Copii cuminti

Violenta se poate manifesta in nenumarate feluri, dar intotdeauna este influentata de educatie. O educatie precara poate sa duca numai la o viata de acelasi fel. Inca din primii ani ai vietii copii iau exemplul parintilor sau al celor care le sunt cel mai aproape. Ei nu inteleg pe moment ca asta le poate inflluenta intreaga viata, dar primii ani sunt de fapt cei mai importanti pentru formarea personalitatii individului. Filmul La haine face referire tocmai la tipul de anturaj care determina un astfel de comportament violent si vulgar. Se infatiseaza in film cum copii din copilarie sunt pregatiti pentru o astfel de viata si pentru un astfel de comportament. Acest lucru este determinat totusi de faptul ca altfel nu ar supravietui intr-o lume ca aceea. Astfel se formeaza un lant fara sfarsit care duce in mod inevitabil la autodistrugere, asa cum se intampla si in filmul mai sus mentionat. Ce inseamna de fapt violenta este greu de determinat, deoarece ea are multe forme si se manifesta diferit de la om la om. Desi in general cand spunem violenta se intelege prin asta violenta fizica: bataie, omor exista si violenta verbala, atitudine violenta, sau comportament violent. Acestea toate sunt mici elemente care alcatuiesc ceea ce reprezinta violenta. Personal, cand spun violenta, ma gandesc la un comportament verbal si atitudinal necorespunzator: cuvinte vulgare, bataie, suferinta. Acestea se nasc din diferite motive; fie ca este vorba despre o dorinta de razbunare, fie ca este o simpla obisnuinta, diferenta dintre cele doua devine insesizabila in momentul in care intervine violenta. Filmul La haine prezinta o lume diferita de ceea ce suntem obisnuiti sa vedem zi de zi, unde legeile sunt facute, aplicate si controlate de aceiasi oameni, unde conteaza mai putin ce stii sau ce faci, atata timp cat stii sau nu stii sa te bati, sa te certi, sa te impui. Intr-o astfel de lume, singurele modalitati de a te impune sunt baii si/sau forta fizica. Cu alte cuvinte, daca nu ai niciuna din cele doua, ori nu existi, ori nu ai sanse prea mari de supravietuire. Totusi, la finalul filmului constatam ca exista un moment in care

nimic din toate aceste valori nu mai conteaza. Este momentul deznadejdii, al lipsei de speranta, al singuratatii in fata unei lumi necrutatoare, a mortii; nu mai are nicio importanta pentru nimeni daca mai esti sau nu present, caci realizezi ca viata lor buna/rea, usoara/grea, realizata/ratata merge la fel de bine mai departe si fara tine. La acest film nu pot spune ca este ceva ce mi-a placut in mod special, nefiind o adepta si nici macar o admiratoare a violentei; dar am apreciat la el faptul ca se apropie foarte tare de o realitate a zilelor noastre din unele zone, pentru ca fara doar si poate inca exista in lume locuri unde exact ca in film viata e o jungle in care mananci sau daca nu, esti mancat fara mila, fara remuscari sau resentimente. Nu e nimic mai neplacut, mai deznadajduitor decat sa stii, dar mai ales sa constientizezi ca traiesti intr-o astfel de lume si mai rau decat atat, ca nu poti scapa din ea. O astfel de viata si o astfel de societate se dezvolta singura de obicei in saracie, acolo unde viata este plina de lipsuri pe toate planurile. La puscarie as vrea sa stau numai de curiozitate o zi, dar nicio fapta nu poate fi pedepsita cu o zi de inchisoare, deoarece minimul este de 29 de zile. Totusi, ceea ce cred ca ar merita o perioada de lipsa a libertatii este greu de determinat pentru mine, ca om care a trait departe de o astfel de lume pana acum. Nu as putea sa spun ca ar merita sa omor pe cineva sau sa bat pe cineva foarte grav, pentru ca nu este nimic pe lumea asta care sa ma poata face sa imi doresc sa fac o asemenea fapta, dar ceea ce pot spune cu siguranta este ca as sta la inchisoare pentru o zi, sau chiar mai mult pentru o fapta pe care eu o credeam buna si totusi s-a dovedit a fi una rea, sau nu a fost perceputa in felul in care am gandit-o eu. De exemplu nu mi se pare normal sa fie oamenti private de libertate care au furat pentru ca nu aveau ce manca, in timp ce nenumarati raufacatori, poate chiar criminali sau oameni periculosi sunt liberi pentru ca au bani si totul e posibil cu ajutorul banilor in ziua de astazi. Ceea ce mi-ar placea sa existe insa este o inchisoare a mincinosilor, a prefacutilor si a profitorilor. Cred ca privarea de libertate a unor astfel de oameni ar putea cu adevarat sa schimbe intr-un fel atitudinea si modul lor de viata. Iar o astfel de societate, in care sa existe pedeapsa si pentru minciuna si interes, ar functiona cred eu mult mai bine; oamenii nici nu ar mai gandi ca ar putea sa faca aceste lucruri.