Sunteți pe pagina 1din 6

Arheologii rescriu Biblia

Este Biblia o sursa sigura in ceea ce priveste epoca lui David si Solomon? Au domnit ei intr-adevar peste un regat care reunea Iudeea si Israelul? Pot fi datate cu precizie perioadele lor de domnie? Pentru a raspunde, arheologii au facut cercetari in peste 30 de situri din Israel, Iordania si din teritoriul Autoritatii Palestiniene. Coreland sursele biblice cu analiza vestigiilor arheologice, concluziile sunt greu de stabilit. In pofida numeroaselor descoperiri arheologice realizate in ultimul secol in Orientul Apropiat, Biblia ramane o sursa de prim rang pentru istoria regiunii. Pierre de Miroschedji, arheolog, directorul Centrului francez de cercetari din Ierusalim, sustine ca "a ignora Biblia ar fi o atitudine obscurantista". In august 2005, un arheolog israelian a anuntat descoperirea unor vestigii ale palatului lui David de la Ierusalim. Pierre de Miroschedji considera descoperirea ca fiind una foarte importanta, si o aseamana cu descoperirea, in 1930, la Pylos, Grecia, a unui palat al regelui Nestor din Iliada, datand din secolele XIV-XIII i.e.n. Pana in secolul al XIX-lea, Biblia a fost singurul document care vorbea de popoare complet uitate (asirienii) sau de istoria Palestinei. Pentru Asiria, arheologii au cautat urme in Irakul de astazi. Dupa ce a fost descifrata scrierea cuneiforma, s-au descoperit nume de suverani care pana atunci nu apareau decat in Biblie. Cat despre Exod si cucerirea Pamantului Fagaduintei, arheologii nu au gasit pana in prezent nici o urma. S-au remarcat doar mari framantari sociale (distrugerea violenta a unor cetati, etc) in perioada de trecere de la epoca bronzului la cea a fierului si s-a tras concluzia ca in realitate cultura israelita ar fi aparut in continuarea celei canaaneene iar cucerirea nu este altceva decat o inflorire a civilizatiei israelite. Incepand cu regii care ii urmeaza lui Solomon, naratiunea biblica are un fundament istoric, iar Egiptul si Mesopotamia au furnizat date si documente care confirma sau resping evenimentele biblice. Campaniile regelui asirian Teglat - Phalazar al III-lea, in 743 si 734 i.e.n. sunt consemnate in analele sale iar tablitele gasite la El-Amarna (capitala faraonului Akhenaton) permit unele interpretari privind organizarea teritoriala si politica a Palestinei. Nici un document istoric nu trebuie luat insa ca atare, ci trebuie supus unei critici textuale si istorice. Intrucat arheologia Palestinei este extrem de bogata, nu se poate stabili o ecuatie intre aceasta si cea biblica. Cercetarile intreprinse contribuie insa la cunoasterea si intelegerea Bibliei, una dintre sursele istorice de care nu se poate face abstractie. Tara Fagaduintei - o cucerire legendara Arheologii stiu astazi ca este inutil sa cautam in Palestina urmele cuceririi ei de catre israelitii sositi din Egipt. Acest popor s-a constituit pe loc. Cucerirea Pamantului Fagaduintei povestita in Cartea lui Iosua i-a stimulat insa din plin pe arheologi. Cand se situeaza aceasta cucerire in lunga cronologie a arheologiei palestiniene? Data de 1446 i.e.n. avansata de textul biblic nu poate fi acceptata deoarece dominatia egipteana in acea epoca era foarte puternica in tara Canaan. Descoperirile arheologice arata ca spre 1250 i.e.n. numeroase orase au fost distruse aproape simultan si ca in aceasta perioada ar putea fi plasata cucerirea. Intre 1250 - 1100 i.e.n. in Palestina au avut loc convulsii sociale considerabile, viata oraseneasca era in declin, bogatia materiala regreseaza, dispar arhitectura monumentala, obiectele de arta si comertul "international". Aceste schimbari profunde sunt insotite de aparitia unor noi populatii, cum ar fi filistenii, care se instaleaza in sudul campiei litorale. In regiunile muntoase raman canaaneenii autohtoni, orasenii ruralizati, taranii stramutati, pastorii seminomazi sedentarizati. E tentant sa recunoastem in ei pe stramosii directi ai israelitilor, despre care se vorbeste in Cartea Judecatorilor, promotorii unei noi culturi materiale care continua cu intreruperi pana in secolele X-VII i.e.n. - epoca monarhiei israelite. Nu e vorba de declinul unei civilizatii, nici de distrugerea ei de catre un invadator ci de o prabusire sistemica. O asemenea criza cuprinde in general trei faze: faza initiala (disparitia structurilor politice si administrative, a

elitelor si a economiei centralizate), faza "obscura" (fractionare politica, societate segmentata, mod de viata arhaic) si faza de reintegrare (reaparitia puterii politice unificate, noua identitate etnica). Palestina nu a fost singura care a cunoscut un asemenea proces: trecerea de la epoca bronzului la aceea a fierului a fost dezastruoasa in tot bazinul oriental al Mediteranei, din Balcani pana in Iran. Cucerirea propriu-zisa, condusa de un personaj mitic Iosua, ar corespunde fazei de prabusire catastrofica a civilizatiei canaaneene. Cartea Judecatorilor ar relata a doua faza, aceea "obscura", care acopera epoca fierului. Prima carte a lui Samuel corespunde celei de-a III-a faze, caracterizata prin instalarea unei puteri politice centralizate. O alta parte a Bibliei -prima Carte a Regilor- mentioneaza construirea de catre regele Solomon a unor "orase pentru care de lupta", cum ar fi Azor, Megiddo si Ghezer. In anii 1930, la Meggido, arheologii au identificat "orasul pentru care de lupta" al lui Solomon. In 1940, un arheolog britanic considera insa ca Megiddo a fost construit un secol mai tarziu de Omri, un alt rege. Incepand cu 1958, israelianul Y.Yadin a lansat paradigma "arheologiei monarhiei unificate", considerand Azor, Megiddo si Ghezer situri esentiale ale perioadei regelui Solomon, ceea ce confirma textul biblic. Desi toata lumea pare de acord ca cele trei cetati au fost construite in timpul regelui Solomon, controversele intre specialisti continua. Rodia falsa a regelui Solomon La sfarsitul anului 2004, cinci persoane acuzate ca fac parte dintr-o retea de falsificatori de antichitati au fost condamnate de un tribunal israelian. In acelasi timp, Muzeul din Ierusalim retrage una din piesele cele mai pretioase: o rodie din fildes. Aceasta avea o inscriptie din care reiesea ca ar fi fost utilizata de preotii din templul lui Solomon, cel mai celebru sit al natiunii israeliene din epoca biblica. Inscriptia "apartinand templului lui Iahve, sfintita sub ochii preotilor", descoperita a fi un fals, a fost gravata de cei cinci acuzati. Urmeaza o lunga polemica intre comunitatea stiintifica si muzeu. Inainte de a fi achizitionata pentru suma de 550 000 USD, acum cateva decenii, n-ar fi trebuit cerut avizul expertilor?!

Abia in 2004, Yuval Goren, directorul Departamentului de Arheologie si Antichitati de la Universitatea din Tel-Aviv, si echipa sa au putut examina rodia. Istoricii o considerau o proba de necontestat a existentei templului lui Solomon, construit in secolul al X-lea i.e.n. la cererea lui Dumnezeu, in varful unei coline care este astazi al treilea loc sfant al Islamului. Caracterul sacru al locului interzice insa efectuarea de sapaturi. Daca in anii '80 a fost autentificat obiectul, in 2003 aceasta concluzie a fost serios pusa la indoiala in urma examinarii altor doua obiecte considerate ca avand legatura cu Biblia. O tablita de gresie neagra pe care se gaseste o inscriptie in ebraica veche, care descrie lucrarile de refacere a unor temple de catre regele Iudeei, Jehoash, a fost examinata de specialisti in 2002. In urma unor analize chimice si a unei datari cu carbon 14 a rocii si a patinei sale, acestia i-au atribuit o vechime mai mare de 2000 de ani, considerand-o un vestigiu al templului lui Solomon - analiza dovedita eronata de echipa lui Yuval Goren. El a demonstrat ca patina care acopera caracterele inscriptiei este diferita de aceea de pe spatele obiectului, fiind de fapt un amestec de creta, argila metalifera, carbune de lemn si fragmente microscopice de aur. Un amestec care nu corespunde nici tablitei, nici rocilor sau pamantului din Ierusalim. In plus, unii termeni erau utilizati in sensul lor modern si nu antic, iar altii incorect ortografiati pentru acea epoca. Al doilea obiect in litigiu este un osuar de piatra asemanator celor utilizate in epoca romana pentru a inhuma ramasitele umane. Acesta avea inscris "Iacob, fiul lui Iosif, fratele lui Iisus". Ca si in cazul tablitei, s-a studiat

patina din jurul inscriptiei. S-a stabilit ca aceasta ascundea fosile ale unor minuscule creaturi marine, dar ar fi fost imposibil ca asemenea fosile sa se grupeze pe obiect printr-un proces natural. In opinia lui Yuval Goren, falsificatorii au strivit pur si simplu creta inainte de a o amesteca cu o patina falsa. Verdictul: cele doua obiecte sunt false. S-a trecut la examinarea celei mai pretioase piese: rodia de fildes. Concluzia a fost ca rodia provine din epoca bronzului (3300-1200 i.e.n.), deci inainte de construirea templului lui Solomon, iar inscriptia nu este decat un adaos recent. "Patina nu este o veritabila patina, ea nu contine decat siliciu", sutine Goren. In plus, autorul inscriptiei a evitat cu grija o veche fisura a obiectului, ceea ce inseamna ca inscriptia este posterioara fisurii. E greu de crezut ca cineva ar fi oferit templului o rodie fisurata. Directorul Muzeului din Israel, James Snyder, a hotarat totusi expunerea rodiei pentru a servi de exemplu pedagogic publicului si pentru a explica complexitatea procesului de autentificare, neglijat in acest caz. Egiptenii si asirienii au lasat documente scrise despre relatiile lor cu tara Canaan, care devine pamantul israelitilor la inceputul primului mileniu i.e.n. Cele mai vechi contrazic insa textul biblic, stiindu-se ca prima mentiune despre Israel, in 1210 i.e.n., mentioneaza ca acest popor a fost distrus. Totusi, incepand cu sfarsitul secolului al X-lea i.e.n., alte inscriptii confirma existenta unor regi, permitand stabilirea unor concordante cu Biblia. In secolul al VIII-lea, sursele se multiplica odata cu raspandirea scrisului si in Israel. Pentru a stabili o cronologie exacta a Levantului in epoca fierului, arheologii trebuie sa opereze cu datele stratigrafice ale siturilor cercetate si cu textele biblice si egiptene. De cateva decenii s-a adaugat si datarea cu carbon 14 a unor seminte carbonizate gasite la fata locului. Lipsite de precizie, aceste descoperiri genereaza diverse interpretari, cum ar fi aceea ca regii David si Solomon ar fi domnit in secolul al IX-lea i.e.n. si nu in secolul al X-lea i.e.n. sursa.descopera.ro

Mslinii din Grdina Ghetsimani, printre cei mai vechi copaci din lume - STUDIU
de Alina DanPublicat la: 21.10.2012

Rezultatele unor teste realizate asupra mslinilor din Grdina Ghetsimani nu pun sub semnul ndoielii faptul c arborii sunt aceiai sub care s-a adpostit Iisus atunci cnd s-a rugat i, mai trziu, cnd a fost trdat de Iuda, pentru c, spun specialitii, mslinii au capacitatea ca, dup ce au fost tiai, s rsar din nou din aceeai rdcin. "Nu putem nltura ipoteza c au fost supui unui process de rentinerire atunci cnd au ncetat s mai fie productivi sau cnd s-au uscat", spune profesorul cercettor Antonio Cimato, coordonatorul studiului. Acesta a prezentat rezultatele cercetrii colegilor si de la National Research Council of Italy Trees, Timber Institute i alte cteva universiti de prestigiu, vineri, la Roma. "Dar, dai-mi voie s adaug: plante cu o vrst mai mare dect mslinii n cauz nu sunt citate n literatura noastr tiinific. Mslinii la care fac referire sunt printre cei mai btrni copaci din lume", susine cercettorul. Datarea cu carbon efectuat pe opt mostre recoltate de la cele mai vechi pri ale trunchiurilor mslinilor din Grdina Ghetsimani, a artat c trei dintre acestea proveneau din anii 1092, 1116, respectiv 1198.

Ceilali cinci mslini din Ghetsimani care n limba aramaic, vorbit de Iisus, nsemna "pres de ulei" nu au putut fi testai pentru c erau noduroi, iar trunchiurile lor foarte gunoase. Menionat de cteva ori n Noul Testament, mica pdure se afl la poalele Muntelui Mslinilor din Ierusalim, un loc considerat sfnt pentru religiile cretin, iudaic i musulman. n ciuda "vrstei" lor nainte, mslinii sunt n stare perfect de sntate i nu au fost afectai de poluarea din zon, mai spun cercettorii. O analiz a AND-ului arborilor a demonstrat c toi au fost plantai din aceeai "plant-printe", probabil n ncercarea de a pstra soiul, mai spun autorii studiului. Pierbattista Pizzaballa, custode al Pmntului Sfnt, din partea Ordinului Franciscan - care se ocup cu administrarea zonei -, spune c aceste noi descoperiri demonstreaz o ncercare de a transmite o motenire preioas viitoarelor generaii. "ntrebarea nu este dac acetia sunt chiar copacii care l-au adpostit pe Iisus, ci dac acela este locul la care se face referire n evanghelii. i acesta este cu siguran locul, nu mai este nicio ndoial", spune Pizzaballa.

Reforma calendarului a adus schisma n Biserica Ortodox


Dup ce euforia victoriei nesperate n primul rzboi mondial s -a risipit, au aprut dificultile legate de integrarea noilor provincii, unde viaa se desfura dup alte legi dect cele ale Bucuretiului, scrie Cristina Diac pentru Adevrul. De pild n Transilvania i Bucovina, care aparinuser Imperiului Austro-Ungar, timpul se msura conform calendarului gregorian, n timp ce Vechiul Regat i Basarabia ntrebuinau nc pe cel iulian.
Timpul Bisericii Catolice Conciliul de la Niceea, din anul 325, adoptase pentru lumea cre tin calendarul utilizat n vremea Imperiul Roman. Esenial era modalitatea de calcul a zilei Patelui, ce se baza pe un sistem complicat, avnd ca punct de reper solstiiul de primvar, cnd ziua este egal cu noaptea. n secolul al XVI-lea, astronomii au refcut calculele i au constatat c sistemul de msurare a timpului nu corespunde realitii. Astfel, solstiiul de primvar nu mai cdea pe 21 martie, a a cum fusese n vremea romanilor, ci zece zile mai trziu. n Europa catolic, reformarea calendarului dateaz de la 1582, din pontificatul Papei Grigore al XIII-lea, care a mprumutat i numele noii msurtori. Conform calendarului gregorian, anul urma s fie mai lung cu 10 zile n secolul al XVI -lea, cu 11 n cel de-al XVIIlea i aa mai departe, n fiecare an adugndu -se cte o zi. Treptat, calendarul Papei a fost acceptat i de rile protestante. Din motive de dogm, lumea ortodox l-a refuzat pn n secolul al XX-lea. Ocupaia german desfiina Crciunul ortodox n Vechiul Regat, au existat mai multe tentative de trecere la calendarul gregorian. Una dateaz din vremea lui Alexandru Ioan Cuza. A doua sincronizare a timpului cu Occidentul s-a ncercat n anul 1900. O alt ncercare s-a fcut n timpul ocupaiei germane a Bucuretiului. August von Mackensen a emis o ordonan care impunea ca dup ziua de 19 decembrie 1916, urmeaz 1 i anuarie 1917. Administraia german stabilit n capital i-ar fi dorit ca noul calendar s se aplice att n probleme laice, ct i n

cele bisericeti. Dup socoteala nemeasc, rezulta c n 1916 n-ar mai fi existat srbtoarea Crciunului. Am gsit pe Primatul zpcit cu desvrire", scrie Theodorian-Carada ntr-un volum memorialistic. Apoi mi-a adus dosarul privitor la schimbarea calendarului i m-a ntrebat ce zic eu c trebuie s fac". Dup ce i-a revenit din uluial, Conon Armescu -Donici, Mitropolitul Primat i naltul cler au fcut diligene pe lng forele de ocupaie. ncunotinat, feldmarealul von Mackensen a acceptat o amnare. Apoi o alta, i tot aa, pn cnd armatele germane au plecat din Bucureti i reforma calendarului a fost iari amnat. ar nou, calendar nou Chestiunea a revenit n actualitate dup Unirea din 1918. Transilvania i Bucovina foloseau deja calendarul gregorian, n vreme ce Basarabia i Vechiul Regat msurau n continuare timpul ca pe vremea lui Iulius Cezar. Socotit dup calendarul de la Bucureti, unirea Transilvaniei cu Romnia a fost hotrt la Alba Iulia n data de 18 noiembrie 1918. Transilvnenii ns erau deja n prima zi a iernii calendaristice. Astfel, au aprut dezordini n administra ia i aa rvit de rzboi. n plus, deosebirile de datare influenau negativ economia naional. Datarea diferit din actele contabile (de pild datele la care trebuiau fcute plile ctre partenerii externi) ngreuna schimburile comerciale. n martie 1919, guvernul de la Bucureti a emis un Decret-lege, prin care era adoptat calendarul gregorian. Ziua de 1 aprilie 1919 devenea 14 aprilie 1919. Cinci ani, dou calendare n 1919, reforma calendarului s-a produs pe cale administrativ, prin decret. Sfntul Sinod a refuzat s adopte noua datare a zilelor anului pn n 1924. Astfel, cinci ani au curs n paralel un timp laic" i altul al bisericii. n 1923, Conferina pan-ortodox de la Constantinopol a discutat despre adoptarea reformei calendarului i de biserica Rsritului. Momentul a produs o schism a lumii ortodoxe. Astfel, bisericile din Romnia, Grecia, Bulgaria, Patriarhiile din Constantinopol, Alexandria i Antiohia au acceptat noul calendar, n vreme ce Biserica Ortodox Rus, Srb, Sf. Munte Athos i Patriarhia Ierusalimului au rmas fidele stilului vechi. Explicaiile Bisericii ortodoxe pentru credincioi Noul calendar a strnit nedumerirea credincio ilor. n scrisoarea pastoral adresat cu ocazia Crciunului din anul 1924, Roman Ciorogariu, episcopul de Oradea, s -a simit dator s explice modificarea pe nelesul tuturor. i atunci un nvat italian (n secolul al XVI-lea, n.red.) a apropiat anul calendariului de anul ceriului, tergnd din calendar cele zece zile cu care el ntrzia i n anul 1582 a scris 15 octombrie n loc de 5 octombrie. Biserica Ortod ox n-a primit acest calendar ndreptat, pentru c anul acestui calendar ndreptat tot nu este egal cu an ul ceriului, nici Patele nu se socotete cum le socotim noi, nici sfinii de peste an n acest calendar nu sunt aceia i cu cei din calendarul vechiu. Aa am rmas noi tot cu calendarul vechiu, cu toate c tiam c e greit. n veci ns nu puteam s rmnem cu el, cci dup un timp oarecare s -ar fi ntmplat ca primvara dup calendar s cad n timpul verii, vara s fie toamna i toamna s fie iarna; Naterea Domnului s-o prznuim primvara, Patile vara i Rusaliile toamna. Vremea nu ateapt, ea merge nainte, iar noi cu calendarul rmnem n urm. i atunci nvaii bisericii noastre (...) au fcut ceea ce a fcut mai nainte acel nvat italian, i ceea ce ar face fiecare om, al crui ceasornic ntrzie: au tiat cele 13 zile cu care anul calendariului nostru ntrzia fa de anul ceriului, au dus deci nainte anul calendariului, cum mui nainte ceasornicul ce ntrzie i la 1 octombrie din anul acesta am scris 14 octombrie". Catolicizarea" Bisericii Ortodoxe Dup noul calendar, unele srbtori ortodoxe cdeau n timpul anului odat cu cele catolice. Coincidena a fost prilej de revolt pentru enoria ii ortodoci, care au murmurat c biserica strmoeasc" se catolicizeaz. Episcopul Ciorogariu a ndemnat credincio ii s nu mai rspndeasc minciuni. Am auzit cu mhnire c unii dintre voi, iubi ii mei, spun c noi romnii ortodoci am fi

primit calendarul catolicilor. Aceast credin a unora dintre voi este greit. (...). Este adevrat c ndreptnd noi calendarul nostru, l-am apropiat de calendarul catolic. Calendarul nostru este ns tot calendarul vechiu, dar ndreptat i niciodecum calendarul catolicilor (...); nu s-au schimbat nici sfinii din fiecare zi, ei rmn aceiai ca mai nainte; nici posturile, care rmn acelea i i tot aa de mari ca n calendarul vechiu, dar dup socoteala nou ncep mai curnd i se sfresc mai degrab; nici timpul prznuirii Patelor nu s-a schimbat" (Zile trite, de Roman Ciorogaiu, Episcopul Orzii, Oradea, 1926). Cu toate asigurrile date de oficiali ai bisericii, credincio ii din mediul rural au continuat s priveasc cu mult suspiciune noul calendar. Chiar i o parte a clerului s-a opus deciziei. Rzvrtiii au fondat secta stilitilor", sau ortodocii de stil vechi.

ranii, speriai de noua rnduial Echipele sociologice iniiate de Dimitrie Gusti ntre cele dou rzboaie mondiale au cercetat i percepia ranului romn asupra timpului. Atunci au constat c reforma calendarului nu a fost bine primit n mediul rural. n contradicie cu tradiia ntre alte date, sociologii au cules i impresiile stenilor despre reform. Concluzii au fost formulate de Ernest Bernea, n studiul Timpul la ranul romn", publicat n 1940. Hotrrea luat, fireasc pentru conductori, de a armoniza mersul vremii cu cel al lumii apusene, adic de a trece calendarul cu 13 zile mai nainte, a aprut ranilor nu numai nefireasc, dar i plin de primejdii", scrie Bernea. Au existat locuri unde ranii au refuzat s mai intre n biseric, preo ii au fost btui, legturi de rudenie s-au rupt i ntreaga via spiritual a satului s-a spart. Reforma a fost adoptat de o categorie de oameni i suportat de alii, constat sociologul. Satul romnesc triete mai ales n virtutea unei vechi tradiii", scria Ernest Bernea. Motenirea din btrni alctuiete nsui felul de existen al acestei comuniti; tradiia este atotstpnitoare (...) Tot ce vine din trecut are un carac ter aproape religios, fa de care se impune cel mai profund respect". Pentru ranul romn, mai scrie Bernea, atacarea calendarului a nsemnat atacarea cultului, a religiei ns i. Chestionat de sociologi, un ran din Drmneti-Bacu a rspuns: nu pot schimba srbtorile, c aa am apucat din btrni i legea lor e sfnt". Un altul, din Cornova-Orhei, a spus: inem pe vechi c noi aa am apucat; apoi i mai ghini s nem cum am apucat. Eu obiceiul meu l in, pe ce am apucat, pe aia in; in legea cretineasc". mpotrivirile la reforma calendarului s-au nregistrat mai cu seam n Moldova (clugrii de la Secu, Neam i Sihstria) i n Basarabia. Astfel c autorit ile au acuzat influena bisericii ruse i a sovietelor. Sentimente contradictorii s-au consemnat ns i n alte regiuni. Am prsit rnduiala veche i mi-e jale", a spus o ranc din ara Oltului. Schimbarea calendarului - aductoare de boli i secet Abandonarea legii lui Dumnezeu" era vzut ca un pcat n lumea rural, a mai constat at Ernest Bernea. Mai mult, n mintea ranului, reforma lua forma unei pedepse trimise de Sus. A a i mrturisise o femeie din inutul Orheiului: De cnd srbtorim noi srbtorile aistea pi nou, Dumnezeu nu ne mai d, c nu ne pocim. Dumnezeu de d toate pedepsele, c noi prea pctuim". inerea srbtorilor pe stil nou era socotit aductoare de boli i secet. De amu oamenii s-au stricat de cnd cu stilul nou", a rspuns un al ran, i Dumnezeu s-a ntors cu dosul i nu mai d ploaie... ne arde... nainte grul era tot un spic". ranii auziser c de Pa tele anului 1925, lumina nvierii nu s-a aprins pe Sfntul Mormnt de la Ierusalim n ziua Patelui pe stil nou. n noaptea de nviere, la sfntul mormnt se aprind ni te lumnri, singure. n 1925 la sfntul mormnt nu s-au aprins lumnrile cu 13 zile mai trziu, pe stil nou, i de atunci Patele a rmas tot pe vechi, Dumnezeu nu a vrut altfel", au mai spus ranii. Sursa.historia.ro