Ne amanam cartile, muzica, prieteniile, gesturile de pretuire datorate altora, distractiile.

Ne trec zeci de ganduri in fiecare zi, pe care le depozitam tacticosi intr-un coltitor, undeva, cu eticheta de revenit asupra lor . Dar nu mai revenim. Construim zilnic, cel putin mental, liste de tot felul cu filme de vazut, cu lucruri de cumparat, cu mobile de rearanjat. Ce vrem sa facem neaparat pana ajungem la un anumit numar de ani, ce destinatii de calatorie trebuie sa bifam cu prioritate, cu ce oameni sa ne intalnim mai des, ce limbi straine vrem sa invatam toate sunt notate undeva. (Inca nu am facut liste cu ce avem de imbratisat sau de iubit, cu ce obraji trebuie sa sarutam saptamana asta sau cate maini avem de strans in urmatoarea luna. Cu c ati mi-e drag de tine sa spunem sau cate zambete sa impartim. Dar nu-i tarziu pentru ca, de multe ori, amanam si asta). Si prea des toate listele astea raman niste simple insiruiri. Nu au termene precise de realizare, nu sunt insotite de actiuni concrete. Sunt doar niste idei. Pe care le-am vrea implinite, dar pe care amanam sa le punem in practica. Ne place sa credem ca, tergiversand, castigam timp. Cand, de fapt, il pierdem. In accesele noastre de ratiune ne dam seama ca prin amanari repetate nu incetinim timpul, ci il lasam sa treaca nestingherit pe langa noi. Si atunci, febril, incercam sa mai recuperam. Trei zile nu ne mai dezlipim de o carte, ne sunam intr-o ora toti dragii, dam mailuri in disperare, infulecam ziare si reviste, dictionare, ascultam melodii preferate, descoperim altele noi, vedem filme de vazut. Simtim ca nu ne mai ajung minutele, ca ziua are prea putine ceasuri pentru ca noi sa facem tot ce ne-am propus. Suntem devorati in acele clipe de o energie devastatoare, care, pe de-o parte ne dezvolta, iar pe de alta, ne consuma iremediabil. Si obosim. Si ajungem iar in starea in care facem liste cu ce mai avem de facut, de citit, de vazut in alta zi, la alta ora, in alt moment. Un cerc vicios. * Rezolvari rapide nu prea exista. Tot ce ne ramane de facut este sa traim mai putin intr-un viitor incert si mai mult in prezentul palpabil. Altfel, ramanem doar cu speratul, visatul, doritul. Caci amanarea este un aliat nenorocit al timpului pierdut. Conteaza mai putin ce ne-am propus sa facem maine, peste trei zile, vara viitoare. Mai important este ce facem azi. Acum. Haideti sa ne luam dorintele cele mai arzatoare, sa le punem sub microscop si sa ne dam seama cum le facem posibile. E clar ca nu le putem indeplini pe toate azi, dar putem intelege macar cat mai avem de parcurs pana la telul propus. Putem intelege pe care le vrem realizate mai intai si cum facem asta posibil cat mai curand. Doar ideile nu sunt de ajuns, avem nevoie de un plan. Iar a face planuri* nu inseamna doar a spera la ceva, ci presupune sa ne stabilim clar ce avem de facut actiuni concrete cu subiect si predicat si complement circumstantial de timp. *Plan = Proiect elaborat cu anticipare, cuprinzand o suita ordonata de operatii destinate sa duca la atingerea unui scop. Dictionarul explicativ al limbii romane Bine, daca aveti curaj, puteti fi si spontani. Nu va opreste nimeni. Limitele ni le impunem singuri. Vara asta mi-am tot amanat vacanta si iata ca vine imediat septembrie si ma gaseste tot in fata calculatorului. Eu la asta voi planui astazi. Dumneavoastra? Frumos articol, scris de cineva care deja e cu un pas inaintea multora. De ce? Pentru ca este capabil sa se desprinda, pentru cateva momente macar, de rolurile pe care le joaca zi de zi, si sa observe. Detasarea este cheia. Identificarea cu rolurile ne limiteaza, caci suntem mult mai mult decat credem. Ne pierdem in ganduri si emotii, fiindca nu stim sa le traim si atunci ele ne traiesc pe noi. Cand vom putea sa ramanem observatori, perfect detasati, cand vom descoperi ca suntem chiar linistea pe fundalul careia se deruleaza tot acest joc al creatiei, atunci vom intelege tot ce trebuie inteles si atunci vom simti cine/ce suntem cu adevara Citeste mai mult: http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_34200/Despre-amanari-si-alte-pacate.html#ixzz2d9CYEOcn Follow us: Avocatnetro on Facebook

?Via?a este foarte simpl, doar c noi insistm s o facem complicat.? Confucius Vi se pare ca nu ar avea dreptate, nu-i asa ? Putem oricind aduce sute de argumente legate de griji, responsabilitati, tot felul de "trebuie sa" si "obligatoriu", si "neaparat"...asa ca exact esentialul ramine in faza de "nu acum"....ma credeti daca va spun ca EXACT de aici vine senzatia aceea de ...neterminat, de aminare de care discutati? Indraznesc sa va spun lucrul asta pentru ca eu insami am trecut prin zeci de ani de "trebuie" si "nu acum", cu liste "de facut neaparat atunci cind va fi timp"...liste ramase undeva in trecut si carora nu le va mai veni niciodata rindul...pentru ca anii trec , si ce azi ar fi minunat si implinit miine ar arata fortat si ridicol...Si mai indraznesc sa o fac si pentru ca de ceva timp am inceput sa imi simplific pur si simplu viata , si mi se pare din ce in ce mai clar ca se poate si ca abia in felul asta viata ...capata un sens ...Nu incerc sa va conving acum, nici nu as gasi probabil cuvintele necesare , si in plus am invatat in acesti ultimi ani ca unele lucruri pur si simplu nu pot fi intelese daca oamenii nu sunt pregatiti pentru a intelege...trebuie sa se produca acolo inauntru un ...declic ; in momentul acela , indiferent cind va fi el, ...veti vedea gratiile inchisorii ..asa cum le-am vazut eu insami dupa zeci de ani in care mi se parea ca agitatia si ingrijorarea si durerea sunt normale , ca asa trebuie sa fie ...si din momentul acela veti putea INTELEGE ce e adevar si necesitate pentru acea parte din voi care nu se schimba ...si cit de ciudate vi se vor parea atunci zbaterile si agitatia dinainte ...Traiti si bucurati-va de asta , faceti si pe ceilalti sa se bucure de intilnirea cu voi ...! Va doresc din suflet sa gasiti puterea asta ! Lectura articolulul m-a pus pe ganduri...Cu ochii mintii, am incercat sa vad unde e echilibrul meu intre amanari si dorinte rezolvate...Concluzia.... Cred ca putem oarecum impaca' " varza si capra", cand ceea ce amanam sunt actiuni cu desfasurare pe ore : sa vizitam parintii, sa cumparam ceva, sa ascultam muzica preferata, sa incercam o noua reteta, ... Ele nu rup prea mult din pretiosul nostru timp, si daca ne dinamizam un pic, reusim sa le bifam la sfarsitul unei zile... Dar...atunci cand ne jertfim timpul si eforturile unui scop, ... lucrurile iau o alta intorsatura...Eu am avut libertate de alegere: de o parte un examen important, de cealalta dorinta de a revedea marea, bucuria petrecerii timpului cu si inconjurata de cei dragi si de ceea ce imi aduce placere: muzica, arta, lectura... Am abandonat lucrurile " marunte" ... am inchis fereastra bucuriilor cotidiene, lasand deschisa usa spre studiu... Munca l-a facut pe om, nu?... Toate acestea mi-au trecut prin minte, in timp ce citeam...Si, ceea ce e cu adevarat trist.. e faptul ca indiferent de ce va urma, eu voi fi in pierdere: daca voi avea succes, imi voi fi datoare cu o vara, iar daca nu va fi asa cum sper, clepsidra timpului il va fi cernut fara de folos.... Amanarea e capcana dorintelor multe sau prea mari.... timpul e insuficient pentru a bifa tot ceea ce ne dorim sa infaptuim...important e sa ne stabilim realist, scopul si prioritatile, sa ne bucuram de ceea ce putem face si de ceea ce am rezolvat deja !