Formarea limbii romane

Limba romana s-a format in urma procesului de romanizare lingvistica. Aceasta are la baza latina vulgara (caracter expresiv, neglijenta in pronuntare, atentie mai slaba la normele lingvistice, caderea consoanelor finale, preferinta pentru diminutive). Elemente preluate din limba latina: 1. la nivel morfo-sintactic: - declinarile substantivelor (3/5) - genurile - cazurile (exceptie: ablativ) - conjugarile verbelor - modurile si timpurile verbale - pronumele - numeralele - prepozitiile si conjunctiile 2. la nivel lexical: - nume de grade de rudenie - zilele si lunile - principalele alimente si bauturi (paine, lapte, apa) - elementele religioase (biserica -> suntem singurul popor latin care preia acest termen; cruce; Dumnezeu) - parti ale corpului uman (ochi, mana, cap) - elemente ale vegetatiei (arbore, codru, grau, iarba, floare) - animale (albina, bou, cal, arici) - verbe care arata actiuni esentiale (a alerga, a cadea, a cunoaste, a fi) Substratul reprezinta elementele transmise unei limbi impuse unei arii de cucerire, migratii sau colonizare din limba populatiei autohtone. LIMBA DACICA = substratul limbii romane exemple: abur, a ameti, amurg, baci, baiat, barza, brad, copac, copil, a ciupi, vatra, struguri, pupaza, marar, fluier, gard, viezure. Superstratul reprezinta elementele transmise intr-o limba din limba populatiei cuceritoare, care isi insuseste limba populatiei cucerite. LIMBA SLAVA = superstratul limbii romane exemple: baba, a iubi, a citi, a hrani, munca, noroc, prieten, a trai, rime, duh; Bogdan, Neagu; mucenic, monah, pomana, sfant, slava. Adstratul reprezinta elemente patrunse intr-o limba dupa constituirea acesteia ca idiom distinct. LIMBA GREACA: aerisi, anapoda, zahar, ticalos etc. LIMBA GERMANA: cartof, claviatura, clapa etc. LIMBA MAGHIARA: arpacas, a banui, chip, vama etc. LIMBA TURCA: bacsis, baclava, halva etc. LIMBA BULGARA: bogdaproste, busuioc, grebla etc.

LIMBA UCRAINEANA: bors, hrib, holtei, calic etc. LIMBA RUSA: ceai etc. LIMBA ENGLEZA, LIMBA FRANCEZA, LIMBA ITALIANA

Periodizarea limbii romane

1. Perioada veche: pana in secolele 5-6=> dacoromana/protoromana. Apar toponimele. Structura gramaticala este stabilita. Majoritatea cuvintelor provin din latina, dar exista si imprumuturi din maghiara, slava etc. 2. Perioada medie: secolul 7=> influenta popoarelor migratoare. Daco-romana se separa in 2 dialecte: nord-dunarean si sud-dunarean. Se manifesta influenta slava. 3. Perioada clasica: pana in secolele 17-18. Apar si cresc considerabil textele laice si ecleziastice. 4. Perioada moderna. Se pun bazele limbii romane literare. Se realizeaza desprinderea de zona de influenta slava si are loc orientarea spre Occident. Se diferentiaza stilurile limbii. Are loc neologizarea latino-romanica.

Teoriile genezei etnolingvistice romanesti

1. Poporul si limba romana s-au format atat la nord, cat si la sud de Dunare. Teoreticieni: Iorga, Xenopol, Puscariu, Rosetti. 2. Poporul si limba romana s-au format numai la nord de Dunare. Teoreticieni: Cantemir, Pentru Maior, B. P. Hasdeu) 3. Teoriile originii sud-dunarene. Teoreticieni: Fr. J. Sulzer, Robert Roessler (sec. 18), Engel Eder (sec. 17) => retragerea dacilor alaturi de romani in timpul retragerii aureliene.

Concluzii
Teoreticieni care au promovat latinismul excesiv (sec. 18-19): Petru Maior, Gheorghe Sincai, Samuilo Micu. Sec. 19: apar teoreticieni care contracareaza latinismul Scolii Ardelene: Gheorghe Asachi, I. C. Bratianu, M. Eminescu; culmineaza cu perioada interbelica => se afirma atat caracterul latinist, cat si importanta fondului slav si a imprumuturilor din celelalte limbi (greaca, franceza etc.): Blaga, Calinescu.