Aceasta Este Taina Vindecarii - Pr.

Porfirie Kavsokalivitul Nu exista lucru mai inalt decat ceea ce se cheama pocainta si spovedanie. Aceasta taina este darul iubirii lui Dumnezeu catre om. In acest chip desavarsit se izbaveste omul de rau. Mergem, ne spovedim, simtim impacarea cu Dumnezeu, vine bucuria inlauntrul nostru, pleaca vinovatia. In Ortodoxie nu exista piedica de netrecut. Nu exista poticnire, pentru ca exista cel ce primeste spvedanie, cel ce are puterea de a ierta. Mare este duhovnicul! Inca de mic copil, atunci cand mi se intampla sa pacatuiesc, o marturiseam si plecau toate. Zburam de bucurie. La fel si acum. Sunt pacatos, neptutincios; caut scapare la milostivirea lui Dumnezeu, ma mantuiesc, ma linistesc, le uit pe toate. In fiecare zi ma gandesc ca pacatuiesc, dar doresc ca tot ce mi se intampla sa prefac in rugaciune si sa nu-l inchid inlauntrul meu. Se intampla de multe ori ca astazi omul sa simta intristare, deznadejde, moleseala, lenevie, si toate cele demonice. Sa fie intristat, sa planga, sa fie melancolic, sa nu dea importanta familiei lui, sa cheltuiasca o gramada de bani pe tratamnte psihanalistilor. Pe toate acestea oamenii le numesc "nesiguranta". Credinta noastra crede insa ca ele sunt ispite (incercari). Durerea este o putere sufleteasca pe care Dumnezeu a pus-o inlauntrul nostru, cu menirea de a lucra binele, iubirea, bucuria, rugaciunea. Impotriva acesteia, diavolul izbuteste si ia acasta putere din bateria sufletului nostru si o foloseste spre rau, prefacand-o in intristare si aducand sufletul la molesire si nepasare. Il chinuieste pe om, il face robul lui, il imbolnaveste sufleteste. Exista, insa o taina: sa prefaceti lucrarea demonica intr-una buna. Este greu, si e nevoie de o oarecare pregatire. Pregatirea este smerenia. Prin smerenie smulgeti harul lui Dumnezeu. Va daruiti iubirii lui Dumnezeu, inchinarii Lui, rugaciunii. Dar si daca le faceti pe toate, tot nimic n-ati izbutit daca n-ati dobandit smerenie. Toate simtamintele rele - nesiguranta, deznadejdea, dezamagirea, care vor sa stapaneasca sufletul - se risipesc prin smerenie. Cel ce nu are smerenie, egoistul, nu vrea sa-i tai voia, sa-l atingi, sa-l mustri. Se necajeste, se manie, se razvrateste, se impotriveste, il stapaneste intristarea. Aceasta stare se tamaduieste prin har. Sufletul trebuie sa se intoarca la iubirea lui Dumnezeu. Vindecarea se va face prin a-L iubi pe Dumnezeu cu

inflacarare. Multi sfinti ai nostri au prefacut intristarea in bucurie prin ibuirea catre Hristos. Luau adica aceasta putere sufleteasca, pe care diavolul voia so zdrobeasca, si i-o dadeaui lui Dumnezeu, prefacandu-o in bucurie si veselie. Rugaciunea, inchinarea lui Dumnezeu preface incet-incet intristarea si o intoarce in bucurie, adica lucreaza harul lui Dumnezeu. Aucu este nevoie sa ai putere, asa incat sa smulgi harul lui Dumnezeu, care te va ajuta sa te unesti cu El. Este nevoie de mestesug. Cand te daruiesti lui Dumnezeu si ajungi una cu El, atunci vei uita de duhul cel rau, care te tragea in spate, iar acela, dispretuit va pleca. Apoi, cu cat te vai darui Duhului lui Dumnezeu, cu atat nu vei mai privi in urma ta, ca sa-l vezi pe cel ce te trage. Cand te atrage harul, te unesti cu Dumnezeu. Si cand te unesti cu Dumnezeu si te daruiesti ui, toate celelalte se duc, le uiti si te mantuiesti. Marele mestesug, deci marele secret spre a scapa de intristare si de toate cele rele este sa te daruieti iubirii lui Dumnezeu. Nu este sanatos sa se intristeze cineva peste masura pentru pacatele sale si sa se razvrateasca peste masura pentru pacatele sale si sa se razvrateasca impotriva sinelui celui rau, ajungand pana la deznadejde. Exista un chip anume pentru ca omul sa scape de acest rau. Este spovedania generala, care se face prin harul lui Dumnezeu. Adica duhovnicul iti poate spune: "Cum as fi vrut sa ne fi aflat intr-un loc linistit, sa nu fi fost ocupat si sa-mi spui viata ta de la inceput, de cand ai inceput sa-ti simti sinele. Toate evenimentee pe care ti le amintesti si cum le-ai infruntat, nu numai cele neplacute, ci si cele placute, nu numai pacatele, ci si cele bune. Si reusitele, si nereusitele. Toate. Toate cate alcatuiesc viata ta." De multe ori am mestesugit o astfel de spovedanie generala, si am vazut minuni prin ea. In ceasul in care le spui duhovnicului, vine harul dumnezeiesc si te scapa de toate faptele cele urate, de rani, de metehnele sufletesti si de vinovatii; caci in ceasul in care le spui, duhovnicul se roaga fierbinte Domnului pentru izbavirea ta din ele. Inainte cu ceva vreme a venit o doamna care a facut acest fel de spovedanie si a aflat mare folos. S-a imbuantatit starea ei sufleteasca, fiindca mai inainte o chinuia ceva. A trimis, asadar, pe o prietna de-a ei si am mers afara, pe o stanca la Kallisia. Am sezut si a incept sa-mi vorbeasca. Ii zic: "sa-mi spui tot ce simti. Daca te intreb eu despre ceva, sa-mi spui. Daca nu te intreb, sa continui sa spui dupa cum simti".

Toate cele pe care mi le spunea le urmaream nu doar cu atentie, ci "vedeam" inaluntrul lumii ei sufletesti influenta rugaciunii. O urmaream in launtrul sufletului ei si "vedeam" ca harul patrundea inlauntrul ei, asa cum o priveam eu. Caci in duhovnic exista har, si in preot exista har. Intelegeti?... Adica, in vreme ce omul se spovedeste, preotul se roaga pentru el. In acelasi timp, harul vine si ii tamaduieste ranile sufletesti, care de ani de zile il chinuiesc, fara a le cunoaste pricina. Poti sa-i vorbesti duhovninului intocmai cum simti, dar asta nu are atata insemnatate cata are faptul ca preotul priveste inaluntrul sufletului tau, rugandu-se si vede cum esti si iti transmite harl lui Dumnezeu. S-a dovedit ca in aceasta privrie sunt raze duhovnicesti care te usureaza si te vindeca. Sa nu socotiti ca sunt raze firesti. Aceste lucruri sunt adevarate. Si cu Hristos ce s-a intamplat? Aprins mana celeia ce-i curgea sange si a zis: "Am simtit o putere care a iesit din Mine". O sa zici: "Da, dar era Dumnezeu!". Fireste, Hristos era Dumnezeu, dar nu au facut si Apostolii la fel?.. Toti duhovnicii au acest har si cand se roaga, il transmit ca niste cabluri. De pilda, vrem sa aprinde aici un resou, iar daca bagam cablul in priza, curentul vine prin cablu indata ce face contact. Acestea sunt lucrurile duhovnicesti ale religie noastre. Vorbim de cablu, dar in realitate este vorba despre lucruri Dumnezeiesti. Aceasta este taina vindecarii. Pe acestea toate si le insueste Biserica noastra.