Alexandru Ioan Cuza

Nascut la 20 martie 1820, la Brlad, Alexandru Ioan Cuza si-a petrecut o parte din copilarie pe mosia tatalui sau, la Barbosi. A crescut astfel aproape de tarani si printre ei. Poate ca si aceasta explica, n parte, dragostea sa pentru oamenii satelor. Trimis la Iasi, n pensionul deschis nu de mult la marginea orasului de francezul Victor Cuenim , i avu colegi de nvatatura, printre altii, pe Vasile Alecsandri si Mihail Kogalniceanu, care, i vor deveni, mai trziu, n epoca Unirii si a nfaptuirii statului national romn, sfetnici apropiati si colaboratori directi. n vara lui 1834, prin august, tnarul Alexandru Cuza pleaca la Paris sa-si completeze nvatatura. mpreuna cu el plecau si alti fii de boieri, cam de aceeasi vrsta, printre care varul sau Nicolae Docan si Vasile Alecsandri.Alexandru Ioan Cuza si trecu n decembrie 1835 examenul de bacalaureat n litere. Ca si Vasile Alecsandri, vru apoi sa nvete medicina, nscriindu-se la facultatea respectiva, dar parasi repede gndul acesta, neputnd suferi disectiile si trecu la drept. Spre sfrsitul lui 1839 se napoie n tara cu titlul de membru al Societatii economistilor din Paris, fara a-si termina studiile juridice. nca din septembrie 1837 devenise cadet ca si Kogalniceanu si altii, pregatindu-se pentru cariera de ofiter. Dar n februarie 1840, la numai cteva luni dupa sosirea n tara, si dadu demisia din armata, intrnd curnd n magistratura. Era un om curtenitor si prietenos, dornic de petreceri si de glume, amuznd pe cei din jur cu snoavele si conversatia sa. nfatisarea-i era placuta: statura mijlocie, par castaniu bogat, ochii albastri, stralucitori si inteligenti. Atragator si plin de farmec, se bucura peste tot de o buna primire. Era prcalab de Galai cnd se apropiau alegerile pentru conducatorul Moldovei. Inti a fost ales de moldoveni, apoi a fost ales de cei din Muntenia si astfel n ziua de 24 ianuarie1859 Al.Ioan Cuza a devenit conducatorul celor doua ri surori. S-a nfptuit Unirea cea Mic ziceau muli alegtori gndindu-se c va veni vremea cnd va fi sub acelai steag i a treia parte din ar, cea de peste muni. Peste voia unor boieri sftuitori, Cuza a pus n practic mai multe legi menite s vin n sprijinul mulimii. Astfel a mproprietrit ranii clcai cu pmntul marilor moieri, a organizat nvmntul, a organizat administraia public, justiia .a. Cuza a fost acela care a impus ca nvmntul s fie gratuit i obligatoriu pentru toi copiii rii. Tot n aceste vremuri noi a nfiinat armata naional modern, a dezrobit clcaii igani, a rnduit sate noi la drumuri bine croite. Toate legile aplicate de Cuza-Vod au suprat marea boierime pentru c emanciparea ranilor i stimularea orenilor n afacerile lor mrunte loveau n interesele marilor proprietari. Proprietarii care erau i n Divanul rii au hotrt s-l detroneze pe Cuza i s aduc un prin strin de ar, ca acesta s nu supere pe boieri i s nu le tulbure interesele. Au pus la cale un complot dup un plan mrav i n noaptea de 10 spre 11 februarie 1866, Al.I. Cuza a fost detronat i scos din ar fr dreptul de a mai clca inuturile natale unde trise ca bun conductor. S-a mbolnvit grav de suprare i ctre sfritul zilelor a cerut s vin s moar n ara pe care o slujise cu devotament. Cererea i-a fost respins, iar moartea i-a curmat firul vieii. A murit n anul 1873, n Germania. n cei apte ani de domnie, dup Mica Unire, Alexandru Ioan Cuza a pus bazele Romniei Moderne i a deschis perspectiva Marii Uniri. Chiar daca a avut unele slabiciuni si scaderi omenesti, desigur mult si rauvoitor exagerate de cercurile ostile politicii sale, Alexandru Ioan Cuza a ramas n istoria noastra ca una dintre cele mai luminoase figuri. Cu prilejul centenarului nasterii sale, n 1920, Iorga spunea ca daca ar dori cineva sa cuprinda ntr-o formula marea personalitate a lui Voda Cuza, ar trebui sa spuna ca el a fost un om vrednic de legenda sa si ca n jurul sau s-a creat o legenda vrednica de dnsul. Sub domnia lui, pentru ntia oara, taranii au capatat pamnt. Pentru aceasta, si pentru multe alte fapte progresiste ale sale, Cuza a fost preamarit de masele populare, iar figura lui a intrat n creatia folclorica, alaturi de a lui Stefan cel Mare si Tudor Vladimirescu. nca n viata fiind, se creasera despre el numeroase legende, mai toate avnd un tlc, exprimnd o dorinta a poporului care-l dorea drept si bun cu cei mici, aspru si necrutator fata de

mpilatori, adica fata de boieri, de negustori si calugari. Era transpunerea moderna a vechilor legende si basme populare, n care binele nvinge ntotdeauna raul. Cu temei s-a spus ca, dupa ce a dat taranului dreptul sau, asa cum era nteles atunci de spiritele mai naintate, el a fost pus la marea ncercare de a-si mentine punctul de vedere mpotriva tuturora, mpotriva tuturor intrigilor, tuturor tendintelor de razbunare, mpotriva conservatorismului boierimii de traditiune, precum si mpotriva ipocritului idealism liberal, pentru ca la urma, neputnd birui nici pe unul, nici pe altul, sa cada naintea coalitiei care, prin felul cum a rasturnat pe om, a naltat opera pe care omul o ndeplinise. Cuza ramnea apoi pentru totdeauna cel dinti domn al tarilor Unite, domnul Unirii, fapt ce reprezinta, iarasi, un mare merit. El n-a fost numit, ci ales, si nca n unanimitate n ambele tari. Pentru multe din faptele sale, a meritat recunostinta nu numai a contemporanilor, ci si a generatiilor urmatoare. El n-a avut parte de blestemul cuvenit tiranilor detronati. Dimpotriva, scrbite de politica celor ce i-au urmat, multimile l-au regretat. Zadarnice au fost ncercarile vrajmasilor de a-l detrona din sufletul, din amintirea si recunostinta purtata de masele largi ale poporului, care i pomeneau numele cu veneratie ntruct fusese calauzit n actiunile sale de idei naintate, progresiste.