Sunteți pe pagina 1din 3

Apa in acvariu: ghid de control

Orice acvarist incepator trebuie sa stie cateva lucruri de baza in ceea ce priveste apa din acvariu. Pentru a-ti veni in ajutor, am compilat un articol despre cum ar trebui sa fie culoarea, mirosul, temperatura, oxigenul, salinitatea, pH-ul si duritatea apei dintr-un acvariu.

Proprietatile fizice si chimice ale apei din acvariu


Pentru animalele de companie, apa este un element vital, asa ca hai s-o examinam putin mai atent. De fapt, trebuie sa analizam mai in detaliu doua chestiuni diferite: caracteristicile fizice si cele chimice ale apei. Printre proprietatile fizice ale apei enumeram culoarea, mirosul si temperatura. Proprietatile chimice sunt continutul de oxigen, duritatea, aciditatea (valoarea pH-ului).

Apa din acvariu - proprietatile fizice

Culoarea

Precum am invatat si la orele de fizica din scoala generala, apa este un lichid incolor. Acest lucru este valabil la apa de la robinet, dar nu si in cazul acvariului. Intr-un acvariu functionabil apa este un pic galbuie, asa-zis "coapta". Uneori, apa isi schimba culoarea: poate sa capete o nuanta sau o culoare potrivita pestilor din acvariu, care din exterior nu arata tocmai bine. Intr-un acvariu proaspat umplut, apa poate sa devina opalescenta, "aburita". Acest fenomen poate sa apara pe de o parte, din cauza ca stratul de nisip de pe fundul acvariului nu a fost spalat, curatat in mod corespunzator, iar pe de alta parte, apa proaspata de la robinet poate contine hidroxid de aluminiu. Alteori, opacitatea apei este datorata pierderii echilibrului biologic al acesteia si inmultiri infuzorilor. Daca stiti, ca nu ati spalat nisipul suficient, este mai bine sa o luati de la capat si sa il spalati din nou. Astfel, va puteti scuti de o gramada de probleme de mai tarziu. Daca nisipul este curatat perfect, nu trebuie decat sa asteptati cu rabdare. Un filtru eficient si bine ajustat rezolva treaba in cateva zile, mai ales daca apa este deja "vaccinata" intr-o masura corecta de la un alt acvariu functionabil. Impotriva infuzorilor puteti incerca filtrarea si acidifierea apei. Un alt aspect neplacut este cand apa se inverzeste. Cauza acestei culori verzui puternice este proliferarea excesiva a algelor verzi. Fenomenul se numeste "inflorirea apei". In general apare in cazul iluminarii prea puternice sau expunerea directa la razele solare. Exista situatii in care apa acvariului isi schimba culoarea intr-o nuanta mai optima. Acest fenomen are loc datorita butucilor de vie sau a altor elemente din lemn decorativ, care in timp, prin acidul humic care se dizolva din ele, au un efect colorant. In ciuda dezaprobarii multor acvaristi, unui numar semnificativ de specii de pesti le place acest lucru, deoarece

si habitatul lor original are o nuanta de culoare asemanatoare si apa este bogata in acizi humici. Daca doriti, puteti colora apa cu turba sau conuri de arin.

Mirosul

Dupa cunostintele din scoala generala, stiti ca apa este un lichid inodor, insa mirosul apei din acvariu nu este unul neutru, am putea sa-l numim mai degraba mireasma. Apa unui acvariu sanatos miroase a pamant de padure. In cazul in care rezervorul miroase a oua putrede, inseamna ca a inceput descompunerea proteinelor. Acest miros neplacut poate rezulta si din suprahranirea pestilor. In acest caz, problema ivita poate fi rezolvata schimband imediat (!) apa, partial. Desigur, aceasta este doar o solutie simptomatica, trebuie aflate si eliminate cauzele.

Temperatura

In ceea ce priveste necesitatile pestilor, putem distinge specii de apa rece si tropicale. Temperatura apei terbuie ajustata in consecinta: in cazul speciilor de apa rece la 5-18 C, iar in cazul speciilor tropicale intre 18-30 C. Trebuie mentionat ca, daca nu puteti sa raciti apa in mod corespunzator, tebuie sa tineti cont de faptul ca in tara noastra in timpul lunilor de vara temperatura apei din acvariu adesea ajunge peste 30 C. Prin urmare, trebuie sa renuntati la speciile de apa rece, din pacate. In intervalurile de temperatura mai sus mentionate, speciile de pesti pot avea necesitati diferite, deci incercati ca intr-un acvariu colectiv sa fie selectate specii cu necesitati de temperatura mai mult sau mai putin asemanatoare. De exemplu, Pestele Discus (Symphysodon) este obisnuit cu temperaturi ridicate si de aceea se poate pune laolalta cu Pestele Neon Rosu (Paracheirodon axelrodi), in timp ce cu Pestele Neon (Paracheirodon innesi) nu se poate, fiindca prefera o temperatura mai scazuta de 23-24 C. In mod normal, incalzirea acvariului trebuie inceputa in octombrie, atunci cand vremea rece se stabilizeaza. Incalzitorul trebuie pozitionat in asa fel incat apa sa-l invarta mereu, adica apa incalzita sa-si schimbe locul permanent cu cea rece. Trebuie gasit un loc unde este un flux de apa continuu si relativ puternic. Astfel poate avea o temperatura uniforma. Este un detaliu marunt, dar ati putea simula chiar si procesul de racire-incalzire, care are loc si in natura, adica periodicitatea schimbarii zilelor si noptilor. Cea mai usoara solutie este sa legati la acelasi intrerupator incalzirea si temporizatorul corpurilor de iluminat, astfel incat acestea sa functioneze deodata. Adica ziua incalzesc si noaptea nu. In ceea ce priveste tuburile de neon, acestea vor fi aprinse ziua si stinse pe timp de noapte.

Apa din acvariu - proprietatile chimice

Duritatea apei

Duritatea apei este determinata de magneziul (Mg) dizolvat si sarurile de calciu (Ca). De obicei valoarea se masoara cu grade de duritate de tip german (dGH). Un litru de apa are 1dGH daca 1 litru contine o cantitate de saruri de Mg si Ca echivalent cu 10 mg de oxid de calciu (CaO). Se pot distinge duritatea variabila -cu alte cuvinte duritatea de carbonat - si duritatea permanenta. Suma acestora e duritatea totala. De obicei, doar aceasta din urma se foloseste ca reper in acvaristica. Duritatea variabila este data de sarurile de sodiu ale magneziului si ale calcarului sau de hidrocarbonati iar duritatea permanenta de sulfati, cloruri, fosfati de calciu si magneziu sau de sarurile si hidroxizii acizilor organici. Rigiditatea variabila poate fi eliminata prin fierberea apei, in timp ce duritatea constanta nu. Dupa gradul de duritate, apele se pot clasifica astfel:

foarte moi intre 0 - 4 dGH; moi intre 4 - 8 dGH; mijlocii intre 8 - 12 dGH; moderat de dure 12 - 18 dGH; dure 18 - 30 dGH si foarte dure peste 30 dGH.

Concentratia de ioni de hidrogen sau aciditatea (pH-ul)

PH-ul apei poate fi neutru, acid sau alcalin. Daca 1 litru de apa contine intre 10-7 grame de ioni liberi de hidrogen putem considera ca are pH neutru. In acest caz valoarea de 7 a pH-ului este certa, iar greutatea ionilor hidroxici (OH) este aceeasi. Ionii de hidrogen provoaca aciditatea, iar ionii de hidroxid, alcalinitatea apei. PH-ul reprezinta greutatea Hionilor aflati intr-un litru de apa. Greutatea ionilor OH se schimba invers proportional cu greutatea de H-ioni. Astfel, in cazul in care concentratia H-ionilor creste, apa devine acida si in acelasi timp se reduce si concentratia ionilor de OH. In cazul in care pH-ul devine mai alcalin, acest echilibru se deplaseaza invers. Apa acida este cea care are valoarea pH-lui intre 1-7 , alcalina cu valoarea pH-ului intre 7 - 14. In domeniul acvaristicii se foloseste doar apa cu valoarea pH-ului cuprinsa intre 5 9.