii momentului si extensiei interventiei pentru a nu aduce prejudicii bolnavului. Cunoasterea modului de propagare a diferitelor forme si localizari ale tumorilor maligne permite interventii chirurgicale judicios pregatite, urmarind radicalitatea (adica extirparea n ntregime a procesului tumoral) si evalund extensia masei sau a formatiunilor tumorale. In cancer, n general, chirurgia poate avea mai multe roluri:

- rol profilactic, permitnd ndepartarea leziunilor precanceroase, a tumorilor benigne susceptibile sa se transforme n cancer. De exemplu, n polipoza gastrica sau rectala, extirparea chirurgicala a polipilor are rol de prevenire a dezvoltarii unor tumori maligne n aceste regiuni;

- rol diagnostic: biopsiile, adica recoltarile de tesut pentru examenul anatomopatologic permit precizarea tipului tumorii, deci si prognosticul ei;

- rol de determinare a stadiului bolii, chirurgul putnd preciza prin descrierea extensiei leziunilor, stadiul corect al bolii;

- rol curativ de ndepartare radicala a tumorii primitive, cu o margine suficienta de tesut sanatos din jur si de ndepartare a zonei ganglionare corespunzatoare, daca este cazul;

2/6

Tratamentul cancerului.

- n stadii avansate chirurgia permite extirparea unei metastaze suparatoare sau poate avea rol de toaleta, ndepartnd o tumoare ulcerata si infectata.

Chirurgia

In foarte multe localizari ale tumorilor maligne, evolutia ulterioara a bolnavului, prognosticul si sansele acestuia de supravietuire depind de corectitudinea si radicalitatea interventiei chirurgicale. Foarte multe forme de tumori maligne operate n stadii de nceput se pot vindeca; n stadii mai putin incipiente, completarea actului chirurgical cu alte metode de tratament pre-si postoperatorii, obtine si n aceste cazuri o proportie mare de rezultate satisfacatoare.

De aceea trebuie combatuta teama nejustificata a unor bolnavi (din fericire din. ce n ce mai putini), de interventia chirurgicala. Amnarea optiuni pentru operatie, tergiversarea hotarrii snt n defavoarea bolnavului, tot asa cum amnarea prezentarii la medic n momentul aparitiei unui simptom sau al unei suspiciuni, autolinistirea, pot sa-1 coste pe bolnav multe suferinte. Tot astfel, refuzul sau amnarea actului chirurgical radical compromit perspectivele de tratament ulterior si permit progresiunea bolii n stadii mai greu de tratat.

Radioterapia

A doua arma terapeutica utilizata n cancer, radioterapia, s-a schimbat fundamental n ultima vreme printr-o adevarata revolutie tehnica a aparaturii, prin mbunatatirea preciziei si finetei metodelor de iradiere, precum si prin folosirea metodelor judicioase de protectie. Cunoasterea pe de o parte a fizicii radiatiilor, pe de alta parte a biologiei celulare si tumorale, cunoasterea dozimetriei radiatiilor au permis punerea la punct a unor metode de iradiere tintita asupra masei tumorale, cu evitarea afectarii tesuturilor sanatoase. Folosirea iradierii cu energii nalte, aparatele de cobaltoterapie, acceleratorul liniar, au dus la succese remarcabile n acest domeniu terapeutic. Localizari tumorale cunoscute ca radiosensibile, raspund deosebit de bine la radioterapie, ducnd la o proportie mare de vindecari (de exemplu cancerul pielii sau al laringelui, faringelui, anumite boli de sistem). In alte forme ale tumorilor maligne, asocierea radioterapiei pre- sau postoperatoriu au dus la cresterea proportiei de rezultate favorabile si implicit la cresterea cifrei supravietuitorilor. Asocierea radiochirurgicala a dus la rezultate foarte bune n cancerul colului uterin, permitand n stadii incipiente vindecari de aproape 100% si a permis n alte forme, cum este cancerul mamar, rezultate din ce n ce mai bune si ncurajatoare.

3/6

Tratamentul cancerului.

Folosirea in tratament a izotopilor radioactivi (curieterapia) permite un tratament local tintit direct asupra tumorii, foarte eficient pentru anumite forme de neoplazii maligne (de exemplu cancerul colului uterin, tumorile maligne ale cavitatii bucale).

Si n cazul radioterapiei exista bolnavi care se tem si refuza aceasta metoda terapeutica. Este adevarat ca radiatiile ionizante pot favoriza, n anumite conditii, afectiunile neoplazice, dar totul depinde de doza utilizata.

Terapeutic, dozele corect calculate, tumoricide, distrug celulele tumorale. Radioterapia are n prezent posibilitatea de a determina si dirija fasciculul de raze utilizat, cu maximum de randament si minimum de prejudicii pentru tesuturile sanatoase ale organismului.

Chimioterapia

Metoda moderna de tratament a bolii canceroase, chimioterapia a avut n ultimii zece ani o dezvoltare vertiginoasa, ducnd la realizarea unui adevarat arsenal terapeutic prin varietatea substantelor existente si prin modul lor diferit de a actiona asupra celulei tumorale.

Citostaticele (cito = celula + statikos = care opreste) snt medicamente care blocheaza cresterea celulara, intervenind fie n fazele de nmultire celulara (fazele mitozei), fie n afara acestor faze, n diferite procese metabolice si enzimatice. Citostaticele afecteaza deci pe lnga tesuturile neoplazice si tesuturile din organism caracterizate prin proliferare rapida (maduva oaselor, foliculul pilos, mucoasa intestinala etc.). Scopul chimioterapiei citostatice este sa afecteze n primul rnd tumoarea maligna, cu minimum de toxicitate pentru organismul gazda.

Dezvoltarea chimioterapiei citostatice moderne are la baza cunoasterea amanuntita a drogurilor cu caracterele lor chimice de metabolism si toxicitate, aprofundarea proceselor de cinetica celulara si a proceselor cresterii tumorale, precum si studii imunologice asupra organismului care se apara de invazia tumorala. Tinnd seama de toti acesti factori (medicament, tumoare si gazda), se face o utilizare rationala a agentilor citostatici, cu maximum de eficienta asupra tumorilor si minimum de toxicitate pentru tesuturile sanatoase sensibile. Studiile de cinetica celulara si asocierile de citostatice n scheme combinate, au facut din chimioterapie o metoda asezata pe baze stiintifice, oferind multiple posibilitati de actiuni asupra

4/6

Tratamentul cancerului.

tumorilor maligne n diferitele lor faze de dezvoltare. Valoarea chimioterapiei consta in faptul ca poate interveni nu numai asupra tumorii sau tumorilor clinic cunoscute, ci si dupa ndepartarea chirurgicala a acestora, asupra posibilitatilor de dezvoltare si metastazare a bolii prin noi colonii de celule tumorale. Recent a fost descrisa asa - numita "boala minima reziduala", care persista dupa interventia chirurgicala. Chimioterapia citostatica are deci nu numai un rol curativ, ci si de prevenire a acestei boli minime reziduale, care este inaparenta clinic.

Asocierea dupa actul operator si eventual si dupa radioterapie locala a chimioterapie! ajutatoare postoperatorii, duce la cresterea semnificativa a rezultatelor terapeutice, cu prelungirea supravietuirii n multe forme de tumori maligne.

Tratamentul hormonal urmareste aceleasi scopuri ca si chimioterapia citostatica si anume cresterea eficientei terapeutice. Exista tumori hormono-dependente, asupra carora factorul endocrin are un rol deosebit (exemplu tumorile mamare si prostatice). n aceste cazuri asocierea tratamentului cu preparate hormonale sau cu medicamente care contin un element citostatic si unul hormonal, duce la mbunatatirea rezultatelor globale terapeutice. Este prin excelenta cazul cancerului mamar, la care asocierea actului chirurgical radical cu radioterapia pre- sau postoperatorie, cu chimioterapia postoperatorie si hormonoterapia cu substante antiestrogenice duce la cresterea cifrei de rezultate optime terapeutice.

O astfel de substanta antiestrogenica "Tanoneprinul" (similar Tanoxifen sau Nolvadex), cu deosebita valoare n tratamentul cancerului de sn, mai ales n stadii avansate, a fost sintetizata recent n tara noastra. S-a realizat astfel un progres remarcabil n tratamentul acestei localizari, att de frecventa la femei n tara noastra, unde se stie ca tumorile maligne mamare constituie n mediul urban, prima cauza de deces prin cancer. Tanoneprimul sintetizat la Institutul Oncologic Bucuresti, a intrat n fabricatia de serie.

In cadrul efortului de a realiza noi si variate medicamente de tratament pentru boala canceroasa, cele doua institute oncologice din Bucuresti si Cluj au sintetizat citostatice romnesti, unele analoage cu unele medicamente straine cunoscute prin eficienta lor si altele originale nou create n tara noastra. Toate acestea permit un tratament stiintific pe bazele cele mai moderne cu citostatice de foarte buna calitate si usor de procurat. Dezideratul nlaturarii efectelor secundare nedorite (scaderea globulelor albe si a trombocitelor, caderea parului, toxicitatea digestiva) este n atentia celor care creeaza citostaticele si a clinicilor care le utilizeaza n diferite scheme combinate pentru diferite forme si tipuri de tumori. Un tratament ct mai specializat si mai potrivit, cu efecte secundare ct mai putine, ofera premize optimiste pentru viitor. Pauzele intercalate ntre schemele de tratament citostatic combinat si supravegherea atenta a bolnavului n timpul chimioterapiei, permit scaderea efectelor

5/6

Tratamentul cancerului.

secundare si refacerea organismului.

Cunoscnd modul de actiune si faptul ca efectele secundare cele mai suparatoare (greata, varsaturile, caderea parului, scaderea numarului globulelor sangvine) snt toate trecatoare si reversibile dupa ntreruperea tratamentului, se va risipi si teama si nencrederea n aceste medicamente, teama manifestata nca de unii bolnavi.

Chimioterapia n domeniul cancerului are perspective de dezvoltare n continuare, urmarind prepararea de medicamente din ce n ce mai selectionate si mai eficiente, care sa tinteasca direct celula neoplazica.

20,5,5. Imunoterapia

A patra arma si cea mai nou utilizata n tratamentul tumorilor maligne, este un domeniu n permanenta dezvoltare, cautnd cele mai noi si mai valoroase metode de crestere a apararii organismului. Cunoscnd rolul sistemului imunologic al gazdei fata de cresterea anormala tumorala, au fost propuse metode menite sa ntareasca posibilitatea de reactie pozitiva a organismului.

Alaturi de chimioterapie, imunoterapia face parte din metodele de tratament pe cale generala, care se adreseaza, mai ales, tendintei de progresiune a bolii. Imunoterapia are un principiu si anume: pentru realizarea succeselor terapeutice prin metode imunologice, este necesar ca numarul de celule tumorale sa fie ct mai mic. De aceea, imunoterapia se asociaza de obicei, dupa extirparea chirurgicala a tumorii si dupa alte metode locale sau generale de micsorare a tumorii, radio- si chimioterapia).

In concluzie, tratamentul cancerului trebuie sa fie complex, realizat de specialisti si adaptat tipului tumoral si momentului evolutiv al bolii, precum si particularitatilor individuale ale bolnavului. Tratamentul este cel mai adesea lung si bolnavul tratat ramne sub controlul permanent, periodic al echipei de specialisti care 1-a tratat.

6/6