15. ULTIMA SCRISOARE (Mihai Beniuc) Sfrsitul a venit fara de veste. Esti fericita? Vad ca porti inel.

Am nteles, voi trage dunga peste Nadejdea inutila. Fa la fel. Nu, nici un cuvnt, nu-mi spune ca-i o forma. Cunosc nsemnatatea ei deplin. Stiu, voi aveti n viata alta norma. Eu nsa-n fata normei nu ma-nchin. Nu te mai cnt n versuri niciodata. Mai mult n drumul tau nu am sa ies. Nu-ti fac reprosuri, nu esti vinovata Si n-am sa spun ca nu m-ai nteles. A fost, desigur, numai o greseala. Putea sa fie mult - nimic n-a fost. n vesnicia mea de plictiseala Tot nu-mi nchipui ca puneai vreun rost. Si totusi, totusi, cteva atingeri Au fost de-ajuns sa-mi deie ameteli. Vedeam vazduhul fluturnd de ngeri, Lumina-n noaptea mea de ndoieli. Cnd degete de Midas am pus, magic, Pe frageda fiinta-a ta de lut, Suna n mine murmurul pelagic Al sfintelor creatii de-nceput. Vedeam cum peste vremuri se nalta Statuia ta de aur greu, masiv, Cum serioase veacuri se descalta Si-ngenunchiate rnduri, submisiv, La soclul tau dumnezeiesc asteapta Sa le ntinzi cu zmbet linistit Spre sarutare adorata dreapta 'Nainte de-a se sterge-n infinit. O, de-am fi stat alaturi doar o ora, Ai fi ramas n auriul vis Ca o eterna roza aurora De nenteles, de nedescris. Ireversibil s-a-ncheiat povestea Si nici nu stiu de ai sa mai citesti Din ntmplare rndurile-acestea n care-as vrea sa fii ce nu mai esti. N-am sa strivesc eu visul sub picioare, N-am sa patez cu vorbe ce mi-i drag. As fi putut sa spun: "Esti ca oricare", Dar nu vreau n noroaie sa ma bag. De-ar fi mocirla-n jurul tau ct haul, Tu vei ramne nufarul de nea Ce-l oglindeste beat de pofte taul Ce-l tine candid, amintirea mea. Vei fi acolo pururi nentinata, Te voi iubi mereu, fara cuvnt, Si lumea n-o sa stie niciodata De ce nu pot mai mult femei sa cnt. Acolo, sub lumina de mister,

Scaldata-n apa visurilor, lina, Vei sta, iubita, ca-ntr-un colt de cer O stea de seara blnda si senina. Iar cnd viata va fi rea cu tine, Cnd or sa te mproaste cu noroi Tu fugi n lumea visului la mine, Vom fi acolo singuri, amndoi. Cu lacrimi voi spala eu orice pata, Cu versuri nemaiscrise te mngi. n dulcea lor cadenta leganata Te vei simti ca-n visul tau dinti. Iar de va fi, cum simt mereu de-o vreme, Sa plec de-aicea, de la voi, curnd, Cnd glasul tau vreodata-o sa ma cheme, Voi reveni la tine din mormnt. Iar de va fi sa nu se poata trece Pe veci pecetluitele hotare, M-as zbate-ngrozitor n tarna rece, Plngnd n noaptea mare, tot mai mare.