Sunteți pe pagina 1din 300

AnaIeIe UnIversItII 6SLUX+DUHW

SerIa FIIoIogIe
- LImba I IIteratura romn -


nr. 8, zoo, q,zoo8



















EDITURA FUNDAIEI 5201,$'(0,1(
BUCURE$TI
&2/(&7,98/5('$& ,21$/
Redactor-sef: Prof. univ. dr. ,RQ'RGX% ODQ
Redactor-sef adjunct: Prof. univ. dr. Elena Silvestru
Secretar stiin ific de redac ie: Prof. univ. dr. Zamfira Mihail
Secretar: Lector univ. dr. Ana-Maria Botnaru

COLEGIUL DE REDACTIE:
Prof. univ. dr. Valentina Curticeanu
Prof. univ. dr. Mihai Ungheanu
Prof. univ. dr. Ion Toma
Conf. univ. dr.*KL )ORUHD
Conf. univ. dr. Valeriu Marinescu
Conf. univ. dr. Florin Popescu
Conf. univ. dr. Maria Osiac
Cercet tor stiin ific principal II, dr. Iustina Burci

&2/(&7,98/'(5()(5(1 ,7,,1 ,),&,
Prof. univ. dr. Jan abrula, Universitatea din Praga, Republica Ceh .
Prof. univ. dr. Nikolai Leonidovici Suchaciov, Institutul de Lingvistic al Academiei de Stiin e din
Sankt Petersburg, Eedera ia Rus .
Prof. univ. dr. Milue Radovsk, Universitatea din Praga, Republica Ceh .
Prof. univ. dr. Vasilka Aleksova, Universitatea din Sofia, Bulgaria.
Academician Dumitru Radu Popescu, Uniunea Scriitorilor din Romnia.
Academician *KHRUJKH0LK LO , Academia Romn .
Prof. univ. dr. *ULJRUH%UkQFXmembru corespondent al Academiei Romne.
Prof. univ. dr. Dumitru Micu, Universitatea din Bucuresti.
Prof. univ. dr. ,RQ7RERDUXAcademia de Teatru si Eilm, Bucuresti.
Prof. univ. dr. &RUQHOLX%DUERULF , Universitatea din Bucuresti.
Prof. univ. dr. ,RQ%X]DL, Universitatea 1 Decembrie, Alba-Iulia.
Prof. univ. dr. 9LFWRU&U FLXQ, Presedintele Eunda iei Romnilor de Pretutindeni.
Prof. univ. dr. Nicolae Constantinescu, Universitatea din Bucuresti.
Prof. univ. dr. Octavian Schiau, Universitatea ,Babes-Bolyai, Cluj-Napoca.
Prof. univ. dr. Liviu Franga, Universitatea din Bucuresti.
Prof. univ. dr. Doina Negomireanu, Universitatea din Craiova.
Prof. univ. dr. Rodica Pandelescu, Universitatea din Bucuresti.
Prof. univ. dr. Alexandru Dobre, Universitatea Spiru Haret, Bucuresti.
Prof. univ. dr. Mihail Diaconescu, Universitatea Spiru Haret, Bucuresti.
Prof. univ. dr. Andreea Lupu, Universitatea Spiru Haret, Bucuresti.
Conf. univ. dr. Luiza Marinescu, Universitatea Spiru Haret, Bucuresti.
Scriitor Ion Brad, Uniunea Scriitorilor din Romnia.
Poet Ion Horea, Uniunea Scriitorilor din Romnia.


Editura Eunda iei Romnia de Mine, 2008
ISSN 1454-8305

Redactor: Petru a Georgiana STAN
Tehnoredactor: Vasilichia IONESCU
Bun de tipar: 02.02.2009; Coli tipar: 18,75
Format: 16/70100
Editura Eunda iei Romnia de Mine
Bulevardul Timisoara, Nr. 58, Bucuresti, Sector 6,
Tel./Fax.: 021/444.20.91; www.spiruharet.ro
e-mail: editurafrm@yahoo.com
3


CUPRINS








A. /,7(5$785 5201 ,81,9(56$/
Ion Dodu B lan, Un romancier erou de roman 7
Liviu Franga, Autori ,i public n Antichitate. Aspecte sociologice ,i estetice . 21
Valeriu Marinescu, Frica ae conauc torul aprig, ilustrat n texte meaievale romane,ti 27
Luiza Marinescu, Antim Ivireanul mitropolitul c rturar .. 35
Ion Buzasi, ,Un r sunet ae Anarei Mure,anu ,i ,Discursul ain Catearala Bla/ului
ae Simion B rnu iu

61
Mariana Franga, Poe:ia catullian la intersec ia aintre traai ie ,i inova ie ... 65
Ghi Florea, Radu Ionescu, reprezentant al literaturii romne n Epoca Unirii ... 83
Carmen Stoianov, Mitul lui Zamolxe n concep ia aramaturgic a lui Liviu Gloaeanu (I) 93
Petru Stoianov, Un compozitor Anatol Jieru ,i vi:iunea sa asupra raportului
poezie-mu:ic ...

97
Luiza Marinescu, Primele cursuri ae literatur roman n Italia ... 101
Adina Babonea, Simbol ,i mit n balaaa popular .. 121
Milue Radovsk, Observa ii privina traaucerile romanului ,Baltagul n limba ceh 133
Miori a Got, Oamenii Blajului moaele ae spiritualitate romaneasc .. 141
Simona Iacob, Rela ii culturale romano-france:e n perioaaa pa,optist .. 149
C t lin Simion, Mi,carea aecaaentist ... 155
Iuliana Cioclu, Antiutopia n literatura european . Momente, personalit i, opere ... 161
Doini a Alexandrescu, C l toria ca aialog intercultural 189
Laura Tr istaru, Elemente ae pro:oaie romaneasc 195

B. /,1*9,67,& ,),/2/2*,(
Ion Toma, ,Integrala toponimic a Olteniei . 199
Gh. Bolocan, Elena Sodolescu-Silvestru, Ion Toma, Iustina Burci, Dic ionarul entopic
al limbii romne (litera I) .

205
Florin Popescu, Gramatica limbii romne de V. Mircesco () .. 215
Zamfira Mihail, Les contributions en lexmatique du professeur Jan abrula . 219
SteIan G it naru, Subiectul emfatic . 225
SteIan Vlcu, Istoriografia roman antebelic aespre romanii timoceni ... 231
Mariana Bara, Terminologia comunitar n limba roman . 241
Ana-Maria Botnaru, Termeni generici n terminologia p aurii .. 261
Ana-Maria Botnaru, Doi termeni ain seria ,golurilor ae p aure . 267
Mihaela G it naru, Conversiunea aa/ectival a substantivelor . 271

4
C. 5(&(1=,,127('(/(&785
Ion Dodu B lan, Sorin Bejan, Timpul Bisericii, Editura Funda iei Romnia de Mine,
Bucuresti, 2008 ...........................

275
Zamfira Mihail, Nicolae Saramandu, Stuaii aromane ,i meglenoromane 276
Ion Dodu B lan, O lucrare ae referin pentru mai multe ,tiin e umaniste 279
Ion Toma, Tezaurul toponimic al Romniei, Moldova, vol. I .. 281
Ludmila Bulat, 9ODG 3RKLO Si totu,i, limba roman '.Articole, eseuri, prefe e,
recenzii, Editura Prometeu, Chisin u, 2008 .................

284
Ion Toma, Iustina Burci, Antroponimie n aiacronie. Privire special asupra Ia,iului,
Editura Scrisul Romnesc, 2003 ..

287
Zamfira Mihail, Alina Celac, Terminologia p storitului n graiurile aacoromane
sudice, Academia Romn , Funda ia Na ional pentru Stiin si Art , Bucuresti, 2007

293
Ioana Dinc , DU*ULJRUH%XRL Din adnc spre cele nalte (eseurile unui ostenitor
ntr-ale medicinei)

297
Luiza Marinescu, Dan Grigorescu. Drumuri printre amintiri, Editura Enciclopedic ,
2008 ...

298
































5


SUMMARY / SOMMAIRE








A. ROMANIAN AND WORLD LITERATURE
Ion Dodu B lan, Un romancier hros de roman .. 7
Liviu Franga, Auteurs et public dans lAntiquit. Aspects sociologiques et esthtiques 21
Valeriu Marinescu, The Fear of the Harsh Ruler in the Romanian Medieval Texts ... 27
Luiza Marinescu, Antim Ivireanul - the Learned Metropolitan Bishop ... 35
Ion Buzasi, ,An Echo by Anarei Mure,anu ana ,The Discourse from Bla/ Cathearal`
by Simion B rnu iu ..

61
Mariana Franga, La posie catullienne entre tradition et inovation littraires ... 65
Ghi Florea, Radu Ionescu, lecrivain roumain de lEpoque de lUnion Nationale . 83
Carmen Stoianov, Zamolxes Myth in Liviu Glodeanus Dramaturgical Conception 93
Petru Stoianov, A Composer Anatol Vieru and his Conception concerning the
Poetry Music Relationship

97
Luiza Marinescu, Letteratura romena in Italia a Torino 101
Adina Babonea, Symbol and Myth in the Folk Ballad . 121
Milue Radovsk, Notes on the Czech Translations of Sadoveanus Novel The Hatchet 133
Miori a Got, The People of Blaj Examples of Romanian Spirituality .. 141
Simona Iacob, Les relations culturelles roumainesfranaises dans lpoque 1848 . 149
C t lin Simion, Le mouvement dcadentiste ... 155
Iuliana Cioclu, The Antiutopia in the European Literature. Moments, Personalities,
Works ...

161
Doini a Alexandrescu, The Journey as Inter-Cultural Dialogue . 189
Laura Tr istaru, lments de prosodie roumaine 195

B. LINGUISTICS AND PHILOLOGY
Ion Toma, The Oltenias Toponymical Complete Edition ... 199
Gh. Bolocan, Elena Sodolescu-Silvestru, Ion Toma, Iustina Burci, The Entopic
Dictionary of Romanian (the letter I) ..

205
Florin Popescu, Grammaire de la langue roumaine par V. Mircesco () .. 215
Zamfira Mihail, Les contributions en lexmatique du professeur Jan abrula . 219
SteIan G it naru, The Emphatic Subject .. 225
SteIan Vlcu, Lhistoriographie roumaine dentre les deux guerres mondiales concernant
les Roumaines de Timoc ...

231
Mariana Bara, La Terminologie communautaire en roumain 241
Ana-Maria Botnaru, Generic Terms in the Forest Terminology . 261
Ana-Maria Botnaru, Two Terms of the Series Empty Spaces in the Forest 267
Mihaela G it naru, The Adjectival Conversion of the Nouns . 271

6
C. BOOK REVIEWS
Ion Dodu B lan, Sorin Bejan, The Times of the Church, Romnia de Mine Foundation
Publishing House, Bucharest, 2008 .

275
Zamfira Mihail, Nicolae Saramandu, Macedo-Romanian and Megleno-Romanian
Studies, The Academy Publishing House

276
Ion Dodu B lan, A Reference Book for Many Classical Studies . 279
Ion Toma, The Toponymical Thesaurus of Romania. Moldavia, vol. I ... 281
Ludmila Bulat, 9ODG 3RKLO And yet...the Romanian Language. Articles, Essays,
Forewards, Book reviews, Prometeu Publishing House, Chisin u, 2008 .....

284
Ion Toma, Iustina Burci, Anthroponymy in Diachrony. A Special Examination of Iassy,
Scrisul Romnesc Publishing House, 2003 ..

287
Zamfira Mihail, Alina Celac, The Pastoral Terminology in Southern Daco-Romanian
Dialects, The National Foundation for Arts and Sciences Publishing House, 2007 ...

293
Ioana Dinc , Dr. GriJRUH %XRL From the Depth To the High (The Essays of a
Medicine Toiler) ...

297
Luiza Marinescu, Dan Grigorescu, Journey through My Memories, The Encyclopaedic
Publishing House ...

298

7
A./,7(5$785 5201 ,81,9(56$/
A. ROMANIAN AND WORLD LITERATURE

UN ROMANCIER EROU DE ROMAN

Prof. univ. dr. ,RQ'RGX% /$1
Universitatea Spiru Haret, Bucuresti

UN ROMANCIER HROS DE ROMAN
RSUM
Un roman presque inconnu du prosateur Eugen Goga, ayant un titre
symbolique et suggestif, Le livre de la gense, emprunt la Bible. Le sujet
du roman porte sur la premire guerre mondiale, qui preparera, en Roumanie,
le moment de la Grande Union qui aura lieu au 1
er
decembre 1918.

Un scriitor uitat este asemenea unui continent scufundat.
R mn pe el peisaje si Iorme de relieI, umbrele Iiin elor care le-au populat,
valori ale culturii si civiliza iei, dar nimeni nu le stie si nu le vede. Din cnd n
cnd, prin vreme, echipe de cercet tori sau vreun scaIandru b g re , mai scot la
iveal cte un tezaur, reparnd o eroare absurd , amintindu-ne c a existat cndva.
M reIer, Iireste, la un scriitor autentic, de cert valoare, care, totusi, din
nenum rate motive, a r mas neremarcat ori chiar ignorat, de majoritatea con-
temporanilor, nere inut de posteritatea imediat , tratat superIicial si unilateral de
critica literar , cu o grab proIund p gubitoare pentru autor si pentru literatura
noastr na ional .
Un astIel de scriitor este, I r ndoial , romancierul si publicistul Eugen
Goga, fratele marelui poet de la R sinari, a c rui str lucit glorie l-a mpins, poate,
si ea n acest con de umbr si uitare. Nu l-au ignorat, ns , cteva personalit i de
prim m rime.
Asa cum remarcase istoricul Silviu Dragomir n necrologul din Revue de
Transylvanie, care-l cunoscuse, prin 1910, n redac ia ziarului Tribuna de la Arad:
El nu s-a bucurat de recunostin a genera iei pe care a slujit-o cu devotament si a
onorat-o prin contribu ia lui de trud si sacriIicii. Dar istoria, singura care poate
reaseza valorile, va sti s recunoasc meritul pe care Goga (Eugen IosiI n.n.) si
l-a cucerit n decursul cumplitelor lupte pentru unitatea romneasc . Istoria, din
nefericire, s-a ar tat si ea uituc .
Un nceput l udabil a I cut proIesorul Nae Antonescu n cartea sa Scriitorii
uita i, ap rut la editura Dacia n 1980. mplinirea a 81 de ani de la apari ia c r ii
lui Eugen Goga: Dou Siberii, n 1916, ni-l aduce, n virtutea faptelor obiective, a
evenimentelor descrise, si a valorii artistice, intrinsece a c r ii, n cmpul aten iei.
Dar cine a fost uitatul Eugen Goga?
Era primul copil dintr-o Iamilie de excep ie, care echivaleaz cu o adev rat
dinastie literar . Tat l s u, IosiI Goga (28 III 1851-24 XII 1905), mai nti nv tor
8
(1879-1881) n R sinari si apoi preot, colaboreaz cu articole de teologie la
publica ia lui Andrei Saguna, Telegraful Romn; mama sa, Aurelia Bratu, c s torit
Goga, n 1880, public versuri prin diverse reviste transilv nene; asupra lui Octavian
Goga (1881-1937) nu este locul s mai insist m aici, Iiindc am scris pe larg n alt
parte; sora, Victoria, nv toare n satul Pian, prototipul poeziei D sc li a, public
proz n Foaia poporului din Sibiu, prin anul 1901, n Familia, de la Oradea, prin
1901-1902 si moare de tuberculoz la 20 de ani. Desi cele trimise la nceput o
legend si o schi portret de Victoria Goga revistei Familia, au fost ntmpinate la
Posta redac iei, din 14. XI. 1899, cu severitate: ,Victoria. Cele trimise sunt niste
ncerc ri Ioarte primitive, ea nu se descurajeaz . Crede n talentul ei si va reusi s
devin colaboratoarea revistei ar dene. Doi ani mai trziu, la propunerea Victoriei de
a trimite o schi Familiei, i se comunic la Posta redac iei: ,R sinar. Cu pl cere
dac va Ii potrivit pentru revista noastr . Schi a cu titlul Jecinic trist , vecinic
gnditoare a ap rut, totusi, n acelasi an, n num rul 50 din 16 dec. 1901, la rubrica
Salon. E un fel de autoportret disimulat, de un romantism anacronic, pur livresc,
cultivnd tipologia uman a unor vremuri revolute: ,Vecinic serioas , vecinic
gnditoare. Nu o prea vedeai rznd. Zmbea cteodat , dar asa de silit, asa de trist.
S-a n scut prea trziu cu un veac. Demult, demult, poate si-ar Ii g sit si ea oameni
care s o n eleag , dar acum este prea trziu. Este veacul emancip rii, veacul n care
numai lumea materialist joac un rol. Si ea, ea vecinic gnditoare?! Pe ea cine o
n elegea ? Dar prea trziu s-a n scut, prea trziu. Eroina schi ei vis toare si retras
,a iubit si ea odat un tn r cu p rul castaniu si ochii albastri, dar iubirea ei a Iost I r
rost. Era poet , ,dar si poeziile ei erau asa de triste. Ca si eroina din aceast schi ,
Victoria Goga trimite spre publicare poezii n care ncearc s -si reverse amarul
inimii. Astfel, n Familia nr. 7 din 17 Iebr. 1902, public poezia Dor, n care, n
tonalit i de roman obosit , tnjeste dup iubitul ei care i-a strecurat n suflet fiorii
primei iubiri. Se aud rezonan e cosbuciene, n Iorm si n con inut, sau ecouri
sentimental-nostalgice din poezia Mariei Cun an: ,De cnd te-ai dus, iubite, / De jale-am
tot cntat / Sunt luni chiar mplinite / Ia hor n-am mai dat. O tem erotic are si
poezia: De cnd te-am inar git, cu care Victoria si va ncheia colaborarea la revista
lui Iosif Vulcan.
Din ntreaga familie Goga, Victoria a avut destinul cel mai dureros, ceea ce
i-a atras simpatia deosebit si dragostea tuturor Ira ilor, ei nsisi mereu ncerca i de
boli de pl mni si cu nervii obosi i, cum reiese din coresponden a pe care o poart
ntre ei. Claudia Goga (1889-1961), c s torit cu avocatul Constantin Bucsan, a
scris si ea versuri si le-a publicat n tinere e n revista Luceaf rul, cu pseudonimele
Maria Bratu si Simina Bran, renun nd apoi la orice activitate literar . Poezia de
debut, intitulat Cntec si publicat n num rul din 15 iunie 1906 al revistei
Luceaf rul, anun a o cert sensibilitate artistic , nrudit cu a Iratelui Octavian din
Cntece: ,Iun , lun , sit deas , / Sit de m tas / De ce- i cerni asa m runt /
Pulberea c runt .
Asemenea cazuri sunt destul de rare, nendoios, n istoria unei culturi si
merit un studiu am nun it din punctul de vedere al misterului crea iei si al
sociologiei recept rii operei de art . Care s Iie Iactorii care au l sat n umbr , cu
atta nedrept ire, un scriitor de mare talent, cu o vast si temeinic cultur si cu o
9
oper indiscutabil valoroas , cum se va vedea n analiza pe care o vom ntreprinde.
To i sunt, dup p rerea noastr , de ordin extraestetic. Mai nti prejudecata
ascuns , nv luit n zic toare, dup care nu se poate dou s bii ntr-o teac , doi
oameni ntr-o ar s rac . Mai clar, credin a c este suIicient un mare talent ntr-o
Iamilie, c ceilal i sunt simpli veleitari. Fireste, gloria binemeritat a lui Octavian a
eclipsat gloria tuturor din familie. n cazul lui Eugen, cu totul nedrept. Avea
dreptate Radu Brates s scrie n revista Gnd romnesc: ,Poate c si anumite
considera ii de simetrie au contribuit mult la concretizarea unui destin, care i-a
cerut prea multe sacrificii fratelui mai mic. Viziunea poetic din Doi fra i, din
volumul Cantece f r ar al lui Octavian Goga, care cuprinde semniIica ia unui
moment, s-a considerat intuirea unor valori si s-a adoptat ca imperativul unei
sentin e n determinarea rolurilor: ,Aceeasi zodie amar le-a dat aceeasi ursitoare /
i paste tot aceeasi soart pe alte drumuri c l toare; / Pe unul l-a trimis s scrie cu
snge rosu pe z pad , / P r ginirea ce si-o strig Ardealul blestemat s cad , / Iar
altul scrie tot cu snge n col ul unei mahalale, / Povestea I r str lucire a
Romniei neutrale. Nu putem ignora nici Iaptul c Eugen Goga s-a impus ca un
mare publicist n paginile ziarului Romnul de la Arad si al revistei ara noastr si
cititorii l-au re inut, n primul rnd, n aceast ipostaz . Publicistul plin de talent si
de idei nalte era prea viu n constiin a publicului ca s mai lase un loc privilegiat si
eseistului sau romancierului. n al treilea rnd, sub raport tematic, Eugen Goga
venea, editorial, ndeajuns de trziu cu romanul s u Cartea facerii, inspirat din
primul r zboi mondial. Materiale care vor constitui substan a unor Iragmente din
acest roman n dou volume Iuseser publicate n revista ara noastr , nc din
1923, dar n ntregime cartea a ap rut abia n anii 1930-1931, putnd, astIel, l sa
impresia c se nscrie sub zodia unui anume epigonism tematic.
Marea conIlagra ie care zguduise lumea din temelii destr mase imperii si
Iormase state na ionale noi, bulversase raporturile dintre diversele clase sociale,
schimbase radical viziunea asupra valorii omului si a lumii, asupra eroismului si a
datoriei, determinase muta ii substan iale n sistemul gndirii estetice si radicalizase
constiin ele. Ca experien social , tragedia r zboiului determin viziuni literare cu
totul noi, din care lipsesc: parada patriotard , retorismul bombastic, eroismul exterior
si aura Ials a ideilor de operet . Un realism robust, o viziune obiectiv , detasat ,
rece, o analiz minu ioas a Iaptelor inund literatura na ional si universal inspirat
din primul r zboi mondial. n timpul r zboiului, si imediat dup , se creeaz un
Ienomen cultural distinct cu caracteristici comune n multe ri, determinnd o
atmosIer spiritual unitar , o expresie artistic modern , un spirit IilozoIic,
psihologic si etic, n stare s judece aspru, s pun la ndoial toate sistemele de
gndire care au dus spre un cataclism mondial. n plin r zboi, la 21 octombrie 1917,
se joac la Iasi comedia tragic Dezertorul de Mihail Sorbul. Iiviu Rebreanu public
P aurea Span:ura ilor (1922), Cezar Perescu ntunecare (1928).
n ceea ce priveste viziunea asupra r zboiului, schimb ri radicale au loc si n
domeniul liricii unor poe i ca O. Goga, Aron Cotrus, Adrian Maniu, Artur En sescu,
Camil Petrescu, Demostene Botez s.a., care v d n nc ierarea general o zguduitoare
tragedie, o tr dare a ra iunii, o degradare a constiin elor, un act proIund inuman care
devasteaz om si natur , distruge bunuri create de inteligen a si munca popoarelor.
10
Pn la apari ia romanului Cartea facerii de Eugen Goga, tema r zboiului solicitase
si pe plan mondial condeie dintre cele mai diverse, precum Henri Barbusse, Erich
Maria Remarque, Arnold Zweig. Dincolo de tragedia dezl n uit pe tot globul, ntiul
r zboi mondial a constituit, ca experien social , o dat de r scruce n procesul de
radicalizare a constiin elor, de revaloriIicare a valorilor morale si de transIorm ri
Iundamentale n via a economic , politic si social-cultural a multor popoare. n
umbra lui s-au destr mat imperii care p reau de nenvins si s-au Iormat state na ionale
noi. Au disp rut din arena public vechi clase sociale si au ap rut n prim-plan altele
noi, sau n orice caz cu o pondere politic schimbat radical. S-a pr busit ierarhia de
valori anacronice, s-au bulversat sisteme filosofice declarate imuabile, s-au instituit
alte ecua ii ntre vis si realitate, individ si societate, eIemer si eternitate, na ional si
universal. Toate acestea vor Ii probleme esen iale care vor intra n cmpul de interes
al c r ii Dou Siberii si al romanului lui Eugen Goga Cartea facerii. Pe ruinele
primului r zboi mondial s-a Iormat si statul na ional romn, nI ptuindu-se, astfel,
visul multisecular al neamului nostru. Cu ndrept ire scria Cezar Petrescu, n
articolul Peste ruini din Hiena, c : ,Dup attea dezastre si I r rezultatul de ast zi,
r zboiul ar Ii r mas o nebunie zadarnic , stigmatiznd pentru totdeauna civiliza ia
veacurilor. Dar jertIele nu au Iost inutile. Dup cum peste ruina oraselor pustiite va
naste splendoarea unor noi cet i . Cnd clocotul tuturor convulsiunilor va lua
sIrsit, peste ruini, lumea cea nou va r s ri ca un vl star ntinerit dup Iurtun .
O lume nou viseaz , n Ielul lui, si autorul c r ii Dou Siberii si al romanului,
cu un titlu biblic si Ioarte semniIicativ, Cartea facerii. Dar pentru a n elege mai bine
acest lucru este necesar s ne ntoarcem pu in la biograIia lui Eugen IosiI Goga, s
travers m cu el istoria romnilor, via a social-politic din perioada anilor 1889-1936.
Asa cum scria Ion Breazu, n 1935: ,Traiectoria lui suIleteasc are acelasi
graIic ca si al Iratelui s u, Octavian. P rin ii (mama poet ), satul (R sinari), liceul
(Sibiu si Blaj), universitatea (Budapesta) au mpins si pe unul si pe cel lalt spre
acelasi destin.
Eugen Goga s-a n scut ntr-o familie de preot, ntr-un sat pur romnesc,
,slobod cr iesc sat, adic I r iobagi, R sinari, dintr-o Transilvaniae nrobit de
un mileniu unei st pniri str ine. De aceea, pentru Iamilia Goga ideea na ional ,
credin a si necesitatea obiectiv a unirii tuturor romnilor ntr-un singur stat nu era
numai o Iormul logic , era o putere organic , o ax de Iier, i mpletea cu r d cinile
existen ei lor cum vor ar ta toate necrologurile de la moartea lui Eugen.
Dup terminarea scolii primare n orasul natal, ntr-un local vechi de 150 de
ani, Eugen Goga trece, pentru 4 ani, la liceul unguresc din Sibiu, mutndu-se n clasa
a V-a la liceul romnesc din Blaj, unde, ntr-o atmosIer de puternic patriotism, va
studia cu pasiune istoria si literatura romn veche. Ultima clas o termin la liceul
romnesc din Brasov, unde absolvise si Iratele s u, Octavian.
Ca elev, desi nu era ceea ce se cheam un tocilar sau un exemplu de supusenie,
ba dimpotriv , se Iace totusi remarcat prin inteligen a si spiritul s u de analiz .
ncepe s scrie schi e si nuvele umoristice, pe care le prezint n sedin ele renumitei
Societ i ae lectur a liceului. Vacan ele scolare si le petrece cu ceilal i Ira i la
R sinari si la Cr ciuneiul de Sus, de pe Trnave, la bunicii din partea tat lui. Aici
cunoaste via a grea a satului romnesc din Transilvania acelor ani si ascult din gura
11
b trnilor povesti despre luptele, r scoalele si revolu iile str mosilor ardeleni.
Studiile n sociologie, economie politic , drept, istorie si le Iace la Budapesta,
Bucuresti, Zurich, Paris, de unde se ntoarce, n 1914, Iiind chemat de conducerea
Partidului Na ional pentru a redacta ziarul Romnul.
Din str in tate, Eugen Goga trimite articole la Cosnzeana, de la Or stie, la
Romnul de la Arad. Cu prilejul mor ii criticului Ilarie Chendi, pe care l cunoscuse
n 1910, scrie un articol, n care m rturisea c ,momentul pentru o grea ncercare
pentru monarhia Habsburgilor nu e departe. Se simte n ntreaga atmosIer politic
a Europei. Iat de ce, lucid si clar v z tor, cu un excep ional sim de orientare
politic n vremuri att de tulburi si de nesigure, Eugen Goga avea t ria s scrie
ntr-un articol din Romnul din 1914: ,Problema Transilvaniei va iesi la supraIa
si va Ii discutat si sub alt Iorm dect pn acum. Problema Transilvaniei era
aceea a unirii cu ara, de aceea unirea str bate ca un laitmotiv majoritatea
articolelor sale. n orice scrie el este obsedat de ideea unirii Transilvaniei cu
celelalte provincii romnesti.
Dup o instructiv c l torie de studii, ntreprins , n 1913, mpreun cu
Iratele s u Octavian, prin Spania, este chemat, asa cum am ar tat, s redacteze
ziarul Romnul, dar tot atunci este nrolat n armata habsburgic cu gradul de
sergent. Ia nceput l bate gndul s dezerteze, dar, cum reiese din cartea Dou
Siberii, nu se poate desp r i de Ardealul de care era legat organic prin mii de Iibre,
ca o Iatalitate. Pleac n armat cu mari ndoieli. Privind Carpa ii, simte cum ,o
mn I r mil m-a prins de inim . M-am gndit: Acolo, dincolo de acesti mun i,
de unde a r s rit soarele azi diminea , acolo este o ar romneasc liber , ara
mea adev rat , ara visurilor mele, si eu s m duc s mor pentru ca s tr iasc
cine? Franz Josef, Austro-Ungaria, Ungaria
Primul ciclu din Dou Siberii, intitulat In fa a mor ii, istoriseste evenimentele
din vara anului 1914, declansarea primului r zboi mondial, nrolarea n armata
austro-ungar si luptele de pe Irontul gali ian. Vestea mobiliz rii si a declans rii
r zboiului l revolt mpotriva soartei care l desparte de neamul s u, obligndu-l s
lupte al turi de dusmanul gliei str mosesti. Zbuciumul suIletesc al autorului prevesteste
drama lui Apostol Bologa, eroul principal al romanului P aurea Span:ura ilor de
Iiviu Rebreanu. Mai nti vrea s treac mun ii n ara Romneasc . Ceva
misterios l ine pe loc: ,Cu Iiecare pas mi se sporea revolta mpotriva soartei care
m-a pus n situa ii de ale c rei aspre legi neghioabe mi d deam seama mai bine ca
oricnd: eu, dusmanul nemp cat al ungurilor, propagatorul consecvent al acestei
dusm nii, eu s m duc la moarte pentru ara ungureasc !
Dar, mpreun cu to i prietenii din ntreg Ardealul, nu dezertorii pe care s -i
urm reasc legea scris a ungurilor, ci dezertori cu suIletul, se nroleaz si el n
armat si demoralizat, cu constiin a grea a Iatalit ii ce apas de attea veacuri
asupra Ardealului, Eugen Goga porneste spre Iront umilit de jur mntul Ials de
credin Ia de mp rat.
Tabloul sumbru al r zboiului la care particip i oIer un material documentar
care se ncheag n pagini r scolitoare despre un r zboi n care solda ii de mai
multe na ionalit i, cehi, nem i, romni, evrei, srbi, lupt din ordine str ine si nu
din convingere. Ia Monosterjivska este r nit la picior si luat prizonier cu al i
12
solda i, care se predau de bun voie. Dup ce st un timp n spital este mbarcat cu
ceilal i prizonieri ntr-un tren si deportat n Siberia, n orasul Tomsk, spre care va
Iace o c l torie lung de 28 de zile si pe care l va descrie odat cu sederea sa
acolo, n Dou Siberii. Ia rug mintea lui Octavian Goga, Ionel Br tianu ia
ini iativa ca guvernul romn s adreseze arului Nicolae al Rusiei o cerere de
eliberare din captivitate. Cererea Iiind primit cu bun voin , este pus n libertate
printr-un ucaz al arului si escortat n condi ii speciale pn la grani a Romniei.
ntors n ar , si m rturiseste recunostin a Ia de bineI c torul s u, odat cu
hot rrea de a lupta mpotriva Austro-Ungariei.
Dup nepl cute peripe ii cu autorit ile romnesti de la Iasi si de la Bucuresti
care vor s -l aresteze, pleac la Tekirghiol unde scrie cartea Dou Siberii.
Experien a din prizonieratul din Rusia Eugen Goga o va m rturisi n aceast
carte publicat n 1916, si ndreptat cu art de mare gazetar polemist mpotriva
putredului Imperiu Habsburgic, cum limpede se poate vedea din urm toarele
rnduri pline de Ior sugestiv care ncheag o emo ionant metaIor , menit s
lumineze chiar titlul c r ii: ,Socotesc c nu poate Ii lipsit de interes o astIel de
tulbur toare c l torie, dintr-o Siberie al c rei Irig moral nu este termometru s -l
m soare si unde nu este cojoc s Iereasc de nghe suIletul unui popor, din
Ungaria, pn n cealalt Siberie, care mie mi-a p rut mult mai blnd si mai
primitoare dect cea de acas .
MetaIora att de inedit , de tulbur toare si de caustic , a lui Eugen Goga
dezv luie brusc sensul militant, acuzator si proIund patriotic al c r ii care a trecut,
n vltoarea r zboiului, prea pu in observat .
Pl m dit din elemente strict autobiograIice, lucrarea aceasta, de cert
valoare artistic , este structurat n trei p r i: In fa a mor ii, Pe arumurile Rusiei si
Nop i siberiene, Iiecare v dind talentul autorului de a crea atmosIer , de a evoca
locuri si oameni, de a schi a portrete si a contura caractere, de a povesti ntmpl ri
si peripe ii de-a dreptul captivante.
Dou Siberii reprezint o entuziasmant pledoarie mpotriva neutralit ii
Romniei si un argument hot rtor pentru intrarea n r zboi al turi de alia i.
Iucrarea, scris ntr-un stil simplu, curg tor, n numai dou luni, dup ntoarcerea
n ar , la eliberarea din prizonierat, dovedeste un evident talent literar.
Aceste pagini de prizonierat, mpreun cu nregistrarea Iaptelor tr ite de autor
pe cel de al doilea front, de data aceasta nrolat voluntar al turi de rusi si mpotriva
Austro-Ungariei, vis mplinit prin intrarea Romniei n r zboi mpreun cu alia ii,
se vor concentra ntr-o mare oper : Cartea Facerii, n care a cuprins ntreaga lui
experien de via , a lucrat la elaborarea ei o perioad lung , ntre 1918 si 1930,
timp n care si-a continuat I r r gaz activitatea gazet reasc si cea de animator al
vie ii politice romnesti.
Chiar imediat, dup ntoarcerea la Bucuresti, va colabora cu ziarul lui Nicu
Filipescu, Epoca, cu incendiare articole de natur politic , militnd, al turi de Iratele
s u, Octavian, de Nicolae Iorga, Delavrancea si mul i al ii, pentru intrarea Romniei
n r zboi al turi de alia i.
n 1916, pleac voluntar pe Irontul din Dobrogea, unde va lupta ca simplu
soldat. Particip la celebrele lupte de la Turtucaia si n luna septembrie a aceluiasi an
13
este r nit grav la Arabaz de o schij de obuz. Este dus la spitalul din Fetesti ntr-o
stare grav , ca si eroul din Cartea Facerii, Iiind apoi transportat la Iasi. n capitala
Moldovei, unde se reIugiase guvernul rii, suport 9 opera ii chirurgicale, Iiind
declarat, n cele din urm , invalid 90. Boala i-a Iost grea si ndelungat . Supliciul a
durat 9 luni. I se greIeaz , se pare pentru prima dat la noi n ar , un cot artificial, de
c tre un doctor Irancez, Iapt care l ajut s -si p streze mna dreapt I r s se poat ,
ns , a se mai Iolosi de ea. Iunile de spitalizare l-au alarmat proIund pe Iratele s u
Octavian care, n scrisorile trimise so iei sale, ine o adev rat cronic a bolii lui Geni
(cum i spunea Iratelui s u, Eugen Goga).
Eugen Goga a sIin it cu propria jertI idealul pentru care luptase. P r sind
armele acum, el se va preg ti pentru o alt lupt : cu inteligen a si cu condeiul; cu o
voin de Iier, Iace exerci ii s scrie cu mna stng si va reusi. Romanul Cartea
Facerii, cteva nuvele inspirate din via a Ardealului, ca si numeroasele articole din
Rena,terea Roman din Sibiu, ntre 1921-1929, si din ara noastr vor fi scrise cu
mna stng , risipindu-se cotidian pentru consolidarea unit ii suIletesti a neamului
care a Iost suprema int a vie ii sale.
Vindecndu-se, pleac mpreun cu Iratele s u Octavian la Odesa. Acolo
izbucneste revolu ia. El se ndreapt spre Cetatea Alb . n iarna anului 1918 trece
n Transilvania n plin revolu ie. Ia 1 decembrie 1918 ia parte la Marea Adunare
de la Alba Iulia, unde se ntlneste cu mama sa, pe care nu o mai v zuse de 4 ani.
Tot acum, n 1918, ncepe s scrie romanul Cartea Facerii.
Luptei duse de Octavian Goga pentru impunerea spiritului critic n via a
romneasc si pentru Iormarea unei opinii publice i se al tur si Iratele s u, Eugen
Goga.
Eugen Goga publicase n anul 1912 articolul Caragiale ,i noi, n care si
ndrepta sarcasmul mpotriva iresponsabilit ii Ia de problema valorilor n societatea
romneasc din acei ani. Caracterizarea pe care i-o face marelui scriitor, n numai
cteva rnduri, dovedeste cunoasterea si n elegerea proIund a ntregii lui opere:
Caragiale nu este numai un scriitor oarecare, un IotograI sec al vie ii, el este si un
proIund gnditor, o str lucit minte chinuit de nenum rate probleme psihologice
si sociale, un spirit analitic uimitor. ntreag opera lui este ntemeiat pe un puternic
fond de cugetare, cum poate ntr-un singur caz g sim n literatura noastr .
Ia Iel de remarcabile sunt si portretele psihologice pe care le contureaz Eugen
Goga. Aici si dau mna sim ul observa iei, proIund, al polemistului si talentul literar
al romancierului. Fie c vorbeste de Caragiale, de Chendi, de Avram Iancu sau de
B lcescu, pe to i i prezint n speciIicul personalit ii lor.
Eugen Goga, militnd n Irontul ,tinerilor o eli i pentru progres, pentru rege-
nerarea spiritului nostru public, pledeaz cu vehemen pentru deschiderea unei
campanii publice de cur ire a viciilor sociale si morale: ,Nimeni mai mult ca noi, n
Ir mnt rile din urm ale vie ii noastre publice, nu a putut sim i mai mult necesitatea
ivirii unui Caragiale n mijlocul nostru. Un al doilea Caragiale, care s expun cu
acelasi talent si aceeasi ndr zneal nd r tnic toate minciunile vie ii noastre,
ntreaga ran adnc , care mboln veste corpul nostru na ional. (.)
Articolul pe care Eugen Goga l nchin memoriei lui Ilarie Chendi este un
elogiu adus acestuia, care a semnat 15 articole de critic literar n publica iile
14
Tribuna Poporului, Libertatea, ara noastr si Tribuna, celui care l-a secondat cu
spiritual s u ascu it pe Octavian Goga n apriga polemic dus ntre tinerii o eli i si
b trnii rugini i, n paginile Tribunei.
Eugen Goga l evoc pe intransigentul critic literar, cu o proIund intui ie a
valorilor artistice si cu un spirit critic deosebit de pronun at, care a I cut o oper de
puriIicare a literaturii romnesti a timpului, prin eliminarea non-valorilor, si n
acelasi timp a Iost un ,sem n tor de gnduri, un puternic stimulent al adev ratelor
crea ii literare.
Am amintit deja c , n anul 1914, Eugen Goga este chemat ca redactor al
Romnului, unde se impune ca un curajos militant pentru drepturile Ardealului.
Constient de rolul important pe care l are presa n via a politic a unei ri si, mai
ales, a Ardealului acelor vremi, public scrisoarea celor 32 de suboIi eri romni care
declar c nu l recunosc pe Franz JoseI ca mp rat. Activitatea lui Eugen Goga
abund , ns , si n articole a c ror verv pamIletar este ndreptat mpotriva
Imperiului Habsburgic: ,Societatea noastr , rani si p tura intelectual , este tras la
p mnt de un popor de greut i impuse de statul unguresc. Iupta pentru libertatea
na ional a Iost principalul crez ideologic al lui Eugen Goga. Pledeaz pentru el si
n elegerea si perspectiva intelectualului abia sosit din str in tate: ,Idealul nostru
politic ar Ii s Iie libertatea noastr asa cum a Iost conceput la 1848, ntr-un moment
cnd puteam s vedem limpede si s vorbim clar: autonomia na ional /./
n articolul Dou lumi, publicat n Romnul la 26 aprilie 1914, Eugen Goga
se arat un Iin observator al psihologiei sociale. Verva robust cu care compar
cele dou lumi, cea a culturii occidentale si cea a culturii unguresti, ne duce cu
gndul la Caragiale, pentru care avea atta admira ie. EIervescen a g l gioas si
stupid a cet enilor din ara Ungureasc este ridicol , comparat cu sobrietatea si
echilibrul francezului.
Chiar din aceste articole de tinere e se contureaz verva intelectual ,
adncimea de gndire, usurin a de exprimare a unui publicist talentat. Folosind
ironia din plin, Eugen Goga ob ine eIecte gradate, de la umor si ironie la satir si la
sarcasm. Ideea pe care o expune n articolele sale este clar , concis , analizat cu
precizia analistului si cu talent de orator. Eugen Goga se va aIirma n paginile
ziarelor Epoca, Rena,terea Roman si ara Noastr ca un publicist intransigent,
militant curajos, care a ajuns la maturitatea gndirii si a expresiei. Activitatea sa
publicistic se va concentra n dou mari direc ii:
1. Unirea Transilvaniei cu ara
2. Consolidarea noului stat Romnia Mare.
n spiritul ideii unit ii politice a neamului romnesc, publicisti de seam de la
diIerite reviste ardelene solicit colaborarea la ziarul Epoca din Bucuresti, ca simbol
al unit ii spirituale a tuturor romnilor. Epoca primeste cu adnc emo ie patriotic
pre ioasa contribu ie la nI ptuirea idealului comun, rezervndu-le o coloan special
la acest ziar. n Iruntea acestora se aIla str lucitul gazetar Octavian Goga, care cu doi
ani n urm pl tise cu nchisoarea dreptul de a sluji ideea unit ii neamului s u. Ia
Epoca l g sim prezent si pe Iratele s u, Eugen, care, imediat ce a ajuns n ar , scrie
nIl c rate articole, stimulnd intrarea Romniei n r zboi. Se Iac acum eIorturi
pentru stabilirea unei unit i politice a rii si mai ales pentru cresterea prestigiului
15
Romniei n opinia public . Se va Iace apel la ajutorul eIicace al presei pentru
stimularea patriotismului comun al tuturor romnilor, care trebuia s Iie un bloc n
Ia a str inilor, anulnd, n Ielul acesta, campaniile de deI imare care se duceau de
c tre dusmanii rii.
Un organ important de pres pentru sus inerea unit ii va Ii ziarul Rena,terea
Roman , avnd dou redac ii, la Bucuresti si la Sibiu. ncepnd cu data de 5 august
1919, Eugen Goga preia direc ia acestui ziar, n care va desI sura o activitate
cotidian , caligraIiindu-si cu greutate articolele, cu mna stng , ar tnd nc o dat
c suIletul s u este r sunetul vie ii si al trebuin elor neamului lui. Prin articolele sale,
Eugen Goga demasc cu un sarcasm necru tor culisele partidelor politice. Critica pe
care a I cut-o partidelor politice din vechiul regat si aIirmarea punctului de vedere al
Partidului Na ional provoac interpret ri tenden ioase, privind interven ia ziarului
Rena,terea Roman , pe care l conducea. n articolul O l murire, Eugen Goga va
r spunde acestor acuza ii, ar tnd c , prin amestecul ziarului n afacerile politice de
dincolo de mun i, se Iac cele mai bune servicii uniIic rii, netezindu-se calea nIr irii
tuturor romnilor: Noi, care scriem acest ziar, am reprezentat totdeauna ideea
unit ii na ionale si n cursul r zboiului am dovedit c vrem unirea ori moartea, iar la
Alba-Iulia am inut s ne mpotrivim oric rei veleit i de autonomie. Aceast
conduit va Ii cuprins n cadrul Articolului-program, publicat n primul num r al
ziarului dup preluarea conducerii lui de c tre Eugen Goga. Aici se anun a c ,n
cadrul principiilor Partidului Na ional din Ardeal, Rena,terea Roman va Ii o tribun
liber a aspira iilor neamului nostru chemat s -si consolideze noua stare politic
r scump rat prin jertIe de snge /.../ Un alt obiectiv prev zut n Articolul-program
se reIerea la rela iile Romniei cu str in tatea: ,n orientarea politicii externe,
Rena,terea Roman este pentru perpetuarea alian ei strnse cu statele care, socotind
expansiunea puterilor centrale primejdioas nou , au creat pe seama Romniei o
situa ie de echilibru interna ional, corespunz tor misiunii noastre istorice. n privin a
atitudinii Ia de alia ii cu care s-a purtat r zboiul, Eugen Goga sus inea statornicia
credin ei Ia de Fran a si a politicii noastre externe din timpul r zboiului mondial.
n articolul Jrem s trat m cu alia ii, scriitorul aIirm c : ,Datoria noului
guvern, care va trebui, n sIrsit, s se Iormeze este, deci, reluarea raporturilor
cordiale cu reprezentan ii alia ilor, la ConIerin a de la Paris.
n leg tur cu pozi ia Romniei Ia de Germania, Eugen Goga a precizat,
exagerat: ,n ce ne priveste pe noi, pot Ii siguri (germanii n.n.) c nu ne vor
nh ma niciodat la carul lor. Pentru noi, ca si pentru celelalte state din centrul
Europei, Germania r mne ceea ce s-a dovedit a Ii n marele r zboi, o dusm nie
ireductibil mpotriva c reia vom trebui s lupt m cu toate puterile si cu toate
mijloacele.
n schimb, publicistul Eugen Goga si exprim cu mult c ldur admira ia si
simpatia pentru Fran a: acea prin es ndep rtat a occidentului latin, spernd c
,de acum nainte Fran a ne poate da si nou tot ce a dat umanit ii /.../. Strns uni i
cu Fran a, noi vrem s p str m pentru totdeauna raportul de Ir ie cu latinitatea
apusului.
Consolidarea unit ii na ionale reprezint o alt direc ie n care si desI soar
activitatea Eugen Goga, att n Rena,terea Roman , ct si n revista ara Noastr , la
16
care colaboreaz din anul 1932. Principiul dup care se ghideaz este colaborarea
tuturor celor care tr iesc n aceeasi societate, pentru o mai bun unire si convergen
de ac iuni c tre scopul si idealul urm rit de neamul romnesc. ndemnul la soli-
daritate g seste r sunet n orasele Ardealului. Ia Sibiu, la Sebes, au loc adun ri
populare n care se cere ca alesii neamului s renun e la certurile politice, s nu se
mai Iac deosebiri ntre partide, toate avnd datoria de a conlucra pentru binele si
regenerarea rii.
n numele acestei idei, ziarul Rena,terea Roman se mut la Bucuresti n
22 noiembrie 1919. n articolul scris cu aceast ocazie, Un vis mplinit, Goga
anun cu satisIac ie mplinirea unui vechi vis al ntregului Ardeal care ,de cnd a
ajuns la o constiin politic , s-a ndreptat n unanimitatea lui spre capitala
Romniei, de unde si astepta dezrobirea.
Acesta a Iost unicul crez al lui E. Goga si i-a r mas credincios pn la sIrsitul
vie ii.
Prin bogata sa activitate publicistic , el a adus o contribu ie considerabil la
dezvoltarea presei moderne romnesti. S-a impus nu numai prin profunda n elegere
a condi iilor istorice, a psihologiei sociale, prin promptitudinea si curajul cu care
intervenea n via a politic a rii, ci si prin robuste ea stilului s u, prin ironia
caustic , prin portretele psihologice pe care le-a l sat, prin arta cu care stia s -si
captiveze cititorul, prin stiin a de a convinge. A r mas n memoria contemporanilor
s i prin inteligen a polemic , sobrietatea, claritatea si proIunzimea cu care s-a
maniIestat n toate activit ile mbr isate de-a lungul vie ii.
S-a spus despre articolele scrise de E. Goga c nu erau simple articole, c erau
de o nalt inut moral , lec ii de patriotism, de etic si de pricepere proIesional .
Eugen Goga s-a ar tat, chiar si la o vrst tn r , o personalitate care s-a mplinit
total, ca scriitor, ziarist, om politic, erou pe cmpul de lupt , hr nindu-se dintr-o
s mn care a rodit prin el mai departe pentru urmasi iubirea ae ar .
Ia 25 august 1920, E. Goga se c s toreste cu Elisabeta Odobescu, nepoata
scriitorului Alexandru Odobescu, cu care va avea dou Ieti e, Ruxandra si Ani a.
Va fi deputat averescian ntre anii 1920-1922, 1926-1927, dar principala lui
preocupare va r mne ziaristica si scrierea romanului Cartea Facerii. n anul 1928
se retrage cu familia n satul Zurbaua, jude ul IlIov, dedicndu-se n ntregime
gr din ritului si termin rii romanului care, editorial, va vedea lumina tiparului,
volumul I, n anul 1930.
Alexandru Hodos, el nsusi scriitor si colaborator al Ira ilor Goga, amintea c
Eugen Goga inten iona s scrie, precum Iratele s u, si o pies de teatru. Se pare, ns ,
c piesa a r mas neterminat , c ci scriitorul inteligent, delicat si generos, care a Iost
E. Goga, s-a stins Iulger tor din via la spitalul Filantropia din Bucuresti, n urma
unei septicemii (orele 7.30, n ziua de mar i, 4 iunie, 1935), Iiind nmormntat joi,
6 iunie orele 15, n cimitirul de la R sinari, al turi de p rin ii si str mosii s i.
Un erou se stinsese, parc simbolic, n preajma zilei eroilor, un soldat al unei
singure credin e: unitatea na ional . Ceea ce nu au putut s -i provoace h r uielile
autorit ilor austro-ungare, r nile adnci de pe Irontul Gali iei, cele din luptele de la
Turtucaia, Ioametea, Irigul si bolile din prizonieratul siberian, i pricinuieste nIl -
c rarea unui discurs n care si-a concentrat toate Ir mnt rile tinere ilor si ntreaga
17
lui doctrin politic . nainte cu cteva zile Iusese invitat s in o cuvntare la
Soroca, n Basarabia; o ine coplesit de succes, dar r ceste si contracteaz o dubl
pneumonie care, complicndu-se, i va Ii Iatal . Omul acesta s n tos, voinic, plin
de via , iubit de prieteni, temut de dusmani, adorat de cei care nutreau aceleasi
idealuri, blamat necru tor de adversari, omul acesta care a nIruntat toate viscolele
vie ii, gloan ele si obuzele cmpurilor de b taie, se stinge cuminte, n patul unei
suIerin e Iulger toare, ca o lumnare.
Cteva personalit i de seam ale culturii romnesti i-au deplns moartea
prematur (avea numai 47 de ani), i-au evocat via a eroic , zbuciumat si tragic n
eroismul ei, i-au pre uit ntr-o Iulgerare de entuziasm opera ndeajuns de necunoscut .
Scria poetul Eugen Jebeleanu n 1935: ,Apari ia literatului Eugen Goga a Iost
una dintre acele izbucniri masive si sobre care se impun cu t cuta drzenie si
grandoare a Ior elor naturii. Eugen Goga era unul dintre prea rarii scriitori, n care
opera si personalitatea omeneasc Iac un tot de nedesp r it. O credin si un om.
Dac vreodat istoricul literar va voi s oIere exemplul celei mai adnci autenticit i
artistice, adic a des vrsitei concordan e ntre esen ialul psihologic al creatorului si
om, atunci Iigura scriitorului Eugen Goga va Ii cea mai indicat .
Istoricul literar Ion Breazu i Iace un substan ial necrolog n renumita revist
Daco-Romania, num rul 8: ,Eugen Goga las n urma lui nu numai exemplul unei
vie i eroice, ci si transIigurarea n scris cel pu in n parte a existen ei lui agitate
si a naltelor idealuri care au luminat-o /.../ Scrisul gazet resc i-a dat, totusi, r gaz
s se concentreze ntr-o mare oper , n care a cuprins ceea ce a avut mai nobil n
Iiin a lui. Este romanul Cartea Facerii.
NichiIor Crainic l omagiaz n Gndirea, an XIV: ,O bun parte din spiritul
celui care s-a dus va supravie ui n scrisul s u politic nsuIle it de o verv robust si
caustic n cele dou c r i literare, Cele aou Siberii si romanul Cartea Facerii.
Pentru Eugen Goga care-si picurase sngele la temelia rii, Romnia Nou ap rea
ca un act de genez .
Scriitorul si publicistul Eugen Goga a Iost deopotriv elogiat si de Silviu
Dragomir n Revue de Transylvanie, de Grigore Popa n Pagini Literare, iar Camil
Petrescu n Revista Funaa iilor Regale sublinia c : ,A disp rut, surprinz tor, unul
din scriitorii cei mai caracteristici epocii romnesti de ast zi, cu alte cuvinte unul
dintre cei mai apropia i sensului dorit de R.F.R., autor al unui roman nu ndestul de
pre uit ntr-o lume ideologic dezorientat , n care ecourile unei ac iuni constructive
erau sugrumate n lipsa oric rei rezonan e ...
Cartea Facerii nu este o autobiograIie. Autorul a tr it multe dintre paginile pe
care le-a scris, nsemnnd cu sngele s u drumul tragic al armatei romne, s-a ridicat
deasupra propriilor sale zbucium ri, n zuind s zugr veasc geneza Romniei Mari,
ncercare cutez toare, pe care Eugen Goga a c utat s-o realizeze n linii de epopee,
punnd la contribu ie verosimilitatea unor tablouri v zute, zugr vind oameni n carne
si oase si rezolvnd n constiin a Ir mntat a eroului s u, Andrei Retezeanu, problema
orient rii viitoare a societ ii romnesti.
G. C linescu nu-l ignor n a sa Istorie a literaturii, dar l judec nedrept:
Cartea Facerii de Eugen Goga /.../ este un roman alegoric, reI cnd n propor ii mai
mari si la un alt moment istoric Inarept ri de Duiliu Zamfirescu. Si aici, un tn r
18
aristocrat, Andrei Retezeanu, se uneste cu Maria, Iiica unui preot ardelean. Tn rul
moare n r zboi. R mne dup el un copil, simbol al remprosp t rii clasei boieresti
dec zute din vechiul regat, prin sngele s n tos al Ardealului.
Eugen Goga a scris la romanul Cartea Facerii vreme de un deceniu; 739 de
pagini au Iost scrise cu mna stng ntr-un r stimp de circa 4000 de zile si nop i si,
totusi, stilul romanului nu las deloc impresia de elaborare anevoioas , p rnd a Ii
trecut pe hrtie dintr-o r suIlare. Fluiditatea stilului, tensiunea ac iunii, succesiunea
Iireasc a episoadelor, n ciuda unor lungi tirade eseistice, las o impresie de
spontaneitate si autenticitate.
Tema romanului este ndr znea si original : redobndirea constiin ei
identit ii na ionale a unui tn r boier, crescut departe de ar , n climatul spiritual
al Parisului. Aceast reg sire de sine, echivalnd cu o a doua nastere, se datoreaz
ntoarcerii n ara cuprins de cataclism, implic rii lui n r zboi cu toat devo iunea
si c s toria cu Maria, o ntruchipare Iericit a virtu ilor Iemeii romnce din
chinuitul Ardeal. Andrei Retezeanu particip la r zboi nu dintr-o supunere oarb la
niste comandamente ale instinctului na ional, ci mnat de imperativul unor legi
morale, considerate de el atribute ale omului superior, cum singur m rturiseste la
un moment dat, n prima parte a romanului. Maria, fata preotului ardelean, pentru
care Andrei nutreste o sincer iubire, i nlesneste prin ns si prezen a ei redescoperirea
patriei, contopirea cu ea, uneori ntr-un fel de patetism bucolic: un zvon de lanuri
coapte i p trundea suIletul, ori de cte ori se apropia de ea, si s n t i calme,
neb nuite, se nst pneau, cu Iiecare s rutare asupra lui. Ca lui Anteu n mitologia
greac , leg tura lui Andrei cu p mntul natal i d puteri neb nuite. Cunoasterea
oamenilor simpli, a gndurilor si sim mintelor lor i d sens existen ei, i spulber
cinismul pesimist, si-i strecoar n suIlet un optimism robust, de o autentic
frumuse e omeneasc , de unde se alimenteaz marele s u spirit de sacriIiciu,
ncununat pn la urm , de jertIa suprem . Andrei va muri, dar copilul s u va tr i,
ca un simbol al continuit ii neamului.
Pornind de la o experien de via nemijlocit , Eugen Goga tinde, ca si
Cezar Petrescu n ntunecare, spre realizarea unei Iresce a societ ii romnesti care
a tr it din plin zbucium rile si tragediile primului r zboi mondial.
Volumul nti al romanului cuprinde perioada care se ntinde din primele zile
ale r zboiului si pn la retragerea trupelor noastre din Moldova. Cele 10 capitole
structurate ntr-o arhitectur armonioas si solid capteaz din unghiuri diIerite
rezonan ele violente si tragice ale cataclismului n Ieluritele straturi, clase sociale si
etnopsihologii. Tn rul boier Andrei Retezeanu, personajul central al c r ii, pivotul
ac iunii, n elege n toiul r zboiului, din patriotismul oamenilor simpli, din suIerin ele
lor, din iubirea p timas a Mariei, Iiica preotului ardelean reIugiat la Bucuresti, s
iubeasc glia str moseasc si s se jertIeasc pentru ea. Ia nceputul r zboiului,
Andrei Retezeanu este un dezr d cinat. Mobilizarea din 1914 l g seste la Paris, unde
tr ise vreme de dou zeci de ani, modelndu-si Iiin a dup Iiin a marelui oras, uitnd
de orice ndatorire Ia de neam si de ar , sim indu-se un Iiu adoptiv al Fran ei. Dup
exemplul unui prieten francez din anturaj care urma se prezinte la regiment, unde
Iusese chemat (din spiritul datoriei si pentru a nu-si Iace de rs str mosii din
tablourile de pe pere i), Andrei Retezeanu se ntoarce n ar . Este mobilizat si pleac
19
pe Iront. Ac iunea romanului ncepe chiar cu o viziune de pe Iront, n tab ra unui
regiment, retras de pe pozi ii la Predeal. Din primele pagini, cititorul Iace cunostin
cu majoritatea personajelor care, cu excep ia lui Andrei Retezeanu, nu apar in lumii
boieresti: maiorul Vasilescu, comandantul batalionului, Iiu de ran; sublocotenentul
Mache Ploiesteanu, moItangiu din stirpea eroilor lui Caragiale, dar om de omenie;
Harry Grunberg, intelectual fin, furierul regimentului, redactor la un ziar din
Bucuresti, n civilie.
Iluminarea lui Retezeanu, preIacerea lui suIleteasc are loc sub inIluen a
glasului str mosilor celor mai ndep rta i, a vie ii lor pilduitoare, dar si sub
devotamentul si dragostea de ar , a oamenilor simpli din unitatea pe care o
conducea. ranul s rac Piperea, buc tarul seI, i devine ordonan , dar si un sprijin
moral de care are nevoie ca de aer pentru c , n procesul renasterii lui, ncepuse s
cread n tlcurile proIunde ale poporului. Prin ochiul limpede al lui Piperea, de care
se leag suIleteste si care la rndul lui l iubeste, Retezeanu i vedea pe cei opt sute de
mii de rani care s-au sculat de la vetrele lor pentru o idee. i vedea micsorndu-se si
n zuind n toate p r ile ,ca un musuroi r sturnat de ciubota grea a istoriei. Figurile
de rani sunt mai mult creionate dect analizate individual, n proIunzime. Sunt niste
crochiuri, pline de expresivitate. r nimea din roman, nI isat realist, I r nicio
urm de idealism patriotard, are o tr s tur comun esen ial : dragostea p timas de
p mnt. Antagonismele dintre Andrei Retezeanu si reprezentan ii r nimii, chiar
dac sunt oIi eri, ca Vasilescu, se spulber n toiul r zboiului, se puriIic n Iocul lui,
pn la o sincer prietenie si pre uire. Prin ei, Andrei si descoper ara, poporul,
bog ia crea iilor lui spirituale.
Dat fiind specificul scriiturii lui Eugen Goga, caracterul foarte profund de
roman-eseu, poate primul roman-eseu din literatura romn , ideile acestea nu sunt
ntotdeauna ncorporate n imagini epice, ci rostite, cel mai adesea, n lungi
monologuri de c tre diversi eroi si mai ales de Retezeanu, Iire meditativ , om cu o
vast cultur universal .
Prin asemenea monologuri sau tirade eseistice, eroii se deIinesc, se explic ,
militeaz pentru ceva, evolueaz n ochii cititorului, I r ca romanul s transmit
vreo senza ie de neIiresc si de oboseal .
Fireste, crea ia lui Eugen Goga e o literatur cu tez , dar realizat cu art . El
n-a conceput crea ia ca pe ceva o ios, gratuit, suIicient siesi. n viziunea lui de
gazetar militant, ea are un rost clar, o Iinalitate precis , Iiind obligatoriu militant . De
aceea s-a spus, cu inten ii critice, depreciative, c eroii s i au ,roluri preconcepute
tactic n vederea unei b t lii. Franche ea gndurilor, acuitatea observa iilor, nivelul
elevat al exprim rii, Ior a de caracterizare, Iunc ia simbolic a metaIorelor nc rcate,
uneori, de elemente de cultur , de logica argument rii, cuceresc, I r ndoial , gustul
si interesul cititorului. Ajuns pentru ctva timp, din nou, n lumea protipendadei
bucurestene, mai nti la Bucuresti (si apoi la Iasi), Andrei si conIund mereu
transIormarea cu mentalitatea clasei din care provine si cu valorile eterne romnesti.
Tonul critic la adresa claselor suprapuse este vehement, are ceva din publicistica
eminescian si simpatia pentru rani este r spicat : , ranii sunt singurii de care
m-am putut apropia. Foarte greu, este adev rat. Pn s sparg bezna din jurul lor, i
trebuie mult vreme. Mai ales pentru un nstr inat ca mine. Dar acum i-am prins.
20
S racii, ce nedreptate li s-a I cut. Voi nu putea i s -i cunoaste i. A i vorbit o vreme
slavoneste, pe urm greceste si acum Iran uzeste. Nu le-a i vorbit limba. Eu am
nv at-o. Are o savoare neb nuit . E crud si am ruie, cu gust de cimbru si de izm .
E curios cum s-a s dit latinitatea prin ierburile acestea de cmp si de munte.
Andrei Retezeanu este cum s-a zis executorul principiului etnic. Prin el,
prin metamorIoza identit ii lui na ionale, prin jertIa lui simbolic pe cmpul de
lupt , are loc geneza noii Romnii. Pentru aceast tez -idee, Eugen Goga a scris
romanul. n Iunc ie de Andrei se deIinesc, n Iond, toate celelalte personaje, pe
ambele planuri: cel al mediului rural si cel citadin, boieresc. Unele l contracareaz ,
altele l sus in, toate sunt obsedate de el si nu l pot ignora. Din unghiul lui se
realizeaz o radiograIie a boierimii si burgheziei bucurestene, a moralei si
mentalit ilor lor. Autorul vede destinul individual al eroilor numai pe axa unor
comandamente de p tur social si de neam.
Pentru to i eroii lui Eugen Goga, dezbaterile de idei, adeseori savante, con-
Irunt rile sunt pasiuni captivante. n discu iile purtate, ei caracterizeaz popoare,
psihologii etnice, culturi si civiliza ii, mituri, Ielurite religii, opere de art simbol
pentru destinul unei colectivit i.
Ideile si sentimentele, exprimate prin metaIore grandioase sau simboluri
socante, devin ele nsele un Iel de personaje, de sine-st t toare, atunci cnd nu se
pot integra prea organic n destinul eroilor c r ii. ,E drept scria Pompiliu
Constantinescu c eroii esen iali se misc n zalele unor riguroase ideologii. Se
analizeaz unii pe al ii si abund n examene introspective, se risipesc n
conversa ii, niciodat , ns , d unnd interesului viu de la un cap t la altul al
romanului. Febrilitatea ntmpl rilor mprosp teaz ac iunea n Iiecare capitol;
Iundalul timpului sprijin eIectiv gesturile oamenilor agita i de Iapte multiple.
Prin originalitatea lui distinct , prin Iormula romanesc nou si, mai ales,
prin valorile stilistice att de inedite, prin varietatea tipologiilor si pitorescul unor
personaje din toate p turile sociale, prin bog ia gndurilor si m re ia mesajului
transmis, Dou Siberii si romanul Cartea Facerii de Eugen Goga merit s reintre
n Iluxul vie ii spirituale de azi, de aceea ne-am str duit s le scoatem dintr-o
nedreapt si p gubitoare uitare. Ceea ce Eugen Jebeleanu scria despre romanul
Cartea Facerii se potriveste perIect si c r ii Dou Siberii: ,Despre aceast oper
(Cartea Facerii, n.n.) monumental ntr-adev r bloc de granit n geografia
noastr literar , sleIuit cu o pasiune si probitate Ilaubertian , nu se poate spune
dect c este o crea ie unic , de o valoare cu att mai mare, cu ct ea nu este numai
un document literar, ci si social si uman.
Cartea Facerii este o masiv exegez a mentalit ilor si a suIletelor care si-au
nv lm sit prezen ele n inIernul r zboiului, pentru a elabora Romnia de azi. Cele
dou volume compacte sunt de-ajuns pentru a-l situa pe Eugen Goga n prim-planul
romancierilor si pentru a-i justiIica o glorie durabil .

21

$8725,,38%/,&1$17,&+,7$7(
$63(&7(62&,2/2*,&(,(67(7,&(

Conf. univ. dr. Liviu FRANGA
Universitatea din Bucuresti

AUTEURS ET PUBLIC DANS LANTIQUIT.
ASPECTS SOCIOLOGIQUES ET ESTHTIQUES

RSUM
La relation entre les auteurs, savoir les crivains tout spcialement, et leur
public dans lAntiquit classique a t dtermine et en mme temps domine
par deux conditions gnrales: 1) la nature spcifique du monde antique grco-
romain, en ce qui concerne les paramtres sociaux, conomiques et politiques
dune part, culturels et spirituels de lautre; 2) le caractre puissamment oral de
lactivit littraire, tant du point de vue de la cration proprement dite que de la
rception des produits de celle-ci.
Lcriture est apparue, un moment donn sur lchelle de lvolution
historique, comme un succdan de la tradition orale. Cela se vrifie dans les
deux cultures littraires classiques de lAntiquit, celle grecque et celle latine,
dans la mme mesure. La relation bivalente entre les auteurs et leur public a
connu, pendant toute lAntiquit, un dveloppement du type feed-back.
savoir, loeuvre littraire a engendr, des origines, une certaine attente et,
par cela, une commande sociale prcise. son tour, cette commande a
impos des ajustements et des adaptations en ce qui concerne la nature, le
sujet, la composition, les modalits techniques et quelquefois mme le
message de loeuvre littraire. En une phase historique ultrieure, quand
loeuvre littraire devient un objet crit, transmis donc par lentremise de
lcriture, en un mot un texte, le caractre oral du dialogue entre les auteurs et
leur public continue imprimer aux uvres des traits spcifiques dune
culture anciennement et par excellence ancre dans le mot oral.
Notre tude aboutit la conclusion suivante.
La relation complexe entre les auteurs et leur public pendant toute lAntiquit
grco-romaine a consacr une sorte de dpendance rciproque et constante
entre les deux termes, qui se sont appuys lun sur lautre chemin faisant vers
la dcouverte des propres valeurs et de leur propre identit spirituelle.


SpeciIicul rela iilor instituite, n decursul timpului, ntre autori si public, n
perimetrul literaturilor Antichit ii Clasice, este dat, pe de o parte, de condi iile
social-politice si economice caracteristice lumii vechi mediteraneene si evolu iei
istorice a acesteia, pe de alt parte, de caracterul preponderent oral al maniIest rilor
cultural-literare din Antichitate.

&RQGL LL
ntre FRQGL LLOHJHQHUDOH caracteristice societ ilor antice clasice, cu repercusiuni
importante la nivelul crea iei literar-artistice si la nivelul recept rii, as men iona, n
22
primul rnd, absen a mijloacelor de r spndire n mas a textului literar, asadar
ceea ce ast zi denumim prin termenul mass-media, de unde caracterul restrns, pe
arii geograIice si spa ii culturale, al r spndirii ideilor ntr-o anumit perioad ; apoi
caracterul restrictiv, n anumite mprejur ri chiar elitist, al accesului la cultur ; n al
treilea (dar, desigur, nu n ultimul rnd), evolu ia relativ spontan , neprogramat ,
nedirijat sistematic si/sau centralizat, a Iormelor literare, a genurilor si a speciilor,
n dependen direct de maniIestarea politicului n via a cultural a diverselor
epoci, cu meandrele, regresiunile sau stagn rile inerente sistemului social-politic si
economic, reIlectate n op iunile publicului si, evident, n tematica literar abordat
de diIeri i autori.
n ceea ce priveste FRQGL LLOH SDUWLFXODUH care au nso it maniIestarea
raporturilor complexe, interdependente, dintre autori si public n Antichitate, n
opinia mea rolul esen ial revine caracterului predominant oral al acestor raporturi,
n temeiul oralit ii Iunciare a maniIest rilor cultural-literare din Lumea Veche.
Rela ia dintre public si autori, ca si aceea dintre autori si public, s-a manifestat n
condi iile unei oIerte si, respectiv, ale unei recept ri de natur predominant oral ,
cel pu in n anumite perioade istorice precis determinate si cel pu in n cazul unor
specii sau genuri precis deIinite, la care m voi reIeri mai jos. Aceast rela ie
biunivoc a cunoscut o desI surare de tip feed-back sau S R S (unde S = stimul,
R reac ie), si anume opera literar a generat o anumit comand social , n
ntmpinarea c reia oIerta ns si a suIerit ajust rile de natur estetic (modalit i
tehnice, compozi ie, mesaj etc.) impuse de receptare, si, de aici, o nou conIigura ie
a operelor de gen, s.a.m.d. Din aceast perspectiv sociologic larg , elegia latin ,
spre exemplu
1
, nu reprezint doar rezultatul unor investiga ii personale ale poe ilor
unei anumite epoci n direc ia originalit ii, ci r spunsul dat, prin poezia de acest
tip, unei a s t e p t r i din partea publicului, n special a tineretului epocii, cu
prec dere Ieminin, care si reg seste propriile aspira ii ntr-un anumit tip de poezie,
si nu ntr-altul. De aici, Ior a penetrant a comenzii sociale.

(WDSHOHUHOD LHLDXWRUL-public
Rela ia, de natur sociologic si estetic , dintre autori si public n Antichitate
se impune a Ii surprins pe etape, n Iunc ie de caracteristicile evolu iei istorice
ntr-un anumit spa iu cultural.
Se constat , astIel, asa cum am subliniat deja, importan a caracterului prin
excelen oral al literaturilor antice clasice n Iaza lor ini ial , asadar maniIestarea
tardiv a scrisului n raport cu Iormele de existen orale ale culturii literare.
AIirma ia este valabil mai cu seam n cadrul literaturii grecesti. Poemele homerice,
spre exemplu, cunosc transmisiunea prin scris abia n secolul al VI-lea a.Chr., n
epoca pisistratid . Oralitatea ini ial a literaturii implica un dialog permanent ntre
creator si publicul s u. Textele apar chiar modiIicate n circuitul oral si, nu numai
att, n Iunc ie de orgoliu sau ambi ii etnico-locale (de pild , edi iile pe orase, kata
poleis, ale poemelor homerice). Publicul este implicat direct n actul relat rii orale

1
Dup cum semnaleaz Ren Martin, Jacques Gaillard, Les genres litteraires a Rome,
vol. II, Paris, 1981, p. 117
23
aedico-rapsodice, imprimnd, se poate b nui, anumite op iuni tematice (n cazul
episoadelor epice) sau modalit i tehnice si stilistice. Pe aceast baz se poate explica
varietatea debordant a textelor homerice, asa cum acestea ap reau, dup Iixarea n
scris a poemelor, naintea Iilologilor alexandrini, a c ror Iundamental menire a Iost
epurarea epopeilor de tot (sau aproape tot) ce nu era unanim considerat ,homeric si
era cauzat de interpol rile evident partizane. Comanda public a jucat un rol deosebit
si n cazul transmiterii operei hesiodice, ini ial de asemenea oral .
ntr-o perioad ulterioar , situat la Iinele epocii arhaice (secolele al VII-lea si
al VI-lea a.Chr.) si la nceputul celei clasice n Grecia, jocurile publice si concursurile
muzicale au reprezentat prilejuri noi de stimulare, inclusiv de dirijare public a
crea iei literare, si, n sens invers, nu mai pu in de educare estetic a publicului
participant direct la formele de manifestare cultural-literare. Lirismul coral si cel
monodic au constituit genul predominant, dac nu unic, al literaturii poetice a acestei
perioade, venind n directa succesiune a Iormelor genului epic si genealogic-didactic.
Una dintre cauzele acestei predominan e se aIl tocmai n natura eminamente oral a
maniIest rilor lirice, direct si larg accesibile maselor compozite ce Iormau publicul,
chiar si atunci cnd relatarea poetic dobndea o Iorm exclusiv personal , cum a
fost, de exemplu, cazul poeziei iambice sau cel al elegiei erotice.
Literatura latin oIer , si ea ntr-o perioad pe care o putem numi, pe drept
cuvnt, protoistoric , anterioar apari iei primelor texte literare scrise , modelul
unei comenzi sociale la nivelul Iormelor de expresie literar . Oral , n aceeasi
m sur ca si literatura greac , literatura nceputurilor latine se axeaz n jurul unor
Iorme lirice, satirice, dramatice si epice aderente la realitatea imediat si concret ,
cu reIuzul mbog irii periodice a materialului literar. Crea iile populare satirice, n
special uersus Fescennini, satura (care deriv din Iescenini) si carmina triumphalia,
s-au n scut dintr-un dialog permanent ntre creatorii anonimi si publicul ocazional,
din care, de Iapt, si proveneau cei dinti. Este aici un caz particular al rela iei
creator-public, n condi iile n care publicul larg, anonim, altIel spus, colectivitatea
receptoare, este si autorul generic, virtual, al crea iei literare. Apari ia literaturii
dramatice scrise, datorat lui Iivius Andronicus, va conduce la imobilizarea n
forme fixe a unor specii caracterizate printr-o organic mobilitate a con inutului si
a formei metrice.

&RQVWDQWHDOHUHOD LHLDXWRUL-SXEOLFvQ$QWLFKLWDWHDFODVLF
Oralitatea Iormelor de maniIestare a literaturii r mne una dintre caracte-
risticile de baz ale culturii antice. Opera literar se propag , n anumite genuri sau
specii, cum este, n primul rnd, cazul literaturii dramatice, pe cale oral . Acelasi
lucru se poate aIirma si despre poezia liric , respectiv elegiac , prima Iiind, n plus,
condi ionat n mod obligatoriu de acompaniamentul muzical (lir , chitar , Ilaut).
Chiar si unele specii deja de mult Iixate n scris, cum este cazul epopeii, cunosc, n
rela ia autor-public, maniIest ri orale: Eneida a Iost recitat , par ial, de nsusi
autorul ei n Ia a unui cerc restrns de auditori, cu mult naintea asambl rii Iinale, si
nu s-a r spndit pe cale scris dect dup moartea lui Vergilius. O sum de
inIorma ii adiacente, precum si caracterul retoric al unei alte epopei, ulterioare n
24
raport cu cea vergilian , Pharsalia lui Lucanus, dovedesc lectura ei oral , datorat
autorului, precum si destina ia, prin excelen tot oral , a poemului, declamat n
cursul lecturilor publice (recitationes).
2

Contactul direct al publicului cu opera, socul oralit ii am putea spune n
receptare au determinat o larg nIlorire a dezbaterilor IilosoIico-estetice asupra
crea iei literare, asupra statutului creatorului, a rolului s u public, s.a.m.d. Opera
literar , prezen a ei vie, permanen a ei n climatul ideologic general au provocat,
asadar, dezbaterea la nivel teoreric, ca justiIicare sau, dimpotriv , ca negare a
op iunilor literare. Curente de gndire, chiar scoli IilosoIice impun publicului larg
receptor o anumit viziune asupra crea iei literare, asupra genurilor si speciilor,
viziune ulterior conIirmat sau inIirmat de adeziunea publicului n decursul
recept rii. Un exemplu n acest sens, ntre multe altele, l d pozi ia lui Platon Ia
de poezie, n special Ia de tragedie si epos. Uimitoarea negare a sensului poeziei
epice si dramatice, realizat de Platon de pe pozi iile stricte ale sistemului s u
IilosoIic si etic, nu a ntrunit adeziunea nici m car a IilosoIilor contemporani sau
ulteriori lui, cu att mai pu in, este de presupus de aici, a publicului larg. Dup cum
a demonstrat n detaliu D.M. Pippidi, ntr-un studiu deja clasic n materie
3
, Poetica
aristotelic trebuie citit n primul rnd prin grila conceptual platonician , n
raport cu care Stagiritul si organizeaz propria demostra ie-replic .
Prin urmare, creatorul se aIl , n Antichitate, situat la ntret ierea op iunilor
de natur IilosoIic ale culturii epocii si a op iunilor ,de gust ale publicului. Opera
sa trebuie s r spund celor dou tendin e Iundamentale, n orice caz s organizeze
n Iunc ie de ele propriul univers de semniIica ii. De aici si r spunsul creatorului,
att prin opera personal , propriu-zis , ct si prin organizarea teoretic , implicit
sau explicit , a produsului crea iei sale.

3HUPDQHQ DLIOXFWXD LDIRUPHORUOLWHUDUe
Pe aceast baz se poate explica unul dintre Ienomenele cele mai speciIice
nu mai pu in curioase, la o prim vedere ale literaturii antice greco-latine:
nIlorirea, pe epoci si spa ii culturale, a unor specii / genuri, si dispari ia altora,
respectiv, treptata lor extinc ie. n Iond, Iormele tipologice n cauz cap t
nI is ri diverse n Iunc ie de dubla comand exercitat asupra literaturii: larg sau
restrns , social-public sau pur estetic . Comanda impune o reac ie speciIic la
nivelul crea iei, iar ceea ce numim comand corespunde, n plan estetic, unor
exigen e sociale si politice, economice si existen iale noi ntr-o perioad Ia de
alta. Dec derea tragediei n Grecia si durabilitatea comediei nu se pot explica, de
pild , prin resorturile intrinsece ale mecanismului operei, altfel spus printr-un
coeIicient mai redus de ,perenitate al operei tragice n raport cu cea comic .
Perimarea tragediei n Grecia nu este cauzat de specia n sine, ci de perimarea
op iunii colective pentru aceast modalitate de raportare a constiin ei la existen ,
implicnd motiva ii de ordin religios si mitic. Tot astIel se impune a explica si lipsa

2
Id., ibid., vol. I, p. 41
3
Formarea ideilor literare n Antichitate, Edi ia a II-a, Bucuresti, 1972, (capitolul
aferent)
25
de aderen a lirismului coral dincolo de pragul secolului al VI-lea a.Chr. n Grecia,
precum si metamorIozele epicului, respectiv narativ-epicului n literatura greac
(alexandrinismul, n primul rnd) si latin (epopeea latin de la Naevius la Statius).
Nu altIel, n sIrsit, cred c se poate interpreta si apari ia unor specii literare noi,
inedite, n literaturile clasice (bucolica, satira, romanul grec si latin etc.).
Desigur, rolul comenzii sociale, al publicului, exercitat asupra crea iei literare,
ne apare preponderent, dar nu unic, si nu Iundamental. Ac iunea invers , presiunea
cenaclurilor literare, a grup rilor estetice si IilosoIice determinate, a curentelor
literare promovate sau rezumate n doctrina unui autor sau altul, au constituit o
replic permanent la necesit ile comenzii sociale. Noile Iorme ap rute n literatura
clasic , chiar nIlorirea unora si, respectiv, perimarea altora, pot ilustra, n mod egal,
o situa ie opus , si anume dobndirea unei pozi ii preeminente a creatorului n raport
cu tradi ia literar . Impunndu-si opera, autorul si creeaz , implicit publicul s u.
Curente divergente n cadrul literaturii elenistice (reprezentate, de exemplu, de c tre
cei doi coriIei, Kallimakhos si Apollonios) sau, la Roma, maniIestul neotericilor din
ultimul secol republican denot sensul oIensiv al unor noi estetici, cu un nalt grad de
originalitate, aflate ntr-o contradic ie creatoare n raport cu trecutul sau tradi ia,
pentru a ne exprima astfel.

O exemplificare
Voi prezenta, n ncheiere, cteva aspecte concrete ale rela iei autor-public n
perimetrul unei epoci delimitate istoric, si anume aceea a secolului I p.Chr., n
literatura latin .
4

n societatea roman a primului secol al erei noastre se constat o pasiune
accentuat , larg r spndit , pentru literatur , pasiune care caracterizeaz p turile
sociale opulente, dar care ajunge s p trund si n straturile modeste ale societ ii,
dup cum atest inscrip iile Iunerare n versuri si Iragmentele de stihuri vergiliene,
scrijelite de mini anonime pe zidurile caselor vremii. Practic, n primul veac
imperial, to i locuitorii Romei stiau s scrie si s citeasc . Bibliotecile si libr riile,
nIloritoare nc din timpul lui Augustus, continu s se multiplice. Au existat chiar
si anticariate (si nu pu ine), unde se vindeau, pentru sume uneori exorbitante,
alteori modice (n Iunc ie de client si de zona de interes), exemplare uzate din
operele scriitorilor celebri. Orice autor de discursuri sau de vreo alt produc ie
literar g sea cu destul usurin auditoriu, la Roma sau n marile orase.
Obiceiul lecturilor publice, ap rut n epoca lui Augustus, se r spndeste, n
consecin , Ioarte mult. Aceste recitationes ajung s inIluen eze, pe c i diverse si
variate, literatura primului secol imperial. Se nchiriau s li sau se puteau ob ine
gratuit, prin generozitate (mai mult ori mai pu in dezinteresat ), de la un puternic al
locului. Cu aIise si invita ii era convocat publicul la o anumit or . Se g seau
ntotdeauna numerosi auditori, dac nu ar Ii mai exact s -i numim spectatori. Dintr-o
epistol plinian (I,13), aIl m c principele Claudius, auzind aplauzele care salutau
recita ia istoricului Servilius Nonianus, a l sat totul deoparte pentru a asista si el la

4
InIorma iile prezentate mai jos se reg sesc, pe larg dezvoltate, n volumul lui Eugen
Cizek, Istoria literaturii latine. Imperiul, Partea I, Bucuresti, 1975, p. 19-25
26
lectur . Recitationes cuprindeau texte diverse, desigur nu numai istorice, ci si poate
mai ales poetice: fragmente de epopei, comedii, tragedii, bucolici, elegii etc.
Dorin a de a ncnta auditoriul si de a ob ine ct mai multe aplauze a inIluen at n
mod decisiv stilul Iragmentelor literare recitate n public, provocnd o adev rat
goan a scriitorilor dup eIecte imediate, cu succes garantat. Rolul ,comenzii
sociale, al ,gustului public a ac ionat, n epoca imperial (nu numai, desigur, n
secolul I), asemenea unui urias organism critic colectiv, constrng tor, imperativ, dar
n niciun caz diletant.
Condi ia omului, raporturile sale cu Iormele de organizare social , suportul
moral-IilosoIic al ac iunii umane, nu mai sunt dezb tute acum n Ior, unde
asemenea discu ii dobndiser n epoca republican un caracter prevalent politic.
Asemenea deliber ri se mut n cmpul controverselor teoretice si n cel, cu mult
mai pu in periculos, al literaturii. Publicul instruit particip la prelungitele dezbateri
asupra comport rii ideale a individului, indiIerent de exigen ele politice ale
momentului, strecurndu-se, ns , pe lng Iactorul etic, de importan primordial ,
si elemente de teorie politic . Dac politica principelui n Iunc iune era aproape
imposibil a Ii pus direct n discu ie, se putea delibera, totusi, n mod general-teoretic,
asupra conduc torului ideal, asupra statului perIect, cu aluzii discrete la cea mai
stringent actualitate. Unele ecouri ale acestor dezbateri, chiar unele atitudini
contestatoare, reusesc s p trund n textul si subtextul operelor literare. Numai asa
se poate explica de ce, spre exemplu, istoriograIul Cremutius Cordus a pl tit cu
via a o simpatie, aparent pur teoretic , pentru ap r torii Republicii, Brutus si
Cassius, n epoca lui Tiberius.
n sIrsit, dar nu si n ultimul rnd, aproape to i principii au Iost oameni de
cultur , care au participat din plin, nu de pu ine ori hot rtor, la activitatea inte-
lectual a epocii. Rezultatele eIorturilor lor ideologice, mai exact propagandistice,
apar, totusi, greu de apreciat, ntruct s-au pierdut multe opere literare, inclusiv ale
principilor. Condeie str lucite, dup toate probabilit ile, nu au Iost, totusi, atrase
de partea cauzei imperiale: de pild , ,cezareici au Iost scriitori de rang secund,
precum Velleius Paterculus, Valerius Maximus, Curtius RuIus, c rora li se adaug ,
n propor ii diIerite, personalit i cu o pregnan sporit , precum Statius, Martialis
sau Quintilianus. Existen a cercurilor literar-culturale, mascnd adesea pozi ii sau
chiar atitudini politice de optic n primul rnd senatorial , respectiv aulic , din
epoca lui Tiberius pn dincolo de cea Flavian , a inIluen at, la rndul ei, decisiv,
mersul literaturii latine, aIlate la intersec ia dintre propriul ei drum si cel al
societ ii civile.

Concluzie
Rela ia complex , plurivalent , stabilit ntre o entitate puternic proIilat pe
orizontul tradi iei literar-culturale si o tradi ie speciIic a culturii respective,
generatoare de pronun ate individualit i , ntre autori si public s-a manifestat de-a
lungul Antichit ii clasice, ca o beneIic interdependen care marcheaz evolu ia
nencetat a unei literaturi si izbnzile ei deIinitive, ntr-un cuvnt, perenitatea
Iireasc a valorilor.
27


)5,&$'(&21'8& 7258/$35,*
,/8675$7 17(;7(0(',(9$/(5201(7,

Conf. univ. dr. Valeriu MARINESCU
Universitatea Spiru Haret, Bucuresti

THE FEAR OF THE HARSH RULER
IN THE ROMANIAN MEDIEVAL TEXTS

SUMMARY
This study tries to reconstruct a possible image of the man living in the
Romanian Middle Ages, a man whose existence was affected by a profound
sense of insecurity. Due to the limited space reserved for my paper, I had to
limit myself to some texts written by Gr. Ureche, Miron Costin, Ion Neculce,
Radu Greceanu (there is also an anonymous chronicle, written at the royal
court oI SteIan cel Mare Stephen the Great).
Princes like Alexandru L pusneanu, Despot, Ioan cel Cumplit (Joan the
Atrocious), Aron, Constantin Brncoveanu, Dimitrie Cantemir and even
Stephen the Great are regarded as being sly, unfaithful, immoral and as
conspirants, murderers. Due to their policy, they brought on to themselves the
hatred of both God and people. In front of that kind of sovereign, nobody can
feel safe, the most prevailing mentality being that of life insecurity.


Sfntul Apostol Pavel, n Epistola c tre Romani (XIII : 2), arat c ,cel ce se
mpotriveste st pnirii se mpotriveste rnduielii lui Dumnezeu. Iar cei ce se
mpotrivesc si vor lua osnd . Tot Apostolul Pavel aIirm c ,nu exist putere
care s nu vin de la Dumnezeu si ndeamn : ,Supune i-v unul altuia, ntru Irica
lui Hristos (Epistola c tre Efeseni V : 21). SIntul Grigore cel Mare scrie si el c ,
desi p catul originar este iertat tuturor credinciosilor prin taina botezului, Dumnezeu
a I cut o discriminare n existen a oamenilor, crendu-i pe unii sclavi si pe al ii
st pni, astIel nct libertatea de a ac iona r u s Iie ngr dit de puterea celui
dominant; pentru c , dac to i ar Ii I r team , r ul nu ar putea Ii stopat.
n Evul Mediu, ierarhia delimita riguros pozi iile sociale, dup cum noteaz
Miron Costin n al s u Letopise : ,mp ra ii ntre mp ra i, craii ntre crai, domnii
ntre domni, boierii ntre boieri, slugile ntre slugi cu osebire, unii dect al ii cu
scaune mai sus si slugile ntre sine unii dect al ii cu cinste se osebeau (1). Cel
care nu respecta aceast ierarhie trebuia neap rat ,certat.
Bizantinii si-au considerat ntotdeauna suveranii drept succesori si mostenitori
ai mp ra ilor romani, iar tradi iile statului roman i-au ghidat n practica vie ii
politice. ns , cu toate eIorturile bazileilor de a ap ra civiliza ia greco-roman de
asalturile Orientului asiatic si islamic, suveranii de la Constantinopol au devenit,
treptat, autocra i orientali (2). Dup mutarea capitalei Imperiului Roman la
Constantinopol (la 11 mai 330) de c tre Constantin cel Mare, mp ratul va Ii v zut
28
ca un suveran de drept divin, ales si inspirat de Dumnezeu si bucurndu-se de o
autoritate absolut . Persoana lui va Ii considerat sacr si la Iel tot ceea ce se aIl n
jurul lui. Pentru a pune mai bine n lumin acest nou caracter, un costum Iastuos va
nlocui simplitatea primilor Cezari: mp ratul, mbr cat n purpur , poart n mn
sceptrul si pe cap o diadem str lucind de perle si de pietre pre ioase, iar ceremonia
ncoron rii va sublinia si ea caracterul sacru, I cnd din puterea imperial ns si
imaginea puterii divine. Un ceremonial m re , o etichet complicat l nconjurau
pe suveran si l I ceau s se deosebeasc de restul lumii (3).
Pe t rm romnesc, situa ia se dovedeste similar , Iapt ce nu ne mir , ntruct
voievozii nostri s-au considerat permanent descenden i ai mp ra ilor de la
Constantinopol. Si la noi, suveranul beneIiciaz de supunere oarb din partea celor
pe care i conduce, avnd asupra lor drept de via si de moarte. Asa se ajunge la o
extraordinar de bogat literatur encomiastic , dar elogiile, de multe ori, ascund n
spatele lor Irica de conduc torul care i poate lua oricnd si I r un motiv
neap rat ntemeiat via a.
Cronica lui Grigore Ureche evoc , asa cum stim, o epoc de mari Ir mnt ri,
n care oamenii umbl ,cu dzilele-n mn ; Moldova se dovedeste o ar
,misc toare si neasezat , aIlat n ,calea r ot ilor, din cauza c rora ,de multe
ori s I cea r zboaie ca s s apere ara si p mntul s u; obiceiurile, ,tocmelile
rii i se par lui Ureche barbare, dnd domnilor, sub pretextul ap r rii intereselor
statului, mn liber s si sting setea de putere n snge: ,Pre Moldova ieste acest
obiceiu de pier I r` de num r, I r` de judecat , I r` de leac de vin , ns s p raste,
ns si umple legea si de acesta noroc Moldova nu scap , c mai mul i suntu de le
ieste drag a v rsa snge nevinovat. Apoi zicu si dau vina l cuitorilor c suntu
vicleni. Dar cui nu ieste urt a muri, cine n-ar poIti s vie uiasc ? Place-le lor
via a, al ii nc nu o ar lep da; crezu, mai bine pentru dragostea dect de Iric s -i
slujeasc (4). De aceea, Ureche propune o ar pravoslavnic , ap rat de legi
puternice, care nu permit tirania, o ar condus cu blnde e si slujit din dragoste:
Iani, de s-ar nv a cei mari de pre niste muste I r minte, cumu-s in domniia,
cum ieste albina, c toate-si ap r c scioara si hrana lor cu acile si cu veninul s u.
Iar domnul lor, ce s chiiam matca, pre niminea nu vat m , ci toate de nv tura
ei ascult . Mai bine ar Ii pentru blnde e s -l asculte si s -l iubasc si cu dragoste
s -i slujasc , dect de Iric si de groaz s i se plece (5). |Evul Mediu nseamn
preponderen a vizualului, exprimarea unei realit i vizibile. Literatura si arta
medievalit ii trzii con in, dup J. Huizinga, aceast nsusire esen ial : prelucrarea
complet a tuturor particularit ilor, n zuin a, deci, de a nu l sa nedezvoltate nicio
idee sau imagine, de a concretiza totul precis, vizibil (6)].
Sentimentul de team cunoaste momente de mare intensitate atunci cnd tronul
rii e ocupat de domni aprigi precum Alexandru L pusneanu, Despot, Ion Vod
Armeanul sau Aron Vod ; astIel, L pusneanu ,au Iost sco ndu ochii oamenilor si
pre mul i au slu it n domnia lui, Despot ,puse pre ar greot i mari, bisericile
dezbr ca, arginturile le lua, de I cea bani si altile cte nu au zis ara c va vedea, Ion
Vod Armeanul ,ar tndu-s groaznic ca s -i ia spaima to i, nu de alta s apuca, ci
de cazne groaznice si v rs ri de snge si t ie pre Ionasco Zbiera n zioa de Paste si
multe cazne I ciia, iar Aron Vod , numit si cel Cumplit, ,turci trimitea de umbla cu
29
d bilarii, de nu-si era ranii volnici cu nimic, muierile nu era ale lor, Ietile le rusina,
ce vrea s Iac I cea. Fiind un garant al legii, voievodul nu se supune obliga iilor
legale si adesea ac ioneaz n consecin , motiv pentru care Ureche se pronun
pentru limitarea puterii monarhice, dup modelul sistemului polonez: ,Si nemisii
carei le zicu sleaht , nu asa de crai ascult , cum de lege, carele le-au I cut ei, de s
judec la scaunile cet ilor, cinesi la inutul s u. |.| Nici pre un sleahtici nu-l va
putea lega cineva, nici craiul singur, pn nu-l va birui cu legea.
n letopise ul lui Grigore Ureche, se remarc Iatalismul moral si metoda
didactico-mistic de interpretare a evenimentelor, care, de altIel, sunt de tip
Iolcloric: ,Iani socoteste cum pl teste Dumnezeu celora ce Iac r u sau ,cei buni
vedem c s-au s vrsit bine si l udat, iar cei r i r u s-au s vrsit sau ,acestea de
la Dumnezeu suntu tocmite, ca nimica s nu Iie st t toare pre lume, ci toate de
r sip si trec toare. Pre cei de jos i suie si pre cei sui i i pogoar , ca s Iie de pild
si de nv tur noao, s cunoastem c nu avem nimica pre lume. F r numai
lucruri bune. Cronicarul recomand domnitorului s guverneze dup pravil si n
acord cu divanul rii, asa cum i se pare c Iace Petru Schiopul, ,mp ratul cel bun
din basme (Eugen Negrici), ,domn blndu, ca o matc I r ac, ,la judecat
dreptu, nebe iv, necurvar, nelacom, ner sipitoriu.
InIluen at de ideile umanismului, Ureche crede n rolul personalit ii ca Iactor
determinant n istorie: ,Iani socoteste c suptu un copaciu bun c i s ad postesc,
sau ct laud si adaoge nu numai purt toriul, ce si ara, cndu n v liia la dnsul si
la ar domnii cei streini. Prezentnd secven ele glorioase si momentele de
sl biciune din istoria Moldovei, el acord o pozi ie privilegiat epocii lui SteIan cel
Mare. Figura acestui principe se dovedeste o mbinare unic de mitologie si de
scrutare detasat , de dragoste si de repros (Eugen Negrici). Ureche, care credea n
Iatalitatea binelui, se conIrunt cu o personalitate Iorte, pe care adesea o
sanc ioneaz : ,Decii SteIan vod g tindu-s de mai mari lucruri s Iac , nu cerca
s asaze ara, ci de r zboiu s g tiia (7); voievodul este ,om r zboinic si de-a
pururea tr gndu-l inema spre v rsare de snge (8), c ruia, ,Iiindu aprins inima
lui de lucrurile vitejesti, i p rea c un an ce n-au avut treab de r zboiu, c are
mult sc dere, socotindu c si inimile voinicilor n r zboaie tr indu s ascut (9). A
Ii nIierbntat de r zboi este starea obisnuit a voievodului care, ca orice r zboinic
Ieudal, ac ioneaz de multe ori sub impulsul Iuriei, al r zbun rii sau al dorin ei de
jaf, potrivindu-i-se Ioarte bine compara ia cu leul ,gata de apucat, ce nu-l poate
mblnzi nimenea. |Cu aceste tr s turi temperamentale ale sngerosului domn ne
obisnuise deja Letopise ul ae cana, cu voia lui Dumne:eu, s-a inceput ara
Moldovei, iar regretatul profesor Dan Horia Mazilu, cercetnd, n paralel, un text
alc tuit n limba german care povesteste evenimentele dintre 1457-1499 si are la
baz Cronica Anonim a lui Stefan cel Mare , mpreun cu evocarea I cut lui
Vlad epes n Povestirile germane despre Dracula (10), observ c ambii voievozi
sunt v zu i ca violen i si de o cruzime Ieroce si crede c a existat un canon literar
ce r spundea unui orizont de asteptare, unei sensibilit i si chiar unei mentalit i ale
cititorilor occidentali: ,Aceste c r i erau destinate unei lumi care ncerca s
deIineasc teriIiantul, l c uta deci tocmai pentru c se temea de el. Marea
spaim >, care I cuse deja de un secol o cetate asediat > (cum va zice Jean
30
Delumeau), se hr nea, n aIara r zboaielor si a conIlictelor religioase, a epidemiilor
si a dezastrelor sociale, si cu astIel de compuneri (11).|
n cazul letopise ului scris de Miron Costin, se remarc viziunea preceptistic ,
cronicarul putnd fi ncadrat n familia de spirite a moralistilor: ,Ferici i suntu
mp ra ii, craii, domnii, carii domnescu asea, s nu le hie de cei mai mici niciodat
siial . Un craiu de Englitera, de cte ori s mbr ca dimene ile, de attea ori dzicea
sngur sie: Adu- i aminte c a multe gloate de oameni esti st pnu>. Domnii cei
buni si direp i I r grije si desI ta i st pnescu, iar cei r i tot cu siial (12). Ca si
Ureche, si Costin este oripilat de domnitorii sangvinari, care concentrau ntreaga
autoritate ntr-o singur mn , si pledeaz pentru o guvernare pasnic , unde
,personalul palatului s aib un rol preponderent. Domnia este icoana voievodului,
iar tr s turile morale trec printr-un Iiltru politic, de clas , ca si printr-unul crestin:
,Domnul, ori bun, ori r u, la toate primejdiile Ieritu trebuieste, c oricum este, de la
Dumnedz u este. Precum dzice Svinta Scriptura: |.| Nu-i nice o putere, I r de la
Dumnedz u dat > (13). ntr-o epoc marcat de criz , ntr-o lume n care omul se
simte singur n Ia a lui Dumnezeu, a voievodului si a presiunilor de tot Ielul, Costin
oscileaz ntre conIormism si individualism.
Ion Neculce si rezerv dreptul de a-i judeca pe to i guvernan ii Moldovei, de la
Dabija-vod la Constantin Mavrocordat, si nimeni nu r mne neatins, cronicarul
fiind, de Iapt, un pl titor de poli e. n ce sens? Caracterizndu-se prin providen ialism
Dumnezeu este invocat la tot pasul, nu exist eveniment mic sau mare care s se
poat explica altIel dect prin voin a divinit ii , printr-un fatalism oriental bine
marcat, Neculce este lipsit de sim ul eroic, al grandorii si nu crede n valori.
Dusmanul de moarte al Cantemirestilor, Brncoveanu, va Ii nI isat, Iiresc, n
culori sumbre ,era nv at ca s Iac r u acestei ri, de s acolisi de dnsa
totdeuna, precum si mai pe urm , de-au adus si pe moscali cu Iapteli lui. Care,
Dumnedz u, pentru suspinurile s racilor, i-au pl tit de s-au stnsu pomenirea lui cu
totul (14) , iar sIrsitul s u este v zut ca o consecin a Iirii sale intrigante si
duplicitare: Poate-Ii si osinda Moldovii, c -i tot schimba domnii adese, si-l bl st ma
toat ara, au poate-Ii si a unchiu-s u, a casei lui S rban-vod , au doar si a moscalilor
chemare si apoi viclesug. C mult snge crestinesc s-au v rsat, si de multe ori l
bl st ma mp ratul Moscului si dzice: Iuda-Brncovanul m-au vndut, de-am r pus
oaste si am p it aceasta> (15).
Dimitrie Cantemir a crezut n teoria istoriei, conIorm c reia un imperiu n
ascensiune, precum cel rus, poate nIrnge un imperiu n dec dere, precum cel
otoman, ns , din p cate pentru el, istoria nu s-a desI surat ra ional, astIel nct, asa
cum stim, pierde domnia Moldovei si pleac n pribegie, silindu-si apropia ii s l
ntov r seasc (Radu Greceanu arat clar c Neculce si-a urmat patronul de nevoie).
Iat de ce, pierzndu-si privilegiile, cronicarul si va pierde, cum era de asteptat, si
,iubirea pentru bineI c torul s u de odinioar si i va crea acestuia o alt imagine,
net diIerit de aceea avut pe vremea cnd st pnea la Iasi: ,Deci Dumitrasco-vod
nu vre s ie pre moldoveni cu dragoste, ca pre niste streini ce s-au l sat cas le si s-au
streinat de mosiile lor pentru dnsul, ce vre s -i ie mai aspru dect n Moldova. C i
s schimbas hirea ntr-altu chipu, nu precum era domnu n Moldova, ce precum era
mai nainte, tn r, pre cnd era beizade n dzilele Ir ine-s u, lui Antiohie-vod , nc
31
si mai r u si iute la be ie. S scrbie, si usa i era nchis , si nu l sa pre moldoveni
nec iuri din trgu s ias aIar , I r ocazul lui (16).
Neculce nu se putea obisnui cu ideea unui exil prelungit sau poate chiar
deIinitiv, Iiindc asta ar Ii nsemnat stabilirea sa ntr-un stat unde nu sint oamenii
slobodzi s marg unde i-i voia, nici la mp r ie I r ucaz. Solu ia era ntoarcerea
n ar , unde ns i se conIiscaser bunurile si unde stia c va Ii acuzat de n elegere
cu Cantemir si, deci, de ,hainie Ia de nalta Poart . De aceea, si preg teste
pledoarii de dezvinov ire, t g duind n Ia a Divanului, cu argumente Ioarte
puternice, c ar Ii avut habar de tratativele dintre Cantemir si rusi mai nainte dect
ceilal i boieri. ProIesorul Mazilu socoteste ampla declara ie de inocen din
letopise o Irntur dintr-o pledoarie rostit la vreunul din lungile procese pe care
le-a deschis, dup ntoarcerea n ar , pentru redobndirea averii (17): ,Atunce au
sosit Ierman de la veziriul la Dumitrasco-vod , s ncalece s marg s prindz pre
Brncovanul-vod . Si au scris c r i si la soltanul de Bugeag, s de lui Dumitrasco-Vod
oric i t tari i-ar trebui. Atunce am stiutu si eu c-au Iostu scris s vie moscalii, c
eu tot gndiemu c om purcede n gios spre Husi, precum sI tuisem. Iar dac-am
n eles c-au sosit moscalii, mult m-am mirat si am dzis lui vod s scrie, s s
ntoarc moscalii napoi, si s mergem, precum scrie vezirul, s prindem pre
Brncovanul, si s s las de moscali, c poate s -i bat turcii, si t tari or robi ara.
Puiu pre Dumnedzeu martur c as i-am dzis, si tare am st tut, c doar l-oi
ntoarce, si n-am putut. Si nc cu mnie mi-au r spunsu, dzicnd c voi to i v
chivernisi i, ca s r mne i la crestini, si numai eu sngur pentru voi s r miu la
p gni; c v-am v dzut eu credin a, c a i Iugit to i, si eu am r mas sngur; pentru
ar , n-or pr da-o t tari, c moscalii acmu sosescu, si eu stiu pre bine c n-or bate
turcii pre moscali>. Deci v dznd si eu c mi-au r spunsu ase cu scrb , m-am
temut a mai r spunde, s nu cumva cad n vro primejdie a vie ii. M car c mul i
dzic c eu l-am ndemnat s s nchine la moscali, dar gr iescu cu n paste si ca
niste oameni ce nu pricep si nu stiu. C atunce era to i crestinii bucurosi moscalilor,
nu numai eu, c scrie al ii mai nainte de chiema pre moscali, mai nainte de
Dumitrasco-vod : muntenii, srbii, moldovenii, cu c i ani mai nainte! Numai
pizmasii zavistnici scornie asupra me ocar , si oamenii cei prosti si neprieteni si cei
nepricepu i crede asa. Dar eu taina st pnului, c ruia i-amu mncat pita, n-am
putut-o descoperi, uitndu-m la SInta Scriptur , ce au dzis ngerul c tr Tovie
dzicnd: Taina mp ratului s o acoperi, iar Iaptele lui Dumnedzeu la ar tare s le
m rturisesti>. Ce si eu n-am vrut s m Iacu al doile Iud sau s -l viclenescu, s
Iugu de la dnsul. C de-as Ii I cut as, ce laud-as Ii dobndit? Ce numai osnd de
la Dumnedzeu si ocar de la oameni. Iar eu aceste r bdndu-le cu dreptate, den
toate nevoile am sc pat, care le-am tras pre strmb tate n 9 ani (18). Trista
experien a exilului la ,moscali, unde s-a sim it prizonier si umilit, l-a determinat
pe Neculce s Iormuleze o ,moral asupra pribegiei (voievodale) (Dan Horia
Mazilu), sI tuindu-si cona ionalii, orict s-ar aIla n gra iile unui domn, s nu l
urmeze n surghiun: ,Ce, Ira ilor moldoveni, rogu-v s lua i aminte, s v nv a i
si s v p zi i. Orct ai Ii n cinste la vrun domnu, bine este s -i slujesti cu dreptate,
c si de la Dumnedzeu ai plat . Iar cu domnul niciodat s nu pribegesti, m car
cum ar hi, si nu numai n ar strein , ce nici n arigrad cu dnsul s nu mergi,
32
Iiind tu moldovan. Ce s -i slujesti n ara ta, c ci streinii caut numai pre domnu
s -l miluiasc si s -l cinsteasc , iar pre boierii ce sint pribegi cu domnul, ntr-o
nemic sint. Alt cinste are boieriul, cndu-i pribag sngur, alta este, cndu-i cu
domnul s u. Si apoi domnul s visadz c este tot puternic, ca la ara lui, cnd este
domnu, si va s ie ase, ca s n c jasc pre acei boieri, si nu socoteste slujba ce i-au
I cut c s-au nstreinat, ce nemic nvoial nu-i Iace. N dejdea domnului este ca
s ninul ceriului si ca ncetul m rii: acmu este senin si s Iace nuor, acmu este mare
lin si s Iace Iortun (19).
Teama de conduc torul aprig este strns legat , n mod Iiresc, de Irica de
cotropirea rii (care ar aduce n mod sigur un astIel de conduc tor). Dup cum
ar tam la nceputul acestui articol, voievozii nostri s-au socotit descenden i ai
mp ra ilor de la Constantinopol, iar mul i au Iost anima i de ideea cruciadei
antiotomane (ntruct, pentru rile Romne, orientalitatea musulman a reprezentat,
timp de secole, Ior a mpotriva c reia acestea si-au ap rat teritoriile, dar si credin a si
valorile culturale). SteIan cel Mare, de pild , le-a impus pictorilor, ca mijloc de
propagand , un program iconograIic menit s l individualizeze; astIel, n bisericile
de la Milis u i, P tr u i si Vorone , tabloul votiv Iace ,pandant cu tabloul SIin ilor
mp ra i Constantin si Elena, rela ie simbolic lesne de desciIrat pentru omul Evului
Mediu, care n elegea astIel c voievodul SteIan cel Mare este, asemenea mp ratului
Constantin, un lupt tor pentru biruin a crucii mpotriva dusmanilor crestin t ii,
identiIica i, n acea vreme chiar cu inamicii Moldovei, respectiv cu turcii (20).
SteIan consulta sIatul rii atunci cnd ncheia unele tratate, cnd contracta
leg turi de vasalitate si mai ales atunci cnd era vorba despre ac iuni de lupt . Cu
vecinii, SteIan trateaz de pe pozi ii de egalitate, prezentndu-se drept monarh
absolut si garant al stop rii pericolului otoman ce amenin a centrul si sud-estul
Europei. n Iinalul unei scrisori c tre regele Poloniei, elaborate dup o b t lie a
moldovenilor cu turcii, dup ce I g duieste ,cu jur mntul domniei noastre c vom
sta n picioare si ne vom lupta pn la moarte pentru legea crestineasc , noi cu
capul nostru (21), SteIan se autopropune, indirect, ca model monarhic: ,Asa
trebuie s Iace i si voi, pe mare si pe uscat, dup ce, cu ajutorul lui Dumnezeu celui
atotputernic, noi i-am t iat mna cea dreapt .
Prima cronic nchegat a Moldovei, prima scriere romneasc laic n limba
slavon (G. Mih il ) am numit Letopise ul ae cana s-a nceput, cu voia lui
Dumne:eu, ara Molaovei, text alc tuit la curtea lui SteIan cel Mare (si continuat n
timpul urmasilor acestuia) indic Ioarte clar importan a pe care voievodul o atribuia
idealului eroic n istoria Moldovei: n anul 6973 [1465], luna ianuarie 23, joi, la
miezul nop ii, a intrat SteIan voievod n Chilia si a mpresurat cetatea. Si a petrecut
acolo joi n pace, iar vineri diminea au lovit si au nceput a d rma cetatea Chiliei.
Si astIel au b tut toat ziua si s-au luptat pn seara. Iar smb t s-a predat cetatea si
a intrat SteIan voievod n cetate, cu voia lui Dumnezeu. Si a r mas acolo trei zile,
petrecnd si l udnd pe Dumnezeu si mp ciuind pe oamenii din cetate (22).
Imaginea lui SteIan se aIl undeva la r scrucea dintre modelul bizantin al
monarhului luminat (urm rind ridicarea cultural a rii sale), tiranul oriental
sangvinar (gata oricnd s pedepseasc exemplar orice abatere de la ,indica iile lui)
si r zboinicul n elept (luptnd pentru men inerea independen ei na ionale).
33
Frica de cotropirea rii apare si n versuri. Iat ce scrie Radu Greceanu, n
Stihuri 8 asupra stemei prealuminatului ,i in l atului Domn Ioan S rban
C[antacuzino] B[asarab] Voievod, tip rite n Biblia de la 1688:
Soarele, luna, gripsorul si corbul mpreun
nc si spata cu buzduganul spre laud s adun
Si aceste, Doamne- i mpletesc stem nIrumuse at
n loc de p rin i soarele si luna i s arat .
Lumin toriu n scndu-te neamului si mosiei,
Prea vrednic st pnitoriu rii si politici
Iar corbul care au hr nit pre cel Il mnd Ilie
Aduce- i, Doamne, cu crucea, putere si t rie
ntinde-te ca Gripsorul, spre toate st pneste
Si cu spata si cu buzduganul spre vr jmasi izbndeste,
Spre cei v zu i si nev zu i, cu mare biruin ,
Precum rug m pre Dumnez u cu mult umilin
S te nt reasc minunat n domnie sl vit ,
Cu pace si cu liniste, cu via norocit ,
Si ntru al s u Dumnez esc l cas si Iericire
S - i dea cerescul mp rat parte de mostenire.
Plecat robul M riei Tale
Radul logoI t (23).
Trecnd peste osanalele aduse domnului pentru anumite virtu i ale acestuia
(lumin tor .neamului si mosiei, ,prea vrednic st pnitoriu rii), stihurile de
Ia exprim , I is, ur ri adresate voievodului pentru anihilarea vr jmasilor si,
voalat, idealuri de eliberare na ional . Despre ce era vorba? Anul 1688 g seste ara
Romneasc preg tindu-se n tain de r zboi mpotriva turcilor, n timp ce domnul
acesteia, legnd prietenie cu arul Petru si cu mp ratul de la Viena, visa, ncurajat
de cele dou mari puteri crestine, s recstige tronul Bizan ului (24). n acest
context, versurile sunt proIetice, iar domnul este chemat s se ridice mpotriva
dusmanilor (ntinde-te ca Gripsorul, spre toate st pneste / Si cu spata si cu
buzduganul spre vr jmasi izbndeste), crucea constituind o garan ie n con-
Iruntarea cu necredinciosii. Acvila cruciat reprezint heraldic ara Romneasc
nc din secolul al XIV-lea; crucea e un semn protector, iar corbul purt tor de cruce
asemenea celui veterotestamentar ce l-a hr nit pe Ilie (conIorm C r ii a treia a
Regilor, 17, 6) i asigur domnitorului sprijinul divin. Crucea, ca arm simbolic ,
e asezat al turi de arme propriu-zise: spata si buzduganul. La Iinal, ,robul
adreseaz st pnului ur ri de ,domnie sl vit , ,pace, ,liniste, ,via norocit si
,mostenire n ,veacul ce va s vie.

N O T E
1. Miron Costin, Opere. Edi ie critic , studiu introductiv, note, comentarii, indice,
glosar si bibliograIie de P.P. Panaitescu, Editura de Stat pentru Literatur si Art , Bucuresti,
1958, p. 158
2. Avram Andea, Sinte: ae istorie bi:antin , Editura Mirton, Timisoara, 1995, p. 6
34
3. Charles Dieh, Marile probleme ale istoriei bizantine. Figuri bizantine, vol. I,
Editura pentru Literatur , Bucuresti, 1969, p. 22-23
4. Grigore Ureche, Letopise ul rai Molaovei. Edi ie ngrijit , studiu introductiv,
indice si glosar de P. P. Panaitescu, Editura de Stat pentru Literatur si Art , Bucuresti,
1958, p. 191
5. Ibidem
6. Eugen Negrici, Nara iunea in cronicile lui Gr. Ureche ,i Miron Costin, Editura
Minerva, Bucuresti, 1972, p. 18
7. Grigore Ureche, op. cit., p. 91
8. Ibidem
9. Grigore Ureche, p. 97
10. Cercet torul are n vedere textul publicat de Constantin I. Karadja, Incunabulele
povestina aespre cru:imile lui Jlaa epe,, n nchinare lui Nicolae Iorga, Cluj-Napoca,
1931.
11. *** Noi cercet ri literare, publica ie ap rut sub ngrijirea stiin iIic a proI. univ. dr.
Dan Horia Mazilu, Editura Universit ii din Bucuresti, nr. V, 2000, p. 10
12. Miron Costin, op. cit., p. 99
13. Ibidem, p. 72
14. Ion Neculce, Letopise ul rii Molaovei ,i O sam ae cuvinte. Text stabilit,
glosar, indice si studiu introductiv de Iorgu Iordan, Editura de Stat pentru literatur si Art ,
Bucuresti, 1959, p. 107
15. Ibidem, p. 278
16. Ibidem, p. 257-258
17. Dan Horia Mazilu, Noi aespre ceilal i. Fals tratat ae imagologie, Editura
Polirom, Iasi, 1999, p. 63
18. Ion Neculce, op. cit., p. 218-219
19. Ibidem, p. 263 - 264
20. Apud Vasile Dr gu , Arta romaneasc , Editura Meridiane, Bucuresti, 1982, p. 186
21. Vezi Ioan Bogdan, Documentele lui Stefan cel Mare, vol. I si II, Editura Atelierele
graIice SOCEC & CO.; Societatea Anonim , Bucuresti, 1913.
22. Literatura roman veche (1402 1647). Edi ie ngrijit si note de G. Mih il si
Dan Zamfirescu, Editura Tineretului, Bucuresti, p. 31
23. Vezi Al. Alexianu, Istoria poeziei romne de la 1570 la 1830, vol. I, Editura
Porto-Franco, Gala i si Muzeul Literaturii Romne din Bucuresti, 1993, p. 96.
24. Apud Xenopol, Istoria romanilor ain Dacia Traian , vol. VII, p. 210-212

35


ANTIM IVIREANUL,
MITROPOLITUL C RTURAR

Conf. univ. dr. Luiza MARINESCU
Universitatea Spiru Haret, Bucuresti

ANTIM IVIREANUL THE LEARNED METROPOLITAN BISHOP

SUMMARY
This article is about the cultural activity of the scholar bishop Antim
Ivireanul, an important representative personality of the Romanian society
during the Renaissance poque of Constantin Brncoveanu. Romanian: Antim
Ivireanul, Georgian: Antimoz Iverieli; secular name: Andria; 1650 September
or October 1716) was one of the greatest ecclesiastic figures of Wallachia (and,
through modern extension, Romania), a noted Eastern Orthodox theologian and
philosopher, founder of the first printing press in Romania, and Metropolitan of
Bucharest in 1708-1715.
He was an ethnic Georgian born in Caucasian Iberia (Kartli, nowadays in
the Republic of Georgia). Antim was taken prisoner by Ottoman Empire
troops, and took orders in Istanbul, while living on the compounds of the
Ecumenical Patriarchate of Constantinople. In 1689 or 1690, he was asked to
settle in Wallachia by Prince Constantin Brncoveanu, and was given charge
of the newly-founded princely printing press in Bucharest. Being appointed
father superior (egumen) of the Snagov Monastery, Anthim moved the press
to the new location.
He became bishop of Rmnicu in 1705, and in 1708 Metropolitan of
Wallachia. Antim spoke and wrote many Oriental and European languages.
Although a foreigner, he soon acquired a thorough knowledge of Romanian,
and was instrumental in helping to introduce that language into the local church
as its official language. In 1693, he published the Gospels in Romanian.
In 1709 Antim was a founder of the first Georgian printing press in
Tbilisi; he also trained Georgians in the art of printing, and cut the type with
which under his pupil Mihail Ishtvanovitch they printed the first of Georgian
Gospels (1710). In addition, Antim published 25 other books - in Romanian,
as well as Church Slavonic, Greek, and Arabic (usually in bilingual volumes,
such as the Greek-Arabic Missal of 1702); this meant that he was also the
first in Wallachia to use Arabic fonts).
His personal work, Didahiile, was a collection of sermons meant as a
sharp critique of contemporary habits and morals; notably, beside Christian
sources, Antim made reference to classical philosophy. Alongside his literary
output, the cleric was the builder of the All-Saints Monastery in Bucharest -
nowadays known as the Antim Monastery in his memory.
Antim's overt opposition to Ottoman tutelage over Wallachia made him an
adversary of the Phanariote regime. The new Prince Nicholas Mavrocordatos
imprisoned him, and subsequently exiled him to Mount Sinai. Antim was
captured by the Ottomans while he was taking the trip, and assassinated
36
somewhere in modern-day Bulgaria (his body would have been discarded in
the Maritsa or the Tundzha). It is alleged that his murder was ordered by
Mavrocordatos himself.
In 1992 Antim was canonized by the Romanian Orthodox Church.
The main chapters of the article are:
Life and time: Constantinople a Christian ghetto from 1453
The men of the books net
Iberia: a travel in time
The library of memories
The key man
Different theories
The complained dream: book or light in Romanian language
From the backstage
Archives of words: heraldic interpretation of the Antims lines


Motto:
Menindu-l spre amvonul n l rii,
Cuvntului ce Iream t -n mul ime
I-ai d ruit balsam si prospe ime
Si-ai ntrecut pe cronicarii rii.
Victor Eftimiu nchinare lui Antim Ivireanul - 1954


Via a yi vremurile: Constantinopol, un ghetou creytin din 1453
Dup dou sute de ani de la cucerirea Constantinopolului de c tre Mahomed
Cuceritorul, cam n vremea nasterii georgianului Antimoz Ivierli, viitorul mitropolit
Antim Ivireanul, crestinii si evreii care tr iau n capitala Istanbul, devenit un
adev rat mozaic religios, erau supranumi i de musulmani ,oameni ai C r ii; ei s-au
supus domina iei caliIatului si administra iei politice musulmane pl tind taxe. Orice
ac iune de prozelitism a crestinilor printre musulmani era considerat o crim , via a
lor reducndu-se la statutul de Rum millet, ,na ie roman cucerit de islam, cu o
autonomie intern recunoscut , n virtutea ideii de toleran religioas . n ianuarie
1454 sultanul a fost de acord cu alegerea noului patriarh, care a devenit millet-bachi,
seIul ntregii comunit i crestine milletor, n greceste ethnarch, adic o c petenie care
avea dreptul s administreze taxe si care avea obliga ia de a Iace dreptate tuturor
comunit ilor crestine de pe teritoriul Imperiului Otoman.
Prin intermediul acestui nou sistem, Patriarhul de la Constantinopol si-a v zut
drepturile si jurisdic ia Iormal extinzndu-i-se deopotriv n sens geograIic si
material: pe de o parte, prin intermediul privilegiilor garantate de sultan, el putea
practic s nu ia n considera ie problemele celorlalte patriarhate ortodoxe, si, pe de
alt parte, puterea lui, din pur canonic si spiritual a devenit deopotriv si politic .
Pentru grecii cuceri i si transIorma i n sclavi, Patriarhul era succesorul Patriarhilor
bizantini, dar si succesorul la tron al mp ra ilor. Pentru otomani, el era doar o
persoan oIicial Ioarte strict controlat , cu rang de administrator al Rum millet-ului.
37
Pentru a eviden ia aceste noi puteri, Patriarhul adoptase o nI isare exterioar care
amintea de cea a mp ra ilor bizantini: mitra n Iorm de coroan , p rul lung, vulturii
ca nsemne ale autorit ii si alte ornamente imperiale (de exemplu vesmntul
purpuriu, care este deopotriv mp r tesc si sacerdotal si purpura al c rei comer era
interzis de Codul lui Justinian).
Noul sistem a avut multe consecin e semniIicative. Cea mai important dintre
acestea e c i s-a permis Bisericii s supravie uiasc ca institu ie. Pentru crestini,
Biserica era n acea perioad singura surs de educa ie si doar ea oIerea posibilitatea
promov rii sociale. Cel mai adesea, prin intermediul sistemului legal de restric ii,
noua ordine a creat posibilitatea identiIic rii apartenen ei la o Biseric cu un grup
etnic. Nu n cele din urm , de vreme ce ntregul millet crestin era condus de
Patriarhul de la Constantinopol si de grecii din preajma Patriarhului, li se garanta
Ianario ilor, aristocra ia greceasc a Fanarului (numit Fener, dup cartierul din
Istanbul unde locuia Patriarhul) un monopol n alegerile locale. Astfel, treptat,
episcopii greci au nceput s ocupe pozi ii ierarhice. Anticele patriarhate din Orientul
Mijlociu erau practic guvernate de Fanar. Biserica srbilor si cea a bulgarilor a avut
aceeasi soart . R m si ele autonomiei lor au Iost abolite Iormal n 1766 si 1767 de
c tre patriarhul fanariot Samuel Hangerli. Acest control grecesc, exercitat prin
intermediul sprijinului pe care l-au avut de la huli ii turci, a Iost sim it din ce n ce
mai greu de c tre slavii balcanici si de c tre romni, pe m sur ce regimul turcesc a
devenit din ce n ce mai despotic, a crescut Ioarte mult taxele, iar na ionalismul
modern a nceput s se dezvolte. E necesar s spunem c Ianario ii s-au dedicat
cauzei r spndirii crestinismului si educa iei, n oprimatul ghetou crestin. Avantajele
pe care le-au ob inut din partea Por ii (a guvernului turc) pentru construc ia de scoli si
pentru dezvoltarea literelor grecesti n Moldova si n ara Romneasc au jucat un
rol substan ial n renasterea Greciei premoderne.
Constantinopolul fusese secole de-a rndul orasul cel mai rvnit de c tre regi si
mp ra i din toat lumea. Cucerit de latini cu ajutorul vene ienilor la 13 aprilie 1204,
recucerit de Paleologi n 1261 orasul a Iost silit s pl teasc turcilor tribut din 1393.
Conciliul de la Basel (cunoscut si sub numele de Conciliul de la Floren a), convocat
pentru anul 1432, ale c rui lucr ri s-au desI surat la Basel, Ferarra si Floren a, a fost
cel de-al XVII-lea conciliu ecumenic. Cu aceast ocazie au Iost rostite memorabilele
cuvinte ,Cel ce arae c r i va sfar,i prin a arae oameni. O aat sem nat , violen a
este o s man care nu mai piere". Cruciadele sngeroase culminaser cu supunerea
Constantinopolului de c tre crucia i n 1204 si sl birea iremediabil a puterii militare
a Bizan ului conIruntat cu amenin area turceasc . n cea de a IV-a cruciad , armatele
apusene au proIanat si distrus biserici si catedrale, au jeIuit si nstr inat odoare si
multe sIinte moaste din locasurile sIinte ale Constantinopolului.
Conciliul de la Floren a a devenit practic neIolositor cnd turcii au ocupat
Constantinopolul n 1453. n 1484 un conciliu al episcopilor l-a condamnat oficial.
Nici sultanul si nici majoritatea grecilor ortodocsi nu au mai dorit continuarea
leg turilor politice cu crestin tatea occidental .
Renasterea cultural bizantin a epocii Paleologilor a Iost cea dinti care
ilustrase eIectele adverse ale ocupa iei. Dialogul intelectual cu lumea apusean a
devenit imposibil. Prin rug ciunea liturgic si tradi ia spiritualit ii mn stirilor,
38
credin a ortodox s-a conservat n lumea bizantin . C iva autodidac i au dovedit o
remarcabil abilitate de a dezvolta tradi ia ortodox prin intermediul scrierilor si
publica iilor, dar acestea au Iost excep ii izolate. Printre acestia cel mai remarcabil
exemplu este cel al sfntului Nicodemus Hagioritul de la Sfntul Munte (1748-1809),
care a editat Filocalia, o antologie de scrieri spirituale si a tradus si adaptat n
greaca modern scrieri spirituale occidentale (de exemplu lucr ri ale iezuitului
Igna iu de Ioyola).

Re eaua oamenilor c r ii
Singura modalitate pentru ca grecii ortodocsi, slavii sau romnii s Iie instrui i
la un nivel nalt, mai presus de nivelul elementar era s mearg la Marea Scoal a
Patriarhiei din Constantinopol (Istanbul) sau la universit ile din vest. Dimitrie
Cantemir, ostatic la Istanbul pe cnd tat l s u era domnitorul Moldovei, Iusese
instruit la Marea Scoal a Patriarhiei. Educa ia la Constantinopol si Padova a
stolnicului Constantin Cantacuzino, Iratele domnitorului Serban Cantacuzino, e un
alt exemplu n acest sens. Chrysant (sau Hrisant) Notara (semnat uneori si Hrysantos
Notaras), nepotul Patriarhului Dositei Notaras studiase la Constantinopol si apoi la
Observatorul astronomic din Paris cu Giovanni Domenico Cassini, cu care face chiar
observa iile sateli ilor lui Jupiter. El stabileste si leg turi cu mai mul i savan i teologi.
Studiile sale nu se m rginesc doar la cele nv ate la Paris. El mai studiase la Padova
(din mai 1697 pn la 5 aprilie 1700), la Moscova (unde a avut si misiuni diplomatice)
si, poate, chiar si n Anglia. Desi studiase n orase catolice, Hrisant Notaras si
men ine credin a ortodox . Ia Bucuresti a Iost diacon pe vremea cnd era profesor al
copiilor domnitorului. Se pare c a predat si la Academia din Bucuresti. Marea
Scoal a Patriarhiei din Constantinopol a Iost un nucleu de Iormare a unei adev rate
re ele de oameni ai c r ii n aceast perioad .
Ia sIrsitul secolului al XVII-lea, n ara Romneasc si n Moldova, sunt
nIiin ate dou Academii domnesti, una la Iasi, n 1640, cealalt la Bucuresti, n
1679 (posibil n 1694), cu limba de predare greac (elin si neogreac ). Iimba
slavon , destul de r spndit n epoc , este nlocuit oIicial, cu limba romn , n
Biseric , dar si n cancelariile domnesti sau n administra ia de stat. Boierimea
continua s Ioloseasc ns limba neogreac , tot asa cum apusul Europei continua
s scrie si s publice n latin . Asadar, toate eIorturile de educare si cultivare a
tinerilor erau realizate n limba greac .
Pentru o educa ie ct mai modern a tinerei genera ii, Academiile apeleaz la
proIesori Iorma i la cele mai cunoscute universit i ale vremii: Academia din
Constantinopol, universit ile din Padova, Vene ia si Roma sau la cele germane, din
Halle sau Leipzig. ndemnat de stolnicul Constantin Cantacuzino, domnul Constantin
Brncoveanu (1688 - 1714) a hot rt nIiin area unei scoli superioare sub titulatura
de Academia Domneasc de la SIntul Sava (apoi Colegiul de la SIntul Sava), n
cl dirile m n stirii SI. Sava, care se aIlau la acea dat chiar n centrul Bucurestiului,
(n spatele Muzeului de Istorie al orasului Bucuresti din Pia a Universit ii).
Academia domneasc a Iost Irecventat de Iii de boieri din ara Romneasc , dar si
de tineri din zona balcanic (aromni, greci, bulgari, srbi), to i dornici s beneIicieze
39
de o instruc ie aleas , bazat pe studiul clasicilor greci si latini. Academia Domneasc
de la Sfntul Sava, care rivaliza, ntre timp cu Academia Fanarului sau Marea Scoal
a Patriarhiei din Constantinopol (Istanbul) din Imperiul Otoman, si-a continuat
activitatea si dup moartea tragic a ntemeietorului ei, n anul 1714.
Bibliotecile sunt pre ioase m rturii ale eIorturilor materiale ale oamenilor c r ii.
Stolnicul Constantin Cantacuzino de inea una dintre cele mai bogate biblioteci: ea
avea peste 2000 de volume si era Iormata din lucr ri de istorie, geograIie, IilozoIie,
lingvistic , medicin , stiin ele naturii, teologie, matematic , astronomie. n aIar de
c r ile tat lui s u, aIlate la M rgineni, din care multe erau ,elinesti, latinesti,
Ir n ozesti si turcesti", biblioteca stolnicului cuprindea c r ile cump rate, n anii de
studii, la Padova, precum si dona iile omagiale ale prietenilor si admiratorilor sau
c r ile procurate din Orientul crestin de c tre Hrisant Notara.
Completat cu achizi ii de la Vene ia, Viena sau Paris, sau cu dona ii, aceast
bibliotec alc tuit , ndeosebi, din tip rituri si manuscrise care nsumau, mai ales,
cultura antichit ii greco-romane, cuprindea, e drept, si vestitele calendare medievale,
cu prognoze politice si meteorologice. El d ruieste unul din aceste calendare
,Irncesti, adic italienesti, bunului s u prieten, Hrisant Notara. Stolnicul i va scrie
la 9 septembrie 1708 c i trimite ,un calendar de la Trnove, zis al AstroIilului, desi
a trecut cea mai mare parte a anului, c ci si eu de pu in timp l-am luat; dar acum
v zndu-l Irumos I cut si c are si el multe sentin e nu nepl cute si la sIrsit unele
vestiri de Iolos de obste, pentru aceia am Iost ndemnat s i-l trimit..." (documente
Hurmuzaki, XIV/3). n coresponden c rtur reasc cu Hrisant Notara se aIla de
altIel si SteIan Cantacuzino, Iiul stolnicului. Ia 4 martie 1712 el i scrie c nu-i poate
trimite un nou calendar Iiindc nu are, dup ce i spusese c ,z bava condeiului nu va
Ii niciodat n stare s mpiedice puterile mele suIletesti de a- i aminti necontenit
p rinteasca Ta bun voin si de a s ruta cu gndul minile Tale sfinte" (Documentele
Hurmuzaki, XIV/3, Cornel Dima Dr gan, Biblioteca stolnicului Constantin Cantacuzino,
n R.M.", III(1966), nr.5).
Romnii care plecau s Iie educa i n vest, se detasau de cele mai multe ori de
tradi ia teologic si de spiritualitatea lor. Vestul, n ciuda ignoran ei si a mndriei,
era constant interesat de Biserica r s ritean . Pe de o parte exista o pur si
admirativ curiozitate, dar n diverse alte circumstan e existau interese politice sau
de prozelitism. Astfel n 1573-1581 a existat o coresponden bogat ini iat de
nv a ii luterani germani din Tbingen. Orict de interesant ca eveniment istoric e
aceast coresponden , care include r spunsurile patriarhului Ieremia II (1572-1595),
ea arat ct de pu in n elegere reciproc exista ntre exponen ii ReIormei si
Crestin tatea r s ritean tradi ional . Nicolaus Olahus (n. 10 ianuarie 1493,
Sibiu d. 15 ianuarie 1568, Pojon, ast zi Bratislava) a fost un important umanist,
istoriograI si om politic de origine romn care a activat n Regatul Ungariei,
ocupnd demnitatea de arhiepiscop de Esztergom (n latin Strigoniu), regent al
Ungariei si apoi guvernator al rii. Bunica lui Olahus, Maria, a Iost sora lui Iancu
de Hunedoara, voievodul Transilvaniei. ntre 1522-1526, Olahus a fost sfetnic al
Regelui Ludovic al II-lea si mai ales al Reginei Maria a Ungariei, totodat regent
a Olandei, de innd Iunc ia de secretar consilier la curtea regal . n 1542 Nicolaus
Olahus si-a nceput cariera politic . Dou decenii mai trziu, n anul 1562, devine
40
arhiepiscop de Strigoniu si, prin aceasta, primat al Bisericii Catolice din Regatul
Ungariei. n aceast calitate va Ii numit guvernator al teritoriilor maghiare de vest,
controlate de Habsburgi ca noi titulari ai coroanei Ungariei, dup moartea regelui
Ludovic al II-lea n timpul b t liei cu turcii la Mohacs n anul 1526. n calitate de
umanist si c rturar, Olahus a ntre inut o vast coresponden cu capetele luminate
ale epocii, batavi si Ilamanzi, cstignd simpatia si recunoasterea lui Erasmus din
Rotterdam (1466-1536), scriitor umanist, teolog catolic cu virtutea toleran ei,
considerat dup moarte precursor al ReIormei.
Rela iile Patriarhului de la Constantinopol cu Occidentul, n special dup
secolul al XVII-lea au fost adesea viciate de corup ia guvernului turcesc, care
utiliza adesea intrigi diplomatice pentru a ob ine Ioloase materiale. Un exemplu de
astfel de manipulare era haraciul, o tax important cerut de nalta Poart la
fiecare alegere a Patriarhului. Diploma ii occidentali erau adesea gata s Iurnizeze
suma cerut pentru a se asigura de alegerea candida ilor Iavorabili cauzei lor.
Ambasadorii Irancezi si austrieci, de exemplu i sprijineau pe candida ii care ar Ii
putut stabili inIluen a romano-catolic asupra ghetoului crestin din Istanbul, n timp
ce englezii si olandezii i sprijineau pe candida ii, care erau deschisi ideilor
protestante. n Ielul acesta, un om nzestrat si un patriarh educat n Occident
precum Chiril Iucaris a Iost ales si demis de cinci ori ntre 1620-1638. Furtunoasa
sa domnie patriarhal a Iost marcat de publicarea la Geneva a M rturisirii ae
creain (1629), care era, spre marea mirare a contemporanilor s i, pur calvinist ,
con innd puncte de vedere ale reIorma ilor protestan i. Episodul s-a ncheiat cu o
tragedie. Chiril a Iost strangulat de ostasii turci la instig rile taberelor pro-franceze
si pro-austriece. Sase concilii ortodoxe succesive au condamnat M rturisirea:
Constantinopol - 1638, Kiev - 1640, Iasi -1642, Constantinopol 1672, Ierusalim
1672 si Constantinopol -1691. Pentru a respinge pozi iile exprimate, mitropolitul
Kievului Petru Movil a publicat n 1640 M rturisirea ae creain ortoaox , care a
Iost urmat n 1672 de c tre Confesiunile Patriarhului Ierusalimului Dostheos
Notaras. Ambii, n special Petru Movil erau buni cunosc tori ai tradi iei latine.
Aceste episoade au fost urmate n veacul al XVIII-lea de c tre o puternic reac ie
anti-occidental . n 1755 Sinodul de la Constantinopol a decretat c si latinii
occidentali si protestan ii aveau sacramente care nu erau valabile si care nu puteau
Ii admise dect n Biserica ortodox prin intermediul botezului. Aceast practic a
Bisericii grecesti nu a mai Iost Iolosit n secolul al XX-lea.
Pe de alt parte, n r s rit, unde invaziile mongole si cele t tare nu conteneau,
dorindu-se o ,a treia Rom , Biserica rus Iace toate demersurile n acest scop n
perioada 1448-1800.
Ia Conciliul de la Floren a mitropolitul grec ,al Kievului si a toat Rusia,
Isidor, era unul dintre marii arhitec i ai Uniunii. Semnnd decretul, el s-a ntors la
Moscova n 1441 Iiind cardinal roman, dar a Iost respins si de Biseric si de stat,
arestat, iar apoi i s-a permis s plece pentru a sc pa cu via n Iituania. n 1448,
dup nenum rate ezit ri, rusii au primit un nou primat, Ionas, ales de episcopul lor.
Biserica lor a devenit autoceIal , independent administrativ sub conducerea unui
mitropolit a toat Rusia care avea resedin a la Moscova. n teritoriile controlate de
Polonia, n 1458, la Roma a Iost numit un al ,mitropolit al Kievului si a toat
41
Rusia. Tendin ele privind separarea de Moscova, care existau n Ucraina de la
invazia mongol si care erau sus inute de to i regii Poloniei au Iost astIel
sanctificate oficial. Cu toate acestea, n 1470 acest mitropolit a rupt leg turile cu
latinii si a reintrat sub jurisdic ia Constantinopolului, pe atunci sub control turcesc.
Din acel moment, destinul celor dou biserici ,a toat Rusia a devenit distinct.
Mitropolitul de Kiev si-a dezvoltat influen a sub controlul Poloniei romano-catolice.
Constrnsi de regii polonezi, majoritatea episcopilor, mpotriva voin ei majorit ii
enoriasilor, au acceptat unirea cu Roma n 1596 la Brest-Litovsk. n 1620
ns , ierarhia ortodox a Iost restabilit si un romn de neam domnesc, Petru
Movil a Iost ales mitropolit al Kievului. El a creat prima scoal teologic a epocii
sale, Iaimoasa Academie de la Kiev. Organizat dup modelul seminarilor latine
din Polonia, cu predare n limba latin , aceast scoal a devenit un loc de instruire
teologic pentru ntreg clerul rus n secolele al XVII-lea si al XVIII-lea. n 1686
Ucraina s-a ntlnit cu moscovi ii si Mitropolia de la Kiev a Iost anexat
Patriarhatului de la Moscova, cu aprobarea dat de Constantinopol. Rusia
moscovit a n eles consecin ele de a Ii Iost ultimul bastion al adev ratei ortodoxii.
n 1472 Marele prin Ivan III (rege ntre 1462-1505) s-a c s torit cu SoIia (Zoe),
nepoata ultimului mp rat bizantin. Suveranul moscovit a nceput s Ioloseasc din
ce n ce mai mult ceremonialul bizantin si a adoptat drept emblem a statului
vulturul biceIal. n 1510, c lug rul Filotei de Pskov s-a adresat lui Vasili III n
calitate de ar spunndu-i: ,Dou Rome au c zut, dar cea de a treia r mne, iar o a
patra nu va mai exista. n elesul acestei Iormul ri era c prima Roma a c zut
pentru c era eretic , cea de a doua Bizan ul, era sub st pnirea turcilor, iar cea de
a III-a era Moscova. Ivan al IV-lea cel Groaznic a Iost ncoronat mp rat dup
ceremonialul bizantin, de c tre Macarie, mitropolitul Moscovei pe 16 ianuarie
1547. n 1551 el a prezidat solemn la Moscova n Marele Conciliu al episcopilor
rusi (Stoglav ,Conciliul celor 100 de capitole), n care diverse reguli disciplinare
si liturgice au Iost stabilite si numerosi sIin i rusi au Iost canoniza i. Aceste eIorturi
evidente de a transIorma Moscova n cea de a treia Rom au dus lips de o
sanc iune Iinal : capul Bisericii ruse era lipsit de titlul de patriarh. Domnitorii din
Bulgaria si Serbia nu au ezitat n trecut s schimbe titlul propriilor capi ai bisericii,
dar Rusia a dorit o autentiIicare de net g duit si a asteptat momentul prielnic
pentru aceasta. S-a ntmplat n 1589, cnd Patriarhul Constantinopolului, Ieremia II,
s-a aflat ntr-un pelerinaj pentru strngere de fonduri n Rusia. El nu s-a putut
opune preten iilor gazdelor sale de a numi mitropolitul ca ,Patriarh al Moscovei si
a toat Rusia. ConIirmat mai trziu de c tre Patriarhii r s riteni, noul Patriarhat a
primit cel de al cincilea loc n ordinea onoriIic a celor orientale, dup patriarhatele
de Constantinopol, Alexandria, Antiohia si Ierusalim.
Cu privire la rela iile dintre ari si patriarhi, trebuie men ionat Iaptul c arii rusi
s-au considerat ntotdeauna succesorii mp ra ilor bizantini, precum si protectorii
politici si Iinanciari ai ortodoxiei n Balcani si n Orientul Mijlociu. Patriarhul
Moscovei ns nu a avut niciodat preten ia Iormal de a ocupa primul loc ntre
ceilal i patriarhi. n timpul imperiului moscovit multe tradi ii medievale bizantine au
Iost p strate. O miscare monahal nIloritoare a pus n practic ascetismul crestin n
p durile nordice, care au Iost colonizate iar popula iile crestinate de c lug ri.
42
SI. Sergiu de la Radone (c. 1314-92) a Iost p rintele acestei nIloriri a
monahismului. SI. SteIan din Perm a continuat tradi ia sIin ilor Chiril si Metodiu
din secolul al IX-lea, care au tradus Scriptura si liturghia n graiul autohton. El a
Iost urmat de nenum ra i al i misionari crestini care au promovat ortodoxismul n
Asia si care s-au stabilit pe insula Kodiak pe coasta Alask i n 1794.
Dezvoltarea picturii bisericesti, a iconograIiei si a literaturii a contribuit la
sporirea prestigiului celei de a treia Rome. Imperiul Moscovit era diferit de
Imperiul Bizantin att n ceea ce priveste politica, ct si n privin a auto-n elegerii
culturale. SimIonia bizantin (rela ia armonioas ) dintre mp rat si patriarh nu a
putut Ii niciodat cu adev rat aplicat n Rusia. elurile seculare ale arilor
Moscovei si voin a monarhului ntotdeauna supus considera iilor canonice si
religioase, purtau nc nsemnele medievale imperiale ale mp ra ilor bizantini.
Ideologia politic moscovit a Iost mereu inIluen at de nceputurile seculariz rii
occidentale europene si de despotismul asiatic, mai mult dect de dreptul roman
sau de legile bizantine. Desi puternicii Patriarhi de la Constantinopol erau n
general capabili s se opun viol rilor de dogm si legilor canonice ale mp ra ilor,
succesorii lor rusi erau aproape neputinciosi: un singur mitropolit al Moscovei, Sf.
Filip (mitropolit ntre 1566-1568), care a ndr znit s condamne excesele lui Ivan
IV a Iost demis si ucis. O criz a ideologiei celei de a treia Rome a ap rut la
mijlocul veacului al XVII-lea. Nikon, (care a condus n 1652-1658), un patriarh
puternic a decis s restructureze puterea si prestigiul Bisericii declarnd c biroul
patriarhului era superior celui al arului. El l-a Ior at pe arul Alexei Romanov s
se c iasc de crimele predecesorilor s i asupra sI. Filip si s jure obedien
Bisericii. n acelasi timp, Nikon a ncercat s stabileasc un deznod mnt peren al
vie ii Bisericii ruse: problema c r ilor liturgice. Traduse din limba greac , c r ile
suIereau Ioarte multe modiIic ri de-a lungul secolelor si con ineau numeroase
greseli. n plus, diIeritele misc ri istorice din Rusia si din Orientul mijlociu au
condus la diIeren e ntre practicile liturgice ale rusilor si cele ale grecilor. Solu ia
adus de Nikon a Iost de a orndui si ncuviin a exact practicile rusesti cu cele
grecesti contemporane echivalente. ReIorma sa liturgic a condus la o schism
major n Biseric . Masele din Rusia au luat n serios ideea c Moscova era ultimul
reIugiu al ortodoxiei. Ele se ntrebau de ce oare Rusia trebuia s accepte practicile
grecilor, care tr daser ortodoxia la Floren a si care tocmai Iuseser pedepsi i de
Dumnezeu, dup p rerea lor, pentru c deveniser captivii necredinciosilor turci.
Decretele de reIorm ale Patriarhului au Iost respinse de milioane de clerici
m run i si care mai trziu au devenit rascolnici sau schismaticii vechiului rit.
Nikon a Iost demis din cauza opozi iei sale Ia de ar, dar reIormele sale liturgice
au fost confirmate de un mare conciliu al Bisericii, care s-a ntrunit n prezen a
patriarhilor orientali n 1666-1667.
Fiul arului Alexei, Petru cel Mare (care a domnit ntre 1682-1725) a
schimbat destinul istoric al Rusiei prin ntoarcerea de la mostenirea bizantin si
reIormarea statului n concordan cu modelul protestant al Europei. Umilit de
suspendarea temporar de c tre tat l s u a Patriarhului Nikon, Petru a mpiedicat
alegerile patriarhale dup moartea Patriarhului Adrian n 1700. Dup o lung
Iunc ie liber de veghere, el a abolit si institu ia patriarhului n 1721 si a transIormat
43
administra ia central a Bisericii ntr-un departament de stat, care se numea
,SIntul Sinod de Guvern mnt. Un nalt Iunc ionar imperial (Oberprokuror)
trebuia s Iie prezent la toate ntlnirile si era, de Iapt, un administrator al aIacerilor
Bisericii. Petru a emis si un lung Regulament spiritual (Dukhovny Reglament), care
st tea la baza desI sur rii tuturor activit ilor religioase n Rusia. Sl bit de
schisma ,ritului vechi, Biserica nu avea un purt tor de cuvnt care s -i apere
drepturile si accepta n mod pasiv toate reIormele. Cu ac iunile lui Petru, Biserica
Rusiei a intrat ntr-o nou perioad a istoriei sale care a durat pn n 1917.
Consecin ele imediate nu au Iost n totalitate negative. Consultan ii ecleziastici ai
lui Petru erau n totalitate prela i ucraineni, absolven i ai Academiei din Kiev, care
au introdus n Rusia un sistem occidental de educa ie teologic ; cel mai Iaimos
dintre acestia era TeoIan Procopovici, arhiepiscopul de Pskov. n veacul al XVIII-lea
Biserica rus a continuat misionarismul n Asia si a inIluen at diversi scriitori
spirituali si sIin i: SI. MitroIan de la Vorone (m. 1703), sI. Tihon de la Zadonsk
(m. 1783) un admirator al luteranului german Johann Arndt si al pietismului
german ca si al i eminen i prela i si nv asi precum Platon Ievsin, mitropolitul
Moscovei ( m. 1803). Toate ncerc rile de trecere a puterii din minile arului n
cele ale Bisericii au esuat. Mitropolitul de Rostov, Arseni Matsievici, care s-a opus
ideii seculariz rii propriet ilor m n stiresti impus de Ecaterina cea Mare a Iost
demis si a murit n nchisoare n 1772. AtmosIera de secularizare a oIicialit ii care
domina n Rusia nu era Iavorabil renasterii monahismului, dar o asemenea renastere
a luat nastere gra ie eIorturilor nv atului kievean Paisie Velicikovsky (1722-1794),
care a devenit stare ul m n stirii Neam din Romnia. Edi ia n limba slavon a
Filocaliei a contribuit la renasterea tradi iei isihaste n Rusia n secolul al XIX-lea.

Iberia: c l torie n timp
Personalitate cultural remarcabil a literaturii romne vechi, Antim Ivireanul
era originar din Iviria sau Iberia Oriental , numele dat de greci regatului georgian
antic Cartli, aflat n Caucaz, aproximativ pe locul ocupat azi de republicile Georgia si
Armenia. inutul actual al Georgiei a Iost populat nc din paleoliticul mediu. Cartli
sau Iberia devenise un stat independent nc din Antichitate, astIel c mp ratul
Traian si urmasii acestuia au inut mereu s l aib aliat, acordndu-i statut favorizat.
n veacul al IV-lea regele Miriam a primit botezul n anul 337 e.n., n vreme ce
crestinismul devenise deja religia oIicial a Romei. n secolul al VI-lea .Hr. a luat
Iiin statul georgian de vest, Colchis, n secolul al IV-lea .Hr. cel de est, Iberia. Cele
dou regate georgiene din antichitatea trzie, Iberia n estul rii si Egrisi n vest, au
fost printre primele state din lume care au adoptat crestinismul (n 337 AD si
respectiv 523 AD). Iberia a devenit curnd dup aceea o parte a Imperiului Persan.
Egrisi a fost de multe ori un teatru de r zboi pentru dou imperii rivale: Persia
si Imperiul Bizantin, Iiecare dintre ele reusind s cucereasc vestul Georgiei de
cteva ori. Ca rezultat, aceste dou regate au Iost dezintegrate n mai multe principate
n epoca Ieudal timpurie. A Iost usor pentru arabi s ocupe Georgia n secolul
al VII-lea. Principatele r zvr tite au Iost eliberate si apoi unite n Regatul Georgia la
nceputul secolului al XI-lea. ncepnd cu secolul al XII-lea, autoritatea acestui regat
44
se extindea asupra ntregului Caucaz de sud, n partea nord-estic si aproape pe toat
coasta de nord a Turciei de azi si, de asemenea, n cteva districte din Persia.
n vremea primei cruciade, principatul Tao Clardjetia era un stat feudal
consolidat puternic, condus de o monarhie Ieudal gruzin , ar n care nIlorise
gndirea IilosoIic , literatura, arhitectura si scrierea, un teritoriu multicultural altoit
de cultura elen , bizantin , arab , persan si gruzin . Odat cu invazia horezmilor
(1225-1228) si cucerirea Gruziei de c tre mongoli (1230-1231) prin distrugerea
unit ii politice s-a anihilat dezvoltarea cultural si religioas , popula ia s-a
micsorat, a sl bit activitatea economic . Pe cnd occidentalii erau preocupa i de
cruciade si de asedierea Constatinopolului, n acelasi Iel procedau barbarii n istoria
Georgiei evului mediu: n secolul XIII, regina Rusudan a Georgiei a cerut ajutor
din Occident contra invaziei mongole. Regina a scris chiar si Papei de la Roma
cernd un minim ajutor militar. Si Papa a trimis reginei un ajutor imediat: cinci
misionari romano-catolici. Perioada de nflorire a regatului a Iost curmat de
invazia mongol din secolul al XIV-lea.
n veacul al XVI-lea Turcia si Iranul care doresc supunerea Gruziei o
transIorm n cmpul lor de lupt . n veacul al XVII-lea principatele Cartli si
Caheti luptau contra genocidului gruzin cu iranienii cu turbane rosii ai sahului
Abas I, care ncepuse politica ,pieii de leopard, str mutnd cu Ior a n Iran gruzini
si aducnd n locul lor popula ii turce. n acelasi timp Abhazia, Megreli, Guria si
apoi Imereti pl teau tribut Turciei.
Crmuitorul Cartliei, principele Vahtang al VI-lea (1716-1722), cel care fusese
loc iitor n perioada 1705-1712 a urm rit instaurarea legii prin codul de legi Djuli si a
legii fundamentale Dastur-lamali, ntr-o ar n care interesele Iranului si ale Turciei
creau o re ea de intrigi, Ioarte diIicil de dezamorsat. Principele a convocat un sinod si
l-a desemnat pe Iratele s u, Domenti, capul Bisericii gruzine. n vremea sa, Tbilisi
era un prosper centru comercial, iar principele Vahtang al VI-lea cu preocup ri
istorice, poetice, de traduc tor si de critic era preocupat de ntocmirea unei istorii a
Gruziei. El a nIiin at prima tipograIie din ar n 1709 si n 1712 a sprijinit Vephis
Tkaosani, monumentala carte a literaturii gruzine. Spernd c sahul Iranului i va
consolida pozi ia de principe, principele gruzin s-a nselat c ci lui Vahtang al VI-lea i
s-a cerut s treac la mahomedanism. Cum la nceput a reIuzat, a Iost re inut ca
prizonier si Iesse, Iratele s u, care a Iost numit pe tronul Cartliei a trecut la religia
islamic . ncercnd s l ajute n 1713 Sulhan-Saba-Orbeliani, preceptorul lui
Vahtang care trecuse la catolicism ncearc o alian a Gruziei cu Fran a Regelui
Soare si cu Biserica catolic . n acest demers nu a Iost sprijinit, iar Vahtang a Iost
silit s treac la mahomedanism. Dup o ndelungat perioad de cuceriri otomane si
de lupte mpotriva turcilor, regatul est-georgian al Cartliei-Cahe iei va accepta, n
anul 1783, protec ia Rusiei. (apud. Djindjihasvili, Fanny Antim Ivireanul c rturarul
umanist, Editura Junimea, Iasi, 1982, p. 17)

Biblioteca cu amintiri
Iucr rile tipograIice ale lui Antim Ivireanul au circulat n aproape toate
bisericile si bibliotecile crestine ale epocii. Un aspect din domnia lui Constantin
Brncoveanu l constituie ajutorul s u permanent acordat asez mintelor bisericesti
45
din Balcani si Orientul Apropiat, c zute sub domina ie turceasc . Antim Ivireanul a
tip rit zeci de c r i n limba greac , r spndite n cuprinsul patriarhiilor din
Constantinopol, Alexandria si Ierusalim. Unele din ele erau c r i de ap rare a
Ortodoxiei mpotriva catolicilor si calvinilor, altele erau c r i de slujb . S-au mai
tip rit si dou c r i greco-arabe pentru bisericile din cuprinsul Patriarhiei ortodoxe
arabe a Antiohiei. n tiparni a arab oIerit patriarhului Atanasie Dabas si instalat
n Alepul Siriei s-au imprimat apoi alte c r i liturgice sau de nv tur pentru
credinciosii ortodocsi de limba arab . Pentru Biserica ortodox din Ivria (Gruzia
sau Georgia) s-au tip rit c r i la Tbilisi, mester tipograI Iiind Mihail SteIan, trimis
acolo de Constantin Brncoveanu si mitropolitul Antim, la rug mintea regelui
Vahtang VI al Georgiei.
Constantin Brncoveanu a acordat numeroase ajutoare materiale celor patru
Patriarhii, unor mn stiri de la Muntele Athos, Muntele Sinai, din Grecia si insulele
grecesti. Un num r nsemnat de patriarhi si al i ierarhi din R s rit considerau orasul
Bucuresti ca a doua lor resedin , stnd mai mult aici, bucurndu-se de veniturile pe
care le aveau din partea unor mn stiri romnesti ,nchinate Iocurilor SIinte.
Patriarhul ecumenic Dionisie IV Seroglanul l-a ,uns domn pe Brncoveanu si a
murit la Trgoviste. Dositei al Ierusalimului st tea mai mult la Bucuresti, ca si urmasul
s u, Hrisant Notaras, ales cu sprijinul lui Brncoveanu si care va sIin i biserica
mn stirii SIntul Gheorghe Nou din Bucuresti. Nu ntmpl tor Dositei Notaras
semneaz si una dintre preIe ele Bibliei de la Bucuresti (1688). Aceast lucrare este
prima traducere integral a Bibliei n limba romn , a Iost ini iat de domnitorul
Serban Cantacuzino. Dup moartea acestuia (29 oct. 1688), domnitorul Constantin
Brncoveanu, care i-a succedat la tron, a finalizat editarea ei.
Preg tirile pentru editare au nceput cam n jurul anului 1682, cu strngerea
materialelor necesare (edi ii str ine, traduceri par iale n limba romn ) si
coagularea grupului de c rturari responsabili. Pentru stabilirea textului s-a lucrat
ntr-un mod care satisIace si exigen ele actuale. Sunt men ionate ca surse: Biblia
greceasc (Vene ia, 1687), Biblia sacra polyglotta (Londra, 1653-1657), Vechiul
Testament (Nicolae Milescu - Dosoftei, 1662-1668), Noul Testament (Alba Iulia,
Simion SteIan,1648), comparate obligatoriu cu Biblia latin si slavon . Traducerea
s-a I cut de c tre un grup de c rturari dintre care este amintit n preIa Ghermano
Nisis, iar la sIrsitul c r ii Ira ii Radu Greceanu (cronicarul) si Serban Greceanu.
C r ii i este anexat si o errata, prima consemnat n istoria tiparului romnesc.
Tip rirea s-a nceput la 5 noiembrie 1687 n atelierul tipograIic al c rui seI
era Mitrofan. A avut un al doilea tiraj terminat la 10 noiembrie 1688, ntr-o lun ,
avnd pe ultima pagin a c r ii 16 rnduri n plus n care se Iac preciz ri asupra
"izvodului elinesc" tip rit la Franco Fortu (Frankfurt).
Importan a ei, dincolo de aceea suprem de a pune la dispozi ia unui popor
crestin textul integral al c r ii de c p ti a credin ei sale, rezid si din demersul
Iormator n ceea ce priveste limba literar , din Iaptul c este o realizare tipograIic si
editorial I r precedent, din consecin ele circula iei intense pe care a avut-o n
conservarea unit ii de limb . Este o versiune romneasc a Septuagintei. Printre cele
mai importante traduceri ulterioare ale acestei versiuni se num r : Biblia lui Bob
46
(Blaj, 1795), Biblia de la Buz u (1854-56), Biblia lui Saguna (Sibiu, 1856-1858).
Dup 1936, s-a consemnat apari ia Bibliei traduse de Gala Galaction, Vasile Radu si
Nicodim Munteanu dup Textul Masoretic. n anul 2001, a ap rut ca edi ie jubiliar
a Sfntului Sinod, Biblia sau Sfanta Scriptur , n traducerea lui Bartolomeu Anania,
care reia textul Septuagintei.
n aceast ambian c rtur reasc ajunge la Bucuresti c lug rul Antim, hot rt
s Iie de Iolos celor care, prin intermediul luminii c r ii se opuneau din r sputeri
ntunecatei domina ii otomane. ncepnd cu data de 10 iunie 1691 dasc lul SIntului
Antim n ale imprimeriei, episcopul MitroIan, i las acestuia sarcinile tipograIiei de
la Mitropolie. AstIel, dintre multele realiz ri din acest domeniu, putem men iona
Inv turile lui Jasile Maceaoneanul c tre fiul s u Leon (traduse n greaca
modern de Hrisant Notara, viitorul patriarh al Ierusalimului).
Om al c r ii, Constantin Brncoveanu i-a sprijinit pe c rturarii greci stabili i la
noi, ca s -si poat desI sura activitatea de proIesori la Academia de la SIntul Sava,
ori s le Iie editate lucr rile n tiparni ele conduse de Antim Ivireanul. C iva tineri
greci au I cut studii in Apusul Europei cu ajutoare din partea domnului muntean.
O grij deosebit a ar tat Constantin Brncoveanu romnilor din Transilvania
si Bisericii lor. A ctitorit aici trei l casuri de nchinare, la F g ras, Ocna Sibiului si
Smb ta de Sus. A d ruit numeroase ajutoare bisericii SIntul Nicolae din Scheii
Brasovului, pe care au ajutat-o, de altIel, si mul i dintre naintasii s i. Mitropoliei din
Alba Iulia i-a acordat n 1698, o subven ie anual de 6000 de aspri, ca s -i fie de
nt rire si ajutor, ntruct o stim ca pe o corabie ce se leag n n mijlocul valurilor
m rii, iar la 15 iunie 1700 i-a d ruit o mosie de la Merisani, n p r ile Argesului.
Ucenicul lui Antim Ivireanul, Mihail SteIan, a Iost trimis n 1699 la Alba Iulia, unde
a tip rit un Chiriacodromion (o edi ie rev zut a Cazaniei lui Varlaam de la Iasi, din
1643) si o Bucoavn , adic un Abecedar. Dup 1701, anul n care mitropolitul
Atanasie Anghel din Alba Iulia a acceptat unirea cu Biserica Romei, Constantin
Brncoveanu a trimis scrisori de ncurajare c tre romnii din Scheii Brasovului
sI tuindu-i s r mn statornici n dreapta credin . C r ile romnesti tip rite n
timpul domniei lui au cunoscut o larg circula ie in Transilvania, ajungnd pn n
Maramures. Unele erau d ruite de el nsusi, dup cum arat nsemn rile I cute pe ele
de anumi i preo i. n vremea domniei sale, gra ie mestesugului tipograIic al lui Antim
Ivireanul se instalase o stare de maxim nIlorire bisericeasc si cultural-artistic din
ara Romneasc . Numeroase pri si intrigi ale dusmanilor s i la Constantinopol,
precum si Iaptul c n cursul r zboiului ruso-turc din 1711 unul din boierii s i a trecut
de partea rusilor, au I cut ca turcii s -l b nuiasc pe Brncoveanu de ,necredin
Ia de ei si s -l nl ture mai trziu din scaun.

Omul cheie
N scut cam prin 1650 sau poate spre 1660, georgianul Antimoz Iverieli
(Andro) sau pe romneste Andrei sau Antim pe numele de sInt, viitorul autor al
Didahiilor, trebuie s Ii Iost un tn r instruit, cu talent artistic prin 1660-1670, la
vremea la care turcii I ceau incursiuni militare n nord-estul Anatoliei, adic n
Armenia si Georgia. Era prin 1576 cnd un tn r georgian crestin de aproximativ
47
16 ani Iusese r pit, luat n robie si vndut ca sclav la Constantinopol. Remarcat
pentru talentul s u la lucr rile de xilogravur , pictur si broderie si r scump rat din
robie, Antimoz a avut sansa de a tr i un num r de ani ca laic n preajma Patriarhiei
si de a nv a limbile greac , turc si arab si de a se perIec iona n arta desenului, a
gravurii si cea a tipograIiei. Pentru tn rul harnic si talentat a Iost sansa mplinirii
unui destin.
Ia vremea respectiv , Patriarhul de la Constantinopol sau de la Ierusalim
oIerea Ior de munc caliIicat n domeniul tiparului si al literelor si se bucura de
ncrederea caselor domnitoare ale Europei. Ne amintim desigur despre recomandarea
patriarhului Ierusalimului, Dosithei Notaras pe care o Iace arului Moscovei n
privin a lui Nicolae Milescu Sp tarul:
,Am aIlat c voi c uta i un om care s stie Ielurite limbi si s Iie pios si de
aceea dar am aflat pe acest om, numit Nicolae Gavrilov, care cunoaste n perIec iune
limbile latin si slavon si mai ales cea elen , si poate nv a usor si cea rus , si poate
bine traduce; este Ioarte nv at si ceea ce e mai mult, e un crestin Ioarte pios, supus
poruncilor, ascult tor sIintei biserici catolice de r s rit. Pentru nv tur el a Iost
prin mai multe ri si mp r ii si este ca un chronograI, n care se cuprinde toate
evenimentele universului, chiar dac a i voi s c uta i, cu toate greut ile, nu ve i g si
un astIel de om si iat Dumnezeu vi-l trimite, iar omul vine nsusi n mp r ia
voastr . El s-a n scut n Moldavia, avnd de p rinte pe un grec, originar din insula
Pelopones. Dac acest om va Ii necesar la curte, v rug m s -l primi i si s -l onora i
ca pe un nobil: onora i-l asa cum v e obiceiul s -i onora i pe oameni, c ci nici
degetele de la o mn nu sunt egale si nici stelele din cer nu sunt I cute de
Dumnezeu deopotriv , ci Iiecare e onorat de Dumnezeu, dup cum aduce si Iolos.
Asemene noi v rug m pentru omul care vi se prezint : el e demn de nv at,
si de aceea s -l onora i, ca pe un bun serv si s -i ordona i a traduce, a comenta si a
compune istoria si c r i din orice limb voi i, spre a se gloriIica Dumnezeu, si a
triumfa facerea de bine, si acest Dumnezeu v va d rui mntuirea suIletului si
s n tatea corpului la b trne i prea adnci si cinstite.
Anul 1671, luna Ianuarie, 25 zile din Constantinopol
Dosithei al Ierusalimului
(apud. G. P. Samurianu Nicolae Milescu n Revista literar no. 17/ 7 mai 1889,
p.268-269)
Patriarhul Ierusalimului a convocat un sinod la Ierusalim n martie 1672. Cu
aceast ocazie a avut loc sIestania Bisericii nasterii Domnului din Betleem, cea mai
veche si mai original biseric crestin din ara SInt , din veacurile IV-VI,
ridicat deasupra sIintei pesteri, Iapt pentru care acesta a Iost numit si Sinodul de
la Betleem. Prima biseric a Iost construit , aici, de SInta mp r teas Elena, n
anul 326. Dup dou secole, n anul 531, marele mp rat Iustinian a modiIicat si
nIrumuse at aceast biseric , p strnd in cea mai mare parte primul l cas.
Sinodul a respins punct cu punct M rturisirea lui Chiril Lucaris, Patriarh al
Constantinopolelui a corespondat cu mul i nv a i occidentali si a Iost inIluen at de
vederile calviniste. Iucrarea ap ruse n latin la Geneva n 1629 si n greac , cu
ad ugirea a patru ntreb ri n 1633.
48
Patriarhul era un om respectat, Ioarte inIluent si inIormat. O recomandare a
Patriarhului a existat si n cazul lui Antimoz georgianul, care Iusese secretarul s u.
R pit de triburile daghestane din Caucazul de nord, Antimoz Iusese dus n Crimeea si
vndut la Constantinopol ca sclav. Fusese cump rat de Patriarhul Ierusalimului
Dosithei Notaras pentru c stia greaca clasic , neogreaca, georgiana, turca si araba. O
epistol a Patriarhului Ierusalimului Dosithei din Georgia (S. Kurdjghelasvili, Istoria
tipografiei georgiene, Editura Gruzia Sovietic , Tbilisi, 1959) men ioneaz Iaptul c
prelatul a avut o coresponden vast cu mp ra ii georgieni si cu catolicosul
Georgiei, care-i trimitea scrisori ample care trebuia s Iie traduse: ,N-avem
traduc tor scria Patriarhul. ,De mii de ori v-am rugat s ne trimite i un sclav pe care
s -l educ m si s -l nv m s ne ajute la coresponden a noastr . Pn acum nu ne- i
trimis. Harnic, energic, inteligent vreme de 25 de ani Antimoz va traduce
coresponden a Patriarhului Ierusalimului. Dup ce s-a c lug rit sub numele de
Antim, prin 1689-1690 a Iost adus n ara Romneasc de la Constantinopol de
domnitorul Constantin Brncoveanu, la recomandarea patriarhului Ierusalimului,
Dosithei Notaras. Mai trziu i va aminti lui Constantin Brncoveanu c ,eu aici n
ar n-am venit de voea mea, nici de vreo s r cie sau lips ..
Cu alte cuvinte Antim Ivireanul urmase misiunea de om al c r ii pe care
Patriarhului Ierusalimului Dositheos Notaras (1641-1707) i-o ncredin ase, cnd l
convinsese pe Constantin Brncoveanu de utilitatea serviciilor lui Antim n
planurile sale de nviorare a culturii, care coincideau cu planurile acestuia de
propagare a culturii grecesti n lumea ortodox . Cunoscutele Versuri la stema lui
Constantin Brncoveanu realizate de Antim Ivireanul ntr-o Iorm protocolar
speciIic epocii, atest Iaptul c domnitorul romn a Iost personajul cheie al aIirm rii
maturit ii sale creatoare:
,Patru sunt ruri denu Raiu ce cur ,
Pre cumu gr iaste sInta Scriptur .
Patru evanghelii den Ceriu ne tun
Si la credin pre to i adun .
Patru suntu seamne tot ndoite,
Si ale ri Ioarte sl vite,
Cu care seamne s -ncoroneaz
Domnul Constandin tot omul creaz
C se numeaste si B s rab ,
Dea-i Domnulu via mult s aib .
(1694 Psaltirea *dedica ia c tre Constantin Brncoveanul *cele 8 versuri la
stema rii)

Diverse teorii
Nu se stie cu exactitate unde a deprins Antim Ivireanul arta tipograIiei. Stia
gruzina matern , vorbea bine greaca, turca, araba, italiana si nv ase rapid limba
romn . N. Serb nescu credea c Iusese educat la Kiev sau la Moscova (Antim
Ivireanul - tipograf Biserica Ortodox Romn , IXXIV, 1956, p. 89) sau la
Vene ia (Mitropolitul Antim Ivireanul n Mitropolia Olteniei, XVIII, 1966, nota 17,
49
p. 772 si 774). Anton Maria del Chiaro nu stia despre vreo c l torie n Italia n
adolescen a lui Antim. A existat ipoteza c Antim ar Ii nv at s tip reasc la
Constantinopol, unde se credea c Dosithei nIiin ase o tipograIie n 1670. Cnd s-a
descoperit c tipograIia greceasc de la Constantinopol adus din Anglia de
c lug rul Metaxa Iusese distrus de turci n 1633, aceast ipotez a c zut. C r i
grecesti se tip reau pe vremea lui Vasile Iupu la Iasi, iar mai apoi la Buz u si
Bucuresti. Singura tipograIie de la Constantinopol care a Iunc ionat vreme de 90 de
ani apar inea clericilor evrei. Nicolae Iorga scria c Antim venise pentru prima dat
n Bucuresti n 1680. (Iorga, Nicolae Istoria literaturii romne n secolul XVIII v. I,
Bucuresti, 1910, p. 419) Al i cercet tori scriu c el a copil rit n Moldova, a nv at
arta tiparului chiar la tipograIia de la Bucuresti, c l uzit de MitroIan episcopul de
Husi. (Mitropolitul Athanasie Mironescu Sfnta episcopie a eparhiei Rmnicului-
Noul Severin in trecut ,i acum , Bucuresti, 1906; Gh. En ceacu Craioveanu
Conaica sfant v. I, Bucuresti, 1866, p. 100). ValoriIicnd studiul episcopului
Melchisedec al Romanului, Gabriel Strempel (Antim Ivireanul n Analele
Academiei RSR, an 100 (1966), seria IV, v. XVI) scrie c Antim Ivireanul ar Ii
nv at tiparul la Bucuresti si la Iasi, pentru c de la Constantinopol ar Ii poposit la
Iasi, unde exista o tipograIie greceasc si unde ar Ii deprins limbile slavon si
romn . (Antim Ivireanul preaice f cut pe la pra:nice mari ae Antim Ivireanul,
mitropolitul Ungrovlahiei, 1709-1716 publicate de proIesorul I. Bianu cu noti e
biograIice de episcopul Melchisedec, Bucuresti, 1886, p. XV; Diaahiile inute in
mitropolia ae Bucure,ti ae Antim Ivireanul, mitropolitul Ungrovlahiei 1709-1716
publicate si corectate de Constantin Erbiceanu, cu noti e biograIice de episcopul
Melchisedec, Bucuresti, 1888, p. XX).
Cert este c la plecarea din Constantinopol Antim Iusese ini iat: auzise poate
de primele tip rituri gruzine, Alfabetul georgian cu rug ciuni si Dic ionarul
gruzin-italian, tip rite n 1629 la Roma de catolicul gruzin Nicoloz Ciolocasvili;
stia multe despre importan a artei tipograIice. Fusese trimis ntr-o ar care ,se aIla
prins n jocul diplomatic al marilor puteri europene, ndeosebi ale celor
nconjur toare ale c ror interese politice si religioase contradictorii se ncrucisau pe
teritoriul ei. (I. R mureanu, Antim Ivireanul, lupt tor pentru ortoaoxie n Biserica
Ortodox Romn , IXXXIV, 1956, nr. 8-9, p. 831)

Visul mplinit: carte sau lumin n limba romneasc
Dup Dosoftei, Mitropolitul Antim Ivireanul este cel care a contribuit decisiv
la generalizarea limbii romne Iolosite n Biseric prin Ceaslov slavo romn (1703),
Acatistul Maicii Domnului (1703), Molitvenic (Rmnic, 1706), Octoih romnesc (1712)
prima carte destinat stranei si scolii, Molitvenic (Targovi,te, 1713) si generalizarea
Liturghiei n limba romn n 1713.
n 1691, MitroIan devenit episcopul Buz ului, i las n grij lui Antim
tipograIia de la Bucuresti, transIernd utilaj tipograIic la Buz u. Asemenea
ncredere nu o putea ar ta un mester tipograI dect ucenicului s u. n 1691 Antim
tip reste lucrarea ,Inv turile lui Jasile Maceaoneanul c tre fiul s u, Leon,
semnat ieromonahul Antim, o traducere din greaca veche n neogreac de Hrisant
Notara. Hrisant Notara era nepotul Patriarhului Ierusalimului Dositei si Iusese
50
remarcat pentru capacit ile sale intelectuale de Brncoveanu care l transIormase
n preceptorul Iiilor s i. n 1693 Antim Ivireanul tip reste ,Evangheliarul
greco-romn (Biblie. N.T. Evanghelie (greca medie si romn ), Theion kai hieron
Evanghelion Helenovlahikon |...| SInt si dumnezeiasc Evanghelie Eleneask
si Rumneask |...|. (Bucuresti : SInta Mitropolie a Ungrovlahiei, 1693). [5]f),
lucrare avnd 372 de pagini, model de art tipograIic n care Antim tipograIul si
autorul epilogului se roag s i Iie iertate greselile de limb . Ia m n stirea Agapia
episcopul Melchisedec a g sit un manuscris intitulat ,Inv tura cre,tineasc a
ieromonahului Antim Ivireanul tipograful. n 1694 tip reste ,Psaltirea ce con ine
dedica ia c tre Constantin Brncoveanul sub Iorma celor 8 versuri la stema rii,
Iapt ce ilustreaz m sura evolu iei nsusirii limbii romne. Ia Bucuresti cartea
Iusese tip rit la ,tipograIia domneasc .
n 1694 a nceput str mutarea la Snagov, unde Antim a tip rit c r i n incinta
m n stirii ntre 1696-1702. Cu sprijinul lui Constantin Brncoveanu, Antim
reorganizeaz m n stirea si se dovedeste un excelent gospodar si organizator. n
1697 tip reste Sfanta ,i Dumne:eiasc Evanghelie : acum a aoua oar tip rit ,i
aiorthosit (*ilustrat ) mai cu mult nevoin / ae smeritul intru ermonahi Antim
Ivireanu, cu voia prea luminatului [...{ Io Constantin Joevoa, ,i cu porunca
purt toriului pravoslaviei prea sfin itul chir Theodosie Mitropolitul. Printre
de in tori romni ai lucr rii se num r : Biblioteca Academiei Romne, Bucuresti si
Iiliala Iasi; Filiala Arhivelor Statului, jud. Suceava; Parohia ,SI. Ioan Botez torul,
Sucevi a; Parohia ,SI. Nicolae, Iiteni; Parohia ,SI. Nicolae, Pojorta. n linistea
si singur tatea m n stirii Snagov Antim Ivireanul a organizat o scoal de tipograIi
ini iindu-i ca ucenici pe Mihail Isvanovici, Gheorghe Radovici si Dionisie Floru. n
1699 tip reste ,n TipograIia Domneasc n SInta M n stire Carte sau lumin : cu
arepte aoveairi ain Dogmele Besericii R s ritului / aescoperit ,i a,e:at ae prea
inv atul ieromonah Maxim Peloponesianul, tip rit ae Antim Ivireanul. Acum
intiiu tip rit pre limba Rumaneasc / cu porunca ,i toat cheltuiala a prea
Luminatului [...] domn Ioan Constantin B.B. Voevod (Snagov: 1699). Un exemplar
al acestei lucr ri e de inut de Muzeul Schei din Brasov. Tip reste Antologhion (n
greac medie) n 1697: Anthologhion tu holu eniaytu lian plusiotaton panton [...] /
Spoude men kai dapane tou [...] Kyr Galaktionos tou Vidale. (Snagov : n sfnta
M n stire a Intr rii Domnului , ae c tre Antim Ivireanul , 1697). [3] f., 935 p., 40
p.: ilustra ii, in quarto (22 x 16 cm.), 41 R. (23 x 13 cm.) n 1697 Antim Ivireanul
tip reste Egheiridion (greac medie) si Manual aespre cateva neaumeriri ,i solu ii,
sau aespre cercetarea ,i confirmarea catorva aogme necesare ale Bisericii [titlu
tradus] cu o prefa ae Constantin Cantacu:ino la ,M n stirea Intrarea Domnului.
Tipografia (Snagov). Aceasta era o traducere a lucr rii lui Imdri ki, Meletie
Grammatike Slavenskia Praviliae Svntabma / Dreapt alc tuire a gramaticii
slavone,ti. n prezent de in tor romn al lucr rii e Biblioteca Academiei Romne,
Bucuresti. n 1700 tip reste o Psaltire, lucrare n greaca medie intitulat Psalterion
tou Prophetou kai Basileos David pe care o semneaz ,Antim Ieromonah din Ivir,
1700. E Psaltirea Prorocului ,i Imp ratului Davia.
Numele ucenicilor tipografi ai lui Antim Ivireanul apar pe lucr ri ncepnd
din 1699: Bucoavn lucrare tip rit n romn la Alba Iulia n 1699, cu titlul
51
complet Bucoavn ce are intru sine aeprinaerea inv turii copiilor la carte ,i
simbolul creain ei cre,tinesci / intocmit ,i tip rit ae Mihai I,tanovici / Acum
nti ntr-acesta chip tocmit , ,i tip rit . (B lgrad : n SInta Mitropolie: Mihai
Istanovici, 1699). |33| I. : ilustra ii ).
O alt tip ritur , Inv turi cre,tine,ti apare n romn la Snagov n 1700 si
se intituleaz Inv turi cre,tine,ti foarte de folos. E tip rit de Gheorghe Radovici.
Devenit egumen al m n stirii Snagov n 1696, din 1701 Antim Ivireanul e
nevoit s se mute la Bucuresti, desi Iormal r mne egumen al m n stirii pn n
1704; P r sit de Antim n 1702 tipograIia de la Snagov si nceteaz activitatea,
iar n 1705 se desIiin eaz . Ia Bucuresti n perioada 1701-1705 Antim Ivireanul
tip reste cincisprezece c r i: unsprezece grecesti, dou romnesti, una greco-arab
si dou cu dedica ii de cte patru versuri (dou n greac si dou n latin ). Prin
intermediul c r ilor grecesti, ortodoxismul se putea ap ra de atacurile catolice si
calvine. Dup ce episcopul Ilarion al Rmnicului Iusese judecat pentru nc lcarea
canoanelor Bisericii din cauza simpatiei sale pentru catolici, la 16 martie 1705, cu
nvoirea domnitorului si cu cea a mitropolitului rii, Teodosie, Antim Ivireanul
ajunge arhiereu la Episcopia de la Rmnicul Vlcea unde va r mne ntre 1705 si
1708. Aici nIiin eaz tipograIia de la Rmnicu Vlcea n incinta Episcopiei si
tip reste zece c r i ilustrate cu gravuri, Irontispicii, majuscule, viniete lucrate n
xilogravur , c r i care ajung si n Maramures. n 1705 tip reste Inv tur pe scurt
pentru taina poc in ei carte n care apare elogiul lecturii pe care o pre uia att de
mult: ,pentru c nu iubim s cetim si s nv m carte... C omul carele nu stie
carte ca s citeasc , s aseam n cu dobitoacele cele necuvnt re e care nu stiu ce
fac de vreme ce n-au minte; s asamin orbilor, pentru c precum orbul nev znd
lumina soarelui nu stie unde merge nici ce iaste naintea lui.
Dup 1706 se ocup mai mult de traduceri. n 1708 Teodosie, mitropolitul
rii Romnesti las cu limb de moarte ca Antim s Iie succesorul s u la scaunul
mitropolitan. (N. Serb nescu Mitropolitul Teodosie al rii Romane,ti n Studii
teologice, IV, 1952). E ales prin vot de Sinodul Patriarhiei Ecumenice. Sunt de
acord cu alegerea sa Constantin Brncoveanu, Cantacuzinii, Gherasim Palladas
Patriarhul Alexandriei si Hrisant Notaras Patriarhul Ierusalimului.
n 1710 ca mitropolit al Ungrovlahiei tip reste Inv tur bisericeasc , o carte
ce urma s Iie d ruit preo ilor si care a cunoscut nc trei edi ii ulterioare n 1714 n
TipograIia V c restilor, n 1774 si 1775. Ia Trgoviste n 1714 mpreun cu
Gheorghe Radovici tip reste Capete ae porunc , o carte cu o deosebit valoare
juridic si literar ce cuprinde dispozi ii canonice si de drept laic reIeritoare la
legisla ia matrimonial , ce valoriIic si sintetizeaz prevederile din Pravila de la
Govora (1640), Cartea romaneasc ae inv tur (Ia,i, 1643) si ndreptarea legii
(Targovi,te, 1652). Aceasta reprezint una dintre cele dinti lucr ri juridice aplicate
n secolele al XVIII-lea si al XIX-lea n Moldova si ara Romneasc . n 1715
tip reste la Bucuresti Sfaturi cre,tine politice n greceste, n versuri, carte destinat
lui SteIan Cantacuzino.
Didahiile editate ntre 1886-1915, p streaz discursul n limba romn a lui
Antim Ivireanul Aceasta o am zis cnd m-am f cut mitropolit, o cuvntare demn ,
Ierm , deschis si I r echivoc. n 1709 Antim Ivireanul mut tiparni a de la Rmnic
52
la Trgoviste unde tip reste Carte ae peste tot anul inchinat prea sfin itului
arhiepiscop al Constantinopolelui Roma nou ,i patriarh ecumenic Atanasie.
Vahtang al VI-lea, prin ul Cartliei s-a adresat lui Hrisant Notara, Patriarhul
Ierusalimului pentru nIiin area unei tipograIii la Tbilisi. Patriarhul i-a scris lui
Constantin Brncoveanu, care l-a desemnat pe Antim Ivireanu cu rezolvarea
problemei. Ucenicul lui Antim, Mihail SteIanovici pleac n 1707 spre Cartli.
Utilajul tipograIic Iusese conIec ionat n ara Romneasc , ca si cel de la Alep
(Siria). Calitatea excep ional a literelor gruzine, probabil desenate si conIec ionate
de Antim l-au mul umit pe Vahtang al VI-lea. Evanghelia de la Tbilisi din 1709
a Iost tip rit de Mihail SteI nescu (Istvanovici, SteIanvili, SteIanidze). Drept
mul umire prin ul georgian a trimis dou exemplare ale c r ii napoi n ara
Romneasc . TipograIia de la Tbilisi a Iunc ionat pn n 1722, cnd a Iost distrus
la o invazie turceasc .
ntre manuscrisele lui Antim Ivireanul tip rite ulterior se num r si Chipurile
Jechiului ,i Noului Testament, cel mai vechi manuscris numit si ,Radoslovie, pe
care o d ruim domnului rii Romnesti, Constantin Brncoveanu, la Trgoviste,
n iulie 1709, un codice cu 22 de Iile aIlat la Kiev, (publicat de G. Strempel Un
cronograf ilustrat atribuit mitropolitului Antim Ivireanul n Romanoslavica XIII
(1966), p. 309-353), Istoria rii Romane,ti, manuscris aflat la Biblioteca
Academiei Romne. si A,e: mantul m n stirii Antim, ultima oper realizat de
mitropolit, considerat testamentul s u, ce cuprinde 35 de Ioi dintre care 31 sunt
scrise de Nicola preotul. n aceast lucrare apare emblema mitropolitului cu melcul
de argint purtnd ntre coarne steaua cu sase col uri, cu mijlocul perIorat
considerat n heraldic Pecetea lui Solomon si ini ialele AIMU, adic ,Antim
Ivireanul Mitropolitul Ungrovlahiei.
n cei 56 de ani de via , din cele saizeci si patru de c r i tip rite, treizeci erau
grecesti, dou zeci si patru romnesti, o carte n slavon , dou c r i greco-arabe, o
carte greco-romn si o carte n trei limbi: greac , slavon si romn . Dintre
acestea saptesprezece c r i au Iost tip rite pentru prima dat , opt au Iost retip rite,
patru c r i erau propriile sale lucr ri, zece c r i au preIe e scrise de el nsusi, cinci
con in versuri, sase au note de iertare pentru eventualele greseli, iar sase sunt
traduse de el din greceste.

Din culise
Constantin Brncoveanu ncheiase un tratat secret de alian militar cu
Petru cel Mare, oferindu-se s l ajute cu aprovizionarea armatei n caz de r zboi.
Ia 22 decembrie 1710 Turcia a declarat r zboi Rusiei, dar Brncoveanu si-a p strat
o atitudine prudent , asteptnd rezultatul b t liei de la St nilesti, pe care o socotea
sortit esecului. Mitropolitul Antim Ivireanul a stiut despre orientarea pro-rus , a
militat si el pentru alian a cu Rusia si i-a adunat n jurul s u pe to i boierii, n Irunte
cu Toma Cantacuzino care nu erau de acord cu pruden a lui Brncoveanu. Acestia
au trecut n cele din urm n Moldova si s-au unit cu armata rus . Desi i cunostea
inten iile, mitropolitul nu-l d duse n vileag domnului, pe cel care i se spovedise si
pe care spiritual l ndrumase. Toma Cantacuzino era v rul domnitorului, iar turcii
53
au n eles c Brncoveanu nu era str in de toate acestea. Ia 11 ianuarie 1712
MitroIan de Nisa, duhovnicul lui Brncoveanu l someaz pe mitropolitul Antim s
demisioneze, acuzndu-l c l-a ndemnat pe Toma Cantacuzino s treac de partea
rusilor. Pe 13 ianuarie 1712 mitropolitul Antim scrie scrisoarea de ap rare adresat
lui Brncoveanu. Pe 3 Iebruarie 1712 revine cu o alt scrisoare demn si plin de
am r ciune. Brncoveanu l iart , dar niciodat cei doi nu au mai comunicat la fel
de bine ca nainte.
nainte de a ajunge la cea mai nalt demnitate monastic din ara Romneasc ,
despre Antim Ivireanul se stia c e un tipograI c rturar, ale c rui n zuin e s-au
suprapus perfect peste cele ale patriei sale adoptive, gra ie determin rii antiotomane.
Situat n Iruntea valorilor culturale brncovenesti, Antim trebuie s Ii Iost un om
Ioarte harnic de vreme ce toat lumea i aprecia talentele literare, de traduc tor, de
editor, de caligraf, de xilograf, de sculptor, de zugrav, de jurist si de miniaturist.
Originar dintr-o ar cu un destin asem n tor rii Romnesti, care n veacurile
al XIV-lea si al XV-lea Iusese invadat de opt ori de Timur Ienk, care Iusese
divizat n trei principate Caheti, Cartli n est si Imereti n vest, n secolul al XVI-lea,
Gruzia devenise teatrul de r zboi al Turciei si al Iranului. Adolescen a lui Antim
trebuie s Ii Iost marcat de amintirea permanentelor lupte, de discordiile dintre
feudali care n vrajba lor i chemau n ajutor pe turci, de r scoale, de epidemii si de
bande de vnz tori de oameni (n special rani) dusi n aIara grani elor rii.
Din a doua jum tate a veacului al XIV-lea Mitropolia Ungrovlahiei era o
provincie ecleziastic a Patriarhiei din Constantinopol (Elian, Al. Leg turile
mitropoliei Ungrovlahiei cu patriarhia ae la Constantinopol ,i cu celelalte biserici
ortodoxe n Biserica Ortoaox Roman , LXXVII (1959), nr. 7-10).
Ajuns n patria sa adoptiv , Antim Ivireanul nu si-a uitat niciodat originea si
misiunea de om al c r ii. n cartea tip rit n arab Antim isc leste cu numele de
Gurdji adic georgian. n scrisoarea din 13 I 1712 adresat lui Constantin Brncoveanu
Antim scrie ,eu sunt str in de ara asta si nu se c dea s Iiu mitropolitul rii.
Antim Ivireanul mitropolitul Ungrovlahiei, lupt mpotriva propagandei
catolice si este intransigent n privin a amestecului patriarhilor greci n via a
Bisericii si cea laic din ara Romneasc . Hrisant Notara care lucrase mpreun
cu Antim ca tipograI la Bucuresti nainte de 1707, Iiind un Ioarte bun traduc tor n
greaca medie ajunsese Patriarh. Hrisant Notara era deja n 1692 ca arhimandrit.
ntors la Constantinopol, a fost numit n 1702 mitropolit de Cezareea, n Palestina
si la 8 Iebruarie 1707, va succeda unchiului s u Dositei, ca patriarh al Ierusalimului.
El va publica n 1712 la Bucuresti Cuvant aespre preo ie si la Trgoviste, n 1716,
Demnit ile biserice,ti. Mai public , ntre altele, o istorie ,i aescriere a Sfantului
P mant ,i Ora,ului Sfant al Ierusalimului (Vene ia, 1728, sub ngrijirea lui
Bortoli). Aici Iigureaz o hart a Ierusalimului si planul SIntului Mormnt. Este
interesant de men ionat c autorul c r ii este numit ,patriarh al Ierusalimului, dar
inscrip iile de pe hart si plan men ioneaz c revizia si notele n greceste apar in
lui Hrysanthos Notaras, ,preot si arhimandrit al Foarte SIntului Scaun patriarhal si
apostolic de la Ierusalim, ceea ce ne Iace s credem c este vorba de o lucrare
cartograIic realizat de el, anterior, la Padova, pe cnd era doar arhimandrit.
Delegat de nalta Poart s medieze tratativele de mp care cu rusii care intraser
54
cu trupele n Moldova, Hrisant Notara era un personaj util, (Albala Radu, Antim
Ivireanul ,i vremea sa, Editura Tineretului, Bucuresti, 1962, p. 86) cu care
mitropolitul Ungrovlahiei nu avea ra iuni diplomatice s intre n conIlict, chiar
dac nu permitea grecilor controlul asupra averilor m n stiresti. n scrisoarea din
16 decembrie 1710 c tre Patriarhul Ierusalimului Hrisant Notara, mitropolitul
Antim pomeneste despre ,motivele unei grele nemul umiri ce dureaz de mult
vreme. Hrisant Notara inten iona s ridice scaunul s u mai presus dect cel al
Constantinopolului si pentru aceasta avea nevoie de Ionduri. Antim i se adreseaz
la 26 decembrie 1710 si Patriarhului Constantinopolelui Atanasie, c ruia i
vorbeste despre ndr zneala lui Hrisant, ntrebndu-l ironic dac a renun at cumva
la drepturile sale. Cum mitropolitul Ungrovlahiei nu era Ghedeon, mitropolitul
Moldovei, care a permis grecilor controlul asupra averilor m n stiresti, mitropolitul
Antim rupe rela iile cu Hrisant Notara. n 1712, cnd era gata s si piard scaunul
mitropolitan, mitropolitul Antim i scrie din nou Patriarhului Ierusalimului, contnd
pe ajutorul s u si men ionnd Iaptul c stia despre nepl cerile din partea dusmanilor
eparhiei Ierusalimului.
Din coresponden a mitropolitului Ungrovlahiei cu Patriarhul Ierusalimului,
Hrisant Notara reiese c n 1712 Antim i promisese Patriarhului instalarea unei
tipografii la Constantinopol, tocmai pentru c era nevoie de acest lucru: ,n ceea ce
priveste tiparul pe care ni-l ceri, deocamdat e imposibil, deoarece e deIect, stricat,
dar dac Dumnezeu i va da s n tate ucenicului nostru Mihail, ceea ce am promis m
voi ine de cuvnt, el singur se va gr bi s v Iac rost, cu cheltuiala noastr , ceea ce
am promis Fericirii Voastre, s nu v ndoi i. (Documente privitoare la istoria
romnilor vol. XIV, Colec ia Hurmuzaki: Scrisoarea din 15 XI 1712 a lui Antim,
mitropolitul Munteniei c tre Patriarhul Ierusalimului, Hrisant Notara, despre vechiul
conIlict si tipograIia care urma s Iie ntemeiat la Constantinopol). Antim i
promisese lui Hrisant Notara tipograIia greceasc de la Trgoviste, pentru a avea la
ndemn mijlocul de a lupta mpotriva papistasilor. ntr-o scrisoare, Notara l anun a
pe Antim c i trimite de la Constantinopol un ucenic pe care s -l nve e arta
tipograIiei. l inIormeaz de asemenea c Mihai Istvanovici, ajuns la Constantinopol
venind din Iviria, a plecat n Olanda s se specializeze. n sIrsit, din aceeasi
scrisoare se vede c Antim a mutat tipograIia de la Trgoviste la Bucuresti si c el
conducea si o turn torie de litere. S nu uit m c si capitala Iusese str mutat de la
Trgoviste la Bucuresti n 1698 de c tre Constantin Brncoveanu.
Fusese binecuvntat, c ci ap rat de scutul c lug resc, c l uzit de lumina c r ii,
reusise s Iie util oamenilor importan i ai vremii, care nutreau gnduri de libertate
pentru popoarele lor, I cnd ceea ce i pl cea cel mai mult: carte sau lumin .

Arhive de cuvinte: interpretare heraldic a versurilor la blazonul
mitropolitului Antim
,Testamentul lui Antim Ivireanul scris dup conIlictul cu domnitorul
Constantin Brncoveanu si dup redactarea celor dou scrisori din 13 ianuarie si
3 Iebruarie 1712 a Iost redactat la 24 aprilie 1713, an n care a nceput s Iie zidit
m n stirea ce se va numi mai trziu Antim, cu hramul tuturor sIin ilor si care a Iost
55
ncheiat n 1715. Acest testament a Iost copiat dup 15 martie 1716, iar titlul
complet este Inv turi pentru a,e: mantul cinstitei m n stiri a tuturor sfin ilor,
aaic capete 32 intre carele s cuprina toat chiverniseala m n stirii ,i ranauiala
milelor ce s-au hot rat s se fac pre an la s raci, ,i la lipsi i ae venitul casei. Acum
ntr-acela,i chip a,e:at in :ilele prealuminatului ,i inv atului aomn Ion Constantin
Brncoveanu Basarab Voievod, de noi smeritul mitropolit al Ungrovlahiei, Antim
Ivireanul, ctitorul, La leat 7221, aprilie 24, n care s-au nceput zidirea besearecii.
Om de carte,
deprins cu meste-
sugul heraldic, arta
de a pune cuvintele
n desene care s
vorbeasc ochiului
ini iat, mitropolitul
Antim Ivireanul a
plasat n aceast
lucrare un desen
sugestiv, asem -
n tor unei gravuri,
despre care s-a
scris c reprezint
Blazonul mitro-
politului Antim
Ivireanul. Numai
c no iunea de bla-
zon are un sens
diferit: BLAZON,
blazoane, s.n. An-
samblu de elemente
conven ionale care
constituie emblema unui stat, a unei provincii, a unui oras, a unei Iamilii nobile, a
unei bresle etc.; armoarii. - Din fr. blason. (DEX98) Ea are sinonime diverse:
BLAZ'ON s. armoarii (pl.), emblem , stem , (nv.) arm turi (pl.), herb, marc ,
pav z , scut. (~ul unei case princiare.); BLAZ//'ON ~o'ane n. 1) Semn simbolic
al unui stat sau al unui oras (zugr vit pe drapele, monede etc.); stem ; herb.
2) Marc de noble e a unei Iamilii sau a unei dinastii; stem ; herb. /Ir. blason.
Dac blazonul era utilizat n special pe cmpurile de lupt din Evul Mediu, ca
mijloc de recunoastere nonverbal a adversarului de la mari distan e, ce caut el
ntr-o carte de nv tur destinat ntemeierii unei m n stiri si mai ales de ce
aceast carte a Iost supranumit ,testament?
Imaginea realizat de caligraIul ini iat n tainele gravurii nI iseaz un ,melc
de argint simbol al labirinticei c ut ri umane a adev rului sau poate chiar al Iiin ei
umane, ap rat de cochilie, asem nat cu viermii sau omida, cum scrie DosoItei n
a sa romneasc versiune a Psalmului 21 din Psaltirea n versuri:

56
,Dar eu ce sunt, Dumnez u sIinte?
C om nu sunt, s m iei aminte,
Ce-s vierme, si I r de treab ,
Ca omida ceea ce-i slab .
(Dosoftei, Psaltirea n versuri, Editura Iitera, Chisin u, 1998, p. 53)
Acesta se aIl plasat la intersec ia diagonalelor imaginilor a cel pu in dou
oglinzi (una rotund reprezentnd timpul si alta p trat simboliznd spa iul,
p mntul, ,oprirea sau clipa smuls , ,ideea de stagnare, de solidiIicare; ba chiar de
stabilizare n perIec ie: va Ii cazul Ierusalimului ceresc. n timp ce miscarea usoar
este circular , rotunjit , oprirea, stabilitatea se asociaz cu Iigurile col uroase, cu
liniile contrastante si sacadate. Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dic ionar ae
simboluri, volumul 3 P-Z, Editura Artemis, Bucuresti, 1995, p. 50) care se suprapun,
ca visul ntr-un vis povestit de imagini, ,mise en abme. Aceast imagine era
destinat ochiului ini iat al oamenilor c r ii, c ci n paginile care o nso eau exista pe
verso schi a n peni a bisericii cu hramul tuturor sIin ilor, numit mai trziu Antim.
Erau obliga iile pe care cei care urmau s se ngrijeasc de m n stirea Antim le
aveau ,ca s aib si s racii oricare ajutoriu si mngiere. ntre poemele crestine cu
teme isihaste Virgil Maxim dezv luie poezia unei metaIore vizuale n:

Taina melcului
Preotului Agaton Teodorescu
- Tu, melcule, I ptur prea ciudat
ce por i cu tine-n lume locuin
de mult vreau sa te-ntreb : de ce-a fost
dat ,
de Dumnezeu, att de grea sentin
s duci t cnd cu tine orisiunde
chilia purt toare de osnde !.
- O, tinere, ce bucurie-mi faci
c ci multa vreme poate-acum s Iie
de cnd astept ca si tu s te-mpaci
Cu Dumnezeu n sfnta ta chilie.
S pot vorbi, un lucru-nti i cer
s - i Iaci o cruce, gndu-avnd spre cer
!
Tu vezi I ptura mea neputincioas
care sfioas luneca prin Ioi
si lacrimile-n cale si revars
un drum I cnd din ele, pentru voi,
cei care nici acum nu vrea i s sti i
c n Hristos a i Iost mpodobi i.
O, daca-ai sti ct as dori s zbor
s sorb naltul cerului albastru.
Dar nu-s nici ciocrlie, nici cocor
si doar cu gndul m ridic spre Astru
C ci singur numai din toat zidirea
Privirea pot n mine s o-ntorc
si minte-atunci e una cu sim irea
n cntecul cel sfnt pe care-l torc
i-n torsul cntecului meu frumos
ia chip Lumina lui Iisus Hristos !
Asa si tu n sInta ta chilie
privirea po i n inima sa-ntorci
si lacrima-n smerita-bucurie
s-o versi pe drumul-crucii, ;a Hristos
deci nu e purt toare de osnde
chilia despre care ti-am vorbit
Eu, doar simbol sunt care duc oriunde
pe Dumnezeu n trup s l sluit .
si - Acel ce-ti sta jertfit pe-altarul mintii
sa-ti fie hrana-n inima, Credin ii.
Iar eu,
pe melc l-am pus sa-ti spun ie
ce-nseamn -n rug ciune ISIHIE !.
57
Poetul, medicul si eseistul american Oliver Wendell Holmes g sea o alt
explica ie vizual a melcului, de Iapt un nautil, gen de animale cefalopode cu
cochilia extern spiralat , o specie de molusc din m rile calde, cu corpul nchis
ntr-o scoic mp r it n mai multe compartimente (lat. Nautilus pompilius), copil
al minunatei m ri, suIlet creator cu voca ia de a zidi por ile trecutului si de a le
deschide pe cele ale templelor aflate pe spirala viitorului:

The Chambered Nautilus
Year after year beheld the silent toil
That spread his lustrous coil;
Still, as the spiral grew,
He left the past years dwelling for the
new,
Stole with soft step its shining archway
through,
Built up its idle door,
Stretched in his last-found home, and
knew the old no more.
Thanks for the heavenly message
brought by thee,
Child of the wandering sea,
Cast from her lap forlorn!
>From thy dead lips a clearer note is
born
Than ever Triton blew from wreathed
horn!
While on mine ear it rings,
Through the deep caves of thought I
hear a voice that sings:
Build thee more stately mansions, O my
soul!
As the swift seasons roll!
Leave thy low-vaulted past!
Let each new temple, nobler than the
last,
Shut thee from heaven with a dome
more vast,
Till thou at length art free,
Leaving thine outgrown shell by lifes
unresting sea!

Erudit gravor, tipograf talentat Antim Ivireanul a fost un deschiz tor de
drumuri n privin a reprezent rii culorilor prin intermediul tiparului, care la vremea
respectiv era de cele mai multe ori monocrom. Dac ar Ii s inem seama de
conven ia culorilor din heraldica timpului, culoarea era dat blazoanelor prin
intermediul ,tincturilor, dou dintre acestea sunt metale aur sau argint iar restul
culori propriu-zise. Aceste culori au n heraldic propria lor terminologie. ,azur
albastru, rosu, negru, verde, purpuriu, portocaliu si culoarea sngelui. Ultimele
dou sunt neobisnuite. Un obiect reprezentat n culorile sale naturale se spune c e
corect, just. Cnd culorile sunt absente tincturile sunt reprezentate de puncte si de
linii n alb si negru. Aurul se distinge prin reprezentarea sub Iorma unor puncte mici
acoperind Iragmentul respectiv; argintul e reprezentat l snd spa iul alb; albastrul e
reprezentat prin intermediul liniilor orizontale; rosul prin linii perpendiculare;
negrul prin linii perpendiculare si orizontale intersectndu-se; verdele prin linii
diagonale care porneau c tre baza din stnga; purpuriul prin linii care pornesc din
stnga sus si continu spre baza din dreapta. (The Probert Encyclopaedia of Heraldry
http://www.probertencyclopaedia.com/U_HERALDRY.HTM consultat: 21 02 2008)
Melcul de argint ncadrat de forma unui scut renascentist are coarnele ntinse,
atingnd cu ele o stea alb , cu sase col uri, conturat clar de peni si cu mijlocul
umbrit. Aceasta seam n cu urma l sat pe suport de un alt simbol binecunoscut de
58
heraldic supranumit sigiliul lui Solomon (Julien Behaeghel Simboluri ,i ini iere
masonic Hiram in labirint, Editura Iibripress, Bucuresti, 2006, p. 157). Aceast
Iigur este considerat ,o adev rat sum a cunostin elor din
gndirea hermetic ce nglobeaz ,ansamblul de elemente din
univers si ,cele sapte metale de baz , deci totalitatea metalelor, la
care se adaug si cele sapte planete, rezumnd totalitatea cerului.
(Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dic ionar ae simboluri, volumul
3 P-Z, Editura Artemis, Bucuresti, 1995, p.63) n unele interpret ri
acest simbol reprezint ntrep trunderea spiritului cu materia, calea
de la ,imperIect la perIect, visul dintotdeauna al savan ilor si al
filosofilor. (Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dic ionar ae simboluri, volumul 3 P-Z,
Editura Artemis, Bucuresti, 1995, p.64) SI. Simeon Noul Teolog compar divi-
nitatea cu o stea n Inv tura unit cu Teologia, aespre lucr rile iubirii sau aespre
lumina sfntului duh din Imnuri aespre iubirea aivin :
,Si cunoastem nc Ia a Ta mai Irumoas dect toate.
Aceasta e soare nep truns celor nal i n cele dumnezeiesti.
Ea e o stea pururea lumin toare pentru cei ce n-o cuprind.
Ea se opune ntrist rii, ea alung dusm nia
si Iace s dispar cu totul pizma Satanei.
Ea topeste de la nceput si sl beste cur ind
si alung gndurile si opreste misc rile lor.
Ea nva pe om s se ascund si s se smereasc
si nu-l las s se reverse, nici s se piard n vis ri.
Ea ar tndu-se str lucitor, dep rteaz lumea
si aduce uitarea tuturor lucrurilor urte ale vie ii
Ea hr neste mult si vindec setea
si d ruieste putere celor ce se ostenesc pentru bine.
Ea stinge mania si Iierbin eala inimii
si nu las pe om s se mnie sau s se tulbure.
Cnd pleac , e urm rit de cei r ni i de ea
si e c utat cu mult iubire, din inim .
Scutul renascentist e aIrontat lateral de dou ramuri de acant si, n partea
superioar , de simbolul crjei mitropolitane (n partea dreapt ), nsemn al puterii
spirituale, care are la extremitatea superioar ,doi serpi aIronta i ,purtnd la o
treime din n l ime o pies textil ncre it n jurul unui inel (Ir. crosse d`evque, it.
Pastorale, germ. BischoIsstab, engl. crozier, pastoral staII) sin. cros , mai rar
folosit. (Mircea Popescu, Dic ionar ae art forme tehnici, stiluri artistice, vol I,
Editura Meridiane, Bucuresti, 1995, p. 112) si de simbolul heraldic intitulat
,toiagul pelerinului. Dac ,stnga e direc ia InIenului, dreapta cea a Paradisului ,
c ci ,n tradi ia crestin occidental , dreapta are un sens activ, n timp ce stnga
este pasiv . De aceea dreapta va semniIica viitorul, iar stnga trecutul, pe care omul
nu l poate controla. (Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dic ionar ae simboluri,
volumul 3 P-Z, Editura Artemis, Bucuresti, 1995, p.464 si 467). n elesul heraldic
Sigiliul lui
Solomon
59
al acestei compozi ii nI iseaz plastic destinul de excep ie al creatorului s u, un
pelerin str in n lumea pe care a ajuns s o ghideze spiritual.
n heraldica medieval sacralitatea era
simbolizat de un acoper mnt special al capului
luminat: o p l rie de cardinal era ntotdeauna
rosie si avea ciucuri care atrnau mpletite din
cinci Iire. Ea Iusese instituit de Papa Inocen iu
al IV-lea la Conciliul de la Lyon n 1245.
Arhiepiscopii si episcopii continentali (n special
cei Irancezi) purtau p l rii verzi de aceeasi
Iorm deasupra mitrelor lor, primii cu cinci rnduri de ciucuri si cei din urm cu
patru rnduri de ciucuri. O p l rie neagr de aceeasi Iorm , cu trei rnduri de ciucuri
apar inea aba ilor. Protonotarii Ioloseau o p l rie similar cu dou rnduri de ciucuri.
O p l rie neagr cu un ciucure de Iiecare parte apar inea tuturor celorlal i clerici.
(A Glossary oI Terms Used in Heraldy by James Parker) Melcul care ,cnt si care
,laud divinitatea suprem este umbrit de acest simbol suspendat n abis: o p l rie
ecleziastic neagr cu marginile borurilor rosii cu ciucuri,
simboliznd cupola cerului de care, de asemenea suspendat , apare
legat o mitr , un acoper mnt al capului de Iorm sIeric sau
conic , bogat ornamentat, purtat mai ales de arhierei n timpul
slujbei religioase sau un Iel de coroan purtat de regi, de mp ra i
avnd Iorm special prezent si la vechile popoare orientale.
Mitra din compozi ia plastic metaIoric a lui Antim Ivireanul are
cruce. Nodurile inversate ale snururilor p l riei ecleziastice sunt si
ele simboluri heraldice ale eternit ii. De culoare purpurie, snururile se termin n
ciucuri, ce combin auriul si purpuriul.
Cunosc tor al timbrelor ecleziastice apusene si al simbolului p l riei
ecleziastice cu ciucuri nc din tinere e, poate din vremea n care lucrase ca
traduc tor al Patriarhului Ierusalimului, Antim Ivireanul, gravorul, si deseneaz
singur timbrul ecleziastic, nlocuind mitra papal catolic , alc tuit din ,dou
triunghiuri ale c ror baze se unesc, Iormnd circumIerin a capului cu mitra
patriarhal ortodox , de Iorma ,unei semisIere combinate cu un cilindru scund
(coord. M. Popescu, Dic ionar ae art , vol. I A-M, Editura Meridiane, Bucuresti,
1995, p. 287)
Rama p tratului este ornat cu ghirlanda de trandafiri, simboluri ale
perIec iunii. ,n iconograIia crestin , trandaIirul este Iie potirul n care a picurat
sngele lui Hristos, Iie o transIigurare a pic turilor de snge, Iie simbolul r nilor lui
Hristos. ntr-un simbol rozacrucian apar cinci trandaIiri, unul n centru si cte unul
pe Iiecare bra al Crucii. Aceste imagini evoc Iie Graalul, Iie roua cereasc a
Mntuirii. Si dac tot am pomenit de rozacrucieni, se cuvine s amintim c
emblema lor nI iseaz un trandaIir asezat n centrul Crucii, adic n dreptul inimii
lui Hristos al SIintei Inimi. Este vorba de acelasi simbol din Divina comedie, care
la rndu-i evoc trandaIirul mistic din litaniile crestine, simbolul SIintei Fecioare,
sau de acelasi simbol ca si n Romanul trandafirului. Angelius Silesius spune c
trandafirul sau roza este imaginea sufletului ori a lui Hristos care-si pune pecetea
Timbru
ecleziastic
P l rii eclesiastice cu ciucuri
60
pe sufletul omului. (Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dic ionar ae simboluri,
volumul 3 P-Z, Editura Artemis, Bucuresti, 1995, p. 176)
Melcul de argint, simbol heraldic rar ntlnit n vremea
lui Antim Ivireanul se mai ntlneste, mai trziu n pozi ie
orizontal ca emblem a lui Percy Bysshe Shelley (poate din
cauza asem n rii n limba englez a termenilor snail* shell),
emblema poetului englez fiind un melc de argint conturat cu
negru, cu o cochilie alc tuit din trei volute.
Si pentru c centrul de interes al compozi iei plastice se suprapune cu cel
literar, versurile sau motto-ul care o acompaniaz , aIlat la baza emblemei, i
devoaleaz sensurile:
,Toat suIlarea, zice prorocul,
Cnte pre Domnul peste tot locul.
Si melcul, nc , coarne nal ,
Ca s -l l ud m, pre to i ne-nva .



Emblema lui Percy
Bysshe Shelley
61
160 de ani de la Revolu ia din 1848

815 681(7 DE ANDREI MURE$ANU $I
DISCURSUL DIN CATEDRALA BLAJULUI DE SIMION B RNU IU

Prof. univ. dr. Ion BUZA$I
Universitatea 1 Decembrie, Alba-Iulia

AN ECHO BY ANDREI MURE$ANU AND
THE DISCOURSE FROM BLAJ CATHEDRAL BY SIMION B RNU IU
SUMMARY
Un r sunet (An echo) by Andrei Muresanu and Discursul din catedrala
Blajului (The discourse from Blajs cathedral) by Simion Barnutiu have the
character of a proclamation, of a statement, obviously through the frequency
of the rhetoric means used, through the multitude of imperatives or
conjunctives, but also through the presence of some social imperatives
solemnly uttered as an oath. In Andrei Muresanu: But us with our souls
filled by the saint liberty/We swear to unite hands and be forever brothers.
In Simion Barnutiu: The assembly should swear in the name of the entire
nation that will never give up nationality, but it will forever protect it with
united forces from all the enemies and dangers, with united forces will fight
for its life, its honor, culture and happiness from now on.

Ca si Andrei Muresanu, Simion B rnu iu si datoreaz celebritatea literar
unei singure opere: Discursul rostit n 2 mai n Catedrala Blajului, si cunoscut sub
numele Discursul de la Blaj sau Discursul din Catedrala Blajului, sintez a puterii
de expresie b rnu iene si pagin antologic a oratoriei romnesti.
Timbrul de alarm , comun ambelor opere, este imprimat de circumstan ele
istorice care au ocazionat producerea lor: sunt scrise (sau rostite) ntr-un moment
de cump n , ntr-un moment decisiv din istoria neamului.
Exordiul discursului b rnu ian aminteste prin idee si vocabular prima stroI a
R sunetului: Ir mnt rile anului1848 au aprins dorul de libertate al popoarelor,
trezindu-le dintr-o letargie care ar Ii putut deveni Iatal ns si existen ei lor ca
na iune, dac nu era curmat : ,Ce judeca i, Ira ilor? au dac presim esc rndunelele
apropierea verii si a iernii, si animalele Iurtuna cea grea, si dac unii oameni si
spun mai nainte chiar si ora mor ii, o na ie ntreag s nu simt pericolul ce i se
amenin , un popor ntreg s stea nemiscat ca piatra cnd i bate ora Iericirii si s
tac ca un surd si mut cnd i se trage clopotul de moarte.
1

Apelul energic la trezirea constiin ei na ionale este dublat n ambele opere de
invoca ia virtu ilor str bune pentru dinamizarea energiilor revolu ionare ale contem-
poranilor. Cu un pronun at caracter polemic, Discursul lui Simion B rnu iu este o
str lucit ap rare a cauzei na ionale, argumentat printr-o lung si documentat

1
Cornelia Bodea, 1848 la romni. O istorie n date ,i m rturii, vol. I., Editura Stiin iIic
si Enciclopedic , Bucuresti, 1982, p. 446 (Toate citatele sunt preluate din aceast edi ie).
62
incursiune n istoria Transilvaniei. Pentru ,desteptarea na iunii romne, poetul c uta
ndemnuri n evocarea trecutului istoric, n exprimarea mndriei etnice, produs ca la
reprezenta ii Scolii Ardelene de constiin a originii nobile, romane:

,Acum ori nicioaat , s a m aove:i la lume,
C -n aste mni mai curge un snge de roman,
Si c -n a noastre piepturi p str m cu fal -un nume,
Triumf tor in lupte, un nume ae Traian.

O invoca ie asem n toare g sim la B rnu iu cnd vorbeste despre menirea
na iunii celei dinti ... pe care ne-au asezat aci Traian, ca s custodim nemoart
gloria numelui roman.
B rnu iu Iace s r sune n cuvintele lui glasul str mosilor care din adncul
mormintelor cer str nepo ilor s Iie la n l imea vremurilor str bune: ,Fiilor! Noi
nc am Iost nu o dat n mprejur ri grele, cum sunte i voi ast zi...ne-am luptat ca
romni pentru p mntul si numele nostru, ca s vi-l l s m vou dimpreun cu
limba noastr cea dulce, ca cerul sub care s-a n scut.
2
Pericolul r pirii limbii este
o tem comun a scriitorilor pasoptisti transilvani, cu prelungiri n lirica lui Cosbuc,
Goga si Aron Cotrus. Dar tonul patetic al lui Muresanu Acum se-ncearc cruzii
n oarba lor trufie S ne r peasc limba, dar mor i numai o d m! este
mprumutat din Discursul lui B rnu iu. Si repeti iile si ideea c e preIerabil
moartea dect r pirea limbii sunt comune: , ... n desert se va mira posteritatea cum
de n-am cunoscut noi c Iiecare na iune numai atta onoare si valoare are naintea
statului ct onoare si valoare are limba ei ..., nu era lucru mai str lucit si mai
m re naintea oamenilor si a dumnezeilor ca s ne ostim pentru nemurire si mai
bine s descindem to i n morminte la p rin ii nostri, ncorona i cu glorie dect s
l s m o inIamie sempitern ereditate neIerici ilor nostri str nepo i.
3

Acelasi ton patetic este prezent si n elogiul libert ii: ,Deviza-i libertate si
scopul ei preasnt spune Muresanu n Iinalul poeziei sale si repet ideea c unei
vie i de sclavie i este preIerabil moartea. Ia Simion B rnu iu se subliniaz
Irecvent c ,libertatea nu poate Ii dect na ional ; c I r libertate nu e onoare pe
p mnt si via a na iunii I r onoare e mai amar dect moartea; pentru libertate si
pune averea si via a, libertatea e coarda inimii cea mai personal , proprietatea ei
cea mai na ional , inima ei, suIletul ei, ornamentul ei.
Ambele opere au un caracter de proclama ie, de manifest, evident prin
Irecven a procedeelor retorice, prin mul imea imperativelor sau a conjunctivelor
hortative, dar si prin prezen a unor imperative sociale rostite solemn sub Iorm de
jur mnt. Ia Andrei Muresanu: ,Dar noi p trunsi la suIlet de snta libertate Jur m
c vom da mna s Iim pururea Ira i. Ia Simion B rnu iu: ,Adunarea s depun
jur mnt n numele a toat na iunea c niciodat nu se va lep da de na ionalitate-si,
ci o va ap ra n etern cu puteri unite contra tuturor dusmanilor si pericolelor si cu
puteri unite va lupta pentru via a, onoarea, cultura si Iericirea ei n to i timpii viitori.

2
op. cit., pag. 448
3
Ibid., pag. 450
63
n fond, R sunetul este un discurs versiIicat. Invoca iei retorice si intero-
ga iilor retorice li se al tur epitete si compara ii apreciative speciIice discursului
din genul oratoric. Reluarea unor cuvinte la nceput de vers, prin procedeul
anaIorei, sau la sIrsit de vers, prin epiIor , nt reste impresia de discurs a poeziei
lui Andrei Muresanu. Compara ia este si n Discursul lui B rnu iu Irecvent utilizat
ntr-un regim stilistic variat: ampl (homeric ), exclamativ , enumerativ si exem-
plificatoare: Natura pentru aceea i-a dat limb Iiec rei na iuni, ca s se Ioloseasc
cu aceeasi n toate negoa ele vie ii, precum i-a dat picioare omului ca s umble pe
picioarele sale, urechi ca s aud cu urechile sale, ochi ca s vad cu ochii s i; vai
de omul pe care l poart altul, vai si de na iunea care nu umbl pe picioarele sale
sau nu vede dect cu ochii altei na iuni; niciodat nu va p trunde raza de cultur la
creierii acestei na iuni, ci va r mne pururea ntunecat ca orbul si serv na iunilor
r pitoare. AnaIora este de asemenea prezent ca la Andrei Muresanu cu scopul
poten rii persuasiunii: ,...Iost-am cu go ii, dar nu ne-am I cut go i; Iost-am cu
hunii, dar nu ne-am I cut huni; Iost-am cu avarii si nu ne-am avarit.
R sunetul lui Muresanu si Discursul lui Simion B rnu iu sunt maniIeste ale
unit ii na ionale. Celebrul vers al lui Muresanu: ,Uni i-v n cuget, uni i-v -n
sim iri ne apare ca un ecou din pledoarea pentru unitatea ,de cuget si sim ire din
scrierea lui B rnu iu: ,Uni i-v cu poporul to i, preo i, nobili, cet eni, ostasi, nv a i
si v consulta i cu un cuget (subl. ns. I .B.) asupra mijloacelor rennoirii na ionale.
n l toarea chemare a lui Andrei Muresanu si avea izvorul n convingerile, senti-
mentele aspira iile mul imii din Transilvania, care rostise impresionant la Adunarea
de pe Cmpia Iibert ii de la Blaj din 3/15 Mai 1848: ,Noi vrem s ne unim cu
ara!, dar si n aceast splendid perioad a Discursului b rnu ian, adev rat ,imn
nchinat unirii: Unirea trebuie s nIloreasc ntotdeauna ntre romni si ca mijlocul
cel dinti al revendic rii si conserv rii libert ii na ionale, a c rei lips nu o poate
mplini niciun alt mijloc I r de unire. De aici se cunoaste necesitatea ca adunarea s
se lege solemn cu jur mnt n numele ntregii na iuni c , precum e unit ast zi pentru
un scop n aceast adunare, asa va r mnea n etern, va ap rea existen a si libertatea
si, va lucra pentru cultura si Iericirea na iunii ntregi cu puteri unite. Unirea, nt rit
ntr-acest chip, va Iorma o putere na ional care va cstiga respectul na iunii romne,
chiar n Ia a altora care pn acum n-au recunoscut nicio obliga ie c tre romni.
Ambii scriitori sunt vizionari ai unit ii na ionale n Iurtunosul an revolu ionar
1848: Atunci, n atari condi ii spune un cercet tor al epocii s-a ridicat glasul de
tunet al lui B rnu iu, I cnd chemarea din urm la Blaj, chemare trecut n
pream ritul imn-rug ciune al romnilor, De,teapt -te, romne.
4
Si poe ii care au
evocat sfintele firi vizionare i-au v zut ntr-o elocven paralel :

,De,teapt -te, romne Mure,anu
Ne strig ain Araeal, poruncitor
Se-nvolbur s teanul ,i or ,eanu
n inimi cu un foc mistuitor

4
Vasile Vetisanu, Precursori ai Marii Uniri Simion B rnu iu, n ,Flac ra, An XXXII,
1983, nr. 40, pag. 10
64
Dar vestitorul vrerilor str bune
De sub obiaa grea a nearept ii
E Simion B rnu iu s r sune
Ardealu-ntreg pe Campul Libert ii

Strigat-au cu B rnu iu to i str bunii
C -i romnesc Ardealul! Pe-unde-l treci
Auzi cuvntul ce-l trimit tribunii
Si fur mantul ce va fi in veci.
5





5
Dumitru Savu, Tribunii, n Tribuna, An XXXII, 1983, nr. 46 (18 noiembrie),
pag. 18
65


32(=,$&$78//,$1 /$,17(56(& ,$
',175(75$', ,(,,129$ ,(

Conf. univ. dr. Mariana FRANGA
Universitatea Spiru Haret, Bucuresti

LA POSIE CATULLIENNE ENTRE TRADITION
ET INOVATION LITTRAIRES

RSUM
Catulle est le seul pote notrique dont nous possdons loeuvre intgrale.
Le recueil de ses pomes comprend cent seize pices composes en mtres
divers et en mme temps trs diverses en ce qui concerne les dimensions. Mais
la diversit regarde aussi linspiration. Ce petit livre nous offre le reflet
potique dune vie et pareillement celui dune poque.
Catulle appartient la priode dinstabilit qui prcde la guerre civile,
alors que la vieille socit romaine est en train de se dfaire, o les impratifs
du mos maiorum sont rejets, o lon cde aux tentations de linstant, o lon
aime ce qui dpayse mais galement ce qui brille.
Le pote fait partie du groupe des nouveaux potes, poetae noui. Nous y
trouvons quelques hommes dcole, mais aussi de jeunes gens engags dans
une carrire politique appartenant la classe dirigeante. Posie et magistratures
ne sont plus incompatibles. tre pote nest plus un mtier, comme autrefois,
mais une activit noble, grce laquelle on sefforce de donner aux sentiments
que lon prouve amours, chagrins, amiti une forme qui les arrache au
quotidien et leur confre la fois noblesse et beaut, en guise de consolation,
sil en est besoin.
Ce nest pas un hasard si, en mme temps que la vie politique traversait une
crise majeure, la posie, de son ct, rompait avec les formes anciennes et les
vieux interdits.


&7(9$5(3(5(,6725,&(23 ,81,/(12,,32(=,,
Poetul c ruia i vom consacra analiza cuprins n continuare n lucrarea de Ia
ar putea da epocii n care a tr it numele s u. Dac nu epocii n ntregime, cel pu in
acelei p r i a ei care s-a aflat napoia agita iei politice si a violen ei armate. Zvonul
obsesiv al r zboiului, pe de o parte, ncercarea acerb pentru supravie uire, pe de alta,
au constituit, aproape I r ntrerupere de-a lungul ntregului secol I a.Chr., climatul
general.
1
Dincolo de acest cadru cotidian al vie ii, la Roma si n Italia ultimului secol
republican s-a aIlat un alt tip de , pus sub semnul acelui concept ideologic de

1
Detalii pertinente si suplimentare apud Ren Pichon, Histoire de la litterature latine,
Paris, 1897 (ed. a X-a, ibid., 1928), p. 283-301
66
natur moral aIlat n aparent contradic ie cu tradi ionalul mos maiorum: este vorba
de nu mai pu in Iaimosul otium.
2

Catullus poate fi considerat prototipul noului creator de poezie pe care l
cunoaste si l aIirm n mod deosebit cultura literar latin a secolului I a.Chr. :
poeta otiosus (Catullus, L, 1-2: otiosi / [] lusimus).
3
Demersul acestui nou tip de
creator n spa iul poeziei a Iost resim it ca proIund diIerit de cel al poe ilor
predecesori n primul rnd de c tre contemporanii nsisi, care, prin intermediul lui
Cicero, i-au receptat ca poetae noui, (Or. 48, 161; 49, 164; 20, 68;
Att. VII, 2, 1), Arpinatul neezitnd s -i numeasc , n Tusc. III, 15, cu o nuan
ironic cert , si cantores Euphorionis.
4
Deosebirea esen ial a constat n Iaptul c ,
Ia de primele genera ii de poe i ai Romei, reprezentate de un Naevius sau un
Ennius ntre al ii, noii autori de poezie de la sIrsitul secolului al II-lea a.Chr. si
nceputul celui urm tor asa-numita Iaz preneoteric sau primul neoterism si,
mai ales, de la mijlocul secolului I a.Chr. (neoterismul propriu-zis) ,tr iesc, sub
raport literar, doar pentru ei, compun si si mp rt sesc unii altora, n Iorme mai
mult sau mai pu in organizate, experien a poetic nu spre a o pune, ulterior, n Ia a
Cet ii si a cet enilor ca mesaj cu implica ii Iundamental etice, ci spre a o
fructifica personal, gustnd-o si raIinnd-o prin nencetat cizelare.
Apelul la subiectivism, la senza iile pe care omul le resimte n propriul eu, la
tensiunea existen ial , la c utarea pl cerii (devenite un laitmotiv al vie ii),
reciprocul schimb ntre art si via , deIinirea crea iei ca o Iorm de sublimare a
experien ei biograIice reunesc, prin ns si diversitatea de atitudine, Ienomene

2
Cea mai important , complex si complet n acelasi timp, analiz dedicat acestui
concept cardinal n istoria mentalit ilor, ca si a culturii spiritual-literare latine n epoca
republican se datoreaz lui Jacques Andre. Despre dialogul dintre Cetate si cet ean,
despre raporturile dintre negotium, otium si familia, n cadrele structurii de tip ciuitas, a se
vedea si Michel Meslin, Lhomme romain des origines au I er sicle de notre re. Essai
danthropologie, Paris, 1978, p. 24-44, 117-128, 232-247; Eugen Cizek, Mentalits et
institutions politiques romaines, Paris, Fayard, 1991, p. 15-25, 26-48 (var. rom. Mentalit i
,i institu ii politice romane. Traducere n limba romn de Ilies Cmpeanu, Bucuresti,
Editura Globus, 1998, p. 16-24, 25-42).
3
Ren Pichon, ibid., p. 280; Augusto Rostagni, La letteratura di Roma repubblicana
ed augustea, Bologna, 1949, p. 173-175, 204-205; Pierre Grimal, Le lyrisme Rome, Paris,
PUF, 1978, p. 114
4
Detalii despre coordonatele neoterismului roman si reac ia lui Cicero, ca exponent,
n continuarea lui Cato Maior, al tradi iei literare latine, nc pu in permeabil experien elor
alexandrine Ia de epoca imediat urm toare, a se vedea apud Ren Pichon, op. cit., p. 279-281,
283-286; Gaetano Curcio, Storia della letteratura latina, Volume II, Il periodo ciceroniano.
Napoli-Genova-Firenze-Citt di Castello, 1923, p. 518-531; Augusto Rostagni, op. cit.,
p. 180-192 semnaleaz Iaptul c pozi ia lui Cicero, Iormat el nsusi la nceputurile carierei
sale poetice n plin atmosIer preneoteric , se impune a Ii analizat nuan at, deoarece un
pasaj din Phil (III, 5, 13) indic o important schimbare de pozi ie survenit spre Iinalul
bogatei cariere literare a Arpinatului (anii 50-43 a.Chr.): numindu-i pe poe ii neoterici, care
proveneau n cea mai mare parte din Gallia Cisalpina, ,Iloarea si Ior a Italiei, ille flos
Italiae, illud firmamentum imperii populi Romani, Cicero recunoaste c acesti poe i au adus
un Ilux nou, proasp t si viguros, n cmpul literelor latine.
67
variate. Noile valori sunt date de angajarea tinerei genera ii post-sullane, care se
aIirm n anii 70-60 a.Chr. Aceast angajare se reIlect si n protestul ei mpotriva
vechilor poe i de tradi ie ennian (pe ambele Iiliere, epic si tragic ), protest ce
ajunge pn la Catullus si marcheaz regenerarea societ ii literare. Se reIlect , de
asemenea, si prin constiin a noii realit i, presupunnd o puriIicare spiritual
realizat nu prin intermediul unor mari principii abstracte, apar innd moralit ii si
austerit ii tradi ionale (amintitul mos maiorum), ci n numele unui nou tip de via
n corela ie cu un nou tip de crea ie. Gra ie acestei atitudini simultan practice si
psihologice, via a devine poezie, iar poezia reIlect un anume Iel de via .
Prin urmare, tipului de poet al Cet ii si pentru Cetate tinde s i se substituie,
n epoca de tranzi ie de la secolul al II-lea la secolul I a.Chr., unul dac nu ostil
angaj rii civice, cel pu in indiIerent declarat sau nu sub acest raport. Poezia
tradi ional , de Iactur epic si chiar dramatic , r spundea idealului civic al lui mos
maiorum. Noua orientare liric , experimentat de poe ii expresionisti
5
latini ai
secolelor II-I a.Chr. n primul rnd de neotericii propriu-zisi tinde s margi-
nalizeze civismul (I r s l elimine, totusi) si s aduc n prim-plan universul
auctorial, altfel spunnd subiectivitatea, egocentrismul liric.
6

ntr-adev r, primii poe i ai Romei, Iie epici, Iie dramatici, vorbiser pu in sau
prea pu in despre propria persoan si n numele propriu.
7
Mult mai aproape, n
imediata contemporaneitate, un Lucretius dispare, biografic-auctorial vorbind,
napoia doctrinei: savantul, ini iatul si ini iatorul este cel care vorbeste n De rerum
natura, poem prin excelen magistral n sensul etimologic al termenului; via a sa
interioar , sentimentele sau reIlec iile poetului I r leg tur cu doctrina expus
r mn complet necunoscute cititorului.
Diametral opus apare situa ia ntlnit n opera lui Catullus. El ne vorbeste
aproape la tot pasul despre prietenii, Iamilia si rudele, casa, averea, rivalii,
c l toriile, bucuriile si insatisIac iile lui, ntr-un mirobolant mozaic tematic.
8
Din
interiorul acestuia iese n relieI, cu Ior a de atrac ie a unui veritabil magnet, tema
Iundamental a pasiunii, erotice n mod primordial.
Catullus n primul rnd, precum si, n ansamblul lui, neoterismul roman
9
au
privilegiat, asadar, exprimarea sentimentelor personale, erotismul pur subiectiv n

5
Termenul apar ine Elenei ZaIIagno, Espressionismo latino tardo-repubblicano,
Genova, 1987, Iiind motivat si explicitat att ntr-o concentrat Prefazione (p. 7), ct si, pe
larg, n capitolul Introduzione (p. 9-43). CI. si Eugen Cizek, Istoria literaturii latine (ed.
1994), vol. I, p. 154-157.
6
Ren Martin, Jacques Gaillard, Les genres littraires Rome, Paris, 1981, vol. II,
p. 111, 114-115, subliniaz Iaptul c ,sclavia iubirii (n termenii autorilor), tematica
erotic n general, au constituit, cel pu in pn n literatura epocii augustane, obiectul unor
raporturi umilitoare pentru un b rbat, pentru un om liber si, nu n ultimul rnd, pentru un
cet ean roman, din perspectiva att a moralei tradi ionale (mos maiorum), ct si chiar a
mentalit ii curente n Antichitate.
7
Ren Pichon, op. cit., p. 279-280; Jacques Gaillard, Approche de la littrature
latine, Paris, Nathan, 1992, p. 68
8
Ren Pichon, ibid.; Fabio Cupaiuolo, Storia, p. 91-92
9
Eugen Cizek, op. cit., p. 156
68
dauna tematicii docte, mitologizante si aitiologice, de tradi ie alexandrin-callimacheic .
AstIel, textele ne arat c , n limbajul poetic al lui Catullus, o preponderen absolut
cap t exprimarea direct
10
, epurat de balastul simbolico-aluziv al poeziei alexandrine,
de unde spontaneitatea si ardoarea conIesiv pe de o parte, iar pe de alt parte,
tensiunea si chiar energia, nu de pu ine ori vehement , vibrant , a expresiei poetice.
Dup cum se cunoaste, prioritatea introducerii si a utiliz rii ntr-o m sur
uneori ridicat a tematicii erotice nu apar ine, n poezia Antichit ii clasice, lui
Catullus, si nici neotericilor sau predecesorilor latini ai acestora. Sentimentul
erotic, prin excelen subiectiv, Iie si greIat pe fundalul galant al mitologiei, apare
ca o coordonat deIinitorie a lirismului alexandrin.
11
I sndu-i la o parte pe
preneoterici, ale c ror Iragmente p strate sunt cu totul izolate si cu greu pot oIeri o
imagine coerent asupra ansamblului
12
, reg sim, fie direct, n relativ redusele texte
p strate ale neotericilor n afara lui Catullus , Iie indirect, n reIerin ele literare
la acestea, o preIerin accentuat pentru poemul erotic: spre a ne limita la
exemplele cele mai cunoscute, Valerius Cato a compus poemul Lydia, con innd
plngerile unui iubit p r sit
13
; Ticidas s-a remarcat, la rndul lui, ca autorul unor
notabile elegii erotice dedicate unei anume Perilla
14
; Zmyrna, faimosul poem
aitiologic al lui Helvius Cinna, are drept smbure narativ aceeasi histoire damour
pe care o va relata, peste mai multe decenii, Ovidius (Met. X, 298-518)
15
; n sIrsit,
grup rii neoterice i apar ine si Iicinius Calvus, poeta doctus renumit prin

10
Lirismul catullian este caracterizat, de altfel, de Eugen Cizek (ibid., p. 156-157) n
primul rnd prin suavitatea si ,directe ea sentimentelor. Jacques Gaillard, ibid., vorbeste,
la rndul s u, despre ,aerul nou, adus de poezia neoteric n peisajul literelor latine de la
nceputul secolului I a.Chr.
11
Ren Pichon, op. cit., p. 281-282; Augusto Rostagni, op. cit., p. 173-175; Pierre
Grimal, Literatura latin (trad. rom.), p. 188. Elegia alexandrin , remarc Ren Martin si
Jacques Gaillard, op. cit., vol. II, p. 115, de Iapt, am putea spune, ntreaga liric
alexandrin , dar n special poezia unui Philetas din Kos sau Hermesianax, evocau
peripe iile suIerite n si din dragoste de c tre alte ,personaje dect autorul poemelor, de
unde caracterul preponderent narativ al liricii alexandrine; spre deosebire total de ceea ce
oIer erotica latin (elegiac si non-elegiac ), unde poetul este cel care spune ,eu: el vorbeste,
deci, n numele propriei pasiuni, I cnd conIiden e de-a dreptul intime si l sndu-ne,
chiar ndemnndu-ne s p trundem n cele mai proIunde adncimi ale interiorit ii sale.
Despre con inutul si semniIica iile demersului poetic alexandrin, cI. Mariana B lu -Skultty,
Poe:ia epigramatic elin . Limba/ul artistic ,i epigramele lui Calimah (Probleme ae stil ,i
versifica ie), T.U.B., Bucuresti, 1989, n special p. 24-33; n leg tur cu preceden ele
elegiace situate n spa iul poeziei arhaice grecesti, a se vedea, id., Elegia greac arhaic .
Editura Niculescu, Bucuresti, 2002.
12
Elena Zaffagno, op. cit., p. 32
13
Ren Pichon, op. cit., p. 285; Gaetano Curcio, op. cit., p. 527-528; Augusto Rostagni,
op. cit., p. 188-189; Pierre Grimal, op. cit., p. 194; Fabio Cupaiuolo, op. cit., p. 89
14
Ren Pichon, ibid.; Gaetano Curcio, op. cit., p. 529; Augusto Rostagni, op. cit.,
p. 189; Nino Scivoletto, Ticida <<poeta novus>>, n volumul colectiv Poesia latina in
frammenti. Miscellanea filologica, Genova, D.AR.FI.CL.E.T., 1974, p. 201-211
15
Gaetano Curcio, op. cit., p. 528-529
69
epigramele si elegiile sale erotice, dintre care cea mai cunoscut este elegia
compus la dispari ia so iei sale, Quintilia.
16
F r ndoial , exemplele pot continua.
n acest Iel, op iunea lui Catullus pentru tematica erotic si aIl motiva ia n
ns si op iunea masiv pentru lirismul erotic atestat de poezia latin a epocii sale
sau a celei imediat premerg toare.
17
Personalitatea liric a lui Catullus domin
incontestabil ntreaga miscare neoteric , pe care de altIel o sintetizeaz si o
reprezint ca un adev rat simbol, cu toate c , spre deosebire de un Valerius Cato de
pild , nu a maniIestat niciodat veleit i de mentor al misc rii.
18
Or, nici ac iunea
literar a lui Catullus, nici orientarea programatic a celor pe care i-a numit (si care
s-au numit ntre ei, de altfel) sodales (XXX, 1) nu s-ar Ii delimitat n mod esen ial
de poezia erotic alexandrin , de demersul global al acesteia, dac nu ar Ii
intervenit o proIund modiIicare la nivelul scriiturii, respectiv al limbajului poetic.

UNIVERSUL LIRICII CATULLIENE
Tehnica expresiei poetice
Catullus nsusi a pledat n mod explicit, n cteva texte considerate
fundamentale pentru definirea coordonatelor poeticii sale, pentru o poezie
concentrat , beneIiciind de structuri imagistice simple, despov rate de retorism,
orientate direct spre con inutul preponderent erotic.
19
Elocvente n aceast privin
sunt poemele XVI (vv. 1-11) si XCV (vv. 1-6, 10), veritabile programe poetice
explicit Iormulate. Pe de alt parte, majoritatea poemelor cu tematic erotic atest
Iaptul c n registrul liric sunt asumate modalit i scripturale variate, diverse ca
origine, ntruct apar in celor mai importante momente ale tradi iei literare: de la
modelul pindaric
20
si experien ele iambice ale lui Archilochos sau Hipponax,

16
Ren Pichon, op. cit., p. 286-287; Gaetano Curcio, op. cit., p. 527-528. Despre
ntreaga poezie liric post-lucilian , inclusiv neoteric si preneoteric , reIerin a bibliograIic
Iundamental r mne Pierre Grimal, Le lyrisme, p. 79-89, 94-114; mai recent, Anca-Cristina
Dan, Le langage rotique des pigrammes prnotriques. Textes et analyse phontique, n
volumul colectiv Nova Studia Classica. I., Coordonator Iiviu Franga, Editura Universit ii
din Bucuresti, 2003, p. 161-213.
17
Elena Zaffagno, op. cit., p. 35-41 subliniaz Iaptul c tematica erotic , emblematic
reprezentat prin chiar titlul foarte expresiv un veritabil manifest poetic implicit conferit
de Laevius culegerii sale, Erotopaegnia, nrureste masiv op iunea poetic aIirmat n peisajul
literar de la nceputul ultimului secol republican.
18
Avem n vedere, desigur, celebra epigram a lui Furius Bibaculus (citat de Suet.,
Gramm., 2: Latina Siren / qui solus legit ac facit poetas), n leg tur cu care se poate vedea n
special Gaetano Curcio, op. cit., p. 527; cI. si Augusto Rostagni, op. cit., p. 188-189; pentru
paralele cu alte epigrame neoterice, a se vedea si Nino Scivoletto, Lingua composita
ellenistica e lingua neoterica, GIF, 2 (1958), p. 204-207.
19
Eugen Cizek, op. cit., p. 163
20
Ren Pichon, op. cit., p. 281-282; Gaetano Curcio, op. cit., p. 500; Pierre Grimal,
cap. Catulle. Le roman de Lesbie. Les pomes savants, n volumul colectiv Roma. Rome et
nous. Manuel dinitiation la littrature et la civilisation latines, Paris, 1977, p. 79
(poezia catullian si reveleaz astIel, prin raportarea la modelul pindaric, respectiv sapphic,
voca ia sau, n termenii autorului, aspira ia spre clasicism, gra ie simplit ii si caracterului
direct al adres rii lirice); id., Le lyrisme, p. 98, 102, 113; Ren Martin, Jacques Gaillard,
op. cit., II, p. 73-74.
70
trecnd prin polimorfismul callimacheano-alexandrin, esen ialmente doct
21
, si
ncheind cu tiparele expresioniste ale vechiului lirism satiric latino-italic, fructi-
Iicate, de pild , n Carmina Priapea, culegere de poeme anonime, apar innd, ca
perioad de elaborare, cu probabilitate celei de-a doua jum t i a secolului I a.Chr.
sau primelor decenii urm toare.
22

,Pariul lui Catullus, dac putem spune asa, a nsemnat dup cum deja am
notat personalizarea tuturor acestor tehnici scripturale aplicate unei tematici
(repet m), preponderent erotice devenite, prin alexandrini, o constant a interesului
poetic si, de aceea, un bun al tradi iei literare. mp rt sim, n consecin , ntru totul
opinia profesorului Eugen Cizek, care vedea n provocare resortul estetic
motiva ional proIund al demersului poetic catullian.
23
Aceast ,provocare, dorim
ns s preciz m, a aIectat nu numai ,substan a poeziei catulliene
24
, ci, n egal
m sur dac nu chiar mult mai lesne de observat Iorma substan ei poetice,
expresia ei, cu alte cuvinte limbajul poetic, ca mod de a rosti si de a Ii ntru poezie.
nI isarea expresiei catulliene este multiIorm , am spune chiar proteic .
Ia nivelul lexicului, tendin a general este de a oIeri imagini concrete, simple,
neaIectate de interIeren e semantice: o ,simplitate cristalin
25
, remarcabil de sobr ,
aproape atic . l Iereste, totusi, de extrema aridit ii periculoas de altIel pentru
poezie, mai ales pentru cea antic apelul la plasticitatea si culoarea vorbirii
cotidiene, colocviale, lipsite de prejudec i puritaniste. Cultura raIinamentului literar
garantat de tradi ie se conjug n modul cel mai Iericit cu spiritul decomplexat al
vorbirii italice, pe ct de Irust , pe att de mustoas .
Ia nivelul sintaxei poetice, al Iraz rii lirice, textele oIer aceeasi nI isare
aparent deconcertant . De obicei simplu articulat , Iraza catullian , lipsit de
arborescen a subordon rii, pare eIectiv rectiliniar , n orice caz Iireasc , asemenea
exprim rii libere sau Iamiliare (Iaimosul sermo cotidianus uel familiaris). Totusi,
dincolo de o atare simplitate si, de aici, limpezime Irazeologic ilustrat , ntre
altele, de Irecven a adres rii directe, de Iactur dialogic (interpel ri, exclama ii,
interoga ii retorice, apostroIe etc.) , precum si dincolo de asumarea personal a
unor construc ii sintactice culte, tipic literare (nominativ cu infinitiv n locul mult
mai obisnuitului, n proz , acuzativ al subiectului inIinitivalei), se poate descoperi,
cu prec dere n anumite pasaje de Iactur lirico-erotic din poemele mitologizante
(IXIII, IXIV, IXVI), o Irazare alambicat , bazat pe tehnica ingabamentului si a
dezvolt rii arborescente n planul subordon rii.
Ia nivelul arhitecturii metrice ne ntmpin acelasi polimorIism atent cizelat,
emblema virtuozit ii ndelung exersate. naintea lui Horatius, poetul din Verona,

21
Eugen Cizek, op. cit., p. 161; Mariana B lu -Skultty, Poe:ia epigramatic elin ,
p. 24-26
22
Se pot aduce n discu ie si alte repere literare, ale c ror ecouri au Iost receptate n
creuzetul liric catullian: Anacreon, drama si Iarsa italic (mimus, Atellana), literatura italic
oral . CI. si Eugen Cizek, op. cit., p. 162; Pierre Grimal, Le lyrisme, p. 113-114.
23
Op. cit., p. 158-159
24
Ibid., p. 159
25
Ibid., p. 163
71
este primul latin care, dup experimentele avangardiste
26
ale lui Iaevius si, probabil,
ale altor preneoterici, realizeaz cea mai organic implantare pe sol indigen a
metrilor grecesti, n special a celor non-dramatici, pe care comedia plautin , satura
ennian si satira lucilian Iie i l saser deoparte, Iie i utilizaser ocazional.
27
Dac
variet ii ritmico-metrice i ad ug m bog ia imagisticii sonore, a asa-numitelor
figuri de sunet de la alitera ie si asonan pn la rima interioar sau simbolismul
fonic , putem reconstitui, n linii mari, valen ele proIund muzicale ale expresiei
lirice catulliene.
n sIrsit, teza callimachean Iormulat n termenii , ,
ndreptat mpotriva poemului de mari dimensiuni, i-a stimulat pe poetae noui s
privilegieze Iorma scurt , iar n cadrul Iormei scurte s acorde preIerin
modalit ii eliptice, chiar seci, mult mai expresiv dect dezvolt rile arborescente.
Nu mai este vorba, acum, de tratatul, si nici chiar de poemul IilosoIic, ci de
senten , nu de marea construc ie epic , ci de anecdot si de anecdotic. Forma
redus reveleaz nu att incapacitatea de a scrie o oper de propor ii vaste, de a
respira pe supraIe e extinse, ample, ct Iaptul c noua genera ie nu are timp de
pierdut. Nimic nu o ajut mai mult n aceast direc ie dect Iorma concentrat ,
redus , de cele mai multe ori epigramatic .
Acestea sunt elementele care conIer discursului poetic o nou alur sintactic ,
creeaz noi rezonan e si imprim un dinamism eIicace expresiei, submineaz
sintaxa tradi ional , modiIic ritmul, melodia, metaIora, crend o nou gramatic si
proclamnd sterilitatea trecutului si a tradi iei, ca si eIectele minore ale imita iei cu
Ia a ntoars spre trecut.
Rafinamentul poeziei lui Catullus a fost, de altfel, remarcat ca o tr s tur
stilistic Iundamental de c tre exegeza Iilologic nc din secolul al XIX-lea
28
si
pus n eviden de cercet rile mai recente.
29
ncorpornd, asa cum am subliniat si
mai sus, varii experien e literare, de la lirica eolian si simbolismul savant al
poeziei alexandrine pn la tradi iile satirice italice
30
, expresia lirismului catullian

26
Conceptul a fost elaborat de Jean Granarolo, DEnnius Catulle. Recherches sur
les antcdents romains de la posie nouvelle, Paris, 1967, p. 37-38, 136-151 si n
studiul aceluiasi, intitulat Lpoque notrique ou la posie romaine davantgarde au
dernier sicle de la Rpublique (Catulle except), ANRW, I (1973), 3, p. 278-360, fiind
ulterior dezvoltat n cadrul unei analize globale de c tre Elena ZaIIagno, op. cit., p. 12-13,
16-17, 21-23. CI. si Eugen Cizek, op. cit., p. 163.
27
Despre contribu ia ennian la mbog irea versiIica iei latine si despre rolul de inut
de crea ia ,lejer , de Iactur subiectiv , a poetului din Rudiae n formarea poeticii catulliene,
a se vedea Jean Granarolo, DEnnius Catulle, p. 12-13 si Eugen Cizek, op. cit., p. 61-62.
AIinitatea proIund ntre poetica neoteric si practica literar lucilian a Iost pe larg studiat si
demonstrat de Mario Puelma Piwonka, Lucilius und Kallimachos Zur Geschichte einer
Gattung der hellenistisch-romischen Poesie, Frankfurt/Main, 1949, p. 15 sqq.; Jean Granarolo,
DEnnius Catulle, p. 257-383.
28
A se vedea, de pild , Ren Pichon, op. cit., p. 279-282.
29
Augusto Rostagni, op. cit., p. 203-204; Pierre Grimal, Le lyrisme, p. 102-104, 112
30
A se vedea si Pierre Grimal, n vol. Rome et nous, p. 79-80. n Le lyrisme, p. 112,
savantul Irancez remarca Iaptul c , prin opera lui Catullus, ne aIl m naintea unui veritabil
creuzet poetic, n care Iorme prestigioase ale tradi iei se amestec , se ntrep trund, se nml die;
materia poetic este n permanen recreat , dup noile exigen e ale idealurilor estetice neoterice.
72
nu nceteaz a-si descoperi propria identitate, gra ie tocmai personaliz rii timbrului
poetic. Aceast personalizare presupune, n esen , decantarea tehnicii poetice,
selectarea anumitor procedee n Iunc ie de complexitatea sau, dimpotriv ,
simplitatea mesajului textual, n sIrsit, o anumit ierarhie si valorizare a tradi iei
limbajului poetic greco-latin. Ca si n cazul metricii grecesti preluate de Catullus si
de contemporanii sau predecesorii s i, este mai potrivit si mai prudent s vorbim nu
de imitarea unui procedeu sau altuia asa cum considera ndeosebi critica
Iilologic a secolului al XIX-lea, prin minu ioase investiga ii
31
, ci de a d a p t a r e a
la limba latin si la sensibilitatea roman a unei tradi ii lirice duble, grecesti si
latine, deosebit de complexe n spiritul si litera ei.
32


QXPEUDWUDGL LHL
naintea oric rui scriitor exist o tradi ie literar . Anonim sau cult , numai
aceast tradi ie, n sirul c reia se asaz Iiecare scriitor, indiIerent de valoarea crea iei
sale, este capabil s transIorme vorbirea comun n limbaj, mai exact spus, n
limbajul operei literare, altul dect graiul de zi cu zi, chiar dac nu pu ini sunt
scriitorii care si-au propus si au reusit n Ioarte mare m sur s suprapun cele dou
entit i. Dac , pentru operele n proz , o astIel de ncorporare s-a realizat oricnd si
oriunde cu nsel toare aparen de usurin de la mirobolantul experiment
petronian, pentru Antichitate, pn n zona contemporan , la un Ion Creang sau
Marin Preda, spre a ne limita la spa iul nostru literar , n cazul poeziei, procesul
I uririi limbajului propriu, pornind de la datele primare ale oric rei limbi naturale, s-a
dovedit a fi cu mult mai complex si, prin aceasta, mai diIicil. F r a intra n detalii
care ne-ar ndep rta de scopul imediat al cercet rii de Ia , este suIicient s amintim
faptul remarcat de altIel de numerosi poeticieni si esteticieni de renume, de la
Hegel, Croce si Iormalistii rusi pn la poeticienii post-structuralisti c limbajul
prozei este prin excelen tranzitiv si reIeren ial, n vreme ce limbajul discursului
poetic se caracterizeaz prin intranzitivitate si autoreIeren ialitate.
33


31
Este remarcabil n acest sens solida exegez ntreprins , de pild , de un Georges
Lafaye, Catulle et ses modles, Paris, 1894, n special p. 2-98 (versiIica ia lirico-satiric ), n
direc ia c reia se nscriu si cercet ri din secolul al XX-lea, cum sunt, de pild , cele ale lui
A.J. Wheeler, Catullus and the tradition of ancient poetry, Berkeley, 1934; Ricardo
Avallone, Catullo e i suoi modelli romani, I. Salerno, 1944; II, Napoli, 1967; D. Braga,
Catullo e i poeti greci, Messina dAnna, 1950.
32
Cf. Henry Bardon, Catulle et ses modles potiques de langue latine, Latomus,
16 (1957), p. 614-627; Nino Scivoletto, op. cit., p. 26-44; Ettore Paratore, Osservazioni sui
rapporti fra Catullo e gli epigrammisti dellAntologia, n volumul colectiv Miscellanea di
studi alessandrini in memoria di Alessandro Ronconi, Torino, 1963, p. 562-587; Pierre
Grimal, Le lyrisme, p. 101; N.B. Crowther, Catullus and the traditions of Latin poetry,
CPh, 66 (1971), 4, p. 246-249
33
BibliograIia consacrat speciIicului limbajului poetic inclusiv, ca domeniu
aparte, specificului poeziei lirice este vast . Semnal m, n ordine cronologic , cteva
dintre principalele contribu ii n domeniu: Benedetto Croce, Poesia e non-Poesia, Ed. a II-a,
Bari, 1935; id., La Poesia. Introduzione alla critica e storia della poesia e della letteratura,
Ed. a II-a, Bari, 1937; Joshua Whatmough, Poetic, scientific and other forms of discourse,
Berkeley, 1956; C.F.P. Stutterheim, Poetry and prose, their interrelations and transitional forms,
73
O atare distinc ie r mne valabil si n privin a poeziei antice. Intervin aici,
ns , anumite delimit ri de ordin istoric, n Iunc ie de genurile si/sau speciile poetice,
datorit Iaptului c anticii se situau, n anumite cazuri, pe pozi ii maniIest deosebite
de cele pe care le constat m ulterior: Irapant, de pild , este cazul literaturii dramatice,
integral realizat de antici n versuri, Ia de, practic, ntreaga dramaturgie din zilele
noastre. Pe de alt parte, poezia epic , respectiv cea didactic sau cea satiric , de in la
antici, ca si poezia dramatic , un coeIicient ridicat de tranzitivitate, apropiindu-se,
astIel, n mare m sur de statutul prozei literare.
n consecin , att la antici, ct si, n bun parte, la moderni sau la contem-
porani, reflexivitatea poeziei se restrnge la sIera limbajului asa-numit liric: asadar,
non-epic, non-dramatic, non-satiric. n plus, la poe ii antici interveneau canoanele
metrice, gra ie c rora, nc de la nceputurile poeziei grecesti, s-a putut opera o
delimitare transant ntre expresia epic si didactic pe de o parte (Homer, Hesiod),
si restul Iormelor de poezie, pe de alta. Datorit acompaniamentului lirei, neutilizat
niciodat n rapsodierea epic , poezia celor mai variate combina ii ritmico-metrice
si-a descoperit propria denumire (liric n sens greco-latin), deja curent n
Antichitatea clasic .
34

Presiunea tradi iei literare s-a exercitat cu o mult mai mare intensitate n
domeniul liric dect n oricare alte spa ii ale poeziei. Pentru Antichitate, Iaptul se
poate observa cu usurin . n vreme ce poetul epic este ndatorat n primul si n
ultimul rnd conceptului de erou, devenit personaj al nara iunilor liber conduse, n
vreme ce poetul didactic se vede obligat s depind n exclusivitate de un anumit
corpus doctrinar-preceptistic, mai ales dup personala sa preIerin , n vreme ce
poetul satiric are deplina libertate de a viza orice aspect din l untrul sau din aIara
existen ei umane, n vreme ce, n sIrsit, toate aceste tipuri de poezie, att la greci
ct si la romani, apar subordonate numai unui singur tipar ritmic, cel hexametric,
libertatea ca s spunem asa a poetului liric ne apare ca Iiind cea mai ngr dit ,
din dou motive.

n vol. Poetics. Poetyka. Poetika, Hague, 1961, p. 225-237; Jean Cohen, Structure du
langage potique, Paris, 1966; Ivan Fonagy, Le langage potique, forme et fonction, n
volumul colectiv Problmes du langage, Paris, 1966, p. 72-113; Solomon Marcus, Les
carts dans le langage potique. Cinq points de vue dans leur classification, RRL, 13
(1968), 5, p. 461-470; id., Langage scientifique, structures rythmiques, langage lyrique,
CLTA, 5 (1968), p. 127-157; Iuri Tynianov, Il problema del linguaggio poetico (trad. it.),
Milano, 1968; Liviu Rusu, Estetica poeziei lirice, Ed. a III-a, Bucuresti, 1969; Matei
C linescu, Conceptul modern de poezie (de la romantism la simbolism), Bucuresti, 1970;
Algirdas Julien Greimas, Pour une thorie du discours potique, n volumul id., Essais de
smiotique potique, Paris, 1972, p. 5-24; Lucia Vaina-Pusc , Opo:i ii ntre limba/ul
,tiin ific ,i limba/ul poetic referen ialitatea, n volumul colectiv ,Studii de literatur
universal . XVIII. Poetica, Bucuresti, 1975; Jean Starobinski, Langage potique et
langage scientifique, Diogne, 100 (1977), p. 139-157.
34
Neologismul latin lyricus, corespunz tor gr. , nu apare, de altIel, atestat
nainte de Horatius (Carm. I, 1, 35). Cf. OLD, fascicle V Libero-Pactum, s.u., p. 1056; A.
Guillemin, La posie lyrique vue par les Latins, LEC, 8 (1939), I, p. 336-350, n special
341-342, 347-349; Pierre Grimal, Le lyrisme, p. 95-102, 103-105; Ren Martin, Jacques
Gaillard, op. cit., II, p. 73-75.
74
n plan Iormal, constrngerea metric ac ioneaz limitativ asupra Iluen ei
semantico-sintactice a discursului liric. Putem vorbi, n ultim instan , de o
veritabil tiranie a tiparelor metrico-ritmice exercitat asupra rostirii poetice.
Op iunea autorului este n permanen obligat s respecte modula iile ritmice,
modificarea schemelor fiind pur si simplu interzis .
n planul semniIica iilor, aparenta inIinitate tematic aIlat la dispozi ia
poetului liric neobligat s construiasc personaje si rela ii ntre ele sau s adopte
atitudini magistrale se dovedeste a Ii o pur iluzie. Nec utnd ,subiecte, teme n
aIar , ci n lumea propriei interiorit i, personal si autarhic prin excelen , poetul
liric se dovedeste a Ii, de Iapt, prizonierul libert ii sale. C ci limbajul Iunc ionnd,
n alte domenii ale poeziei, ca instrument de vehiculare a mesajului devine n
spa iul liric propriul s u scop.
35
n poezia liric , si numai n ea, asa cum judicios s-a
remarcat
36
, ,poetul nu poate iesi din limbaj, pentru c aici, si numai aici, poezia se
descoper pe sine ns si: altIel spus, devine n cel mai nalt grad autoreIeren ial ,
reIlexiv , intranzitiv .
Poetul din Verona este cel dinti din spa iul latin, a c rui oper liric s-a
transmis, practic, n ntregime. Totusi, opera p strat nu coincide cu ansamblul
operei catulliene, deoarece, asa cum s-a demonstrat
37
, con inutul si structura operei
ini iale au suIerit notabile modiIic ri nc de la publicarea si, apoi, odat cu
editarea succesiv a textului. Pe de alt parte, schemele metrice lirice utilizate de
poetul veronez dup variate modele grecesti nu apar in ntotdeauna unui con inut
erotic. De aceea, nu se poate pune semnul egal ntre poezia liric si tematica
erotic , aspect care l situeaz pe Catullus n directa continuare a tradi iei genului.
n al treilea rnd, lexeme cu semniIica ie erotic ndeplinind Iunc ii stilistice
diverse se ntlnesc si n aIara poemelor propriu-zis lirice: de pild , n epyllia
(poemele IXIII si IXIV) sau n poezia iambic , prin excelen satiric .
38

Dat Iiind diversitatea metric a poemelor catulliene
39
diversitate care st ,
de altIel, la baza clasiIic rii lor tematice si de gen , analiza surselor limbajului
poetic mbr iseaz o vast tradi ie literar . Aceast tradi ie urc mai nti la sursele
grecesti, care reprezint componenta si cea mai veche, si cea mai solid , si cea mai

35
Mariana B lu -Skultty, Poe:ia epigramatic elin , p. 12
36
Id., ibid
37
I.K. Horvath, Catulli Veronensis liber. Discussion sur le livre de Catulle et les
deux types de son lyrisme, AA, 14 (1966), 1-2, p. 141-173; Francesco Della Corte, Laltro
Catullo, n volumul id., Opuscula II, Genova, 1972, p. 165-266 (n special, concluziile
formulate la p. 265-266)
38
Despre desprinderea poeziei iambice de tradi ia liric propriu-zis depun m rturie,
n poezia greac , Archiloch sau Hipponax, respectiv, per contrarium, Pindar, autori la care
nu se poate constata niciun Iel de interIeren e ntre rostirea iambic , respectiv cea liric ; n
poezia latin , niciunul din textele hora iene din Carmina nu sunt redactate n iambi, dup
cum Epodon liber atest numai distihul iambic si pythiambul (combina ia dintre hexametru
si cuaternarul iambic).
39
,Varietatea ritmic a poemelor catulliene, desi mai redus dect aceea maniIestat de
opera hora ian , este superioar celei atestate de poemele lui Callimach /./ (Jean Bayet,
Mlanges de littrature latine, Roma, 1967, p. 90; traducerea ne apar ine).
75
vast a tradi iei poetice. Experien ele din cmpul literelor latine trebuie luate, la
rndul lor, n considerare, n m sura n care ele ncorporeaz si, totodat , Iiltreaz
modelul grecesc, oIerind, prin scriitura practicat , nceputul unei noi tradi ii poetice,
de data aceasta autohtone.
Modelul literar-cultural grecesc a ac ionat tutelar, dar nu inhibator asupra
Iorm rii unui limbaj poetic personal al neoterismului, n cazul de Ia n varianta sa
catullian , singura, de altIel, cunoscut aproape integral, dup cum aminteam. Nu
una, ci multe tehnici de utilizare a figurilor semantice au fost preluate de poetul
veronez si aceasta, deoarece ns si practica poetic n spe , liric a evoluat n
chip Iiresc n spa iul grec, de la Homer la Callimach. Dar astIel de experien e,
selectate si decantate n Iunc ie de tabla de valori si principii estetice speciIice
neoterismului (care n niciun caz nu poate Ii deIinit exclusiv ca varianta roman a
poeziei alexandrine), nu ar fi fost organic asimilate n cmpul literelor latine I r o
prealabil receptare. Ea s-a datorat n primul rnd predecesorilor imedia i ai
neotericilor asa-numi ii preneoterici, activi la Iinele secolului al II-lea a.Chr. si n
primele decenii ale celui urm tor , precum si, nu n mai mic m sur , contem-
poranului vrstnic al preneotericilor, Lucilius. n al doilea rnd, este meritul lui
Plautus si al lui Terentius, ca si al lui Ennius (ca autor al unor Saturae diverse
tematic, din nefericire aproape n ntregime pierdute), de a Ii contribuit, pe c i
speciIice, la crearea si conIigurarea unui lexic poetic minimal cu con inut prepon-
derent erotic, substan ial mbog it ulterior si raIinat prin noi experien e literare
succesive, complexe, de la preneoterici pn la Iuvenal.

a) Traai ia liric latin la preaecesorii imeaia i
InIluen a modelelor latine asupra scriiturii catulliene nu trebuie nicidecum
subestimat .
40
Ea si dovedeste importan a capital prin Iaptul c predecesorii
imedia i ai lui Catullus s-au angajat, la sIrsitul secolului al II-lea a.Chr. si la
nceputul celui urm tor, pe exact aceeasi cale pe care o va urma Catullus nsusi si
neoterismul n ansamblul lui, si anume valoriIicarea original la Roma a poeziei si,
n general, a spiritului artistic elenistic. De contribu ia lor la conIigurarea unei
atitudini noi Ia de actul si produsul lui poetic, precum si de ncercarea de a
primeni limbajul literar latin, aIlat la cump na dintre veacuri si vremuri, ne vom
ocupa, pe scurt, n continuare.
Dac secolul al II-lea a.Chr. se caracterizase printr-o produc ie epic si
dramatic abundent , mai ales prin naltul nivel dramatic al tragediilor, cothurnatae
sau praetextae, iar dac n materie de poezie non-dramatic se ajunsese la Iormula
satirei, dezvoltate n diverse variante-tip de cele 30 de libri ai lui Lucilius, un atare
ansamblu de tendin e si practici literare p rea s nu mai corespund , la ntret ierea
cu noul veac I a.Chr., exigen elor momentului. Acum tinde s prind r d cini ideea
c societatea ca atare este instabil , c ea se aIl ntr-un proces de progresiv
l rgire. Noul poet latin al sIrsitului / nceputului de veac se nscrie, mai ap sat
dect al i scriitori si (cu att mai mult) artisti, n tendin a general de a desacraliza
modelele unanim recunoscute. Totusi, el nu poate s nu Iac apel la ceea ce putem

40
Jean Granarolo, DEnnius Catulle, p. 5; N.B. Crowther, op. cit., p. 248-249
76
numi ,zestrea trecutului latin: genuri si specii literare (deci, ,Iorme), scheme de
con inut si imagini (tradi ia topic ), n sIrsit nsusi sistemul lingvistic.
Pe de alt parte, si n mod cu totul semniIicativ, tocmai la finele secolului
al II-lea a.Chr. asist m la o veritabil invazie, pe pia a literar latin , a noilor texte,
de ultim genera ie, ale literaturii elenistico-alexandrine, texte care nu Iuseser puse
la contribu ie n secolul ncheiat, si cu att mai pu in nainte. Fapt de asemenea nu
lipsit de semniIica ie, tot atunci asist m si la sosirea n capitala unui imperiu nc
neconsacrat institu ional, aIlat in statu nascendi, a unui num r considerabil de poe i
care se bucurau de o deplin (desi nu ntotdeauna durabil ) notorietate.
n raport cu o tradi ie epigramatic preluat de la Antipatros din Sidon, de la
Meleagros si de la Archias, coriIei de vrste diIerite ai epigramei elenistice
contemporane (secolele II-I a.Chr.), ncercarea poe ilor latini de la sIrsitul epocii
scipionice si din primele decenii urm toare de a recurge, crend Iorme mixte, si la
al i metri sau la alte genuri / specii literare pentru a exprima concepte si sentimente
sau pentru a dezvolta anumite teme narative pe un suport nou de semniIica ii va
constitui demersul Iundamental novator al genera iei avangardei preneoterice.
41

O atare ,avangard dac suntem de acord s tragem o linie de demarca ie ntre
cele dou genera ii: a lui Iutatius Catulus, Porcius Iicinus, Valerius Aedituus sau
Iaevius, pe de o parte, si cea a unor Helvius Cinna, Iicinius Calvus, Valerius Cato,
Gaius Catullus sau Furius Bibaculus, pe de alta nu a reusit s dobndeasc o glorie
att de str lucit n raport Iie cu predecesorii, Iie cu posteritatea imediat , probabil
pentru c pionieratul lor, c ut rile si ncerc rile lor experimentale I cuser s dispar
persoana si personalitatea creatorilor n spatele experien elor literare. Exact dup ei,
neotericilor le va p rea mult mai usor s nsumeze si s ncorporeze atari experien e,
pornind mai departe liberi de tutele n realizarea unei autentice poezii.
Ia nivelul b t liei pentru limbaj,nu vom omite, dimpotriv , vom sublinia Iaptul
c exista de peste un veac si jum tate deja o limb literar tradi ional . Aceasta era
limba lui Ennius, ,men inut n via datorit numerosilor s i admiratori, inclusiv
celor care reluau maniera si chiar titlul operei enniene majore, Annales, n poeme
epice imitative, avnd drept obiect un bellum oarecare. Or, dorin a noilor ap ru i n
peisajul literar de a se situa pe o pozi ie ostil tradi iei ncet enite si prin scoal
(Ennius devenise un autor studiat, n scoala roman medie, dar si n mediile
filologice), faptul de a nu-l mai considera pe Ennius ca pater al literaturii latine si de
a detesta nu opera acestuia, ci imitarea ei servil , ntr-un cuvnt o atitudine
antiliterar n raportul ei strict cu tradi ia va caracteriza oIensiva acestor ultimi
scriitori latini. i va uni o reprezentare pur interioar asupra limbajului, perceput ca o
realitate preponderent, dac nu exclusiv expresiv .
Preneotericii tind s aproIundeze Iunc ionalitatea structurilor lingvistice,
formulnd noi tipuri de experimente metrico-stilistice, practic necunoscute de
societatea literar roman . Ei si elaboreaz produsul literar ca pe un mesaj destinat si

41
Termenul de ,avangard acordat preneoterismului apar ine lui Jean Granarolo (si
Iigureaz chiar n titlul studiului publicat de acesta n ANRW, I [1973], 3, p. 278-360: cf.,
supra, n.393), Iiind preluat si utilizat si de al i cercet tori, n primul rnd de Elena ZaIIagno,
op. cit., n special p. 12-14.
77
capabil s provoace uimirea, insolitarea lectorului. Acesta din urm , Iamiliarizat
(inclusiv n mediul scolar, dar si n cel savant, Iilologic) cu poe i ca Ennius, Terentius
sau contemporanul Lucilius, era, probabil, uimit s vad cum sintaxa, gramatica
poetic n general, i ap reau violentate, n numele unei noi libert i de expresie.
Chiar si n absen a operei/operelor ca atare a(le) preneotericilor, att de rarele
transmise (am Ii nclina i s spunem: salvatele) pasaje atribuite cu certitudine
acestora dovedesc Iaptul c ne aIl m naintea unor tentative ale unor experimentatori
care converg spre acelasi scop: de a demola stereotipul si stereotipiile trecutului, de a
rennoi limbajul, de a descoperi ct mai variate si neb nuite callidae iuncturae.
Bilan ul Iinal al unei atari experien e l va constitui o aproIundare psiho-lingvistic
apt s exploateze toate valen ele comunic rii prin cuvnt, rostit si/sau scris.
Elemente noi, ca ironia, paradoxul, exagerarea, desacralizarea, epuizarea semantic
prin repeti ie si reluare, vor deveni modalit i active si chiar agresive de raportare la
lector, tot attea elemente care reveleaz o constiin poetic personal a lumii.
Pe de alt parte, preneotericii, care reprezint prima genera ie de poe i latini
elegiaci
42
, si-au propus si au realizat reeditarea experien ei epigramatice
alexandrine. Fragmentele p strate din opera unui Porcius Iicinus, Iutatius Catulus
sau Valerius Aedituus indic preIerin a maniIest acordat con inutului erotic. Ei
s-au Iormat, cum noteaz Granarolo
43
, la scoala Antologiei ( ), aceasta din
urm constituind o veritabil emblem a orient rilor literare elenistice. Dincolo de
exerci iul pur epigramatic se poate discerne, ns , exact ca n cazul viitorului
neoterism, o aspira ie aproape secret spre idealul spiritual al vechiului lirism
sapphic, turnat n tiparele epigramei alexandrine.
44

Dintre pu in cunoscutele personalit i literare ale orient rii preneoterice,
Iaevius (al c rui cognomen va Ii Iost, dup citatele atribuite lui de c tre diversi
gramatici, Melissus) atrage n mod special aten ia. S-a spus, pe drept cuvnt, c este
unul dintre cei mai interesan i poe i latini n poIida m rturiilor extrem de
fragmentare care ni s-au transmis , datorit n primul rnd Iaptului c marcheaz
trecerea de la vrsta veche a poeziei latine la era nou
45
: savantul italian Luigi
Alfonsi
46
l-a numit chiar un ,Ianus cu dou chipuri (bifrons) al poeziei latine. Foarte
probabil dup modelul lui Iaevius, care oferea att ct ne permit s reconstituim
disparatele versuri p strate , n cuprinsul aceleiasi culegeri (Erotopaegnia),
alternan a episoadelor mitice de Iactur erotic (n pur tradi ie elegiac alexandrin )
cu mici piese lirice de natur epigramatic pe diverse teme de circumstan , Catullus
nsusi va cultiva, n (coinciden !) unicul s u liber (sau libellus, cI. I, 1) p strat de
poeme, att carmina longiora, mbibate de o proIund erudi ie mitologic , ct si
poezia alert , concis si variat tematic, a circumstan elor personale.
47

Pe de alt parte, scriitura preneoteric anticipeaz n chipul cel mai sigur si
direct op iunile stilistice ale poe ilor de pe la mijlocul secolului I a.Chr. Este vorba

42
Jean Granarolo, ibid., p. 37
43
Op. cit., p. 42-43. CI. si N.B. Crowther, op. cit., p. 247
44
Jean Granarolo, op. cit., p. 43-44
45
Ibid., p. 7
46
n articolul Laeviana, Hermes, 86 (1958), p. 354
47
CI. si Jean Granarolo, op. cit., p. 140
78
nu numai de preIerin a acordat polimetriei lirice
48
, pe de o parte, si variantelor
iambice, pe de alta, ci si de uzul Iigurilor stilistice, ntre care epitetului, n mod
constant, si Iormul rilor expresiv-colocviale, n mod frecvent, le revine un rol
preponderent.
49
Un fragment ilustrativ pentru deschiderea novatoare realizat , n
planul expresiei, de c tre scriitorii preneoterici este cel care, n culegerea Morel-
Baehrens
50
, poart num rul 12 si este atribuit lui C. Matius: sinuque amicam refice
frigidam caldo / columbulatim labra conserens labris. Trei epitete se succed n
contiguitate. n primul rnd Irapeaz oximoronul din Iinalul primului vers, ambele
epitete Iiind deplasate, prin hiperbat, destul de departe si, n orice caz, n pozi ie
Iorte (Iinalul versului sau clausula senarului iambic). Se remarc , apoi, structura
chiasmic a epitetelor postpuse si a determinatelor lor (sinu // amicam //
frigidam caldo), deci dup schema A B B A`. Nu trebuie s omitem, n
primul vers, nici plastica Iorm a ultimului epitet (si a ultimului cuvnt din vers,
totodat , spondeul Iinal), Iorm popular , sincopat , tr dnd, asadar, op iunea
discret pentru exprimarea curent , Iamiliar , nepreten ioas . n sIrsit, cel de-al
treilea epitet din sir, columbulatim, care deschide versul urm tor, pe lng Iaptul c
este un hapax n ntreaga latinitate (desi n epoc abund adverbele n im, m rturie
stnd, de pild , n proz , Iragmentele istoricului Sisenna)
51
, ndeplineste sub raport
sintactic o Iunc ie mai pu in obisnuit , si anume una circumstan ial .
Asa cum judicios observa Elena Zaffagno (ibid.), acest scurt pasaj
exempliIicator ilustreaz emblematic am spune remarcabilul efort de nnoire
lingvistico-retoric a expresiei lirice latine angajate, n epoca preneotericilor, n
c utarea Iormelor si a Iormulelor celor mai adecvate idealurilor spiritual-estetice
ale noilor genera ii de poe i ai Romei.
52


b) Traai ia liric latin la Lucilius
Dar nceputul propriu-zis al acestei veritabile reprezentate de
demersul preneotericilor se aIl , ar tam mai sus, n practica literar si poetica
explicit a lui Iucilius. Jean Granarolo a demonstrat, de-a lungul celei de-a treia si
ultime sec iuni a studiului s u
53
, c exist o proIund aIinitate ntre poetica neoteric ,
reprezentat esen ialmente de Catullus, si programul, respectiv practica poetic
profesate de Lucilius. Sau, cum plastic nota Alessandro Ronconi
54
, prin Lucilius
trece puntea de leg tur care l uneste pe Callimach cu Catullus (traducerea noastr ).
ntr-adev r, Irecventele lu ri de pozi ie ale poetului din Suessa Aurunca
mpotriva aIect rii si pre iozit ii stilistice, mpotriva a tot ceea ce l ndep rteaz pe
poet de cotidianul realit ii, att sub raportul inspira iei tematice, ct si n planul

48
Id., ibid., p. 118-119
49
Elena Zaffagno, op. cit., p. 53-54
50
Fragmenta poetarum Latinorum eoicorum et lyricorum, Leipzig, 1927
51
Apud Elena Zaffagno, op. cit.,p. 58
52
Pentru ntreaga problematic a nnoirii limbajului poetic latin datorat preneotericilor,
a se vedea Anca-Cristina Dan, art. cit., p. 193-205
53
Op. cit., p. 257-383
54
Lucilio critico letterario, Maia, 15 (1963), p. 523
79
expresiei, corespundeau ntr-o Ioarte mare m sur pozi iei callimacheene afirmate,
cum am notat deja, n epigramele p strate. Subliniem nc o dat , mpreun cu Jean
Granarolo
55
, Iaptul c , n plan stilistic, idealul lucilian al c ii de mijloc aspira ie de
altfel definitorie, ulterior, pentru clasicismul augustan de inspira ie peripatetic , si
anume ntre stilul familiar-colocvial, cu usoare tente vulgare, dar nu obscene, si
afectarea stilului nalt, epico-tragic, se identifica, n fond, cu idealurile stilistice
callimacheene, I r asperit i, dar si I r devorante combustii interioare.
SemniIicativ este, n domeniul care ne intereseaz , Iaptul c singura atestare a
unui element apar innd Iamiliei lexicale a adjectivului lepidus, n afara textelor
catulliene (care, n ansamblul poeziei latine a secolului I a.Chr., l atest ntr-o
propor ie covrsitoare), se ntlneste tocmai ntr-un faimos pasaj lucilian
(fragmentul 84 MARX)
56
, citat de trei ori de c tre Cicero (De or. III, 171; Or. 149
si Brut. 274): Quam lepiae compostae ut tesserulae omnes / arte pauimento
atque emblemate uermiculato !, ,Ct de dr gu sunt aranjate aceste cuvinte !
Asemenea cubule elor care, toate, se potrivesc cu m iestrie ntr-un mozaic cu
incrusta ii vermiculare. O ntreag poetic ulterioar , cea neoteric recte,
catullian , centrat pe conceptul de lepos
57
(cu derivatele lepidus inlepidus), se
aIl cuprins aici in nuce. Remarc m, totodat , aspira ia, tipic alexandrin , spre
varietatea tematico-ritmic , epitetic si metaIoric exprimat la Iucilius prin lexemul
uermiculato: , respectiv uarietas se aIirm n opera lucilian care
anticipeaz n acest sens n mod direct att liber Catullianus si Saturae Menippeae
varroniene (ambele opere de o uimitoare varietate), ct si, ntr-o perspectiv mai
larg , poetica lui Phaedrus (Fab. I, 1) ca una dintre coordonatele fundamentale
ale vrstei noii poezii latine.

6,17(=$&$78//,$1
Concluzia care se desprinde n urma succintei noastre analize, credem c
poate Ii Iormulat dup cum urmeaz .
Tehnica scriptural utilizat de Catullus (cu prec dere, dar desigur nu
exclusiv n poezia erotic ) nu exploateaz virtu ile unui singur model. Neoterismul se
v deste a Ii, si pe terenul expresiei latine, acelasi Iiltru decantator de experien e,
Iormule, solu ii. n privin a tehnicii utiliz rii limbajului, de la cel savant la cel
Iamiliar, colocvial sau chiar vulgar, dat Iiind predominan a tematicii erotice n poezia
precatullian , este cert Iaptul c Iucilius si continuatorul s u, Varro ,menippeicul,
pe de o parte, precum si grupul primilor poe i lirico-elegiaci, anima i de idealuri
comune, al preneotericilor, pe de alt parte, au deschis larg calea ,poeziei noi de la
mijlocul secolului I a.Chr. Cultura literar latin a genera iilor imediat premerg toare
neotericilor, prelund si prelucrnd bogata tradi ie a poeziei grecesti, de la Homer la

55
Op. cit., p. 273-274
56
Apud Jean Granarolo, op. cit., p. 299-300. CI. si Italo Mariotti, Studi luciliani,
Firenze, 1961, p. 17-18
57
CI. si Vinzenz Buchheit, ,Catulls Dichterkritik in c. 36, Hermes, 87 (1959), 3,
p. 309-327, aici p. 319-320, care consider conceptul lepos cheia de bolt a ediIiciului
poetic catullian.
80
Callimach si Meleagru, a preg tit si asigurat, astIel, adev rata ,schimbare la Ia a
poeziei latine, pus n act de Catullus, de sodales ai s i, si dus la mplinire de marea
genera ie augustan .
Dintr-o atare perspectiv mai larg , se poate cu certitudine aIirma c poezia
lui Catullus exprim ntr-un mod chintesen ial si, repet m, emblematic Iinalit ile
reIormatoare pe care si le-a propus noul lirism latin, asa-numitul neoterism.
Practicat mai nti de c tre poe ii apar innd secolelor II-I a.Chr., poe i care
cunoscu i ca reprezentnd ,avangarda neoterismului din primele decenii pn spre
mijlocul secolului I a. Chr. au deschis ,calea nou ( ) a expresionismului
liric de la finele epocii republicane
58
, neoterismul, ca si Iaza sa experimental ,
premerg toare (cunoscut n literatura de specialitate sub denumirea generic de
preneoterism), s-a caracterizat, sub raportul atitudinii ideologice reflectate n
op iunea tematico-stilistic , n primul rnd prin marginalizarea , dar nu si
eliminarea civismului. Acest demers apare dublat si, am putea spune, compensat
de unul complementar, constnd din aducerea n prim-plan a universului auctorial
strict subiectiv, egocentric din perspectiv liric .
n cazul poeziei lui Catullus singura, de altIel, p strat aproape integral si n
niciun caz ntmpl tor din produc ia neoteric , universul afectelor subiective este
centrat n jurul temei Iundamentale a pasiunii erotice, din care deriv si se
conIigureaz spectrul tuturor celorlalte Iorme ale aIectivit ii. Pasiunea erotic
alc tuieste nucleul cmpului magnetic de Ior al lirismului catullian.
Adev rata ,revolu ie a neoterismului n Iormula sintetizat de Catullus
59
s-a
produs, ns , nu la nivelul op iunii tematice, ntruct, n privin a erotismului si, n
general, a poeziei aIectelor, scriitorul din Verona avea nenum ra i predecesori, Iie
greci, Iie latini. Desigur, decisiv a r mas teoria si practica alexandrin , pe care ns ,
Catullus ar fi reprodus-o mimetic si nediIeren iat, dac preocuparea Iundamental
novatoare a sa nu ar fi vizat, mai presus de orice, reformarea limbajului poetic, altfel
spus modiIicarea m rcilor de proIunzime ale scriiturii lirice.
Din acest ultim punct de vedere, originalitatea scriiturii catulliene iese din
plin n eviden . F r a Ii neap rat o ,scriitur pletoric , asa cum consider Elena
Zaffagno
60
, limbajul lirico-erotic al lui Catullus poart amprenta unui mod unic de
expresie, care mbin Iapt nemaintlnit pn la el dou aspecte de natur
psihic si atitudinal diametral opuse, cel pu in n aparen : emo ia sensibil si
violen a agresiv . Dac , separate, cele dou aspecte preexistau n poezia latin
amintim aici lirismul plautin, cel ennian sau cel lucilian, pe de o parte, si, pe de
alta, poezia anonim , colectiv , latino-italic , bazat pe diffamatio si obscaenitas,
asa cum apare ea ilustrat n primul rnd de Carmina Priapea, dar si de alte crea ii
lirico-epigramatice anonime , n schimb emo ia si violen a vor ap rea intim
ntrep trunse numai la Catullus n ntreaga poezie latin a ultimului secol republican.

58
Elena Zaffagno, op. cit., p. 138-140
59
Dator m lui Kenneth Quinn introducerea n cercetarea contemporan consacrat
liricii latine a conceptului de ,revolu ie catullian , prin chiar titlul si, de altIel, ntreaga
demonstra ie apar innd monografiei The Catullan revolution, Melbourne, 1955.
60
Op. cit., p. 138
81
Diversele lexeme si sintagme, cu valori stilistice variate, complexe, de la
tradi ionalele tipuri de epitete si compara ii pn la veritabilele lan uri de metafore,
simboluri, alegorii, n conIigura ii polivalente, vor alc tui, de la Catullus ncolo,
una dintre sursele de baz ale limbajului liric latin, centrat pe problematica erosului
si a aIectivit ii n general. n sIera acestor vor intra, gra ie lui
Catullus, pentru prima oar si cuvintele apar innd vorbirii cotidiene, extrem de
colorate, de bogate n nuan e: de la conota ii ironico-depreciative pn la tonalit i
violent injurioase, de la modurile de expresie ale curtezanelor si codosilor pn la
vorbele de pe strad si de pe ziduri.
Ia nastere, astIel, datorit neoterismului catullian, o dictio poetica absolut
original chiar si n raport cu modelele oIerite de tradi ia literar att de
prestigioas . Iimbajul poetic nglobeaz acum, ntr-un amestec inextricabil (cu att
mai original, cu ct apare mai surprinz tor), virtu ile elegan ei tradi iei culte si pe
acelea, mult mai directe ca impact asupra lectorului, ale limbajului de uli si de
r spntii. Tonul agresiv p trunsese decis n poezia greac prin Archiloch si
Hipponax. Horatius, n Epode, l va prelua, cu referiri explicite la ambele sale
modele (Ep. VI, 13-14). Dar reunirea violen ei si a sensibilit ii nu numai la nivelul
operei, ci chiar la cel al unui singur poem (a se vedea, de pild , cele care poart
numerele XXXVII si XXXIX), r mne de nentlnit n aIara operei catulliene. Ea
creeaz un nou tip de pathos liric, suscitnd efecte imediate asupra receptorului.
61

n acest Iel, limbajul poetic al lui Catullus se nI iseaz ca sinteza celor mai
diverse moduri de expresie, literar si non-literar , atestate pn atunci, o sintez
conceput , cum s-a spus pe drept cuvnt (Elena Zaffagno), ca un mod aparte de a
atinge izvoare nemaiatinse, de a c lca pe c i nemaic lcate. ntr-un cuvnt, un nou
mod de a Ii poet. Tn ra grupare neoteric , avnd n Catullus purt torul de cuvnt
cel mai reprezentativ si n opera acestuia un veritabil simbol al ei, ,anticipeaz
viitorul literaturii latine prin acest principiu Iundamental novator care le str bate,
orienteaz si determin n ultim instan ntreaga lor activitate.
62









61
Elena Zaffagno, op. cit., p. 146-147. Despre alian a dintre limbajul poetic raIinat
pn la soIisticare sau, pe de alt parte, inabil si greoi al tragicilor si epicilor latini si
respectiv savurosul limbaj colocvial al comediei si al saturei / satirei latine, cI. si Jean
Bayet, Catulle, la Grce et Rome, n vol. id., Mlanges de littrature latine, Roma, 1967,
p. 85-117, aici p. 88 (not m si republicarea studiului lui Bayet, sub acelasi titlu, n volumul
colectiv Linfluence grecque sur la posie de Catulle Ovide, Fondation Hardt. Entretiens
sur lAntiquit classique, Tome II, Six exposs et discussions par Jean Bayet, Augusto
Rostagni, Viktor Poschl, Friedrich Klingner, Pierre Boyanc, L.P. Wilkinson,
Vandoeuvres-Geneve, 1953, ap rut la Verona, 1956, p. 3-55).
62
Jean Bayet, op. cit. (n vol. Mlanges), p. 117
82

















83

RADU IONESCU
reprezentant al literaturii romne din Epoca Unirii

Conf. univ. dr. *KL )/25($
Universitatea Spiru Haret, Bucuresti

RADU IONESCU, LCRIVAIN ROUMAIN
DE LEPOQUE DE LUNION NATIONALE

RSUM
Ltude prsente la vie et lactivit dun crittique littraire, crivain, homme
politique, citoyen qui a beaucoup particip la vie culturelle et politique de son
pays, dans un moment difficile de son histoire. Il a t le fondateur de la
crittique littraire moderne dinspiration hegelien, avant Titu Maiorescu.


Format ca scriitor intr-o epoc de adnci schimb ri n structura societ ii
romnesti, Radu Ionescu se va al tura, n cea mai mare parte a activit ii sale,
spiritului nnoitor al scriitorilor de la 1848, pentru care scrisul era un act de
responsabilitate si o necesitate de I urire a Romniei moderne. Integrat idealurilor
genera iei sale, el particip activ la via a cultural si politic a epocii, aIirmndu-se
ca poet, prozator si n special ca precursor al criticii literare moderne.
BiograIia lui Radu Ionescu este s rac , pierdut n ziarele timpului si
consemnat succint n unele studii de istorie literar . Documentele vremii amintesc
cu zgrcenie doar cteva preocup ri ale acestui nIl c rat publicist, talentat poet si
critic literar.
N scut n anul 1832 la Bucuresti
1
, ntr-o Iamilie modest
2
, dup absolvirea
Colegiului SI. Sava este trimis la studii n Fran a pe cheltuiala Casei Hagi Tudorachi
si cu ajutorul, mai mult moral dect material, al Arhiereului Calist. ncepe s scrie
versuri de la vrsta de 19 ani, fiind remarcat, n special, dup apari ia n 1854 a
volumuluiCnturi intime. Din cauza vrstei, evenimentele de la 1848 r mn I r
ecou n preocup rile sale literare de nceput.
Volumul Cnturi intime, ap rut la vrsta de dou zeci si doi de ani, l impune
ca o mare speran a liricii romnesti cu v dite nclina ii IilosoIice. G. C linescu l

1
Data nasterii este Iixat eronat de unii biograIi n anul 1833 (R.S. Dragnea, Un critic
literar ae tran:i ie, n Gndirea III, 1923, nr 6, pag 138-141 si T. Vianu Influen a lui Hegel
n cultura roman n Studii de literatur romna, 1965, pag 567-571.
Primii biograIi ai lui Radu Ionescu stabilesc ca dat a nasterii sale anul 1832. (V. Gr. Pop,
Conspect asupra literaturii romane ,i litera ilor ei, 1875; Dim.R. Rosetti, Dic ionarul
contemporanilor, 1897, Radu S. Dragnea, Un sfios critic din epoca Unirii, n Drum drept,
anul I, nr. 7-9, octombrie-decembrie 1913, G. C linescu, Istoria literaturii romne de la
origini pan n pre:ent, 1941, pag. 292-300.
2
n anul 1864 nu l ntlnim pe listele electorale, deoarece nu avea un venit de
6 000 de galbeni.
84
considera un precursor Ioarte ndep rtat al lui G. Bacovia ,care introduce primul n
elegiile sale clavirul r sun tor, la care cnt Iecioara n delir, invocnd umbra
iubitului mort. (Preludiul lirei
3
)
Poeziile din volumul Cnturi intime au o puternic inIluen romantic
aducnd n lirica noastr notele Iunebre si atmosIera ap s toare a nop ii, simbol al
neantului etern:
Ascunde-te o, lun , n marea de uitare,
Acolo si voi stele duce i-v -a pieri!
S pear a voastre raze, s-o noapte de teroare
S vie acum din haos pe ceruri a domni!
S Iie noaptea neagr ! asa mi place mie,
C ci noapte si n mine etern a existat;
S plane noaptea asupr -mi, c ci cerul cu urgie
n noaptea fioroas pe mine m-a uitat.
n noaptea asta neagr mearg -a mea durere
Spre cerul I r mil de nori acoperit:
C ci nimeni nu m-aude acuma n t cere,
SuIla i si voi acum, o vnturi Iioroase,
Prin mun ii cei gigantici, prin v ile adnci;
SuIla i pe m ri ntinse, si undele spumoase
F ce i-le s geam sp rgndu-se de stnci.
Unele poezii din acest volum, cu toat inIluen a lui Gr. Alexandrescu si
D. Bolintineanu, dep sesc nivelul modelelor prin vibra ia elegiac , sensibilitatea
expresiei si proIunzimea universului IilozoIic. Poetul se detaseaz de cotidian,
dnd, uneori, Iaptelor si sentimentelor proiec ia adnc IilozoIic n care existen a
uman este conceput ca o z d rnicie, n care:
,Durerea noastr numai ca neguroas stnc
Perpetuu se apas pe peptu-ne sdrobit.
n poezia erotic (La Elena, Stan e la Constan a, C utarea femeii, Amelia,
Suspinul unei june, Barcarola etc.), dar si n cea patriotic si IilozoIic (Sunetul orei,
Artistul, Exilul, Omul n natur , Salutare naturei etc), Radu Ionescu dovedeste o
mare putere de crea ie original , Iiind st pn pe un limbaj poetic expresiv si o viziune
dramatic a marilor drame ale existen ei (tem universal romantic ).
Poeziile grupate n acest volum pun n eviden preocuparea lui Radu Ionescu
pentru nnoirea formelor poetice si sincronizarea lor cu literaturile europene avansate.
AstIel, traduce poezia erotic Sonetul a romanticului german Wilhelm Muller si
public Sonetul la anul 1853 si Sonetul orei, care, al turi de Sonetul la d-l Ludovic
Wiest al lui Gheorghe Chi u, sunt cele mai vechi sonete din literatura romn .
Sentimentul z d rniciei, dominant n poeziile de nceput ale poetului, deter-
minat de timpul care n scurgerea lui nu aduce nicio schimbare nnoitoare (este
ntlnit si n alte crea ii ale vremii: Ceasornicul ndreptat de Iancu V c rescu sau

3
G.C linescu , Istoria literaturii romane ae la origini pan n pre:ent, 1941, pag 299
85
Anul 1840 de Gr. Alexandrescu), adnceste triste ea poetului si oIer poeziei o
autentic vibra ie de neIericire n care via a noastr ns aceea,i aestinat :

Neantul se deschise si-n urma sa adnc
Peri si anul sta, cum al ii au pierit!
ntinsul lan de secoli crescu c-un inel nc
Si timpul I cu iar un pas n inIinit.

Se duse, si altu-n spa iu n urma lui s-arunc ,
Se duse, altul vine si trec necontenit
Durerea noastr numai ca neguroas stnc ,
Perpetuu se apas pe petu-ne sdrobit.

Pe Iloare cade roua si-a soarelui c tare
Un zefir, o adiere cu dulcea lui suflare;
Tr ieste Iericit parIumul exaltnd.

n via a noastr ns aceeasi destinat !
Si anul, nou n sIera-i nimica nu ne-arat ,
Si I r vreo speran l trecem suspinnd.

Impresionat de noutatea poeziei lui Bolintineanu, n care ,multe inimi sim ite
se aIl n ecou, si multe suIlete ntristate o consolar , n anul 1855 ngrijeste,
mpreun cu G Sion, apari ia volumului Poe:ii vechi ,i nou , una din cele mai bune
crea ii ale poetului. n loc de preIa , el public o Epistol amicului Sion, n care si
arat pentru prima dat predilec ia c tre IilozoIie, critic literar si probleme
estetice. n leg tur cu acest volum, remarca: ,sunt momente n care sufletele
noastre simt trebuin de a iesi din ast lume de mizerii, si, ca un Iluture pe care
Iloarea l atrage, el se arunc n inIinit. Via a noastr e un lung exil, n care
ntlnim numai suIerin e. SuIletul nostru obosit poate cteodat s -si ia zborul din
ast realitate, din ast nchisoare trist , ca s mai revad idealul, patria sa Iireasca,
care-i d Iericirea pentru cteva momente.
Apreciat pentru activitatea sa literar , Radu Ionescu pleac n Fran a pentru
a-si des vrsi studiile, probabil n toamna anului 1856, unde studie filosofia,
ocupndu-se mult si de literatura universal .
4
n capitala Fran ei ia contact si
particip intens la activitatea emigra iei romne, sus innd prin pres si ac iuni
propagandistice Unirea principatelor Romne. n 1857 devine redactor la ziarul
Buciumul al lui Cezar Bolliac, unde public articole politice si versuri n sprijinul
Unirii. n acest ziar, cel mai important al emigra iei romne de la Paris, el public
articolele Tinerimea, Prin ,coli la civili:a ie, Instruc iunea, Domnitorul latin,
Chestiuni de cercetat s.a., articole str b tute de un puternic sentiment patriotic, de
grij pentru soarta rii, care trebuia adus n rndul rilor civilizate ale Europei.

4
V. Gr. Pop, Conspect asupra literaturei romane ,i a litera ilor ei ae la nceput ,i
pan ast :i n oraine cronologic , part. I. II (2 vol.), Bucuresti, 1875-1876
86
n articolul Tinerimea, publicat n 29 martie 1857, dnd ca exemplu de lupt
si jertI genera ia de la 1848, autorul sublinia c ,n ara noastr sunt acum nou
ani, tinerimea romn si mplini datoria sa c tre ar . Nemul umit de starea trist
a prezentului se ncearc a-i forma un viitor mai fericit. Ea voi s scape ara de un
protectorat Iatal care prin instrumentul unor clase privilegiate inea ara sub cea mai
mare ap sare, n busind orice scnteie de prosperitate.
n Iinalul articolului, el Iace un apel la genera ia tn r , ,soldat al viitorului,
chemnd-o s urmeze pilda naintasilor: ,S ne ar t m adev ra i Iii ai eroilor
str buni care totdeauna s-au luptat ca s ne uneasc pe romni si s Iac dintrnsii
un popul mare si neatrnat.
Ideea unirii si a stigmatiz rii oric rui spirit de partid antina ional revine si n
articolele: Spiritu publicu, Domnitorul latin, Chestiuni de cercetat, publicate n
lunile aprilie-mai 1857. Plednd pentru autonomie, unire, principe latin, trei
principii pe care se poate n l a ediIiciul Iericirii Romniei, autorul se ridic
mpotriva patriotismului ngust de partid si sus ine c adev ratul patriotism este
spiritul public.
Criticnd guvernele care ,r uvoitoare au mpiedicat totdeauna ntinderea si
dezvoltarea instruc iunii, n articolele Prin ,coli la civili:a ie, ,Instruc iunea
(Scoli prin sate) sus ine generalizarea scolii si organizarea ei n toate satele, pentru
c : ,Scolile prin sate sunt de cel mai mare Iolos. Cnd ranul va dobndi
cunostin ele trebuincioase pentru starea lui, atunci nu va mai Ii ap sat, va cultiva
mai bine p mntul lui, va n elege Ioloasele mijloacelor noi introduse n cultur si
nu va Ii ntotdeauna nselat de asupritorii s i care acum abuz de nestiin a sa.
n aIar de publicistic , Radu Ionescu continu activitatea poetic n Buciumul,
unde i apar mai multe poezii n care sus ine Unirea Principatelor si al turarea prin
cultur de popoarele civilizate ale Europei: Baraul ,i Mu:a, Oa , Patrio ii, Oa la
Romnia (publicat n brosur la 6 Iebruarie 1859, cu pu in timp naintea ntoarcerii
n ar ). Aceste poezii, servind un imperativ al timpului, slujeau marile idei ale
revolu iei pentru nI ptuirea progresului social si a reIormelor politice unionale.
P r sind deIinitiv poezia romantic-decep ionist de tinere e, dup 1855, se
poate observa n crea ia lui Radu Ionescu o maturizare politic si cet eneasc , o
orientare nou , avnd ca dominant principal tematica patriotic . Poeziile din
aceast perioad au un tonus mai luminos, un sentiment de ncredere n viitorul si
destinul patriei. n Baraul ,i Mu:a este nI isat starea de dec dere si asuprire a
rii, poetul adresnd o vibrant chemare la ac iune pentru nI ptuirea Unirii si
cstigarea independen ei na ionale. Muza poetului prezint starea rii asuprite n
care jalea si durerea sunt singurele st pne:
,Geme ara ap sat
De str ini mpilatori
Plnge ara, del sat
De-ai s i Iii nep s tori.
Ea l ndeamn s cnte ,str bune Iapte:
,S mai cn i str bune Iapte
Si trecutu-i str lucit
Cnd M rire, Iibertate
P-a sa Irunte au str lucit.
87
Ia ndemnul Muzei, poetul prezint cu mndrie vremurile de glorie ale rii:
...cnd sfnta libertate
Era Irumosul soare ce ara lumina si
,...nu r bdau Romnii tiranii s -i ademeneasc ,
Str inii s -i apese si ei s Iie sclavi.
Gloria str bun ,cnd acvila romn n Ialnica-i sburare/ Sub aripile sale trei ri
surori unea este prezentat cu inten ia de a trezi sentimentul mndriei si demnit ii
na ionale si a mobiliza ,Iii patriei la lupt pentru renvierea gloriei str bune.
,O ara mea iubit , trecut-au peste tine
Iungi secoli de durere si nc tu tr iesti
Virtutea ta e scris n c r ile divine
Si chiar prin suIerin tu ai s str lucesti!

Eroul e mai mare cnd printre gloan e sboar
Si-nIrunt moartea-n Ia si iese nving tor,
Si cnd Iurtuna neagr opreste-a sa furoare
E cerul mai albastru, senin si zmbitor.

Ascult a mea ar o voce inspirat .
n sufletul meu arde un foc dumnezeiesc:
Uni i vor Ii Romnii si ara liberat ,
Si liberi to i vor Iace un popul Romnesc!

Un popul, ce va merge departe prin unire,
De-al libert ii soare n cale-i luminat
Un popul ce va merge prin secoli de m rire
Cu gloria pe frunte de lume admirat.

Compatrio ilor le este adresat un apel nIl c rat de a lua pild de la ,eroii
aprinsi de ceruri, de patrie, de ar / S Iacem Romnia puternic si tare.
Evocnd, n maniera liricii social-patriotice de la 1848, momentele glorioase
din istoria neamului, ca si Gr. Alexandrescu n ,Umbra lui Mircea la Cozia, Radu
Ionescu i cere lui Mircea cel Mare:
,Te scoal din mormntu- i erou al Romniei
Sdrobeste a sale Iapte si jugul tiraniei;
Si Iruntea- i radioas arat la romni!
Aprinde al lor suIlet de Ilac ra m ririi
De Ilac ra ce-odat ardea pe cei b trni?
Adun lng tine pe norii nemuririi
Eroii rii noastre, eroii str lucirii!
S mai vedem odat p-ai nostri mari str buni.
Elogiul trecutului glorios, motiv de a aprinde ,Ilac ra m ririi n suIletul
tinerilor, este nso it n multe poezii de satire vehemente mpotriva tiranilor, a
88
tr d torilor de ar si jeIuitorilor care se dau drept patrio i. n satira Patrio ii,
anticipnd critica necru toare si tonul violent la adresa tr d torilor de ar , Ialsilor
,patrio i, pe care o ntlnim peste c iva ani n Scrisoarea III de M. Eminescu,
Radu Ionescu declar :
Dar n vremi de necredin nu poci crede n minuni
Cum at ia r i de-odat se I cur oameni buni?
Si pe cnd mai toat ara era prad -a mii de ho i,
Nu-n eleg prin ce minune eu v z mii de patrio i?
Oare nu e iar tr darea ce voieste-a triumfa,
Si sub masca de virtute vine iar a ne-nsela?
Fronti nulla fides zice cel ce lume-a cunoscut.
Si tr darea si minciuna noi adesea am v zut
S vrsite de aceia ce-adev rul proclama,
Si cu Ia a lor smerit martor cerul ei chema,
Inimi negre si mari crime sub virtute se ascund
Cnd e marea linistit ce Iurtun are-n fund!
Ast zi Iuda te s rut , mine el te va tr da.
Un amic credin - i jur , pentru bani te va uita.
Rupe i masca dup Ia , chipul vostru s privesc;
Patrio i v aIlu ast zi vnz tori ce eri g sesc!
O dreptate cere i ast zi, voi ce ieri a i jeIuit,
Si din lacrimi si din snge starea voastr a i m rit.
Voi ce eri I r rusine pe s rac l p lmuia i
Si-n truIia voastr oarb n picioare l c lca i.
Voi progresul cere i ast zi, voi ce ieri a i n busit
Orice raz de lumin n Romnia a str lucit,
Si-ntunerec, nestiin a i voit a st pni,
Crime, jaIuri si abusuri s nu poat a se sti.
Patrio i, striga i voi ast zi pentru ar , viitor!
Dar chiar ieri din voi oricare a trecut de vnz tori.
Ca s Ii i scuipa i pe pepturi si de gt cu streang lega i
Ia str ni cu-al vostru snge, si chiar ara o tr da i.
Nimic sfnt n-ave i n lume la strinul ce-a i servit
Si so ie, Iiic , ar , pentru bani voi a i jertIit.
nI ptuirea Unirii n 1859, visul luminos al poetului, este marcat prin Oa la
Romnia, ap rut n Buciumul la 6 Iebruarie, n care este sl vit libertatea si
independen a patriei, gloria Romniei viitoare.
n Buciumul si Dambovi a, sub inIluen a lui Gr. Alexandrescu si D. Bolintineanu,
Radu Ionescu public n anul 1860 o serie de ode si satire n care gloriIic nI ptuirea
Unirii, actul istoric ce va duce slava si m re ia Romniei si critic uneltirile
antiunioniste ale tr d torilor de ar .
Anii petrecu i la Paris sunt Iolosi i, pe lng activitatea publicistic , pentru
studiu intens, remarcndu-se prin pasiunea cu care aproIundeaz , sub inIluen a lui
Hegel, o serie de probleme de estetic si literatur universal . ntors n ar n
89
primele luni ale anului 1860 Radu Ionescu este atras de critica literar , ncercnd s
pun la baza aprecierilor estetice un sistem de principii apropiat de ideile n vog la
Paris ale lui Hegel.
Devine principalul colaborator al lui D. Bolintineanu, proprietarul si redactorul
responsabil al ziarului Dambovi a, iar din 7 mai 1860 preia sarcina de redactor
responsabil, Iiind recomandat ca ,unul din junii romni care au I cut studii n litere
n Fran a, scriitor si poet romn de distinc ie, care a binevoit a se ns rcina cu
redac ia responsabil a Dambovi ei. D. Bolintineanu r mnea, mai departe,
proprietarul si principalul colaborator al ziarului.
n acest ziar, printre cele mai importante din epoc , Radu Ionescu public o
serie de articole politice n sprijinul Unirii si al reIormelor lui Cuza, nso ite de
poezii patriotice sau erotice si o nuvel , r mas neterminat , intitulat : O zi de
fericire. n Ursitoarele, poezie de Iactur Iolcloric , cu reIren de balad , este
criticat lipsa de patriotism a boierilor conservatori care, prin oprimare social si
tr dare na ional , doresc:
S-aib stare mare, s-aib to i mosie
Si n c r i de-o vinde-o alta s le vie;
Banii s le plou de la cei s raci,
S-aib ranguri, slujbe, cinste si putere,
Prostii s le plece la a lor vedere.
Poeziile erotice Dorulu, si O suvenire, cu tot conven ionalismul romantic si
stng ciile de Iorm , se impun prin proIunzimea sentimentelor erotice si noutatea
de Iorm :
n cer m-avnt pe visuri, purtat de dulci Iiin e,
Si mintea mi-e ncins de negre suIerin e.
Din sIere de lumin n neguri cuIundat
sau
,Plngnd m rog de unde cu dnsele s poarte
Si lacrimile mele, si doru-mi nfocat
Plngnd m rog de ele, st chin, Iatal moarte
n Iuga lor s duc ; dar dureroas soart !
Cnd undele Iug iute si Iug nencetat.
n aceste poezii, iubirea nu mai este un simplu divertisment, o pl cere
trec toare ca la poe ii V c resti, ci o chemare nIrigurat si chinuitoare c reia poetul
i caut zadarnic r spuns n natur , n str lucirea cerului nstelat sau n undele
schimb toare ale m rii.
Remarcabile prin virulen a satiric , mergnd de la invectiv si sarcasm pn la
ironia zeIlemitoare, sunt si Epigramele, (Un deputat, Un ex ministru, La un om
politic, Asupra unui poet, Asupra unui nume, Pentru regulament, Leacul insomniei),
publicate n Dambovi a, n anul 1860.
Asemenea scriitorilor din Epoca Unirii, Radu Ionescu si ncearc talentul n
mai multe genuri, dovedind de multe ori lipsa unei constiin e artistice care s duc la
construc ia unor opere deIinitive. AstIel, nuvela romantic O zi de fericire, publicat
90
n Dambovi a si reluat n Inaepenaen a, a r mas neterminat , avnd aceeasi soart
cu primele capitole din romanul Donfuanii ain Bucure,ti, ap rute anonim n
Inaepenain a ntre 11 decembrie 1861 si ianuarie 1862 si atribuite Iie lui Pantazi
Ghica (de G. C linescu), Iie lui Ion Ghica (G. Bogdan Duic si N. Iorga).
Cercet rile ulterioare au stabilit n mod clar paternitatea lui Radu Ionescu
asupra romanului Donfuanii ain Bucure,ti (de altfel un capitol publicat n anul
1962 este semnat de autor).
5

La Inaepenaen a, scriitorul si publicistul Radu Ionescu sus ine programul
na ional al lui Cuza, desi de multe ori critic ncetinirea reIormelor ini iate de acesta ,
Iapt ce va duce la suspendarea ziarului ntre 29 noiembrie 1860 si 13 aprilie 1861,
perioad n care este nlocuit de Uniunea Roman .
Prins si mai mult n mrejele politicii de culise, Radu Ionescu este convertit si
atras de opozi ie, metamorIozndu-si ideile si I cnd, nu rareori, cor comun cu presa
anticuzist . El va p r si, la 9 aprilie 1863, ziarul Inaepenaen a Roman pentru a
trece redactor la Romnul lui C.A. Rosetti, unde va semna rubrica Revista politic , o
vehement critic la adresa guvernului si a domnitorului Al I Cuza (articolele:
Libertatea ,i tirania, Logica ,i calomnia, Sl biciunea guvernului, Risipirea banilor
publici, Inalt tr aare s.a.).
n Revista roman din 1862 unde public ultima sa poezie nvierea, exprim
nemul umirea Ia de domnia lui Cuza, care ,a Iost un Iulger, a c rui str lucire
curnd a disp rut/ Si Terra cu durere/ n trista amor ire/ Uitat s-a v zut.
ncepnd din 1861, activitatea lui Radu Ionescu este dedicat , n principal,
criticii literare si studiilor de estetic . El consider c ,teatrul este cel mai puternic
mijloc pentru a nv a poporul, pentru a destepta ntrnsul patriotismul,
reprezentndu-i, n ac iune, Iaptele cele mari ale istoriei sale, a-i insufla senti-
mentele Irumoase, totdeauna triumI toare.
6

Criticnd piesele Iacile, imita iile si lipsa de gust, autorul a numeroase cronici
si articole Iace interesante comentarii asupra teatrului lui V. Alecsandri, subliniind
valoarea artistic si documentar a acestuia si recomandnd s se pun n scen
marele repertoriu teatral din literatura universal : V. Hugo, W. Shakespeare etc.
Istoria literar a remarcat, nc din secolul XIX, orientarea modern si
noutatea aprecierilor critice ale lui Radu Ionescu, str daniile sale de a aplica
principiile estetice europene n evaluarea operelor literare. ,Meritele lui, dup cum
remarca N. Iorga, nu sunt nici n poezie, nici n politic , ci n critica literar ,
vorbind, printre primii, despre critica nou , nu cum o I cea n Fran a Saint-Beauve,
dnd l muriri asupra vie ii scriitorului si ncercnd a lega suIletul lui ntreg, asa
cum l-ar Ii nrurit aceast via , cu opere care ntr-o anumit clip s-au desI cut
din adncul sufletului acestuia, ci reducnd-o la principii.
7


5
Argumentele aduse n sprijinul paternit ii lui Pantazi Ghica sunt insuIiciente,
scriitorul p r sise de mult timp Inaepenain a si maniIesta un dezacord pentru orientarea
politic a acesteia.
Pentru prima dat paternitatea lui Radu Ionescu asupra romanului Donjuanii din
Bucure,ti a Iost atribuit de Ghi Florea n studiul Donjuanii ain Bucure,ti, ap rut n
volumul Materiale ae literatur , istorie ,i mu:eografie, Tom III, Bucuresti, 1967.
6
Ziarul Inaepenaen a, 1861, pag 39
7
N. Iorga, Istoria literaturii romane,ti ain Jeacul al XIX-lea, 1909, pag 293
91
Unul din primii biograIi ai lui Radu Ionescu, V. Gr. Pop men iona seriozi-
tatea studiilor lui si nclina ia spre IilozoIie: ,Acolo (n Fran a) studie IilozoIia,
ocupndu-se mult si de literatur universal .
8

Principiile criticei si Scrisoarea din Inaepenaen a care ine loc de preIa
romanului Donfuanii ain Bucure,ti sunt printre primele si cele mai interesante pagini
de estetic si IilozoIie a artei din literatura romn , impunndu-l pe Radu Ionescu
printre reprezentan ii de seam ai criticii noastre literare. Principiile criticii, publicat
n Revista roman , n 1861, cuprinde zece capitole asem n toare ca denumire si
problematic cu ,Estetica lui Hegel, pe care o popularizeaz primul n Romnia,
ncercnd s Iormeze, bazat pe ideile acesteia, un sistem propriu de critic literar .
n Principiile criticei, Radu Ionescu se opreste, ca si Hegel, asupra teoriei
speciIicului genurilor literare (poezia epic , poezia liric , poezia dramatic ),
ncercnd s stabileasc legile proprii de dezvoltare ale Iiec ruia dintre ele.
n primul capitol al acestui studiu, autorul pledeaz pentru ca, asemenea
stiin elor, la baza crea iilor artistice si n special a aprecierii lor estetice s stea
,Regule generale si principie absolute care serv de base si criterium pentru
descoperirea adev rului si pentru desvoltarea metodic a sciin elor.
n urm toarele capitole este dezvoltat, n spiritul lui Hegel, rolul criticii n
aprecierea obiectiv a operelor de art , n stimularea si dezvoltarea gustului pentru
Irumos si a respectului pentru adev r. Radu Ionescu sus ine c ,spre a judeca o
produc ie oarecare, critica trebuie s aib nainte-i principii pe care s se
ntemeieze toate cercet rile si apre uirile sale; c ci nu este destul a exprima asupra
unei opere impresiunile sale personale si a o judeca numai dup sentimentul s u;
aceasta nu este critic , nu are nicio nsemn tate si nu aduce niciun rezultat
Iolositor. Avem n aceste capitole ale articolului idei si pasaje din ,Estetica lui
Hegel, cu care Radu Ionescu a luat contact la Paris sau pe care a cunoscut-o n
original, deoarece cunostea limba german .
Aplicnd principiile sale estetice la literatura romn , destul de s rac la
1860, criticul ntocmeste si public mai multe studii: Critica literar : Al Donici
stuaiu asupra vie ii ,i poe:iilor sale, r mas neterminat, ap rut n Inaepenaen a
roman 1862-1863 si Revista roman n 1863; Doamna Dora DIstria (Jia a ,i
activitatea intelectual ,.a).
Ales deputat n 1866 din partea districtului Arges, n cadrul Adun rii elective
a Romniei, Radu Ionescu se dovedeste un element activ al opozi iei Ia de Cuza
si Kog lniceanu, plasndu-se pe pozi ia partidului Conservator
9
. El se mpotriveste
violent Ia de propunerea lui Christian Tell de a se convoca Senatul de pe timpul
lui Cuza, care nu fusese dizolvat
10
. Desi nu si exercit mandatul de deputat dect
cinci s pt mni, se remarc prin interven iile sale cu ocazia discut rii proiectului
de Constitu ie din 1866 sus innd consemnarea n textul deIinitiv a drepturilor si
libert ilor cet enesti.

8
V. Gr. Pop, Conspect asupra literaturii romane ,i litera ilor ei ae la nceput ,i pan
ast :i n oraine cronologic , Part I, II (2 vol), Bucuresti, 1875-1876.
9
Xenopol, Istoria partidelor politice, pag 524
10
Monitorul oficial (Jurnal oficial al Principatelor Unite Romne nr. 130 din
28 iunie 1866, pag. 582)
92
Cu un an nainte de alegerea sa ca deputat, n 1865, este numit director n
Ministerul Cultelor si Instruc iunii Publice, post n care se va dovedi Ioarte activ,
ncercnd s pun n practic vechile sale idei sus inute n Buciumul.
Sortit, parc , schimb rilor rapide si derutante, p r seste si aceast Iunc ie
pentru ca n anul 1867 s primeasc postul de agent al rii la Belgrad, si apoi la
Budapesta, post corespunz tor preg tirii sale, deoarece stia mai multe limbi, printre
care Iranceza, slavona si germana.
n to i acesti ani a Iost pu in Iericit, ducnd o via agitat , niciodat la ad post
de ap sarea grijilor materiale. Acest lucru l determin s p r seasc literatura care
va r mne pn la sIrsit marea pasiune a vie ii sale, pentru a se ocupa de ziaristic si
politic , ocupa ii care nu sunt, pentru el, cu mult mai rentabile.
Crmuind cu greutate barca vie ii, mereu h r uit de nevoi, permanent n lupt
pentru existen , constrns, nu odat , s -si schimbe convingerile, s -si metamorIozeze
p rerile, situa ie umilitoare pentru o Iire sensibil si pasionat , scriitorul va Ii ruinat
suIleteste, pierzndu-si n ultimii ani ra iunea.
Soarta lui Radu Ionescu anticipeaz , parc , pe cea a marelui nostru poet
M. Eminescu, pe cei doi legndu-i nu numai via a inuman de grea, ci si moartea
n prasnic asem n toare.
Cel ce se anun ase cu ani n urm un poet talentat si un critic literar p trunz tor,
moare n anonimat, n decembrie 1873, Iiind nmormntat n Bucuresti.
Din cauza Iirii sale nestatornice, pendulnd ntre literatur si activitatea
politic , Radu Ionescu nu a p truns n constiin a public , groaznica sa moarte a
asternut colbul uit rii peste o via zbuciumat , si nu rareori pus n slujba ideilor
naintate ale vremii, peste o oper nedes vrsit , dar Ioarte distins si interesant ,
care marcheaz o prezen vie si unul din primele paragraIe din istoria criticii
literare romnesti.

BIBLIOGRAFIE
1. V. Gr. Pop, Conspect asupra literaturei romane ,i litera ilor ei ae la nceput ,i
pan ast :i n oraine cronologic , Part I, II (2 vol), Bucuresti, 1875-1876.
2. Dim. R. Rosetti, Dic ionarul Contemporanilor (secolul al XIX-lea), 1897
3. N. Iorga, Istoria literaturii romane,ti ain Jeacul al XIX-lea, 1909, pag. 293
4. Radu S. Dragnea, Un critic sfios din epoca Unirii, Drum drept, anul I, nr. 7-9
(oct.- dec. 1913)
5. Radu S. Dragnea, Un critic literar ae tran:i ie, Gndirea, III, 1923, nr. 6,
pag. 138-141
6. Xenopol, Istoria partidelor politice n Romnia, pag. 524, 536
7. Xenopol, Domnia lui Cu:a Joa , pag. 122, 132, 136, 144
8. Monitorul oficial (Jurnalul oficial al Principatelor Unite Romne), nr. 130 din
28 iunie 1866
9. G. C linescu, Istoria literaturii romane ae la origini pan n pre:ent, 1941, p. 299
10. T. Vianu, Studii de literatur roman , cap. ,InIluen a lui Hegel n cultura
romn , 1965, pag. 567-571
11. Ghi Florea, Stuaii ,i materiale ae literatur , istorie ,i mu:eografie, Muzeul de
Istorie Bucuresti, 1967

93

0,78//8,=$02/;(1&21&(3 ,$'5$0$785*,&
A LUI LIVIU GLODEANU (I)

Prof. univ. dr. Carmen STOIANOV
Universitatea Spiru Haret, Bucuresti

ZAMOLXES MYTH IN LIVIU GLODEANUS
DRAMATURGICAL CONCEPTION

SUMMARY
In this article, we analyze the myth of Zamolxe in Liviu Glodeanus
dramaturgical conception. Zamolxe is an opera by Romanian composer
Liviu Glodeanu, on a libretto written by the composer himself and inspired
by the homonymous dramatic myth by Romanian poet Lucian Blaga. An
important aspect is the negation, which does not mean denial, but rather
reflection. While Blagas pagan myth consists of three acts, Glodeanus
opera is made up of five scenes. In the macro as well as the micro-structure
of this opera, one discovers so many reflections at the melodic level, in the
rhytm, orchestration and the musical architecture.


,Cercet m prin tradi ie negarea, ne c ut m Iirescul, al nostru, al contem-
poraneit ii
1
avea s scrie n anul 1968, pe cnd lucra la unica sa oper ,
compozitorul Liviu Glodeanu, prematur plecat dintre noi, la dou zeci de ani de la
declara ia de mai sus. Deoarece compozitorul se exprima la Iel de plastic n cuvinte
ca si n sunete, s nu trecem peste aceast opinie, n virtutea mp mntenitului crez
c un artist se reg seste pe deplin doar n arta sa. C ci, nainte de a Ii art sub
orice Iorm de maniIestare ea a Iost sim ire, gnd, idee, via ... Si ne-am
ntrebat, vreodat , ca poetul: ,cum ar Ii dac ne-am tr i opera?
Revenind la conIesiunea compozitorului, s desprindem din ea negarea
despre care vorbeste Iiviu Glodeanu si s ncerc m a surprinde aici posibilul izvor
al simbolisticii muzicale n opera Zamolxe, construit pe libret propriu, inspirat din
mitul dramatic omonim de Lucian Blaga.
Aici, Iiviu Glodeanu cerceteaz negarea: pentru compozitor, negarea nu este
egal cu nega ia, contesta ia, t gada, ci reprezint o alt ac iune care ne este sau ar
trebui s ne Iie aproape. Cu alte cuvinte, el anvizajeaz aici o devenire, n sensul
teoretizat de Constantin Noica, o procesualitate pe care spiritul s u analitic o
nregistreaz ntocmai si o reIlect n crea ie ntr-un mod specific. De aceea, nu
putem vorbi despre muzica sa I r a-i lua n discu ie separat de rest aspectul
ritmic, despre orchestra ie, I r a sublinia bog ia percu iei sau despre arhitectonic
I r a eviden ia esalonarea motivic si echilibrarea perioadelor muzicale.

1
Liviu Glodeanu, Opinii pe tema 0X]LFD vQ FRQWLLQ D FRQWHPSRUDQHLW LL, revista
Muzica, nr. 2, 1968
94
Ca atare, compozitorul sculpteaz n sunet ori t cere: le moduleaz , n plus,
temporalitatea prin perdeluire, ntr-o manier att de subtil , nct putem vorbi
despre nuan ele interioare ale sunetelor, acordurilor sau ritmurilor, despre spectrul
lor si adncimea t cerilor.
Cmpul sonor, Iocalizat n sunet, se adnceste continuu ntr-un insinuant joc
secund, ale c rui dimensiuni ne propunem s le punct m n cele ce urmeaz . Nu
ns nainte a privi negarea si ca ndoire, ca oglindire necesar n care, tot dup
aIirma ia sa, ,ne c ut m Iirescul. Iar n opera Zamolxe vom ntlni de la micro
la macrostructur neb nuit de multe oglindiri, att la nivel melodic, ct si n ritm,
orchestra ie sau plan arhitectural. Preciz m ns : nu este vorba despre identit i de
concep ie, despre relu ri, despre ,cit ri, ci despre alterit i deduse din sensul
filosofic adnc al mitului dramatic blagian.
Este si motivul pentru care vom lua n discu ie consecin ele muzicale ale
neg rii privite nu n sensul ei dialectic c ci ntre da si nu exist o ntreag scal
de nuan e, de la aIirmare trecndu-se prin nedeterminare la t gad ci n dialectica
devenirii ei ca modula ie interioar si ca oglindire. Ambele aspecte sunt eviden iate
n lucrarea supus analizei, nu doar n muzica si textul ei, ct n ns si ideea
central , n mesajul care este identic celui blagian: aIirmarea particip rii plenare la
via a naturii devine singura premis prin care aceasta se poate transIorma n
valoare absolut , n stare de constiin .
Iibretul apar ine compozitorului
2
, Iiind extras din ,mitul p gn al lui Iucian
Blaga, dar si din t lm cirile pe care poetul le-a realizat din lirica universal , n
special n ceea ce priveste mitul Crea iei, respectiv poemele polineziene
3
.
Zamolxe de Iucian Blaga, este prima lucrare pe care poetul IilosoI o dedic
teatrului si este un poem dramatizat; anul apari iei sale este acelasi cu cel al
volumului 3DLL SURIHWXOXL (1921); mai mult chiar, o serie de idei ntre care
panteismul, pot Ii reg site n ambele paliere: cel poetic si cel dramatic, astIel,
comuniunea cu natura, conIlictul nu la nivel de personaje sau idee religioas c ntre
ns si nv tura vie, mereu prezent n constiin a omului si litera de lege moart n
chiar clipa ei dinti: ,Oamenii diviniznd pe Zamolxe/i vor uita nv tura.
Interven ia compozitorului este masiv : el concepe un text n care personajele
se contopesc pn la suprema spiritualizare n idei decarnalizate, a c ror nIruntare
rostuieste ac iunea. Fa de cele trei acte ale misterului blagian, Iiviu Glodeanu si
concepe libretul n cinci tablouri a c ror dubl oglindire sub raportul trat rii
muzicale ne poate spune multe despre modul n care si-a gndit p trunderea sub
arcul de bolt al densit ii cmpului dramatic.
Fiecare din cele cinci tablouri are o pecete distinctiv sub raportul trat rii
muzicale ca si sub raportul participativ al personajelor, suita acestora subliniind
sensul Iinal al unui discurs prin care compozitorul opune singur tatea lui Gebeleizis,

2
Liviu Glodeanu, Zamolxe, oper n cinci tablouri, Editura Muzical , Bucuresti,
1977. Toate reIeririle din studiu se vor raporta la aceast edi ie.
3
Lucian Blaga, 'LQ OLULFD XQLYHUVDO , Editura de Stat pentru Iiteratur si Art ,
Bucuresti, 1957, p. 38. T lm ciri de Iucian Blaga.
95
venerat de Mag, atotcuprinderii de gnd a lui Zamolxe, a c rui nv tur este mai
puternic dect r ceala pietrei propriei statui. Practic, oglindirea antinomic Mag
(Gebeleizis)-Zamolxe este etalat de compozitor prin opunerea nv turilor si sensul
ascendent de la nv tura Magului, de la adorarea lui Gebeleizis care ,nsuIle este
ntreaga lume/ntru bine si r i la aspira ia c tre nv tura lui Zamolxe ntru bine
si-nalt/ntre n elepciune si Irumuse e.


BIBLIOGRAFIE

1. Lucian Blaga, 'LQ OLULFD XQLYHUVDO , Editura de Stat pentru Iiteratur si
Art , Bucuresti, 1957. T lm ciri de Iucian Blaga.
2. Liviu Glodeanu, Zamolxe, oper n cinci tablouri, Editura Muzical , Bucuresti,
1977






























96

















97

UN COMPOZITOR ANATOL VIERU
,9,=,81($6$$6835$5$32578/8,
POEZIE 08=,&

Prof. univ. dr. Petru STOIANOV
Universitatea Spiru Haret, Bucuresti

A COMPOSER ANATOL VIERU AND HIS CONCEPTION
CONCERNING THE POETRY MUSIC RELATIONSHIP

SUMMARY
In this article, we analyze Anatol Vierus vision on the music poetry
relation. The Romanian composer Anatol Vieru considered the human brain to
be an enchanting toy. In his demonstrations, he used the results and opinions
of Sperry, Hubel and Wiesel, all three Nobel Prize winners. When the words
are sung and not spoken, they change their semantics: the descriptive and
argumentative force decreases, while the emotional force increases. The
musical activity is very complex, it engages both cerebral hemispheres. As an
illustration of his theories, Anatol Vieru composed Music for Bacovia and
/DELa delightful instrumental and vocal cycle.


n viziunea lui Anatol Vieru, ntre mesaj, suportul poetic si muzica ce nso este
recitarea sau cntarea acestora se stabileste un raport interesant, deoarece n concep ia
compozitorului versul si ideea poetic pot ac iona sinergic; ele induc sentimente
puternice, tr iri ce dep sesc zonele emo ionalului si transgreseaz chiar n Iizic, n
temporalitatea maniIest . Rezid n complet rile pe care si le Iac una celeilalte cele
dou arte surori muzica si poezia un cert sentiment al Iormei, o condi ionare
reciproc exprimabil n construc ii muzicale ce pot dep si sIera poeticului.
For a mesajului este mereu tratat aparte. De aceea, unele lucr ri ale lui Anatol
Vieru pot Ii doar purt toare ale unui motto ce direc ioneaz interpretul sau auditoriul
s u c tre construirea sau receptarea volutelor sonore. Altele sunt cl dite pe rela ia
direct , pe intersec ia versului cu melodia, a silabei liter scris , apoi sunet vorbit
cu poten ialitatea sonorului muzical cu sunetul cntat, cu disciplina armonic sau
ritmic ntr-o mbinare de energii sonore n intimul raport zicere-cntare.
Preocupat de acest aspect, ajunge s cunoasc n am nun ime inclusiv detalii
de ordin Iiziologic, mergnd pn n domeniul neurologic si chiar n zestrea
genetic n ceea ce priveste, spre exemplu, muzicalitatea. Creierul uman, considerat
de mul i cercet tori nc o enigm ce si asteapt dezlegarea integral a Iunc iilor si
particularit ilor, i apare lui Anatol Vieru drept ,Ieeric juc rie. Utiliznd n
demonstra iile sale pe aceast tem rezultatele si opiniile unor cercet tori aviza i ai
Ienomenului, ntre care Sperry, Hubel si Wiesel, laurea i ai premiului Nobel pentru
medicin n deceniul nou al secolului trecut, Anatol Vieru insist pe optica
neurologului Hubel, din care si citeaz un Iragment: ,Pe scurt, exist o intrare
98
(input): singura cale de a sti totul despre lumea dinaIar ; exist o iesire (output),
singurul Iel de a r spunde la lumea exterioar si de a o inIluen a. ntre input si
output sunt toate celelalte, n care se cuprind percep iile, emo iile, memoria,
gndirea si tot ceea ce Iace pe om ,uman. De aici, concluzia lui Anatol Vieru nu
poate Ii dect una singur : ,Muzica intr si ea n aceast juc rie.
Stiut este Iaptul c cele dou emisIere se completeaz reciproc de asa
manier nct Iiecare devine r spunz toare pentru tipurile diIeren iate de activitate
uman emisIera stng activitate constient , inclusiv Iunc iile intelectuale cum
ar Ii vorbirea, scrierea, citirea, calculul de orice natur si emisIera stng
activit ile senzoriale, sim ul spa ial si cel vizual, ca si capacitatea de a aprecia
ceva din ochi. Astfel, n timp ce algebra sau matematicile superioare sunt
supervizate de emisIera stng , cea dreapt devine sediul geometriei si al muzicii.
Sau, cum Irumos o spune Anatol Vieru n acelasi eseu ,stnga vorbeste si dreapta
cnt
1
; cu alte cuvinte muzica si poezia restabilesc Iunc iile ntregului.
Izolate una de cealalt , emisIerele cerebrale pot lucra autonom, prelund mai
bine spus asumndu-si, Iiecare Iunc iile celeilalte; astIel, dac n condi ii normale
cele dou emisIere sunt inconstiente de experien ele constiente paralele (emisIera
dreapt de capabilit ile celei stngi si invers), prin comisurotomie activit ile
constiente ale Iiec rei emisIere se transIer celeilalte, n asa Iel nct jum tatea de
creier putnd lucra autonom, asemenea unui organ ren scut n mod remarcabil n
integralitatea Iunc iilor sale. ConIorm concluziilor lui Sperry, ,bisec ia produce dou
min i constiente n acelasi craniu.
Deasupra acestor considerente, ,aura nu Iace altceva dect s mijloceasc
transIeruri continue si reciproce de inIorma ie ntre cele dou emisIere craniene, de
aceea Anatol Vieru concluzioneaz privind ,organizarea ierarhic a sistemului
nervos combinat cu puterea universal a unui ntreg asupra p r ilor sale.
n lumina acestor considera ii, Anatol Vieru avanseaz ideea lui Wallin, care se
ocup cu prec dere de rela ia dintre muzic si limbajul uman vorbit, subliniind c
limbajul vorbit nseamn tot sunet; diIeren a dintre limbajul vorbit si cel muzical,
cntat, const n Iaptul c primul este nvestit si nc rcat cu o ,mare putere practic n
procesul de adaptare si supravie uire, n timp ce muzica este oarecum marginal din
acest punct de vedere. Mai mult chiar, mergnd pe aceeasi linie de cercetare, Bogen
si Gordon stabileau c ritmul este n responsabilitatea emisferei stngi, n timp ce
Irecven a sonor , n l imea propriu-zis a sunetelor ine de emisIera dreapt . Din
aceast cauz , odat cntate, cuvintele si schimb semantica: ,Ior a lor descriptiv si
de argumenta ie scade pentru a l sa s creasc aceea expresiv , emo ional ; cuvintele
sunt astfel transferate n alt cmp perceptual precizeaz Anatol Vieru. Acelasi
Anatol Vieru ne Iace cunoscut si concluzia pe care nici m car nu o b nuia la
nceputul cercet rilor sale: ,activitatea muzical este complex , ea angrennd ambele
emisIere.. Ia un nivel ceva mai nalt al percep iei muzicale, se constat c emisIera
dreapt prepar inIorma ia muzical pentru emisIera dominant (stnga) care duce o
intens activitate analitic .

1
Anatol Vieru, De-D WUXSXO L VXIOHWXO. n: ,Cuvinte si sunete, Editura Cartea
Romneasc , Bucuresti, 1994, p. 44
99
De aici s-au n scut demonstra iile nu doar cele de mai sus, ci si cele
ncredin ate hrtiei cu portative, demonstra ii n Iavoarea tezei acestei complexit i.
Accentund trunchiul comun al celor dou tipuri de limbaj, Anatol Vieru sondeaz
nceputurile, ,pe cnd se cr pa de zi pentru existen a Iiin ei umane, traversnd
apoi mileniile gra ie memoriei creatoare a omenirii, cu procesele ei de conservare,
modificare, simplificare, variere sau uitare.
Exemplele concludente care au primit corp sonor n urma acestor atente
analize, dar si a laborioaselor cercet ri privind ritmul curgerii silabelor din textul
poetic, probnd energia con inut n mesajul direc ionat al acestora, au aIlat o
concretizare n abordarea poeziei romnesti: balansul ntre poezia lui G. Bacovia si
cea a lui Nicolae Iabis; asa s-a n scut unul dintre cele mai seduc toare opusuri
semnate de compozitor: Ciclul 0X]LF SHQWUX%DFRYLDL/DEL, un ciclu cu dubl
valen instrumental si vocal format din /XSWD FX LQHU LD (1959), Nocturne
(1959) si 5H]RQDQ H%DFRYLD (1963). Ne rezerv m dreptul unor incursiuni viitoare
n muzico-poetica lui Anatol Vieru, la umbra verbului bacovian sau conectat la
tr irile lui Iabis.


BIBLIOGRAFIE
Petru Stoianov, 6LPEROLVPLH[SUHVLHQXPHULF vQXQLYHUVXOFUHD LHLOXL$QDWRO9LHUX
Editura Muzical , Bucuresti, 2004
Anatol Vieru, &XYLQWHLVXQHWH, Editura Cartea Romneasc , Bucuresti, 1994























100














101

35,0(/(&85685,'(/,7(5$785 5201
N ITALIA

Conf. univ. dr. Luiza MARINESCU
Universitatea Spiru Haret, Bucuresti

LETTERATURA ROMENA IN ITALIA A TORINO

ABBREVIAZIONE
Nei decenni seguenti alle rivoluzioni del 1848 si osservato un
avvicinamento tra le opinioni pubbliche romena e italiana. La circostanza era
leco del fatto che entrambi i popoli si trovavano in una lotta simile per la
loro unit nazionale e cos sentivano un impulso verso reciproca simpatia e
sostegno. Ha contribuito a questo stato danimo anche linflusso del
romanticismo letterario e politico, nel cui ambiente si era sviluppata lidea di
comune origine e di solidariet latina. Una parte dellintellettualit romena
nutriva un vero e proprio culto per lItalia, vista come terra sacra degli
antenati romani, da dove si erano avviati verso il Danubio anche gli avi dei
Romani i legionari e i coloni di Traiano. Dallaltra parte, gli italiani
scoprivano con soddisfazione questinaspettato compagno sentimentale,
schierato sul Basso Danubio, il quale fremeva per la causa italiana.
Il Piemonte e Cavour hanno appoggiato il desiderio dei principati
Moldavia e Valachia di unirsi nel 1859, sotto il nome di Romania. Il pi gran
poeta romeno del momento si trovava, nel periodo aprile giugno 1859, in
missione presso il quartiere generale franco-piemontese e festeggiava la
bravura dei combattenti italiani in una serie di poemi intitolati: Palestro,
Magenta, Solferino, Il bersagliere morendo e cosi via.
Dopo di 1861, lItalia unita ha cercato qualche volte di attirare la Romania
in unazione comune contro lAustria.
Le relazioni reciproche si sono ampliate dopo che, nel 1877, la Romania
ottenne lindipendenza. Per ragioni di affari, o per diversi altri motivi, assai
numerosi cittadini italiani vennero a visitare la Romania; alcuni si stabilirono
l, soltanto nelle citt portuali lungo il Danubio e il Mar Nero.
Fra questi amici stabili, un nome si imposto nella cultura e nel giornalismo
romeno: quello di Giovenale Vegezzi Ruscalla, probabilmente il pi fervido
filoromeno tra gli italiani del secolo scorso. Nato nel 1798, lora della sua
morte, nel 1885, egli era, come si esprime un giornale, il decano dei filoromeni.
Dopo aver studiato filologia romanica, fu nominato professore a Torino,
ove insegno, col tempo, anche la lingua romena. Fu assiduo traduttore e
pubblicista, da e in vari campi di creazione: LAccademia portoghese lo ha
eletto fra i suoi membri. La Romania lo ha eletto cittadino ad onore del paese
e dellAccademia Romena.
I contatti di Vegezzi-Ruscalla con il popolo romeno sembrano databili dagli
anni 20 del secolo scorso, alloccasione di un suo viaggio in Transilvania.
Dopo 1830 divenne un difensore perseverante dei diritti del popolo romeno alla
libert e unit nazionale, incontrandosi su questa barricata di idee con i francesi
Michelet, Edgar Quinet e altri filoromeni europei.
Tante volte che lItalia difende la Romania aveva egli detto essa si
difende se stessa.
102
Giovenale Vegezzi Ruscalla
Giovenale Vegezzi Ruscalla s-a n scut n 1799 la Torino, n familia unui
bonapartist c zut n dizgra ie dup nIrngerea lui Napoleon. Muncind cu tenacitate
nc din adolescen , nv nd limbile principale ale Europei, Giovenale Vegezzi
Ruscalla a devenit din 1821 Iunc ionar diplomatic si a I cut lungi c l torii, cunoscnd
si rile Romne. nc din vremea Eteriei, a luat ap rarea romnilor n Ia a Europei,
crend un precedent pe care-l vor urma apoi A. Ubicini, Edgar Quinet, Jules Michelet,
Canini sau Angelo de Gubernatis.
Giovenale Vegezzi Ruscalla a Iost cel dinti secretar al Asocia iei Agrare
Subalpine (Associazione Agraria Subalpina), care Iusese Iondat la 31 mai 1842 de
c tre un grup de 36 de intelectuali italieni, latiIundiari si politicieni apar innd
nobilimii si burgheziei piemonteze, asocia ie sponsorizat de c tre Carlo Alberto,
regele Piemontului si al Sardiniei. Printre Iondatori se num r Camillo Benso di Cavour,
Carlo Ilarione Petitti di Roreto si Cesare AlIieri di Sostegno (primul presedinte).
elul primordial al acestei asocia ii era promovarea unor practici agricole eIiciente
n absen a unei organiz ri politice a regatului, n care nu exista parlament, nu
existau partide politice si nici alegeri.
n calitate de Iunc ionar diplomatic, cavalerul Giovenale Vegezzi Ruscalla,
,secretar seI de sec ie la Ministerul R zboiului si Marinei, n Torino a c utat s si
ramiIice leg turile cu personalit i ale spa iului cultural romnesc, pentru a aprofunda
cunoasterea limbii si culturii poporului romn si pentru a n elege realit ile romnesti
ale veacului al XIX-lea. n schimb, el se dorea a Ii unul dintre ini iatorii cultiv rii
dragostei Ia de ,limba si literatura italian la ,tinerii din ara Romneasc .
Membru al mai multor academii din Fran a, Portugalia si Italia, Giovenale Vegezzi
Ruscalla si-a cultivat leg turile epistolare cu oameni de cultur romni din ,avanposturile
Europei latine, pe care i-a cunoscut mai nti prin intermediul lecturii.

3UHJ WLULOHSHQWUXSULPXOFXUVGHOLWHUDWXU URPkQ GLQ,WDOLDSULHWHQLD
FX*HRUJH%DUL
Din coresponden a lui Giovenale Vegezzi Ruscalla cu *HRUJH%DUL , dintr-o
scrisoare trimis de acesta de la Torino la 24 noiembrie 1845, scrisoare p strat la
Biblioteca Academiei Romne din Bucuresti, ms. rom. 1004, I. 95 r 96 r.
(apud. Chindris, Ioan Scriitori str ini in arhivele romane: Giovenale Jege::i Ruscalla,
Manuscriptum, IX, 1978, nr. 2, p. 168-175.) rezult c nv atul piemontez se
ocupa si de studiile de limba romn de mai mul i ani si c era la curent cu
bibliograIia pe probleme de lingvistic si istorie. El i se adreseaz redactorului
Gazetei de Transilvania ntr-un mod Iamiliar n limba Irancez explicndu-i n ce
mod a ajuns s cunoasc n livresc cultura romneasc si n ce mod ar dori s Iac
cunoscut n Italia limba romn : ,Cu ajutorul unor dic ionare, ca cel n patru limbi
de la Buda, (Lesicon romnesc-latinesc-unguresc-nem esc, care ae mai mul i
autori, in cursul ae trei:eci ,i mai multor ani s-au lucrat, Buda, 1825) [ca] acelea
ale lui Soyenard, Vaillant (J.A. Vaillant, Jocabular put re rumanesc-fran o:esc ,i
fran o:esc-rumnesc, Bucuresti, 1839) si Clemens (Dic ionarul roman-german ,i
german-romn al lui Andreas Clemens: Kleines Walachisch-Deutsch und
Deutsch-Walachisches Woerterbuch, Pesta, 1821, reeditat n 1823 la Pesta si 1837
103
la Sibiu) si cu gramaticile lui Alexi, (Ioan Alexi, Grammatica daco-romana sive
valachica, Viena, 1826), Seulescu, (Gheorghe Seulescu, Gramatic romaneasc
sau observa ii gramatice,ti asupra limbii romane,ti, Iasi, 1833), Vaillant,
(J.A. Vaillant, La Roumanie ou histoire, langue, ortographie, statistique des peuples
de la langue dor, Ardialiens, Vallaques et Moldaves sous le nom de Romans,
vol. I-III, Paris, 1844), Marki si Clemens, (Andreas Clemens Walachische Sprachlehre
fr Deutsche, nebst einem kleinen Walachisch-Deutsch und Deutsch-Walachischen
Wrterbche, Pesta, 1821, cu dou reedit ri: una n acelasi loc, n 1823, a doua n
1836 la Sibiu) am putut dobndi o cunoastere acceptabil a ei si am ajuns capabil
de a citi traducerea lui Telemac, (celebra traducere a lui Petru Maior, Intampl rile
lui Telemah fiiului lui Ulise (Odisseus) ntocmite de Fenelon, arhiepiscopului
Cambriei, acum intai ae pre limba italieneasc pre limba romaneasc pref cut ae
Petru Maior de Dicio-Sanm rtin, protopop ,i cr iesc revisor a c r ilor, tom. I,
Buda, 1818) poeziile si Iabulele lui Asachi si cteva traduceri de Alexandrescu si
Eliade, pe care am ajuns s mi le procur cu mare cheltuial .
Dorind, totusi, s m in la curent cu progresul literar al romnilor si neg sind n
Bon, (Charles Boner, c l tor Irancez prin Transilvania), Colson, (Felix Colson,
De lEtat prsent et de lavenir des Principautes de Moldavie et de Valachie, Paris, 1839)
De Gerango (Augustin de Gerando, La Transylvanie et ses habitants, vol. I-II, Paris,
1845. C s torit cu o contes Teleki de la Cluj, naturalizat si r sI at de aristocra ia
maghiar , De Gerando nu putea s aib si n-a avut! o optic obiectiv , cinstit , asupra
habitan ilor romni ai Transilvaniei, majoritate zdrobitoare pe care autorul Irancez o
g seste nesupus si napoiat . De aici si nemul umirea lui Vegezzi-Ruscalla.) si
Vaillant

destule informa ii, m-am abonat, de o lun , la Gazeta de Transilvania si, dup
ce v zui c mai sunte i nc redactorul ei, ncurajat de tot ceea ce spune Vaillant despre
dumneavoastr n al treilea volum al lucr rii sale att de ciudat intitulat despre limba
de aur, (J.A. Vaillant, La Roumanie ou histoire, langue, ortographie, statistique des
peuples de la langue dor, Ardialiens, Vallaques et Moldaves sous le nom de Romans,
vol. I-III, Paris, 1844) mi iau libertatea de a m adresa dumneavoastr , rugndu-v ca,
dac nu pute i dumneavoastr nsiv , s m pune i n leg tur cu vreun om de litere,
care s binevoiasc a m ajuta n scopul pe care-l am n vedere, de a face cunoscute
Italiei limba si literatura moldo-valah , care sunt aici complet ignorate.
Cercet rile de care m-am ocupat mi-au permis deja s ntocmesc un tablou al
permut rilor de litere din cuvintele latine intrate n limba romn , egale celor din
cuvintele latine trecute n unele dintre numeroasele dialecte italiene; am I cut o
compara ie a genurilor, a Iormelor verbale, mult mai ampl dect acelea care se aIl n
lucr rile ntocmite de Diez (Friedrich Diez, Grammatik der romanischen Sprachen
ap ruse n 3 volume, la Bonn, ntre 1836 1844) si Fuchs (August Fuchs, Ueber die
folgennaten unregelmssigen Zeitwrter in den romanischen Sprachen nebst
Andeutungen ber die wichtigsten romanischen Mundarten, Halle, 1840), dar la fiecare
pas mi se ivesc diIicult i, din lipsa unor gramatici destul de cuprinz toare si a unui
dic ionar cu litere chirilice. De altIel, mi trebuie s stiu ce se tip reste n materie de
literatur , dup ce lucrarea recent a Ira ilor Schrott (Basme romane,ti) (Arthur &
Albert Schott, Walachische Mrchen, Mit einer Eileitung ber das Volk der
Walachen und einem Anhang zur Erklrung der Mrchen, Stuttgard und Tbingen,
1845) mi-a m rit dorin a de a v cunoaste literatura.
104
Domnule! Nu am onoarea de a fi cunoscut n Transilvania; mi va fi deci permis,
I r a Ii acuzat de orgoliu, de a v spune c sunt membru al mai multor academii din
Italia, din Fran a si din Portugalia si c lucr rile mele literare au avut Iericirea de a Ii
apreciate n Italia. Cred, deci, c pot s sper ntr-o bun primire a ntreprinderii mele de
a Iace cunoscute na iunii mele limba si literatura moldo-valah .
Ave i deci bun tatea, domnule, de a-mi r spunde dac dumneavoastr nsiv sau
cineva cunoscut de dumneavoastr este dispus s primeasc rug mintea mea de a intra
cu mine ntr-o coresponden pur si simplu lingvistic si literar . Mi se pare c dorin a
mea ar trebui s Iie acceptat , c ci este vorba de a Iace cunoscut Italiei un popor care
este strns legat de noi prin limb si obiceiuri. ndatorirea si deviza mea vor Ii c noi
suntem un popor ae fra i. Sper s pot reusi a lega rela ii si a ajuta astIel dezvolt rii
intelectuale a romnilor, aceste avanposturi ale Europei latine [|** c ci eu n-am
cunoscut n a 2-a edi ie a Gramaticii lui Clemens [|*** si nesigur; dar dac
dumneavoastr preIera i s -mi r spunde i n german , mi este egal, c ci aceast limb
mi este destul de Iamiliar .
Dac , pe de alt parte, v-ar putea Ii agreabil, as Ii Iericit s -mi dau osteneala n
serviciul dumneavoastr si as Ii de dou ori Iericit dac as putea Ii instrumentul care s
trezeasc n tinerii din ara Romneasc dragostea Ia de limba si literatura italian .
Sunt, cu cel mai adnc respect, a dumitale prea plecat slug ,
Vegezzi-Ruscalla.
P.S. Dac g si i de cuviin a-mi r spunde, adresa mea este urm toarea:
Domnului cavaler Giovenale Vegezzi-Ruscalla, secretar seI de sec ie la Ministerul
R zboiului si Marinei, n Torino.
Dragostea pentru limba si literatura italian a nceput s se trezeasc
ntr-adev r, si n rile Romne, n 1848 cnd la TipograIia Colegiului Na ional
din Bucuresti avea s Iie publicat cu litere chirilice si latine Gramatica italiano-
romano intitulat Instructorul italian ae G. Abbeatici, lucrare dedicat marelui
clucer si cavaler Petru Poenaru (1799-1875), directorul Scoalelor Na ionale din
Principatul Romnia. Iucrarea poate Ii considerat cea dinti dintre gramaticile
limbii italiene n limba romn , tip rit cu alIabet chirilic. ProIesorul Gerolamo
Abbeatici a predat limba italian la Gala i si la Bucuresti, la Hanul lui Manuc
duminica de la orele 10 la ora 14 si la Colegiul Na ional.
Numeroase studii care semnaleaz diverse scrieri ale italienilor n rile
Romne amintesc si despre Orazio Spinazzolla care, (scrie Al. Marcu) a pornit ,de
la Napoli, a trecut prin Grecia si a devenit proIesor la Bucuresti, Iiind revolu ionar
pasoptist, care a tr it n exil n Principatele Danubiene. El a creat prima conexiune
ntre departamentul universitar de la Catedra de Italian din Bucuresti cu
departamentul de Romn de la Torino. Napolitanul Orazio Spinazzolla, autorul
imnului dedicat principelui Alexandru Ioan Cuza la 30 august 1865 s-a transferat
de la catedra de italian a Scolii de la SIntul Sava (1850-1870) la catedra de limb
si literatur italian de la Universitatea din Bucuresti. Un raport al consulului
general sard din Principate, Annibale Strambio c tre Giuseppe Dabormida, ministrul
aIacerilor externe al administra iei din Ia Marmora Iurnizeaz un alt element al
biograIiei pedagogului: tot conceput de Spinazzolla este si ideea de a Ionda prin
analogie o catedr de limba si literatura romn n Italia. Acest lucru Iusese cerut si
105
de Strambio lui Dabormida pentru a interveni n Iavoarea lui Spinazzolla, ca s
ob in aceast catedr . Proiectul a devenit realitate n 1863 la Universitatea din
Torino (Universit di Torino), gra ie lui Giovenale Vegezzi Ruscalla.

3DLLSHQWUXvQILLQ DUHDFDWHGUHLGHOLPEDLOLWHUDWXUDURPkQ GHOD7RULQR
Pentru a n elege care au Iost pasii nIiin rii primei catedre de limba si
literatura romn de la Torino, vom deslusi prin intermediul coresponden ei lui
Giovenale Vegezzi Ruscalla p strat n Biblioteca Academiei Romne leg turile
consistente si eIiciente pe care acesta le-a stabilit cu intelectualii romni. De la
,Turin, la ,29 septembrie 1854 i scria n limba german lui Ioan Maiorescu o
scrisoare p strat la B.A.R., ms. rom. 1005, f. 31r + v. Scrisoarea aceasta face parte
dintr-un sir de coresponden e anterioare, c ci Ioan Maiorescu i scrisese nv atului
italian la 22 iunie 1854, dar r spunsul lui Ruscalla ntrziase din cauza ,izbucnirii
holerei la Turin.

Biblioteca rRPkQHDVF GLQ7RULQR
Preocupat de ntocmirea unei biblioteci documentare romnesti la Universitatea
din Torino, Giovenale Vegezzi Ruscalla i scria lui Ioan Maiorescu despre procurarea
unor lucr ri necesare ntocmirii unei istorii a romnilor ndemnndu-l s trimit
,imediat aceste lucr ri domnului librar Iaechner, bibliotecarul Universit ii din
Viena, care era instruit s le si pl teasc de ndat ce avea s le primeasc si s i le
trimit nv atului piemontez:
,Iucr rile germane si latine care se reIer la Transilvania si Moldo-Valahia,
si despre care onorabilul domn Bari vorbeste n scrisoarea sa, exist n biblioteca
Universit ii noastre. Cele de care am eu nevoie sunt urm toarele:
Laurian, Temi,ana; (August Treboniu Laurian, Temi,ana sau Scurt istorie a
Banatului temi,an, ap rut mai nti n Magazin istoric pentru Dacia, iar apoi n
extras separat, Bucuresti, 1848. Vegezzi-Ruscalla putea cunoaste si edi ia Irancez ,
La Temisiane ou histoire abrege du Banat Timisien, f. 1., f. d.)
Sincai, Cronica romnilor; (n edi ia de la Iasi din 1853, ap rut sub ngrijirea
lui August Treboniu Iaurian, Anastase Panu si Mihail Kog lniceanu.)
Aron, Idee repede de istoria... (Aron Florian, Iaee repeae ae istoria Prin ipatului
rii Rumane,ti, vol. I, Bucuresti, 1835).
Popovici, Dovezi literare.
Eu posed cteva volume ale Magazinului, precum si istoriile lui Maior, (edi ia
a doua a Istoriei lui Petru Maior, scoas de Iordache M linescu la Buda n 1834:
Istoria pentru inceputul romanilor in Dachia, intocmit ae Petru Maior de
Dicio-Sn-M rtin, protopop ,i la In l at Cr escul Consiliu Locunitenen iale al
Ungariei cr iesc al c r ilor revisor. In Buaa, in Cr iasca Tipografie la anul 1812
tip rit . Iar acum retip rit prin Ioraachi ae M linescu, secretariu Arhivei Statului
a Prin ipatului Molaaviei, cu aaaugerea Dialogului ,i a Disputa iilor asupra acestei
Istorii ,i t lm cite romane,te prin a. Damaschin Bofinca, furisconsulul Prin ipatului
Moldaviei. Historia de origine Valachorum.) Papiu, (Alexandru Papiu Ilarian, Istoria
romnilor din Dacia Superioar , vol. I-II, Viena, 1851-1852) Kog lniceanu,
106
(Mihail Kog lniceanu, Histoire de la Valachie, de la Moldavie et des Valaques
transdanubiens, ap rut ntr-un prim volum la Berlin, n 1838.) Vaillant si Cantemir.
(edi ia din 1825 a Descrierii Moldovei, tip rit n traducere romneasc prin str dania
lui Veniamin Costache: Scrisoarea Moldovei, de Dimitrie Cantemir, domnul ei,
carea acum nti s-a tip rit, in :ilele binecreainciosului ,i ae Chr. Iubitoriului
Domnului nostru Ioan Sanaul Stura:a Joevoa. Cu blagoslovenia preasfin itului
arhiepiscop ,i mitropolit chirio chir Jeniamin al Mola. Pe vremea preacuviosului
stare al Sfintelor monastiri Neam ului ,i Secului chir Dome ian. In Sfanta monastire
Neam ul, la anul 1825, Avgust in 19.) Cu acestea si cu lucr rile aici mai sus
men ionate sper s pot ntocmi istoria na iunii romne, si nu numai a Principatelor.
mi r mne s v mai rog, pe deasupra, s trimite i imediat aceste lucr ri
domnului librar Iaechner, bibliotecarul Universit ii din Viena, pentru a Iace ca ele
s -mi parvin . El este ns rcinat s vi le pl teasc chiar la primire.
Ave i bun tatea de a-l saluta n numele meu pe domnul Bari si a-i spune c ,
din cnd n cnd, n revistele noastre, public despre romni, pe care i ndr gesc
atta, articole care mi-au adus porecla de filoromn.
n speran a c -mi ve i satisIace ct se poate de curnd rug mintea, v
mul umesc pentru aceasta prin prezenta si r mn cu stim al dumneavoastr devotat,
Vegezzi-Ruscalla. (B.A.R., ms. rom. 1005, f. 31r + v.)

/HFWRUXO LWDOLDQ GH OLPED L OLWHUDWXUD URPkQ FRQVXO JHQHUDO DO
Principatelor Unite la Torino, n Italia
Intelectualitatea romneasc a vremii si conduc torii politici ai momentului
au sprijinit ini iativa nv atului piemontez, care contribuia la concretizarea
comuniunii de interese politice pe care Romnia si Italia le aveau n acel moment.
Idealul unit ii teritoritoriale si al restructur rii din temelii a societ ii era punctul
de plecare al acestei strategii culturale.
La 24 iunie 1861 Giovenale Vegezzi Ruscalla este numit de c tre Alexandru
Ioan Cuza consul general al Principatelor Unite la Torino, n Italia. n acea
vreme el de inea si Iunc ia de ,deputat n Parlamentul italian. n scrisoarea trimis
C tre Dimitrie Rosetti de la Torino, la 17 august 1861, p strat la B.A.R.,
Fond coresponden , cota S

Giovenale Vegezzi Ruscalla se adresa
ministrului romn informndu-l cu privire la demersurile pe care le I cuse n ara sa
pentru ca numirea pe care o primise din partea principelui romne s poat Ii
recunoscut si de autorit ile italiene. Cu acest prilej, eruditul diplomat torinez trece
n revist serviciile pe care, din 1839 le I cuse intereselor Principatelor Romne:
Domnul meu,
Onorat cu numirea din 24 iunie, cu reverendul rescript al M riei sale
principelui Alexandru Ioan I, cerui de la regele, augustul meu Domn, facultatea de
a primi, pentru ca asa ministerul si autorit ile italiene s poat recunoaste n mine
calitatea cu care fui investit.
Regele Italiei mi concese atare Iacultate, n audien a din 10 a curentei lune,
iear eu, inIormndu-v , domnule ministru, spre a putea dac ve i g si de cuvien
anun a aceasta prin Monitoriul moldav, mi mplinesc totdeodat pl cuta datorie de
107
a depune M| riei| S|ale| aptele celei mai vii gratitudini, pentru nalta onoare la care
m numi.
Tocmai de la 1839, cnd niciunul din Italia nu gndea la romni, eu ncepui,
prin stamp periodic , a v Iace cunoscu i si apre ui i ca pre neste Ira i. n urm , n
epoca Congresului de Paris, proIitnd de binevoin a contelui de Cavour, i nmnai
un memoriu n favoarea voastr . Dup aceea nu am ntr l sat nicio ocasiune I r de a
cerca de a v Iace acele servi ii ce-mi era posibil. Si dac vreodat nu am putut Iace
mai mult, aceasta vine de acolo c nu aveam niciun titlu de a vorbi n numele vostru.
Ast zi, ns , mul mit bun t ii M| riei| s|ale|, voi avea mijlocul de a-mi
mplini mai bine misiunea ce mi-am pus, aceea, adic , a ntimei rela iuni dintre
Romnia si Italia. ns pre cnd voi procura de a tutela pre tinerii studen i moldavi ce
se aIl n Italia si de a c p ta de la Ministeriul Instrup iunii Publice nstien rile ce se
vor dori, v rog, domnule ministru, de a Iace cunoscut M| riei| s|ale| c , pre ct timp
nu ave i aici agente oficios romn, dac ar voi M| ria| s|a|, voi ini ia si orice alt
pra|c|tic cu acest guvern, att n privirea naviga ionii, comerciului, industriei etc. ct
si a tot ce poate contribui n scurt la restrngerea leg turelor de amici ie ntre gintele
ce locuiesc de la Alpi la Tirenn si acele ce stau de la Carpa i la Marea Neagr .
Crisa ce ocup atta parte din Europa poate, in ultra, s Iac necesariu
cabinetului M| riei| s|ale| de a primi vreuna coresponden ie politic din Italia.
Dac s-ar ntmpla aceasta, v rog, domnul meu, de a ncunostien a M| riei| s|ale|
principelui c n-are dect a-mi comanda. Dac nu sunt romn de nastere, sunt ns
prin alegere, si I r ndoieal eu m pot mndri c am patrocinat causa Romniei
I r niciun scop personale, cu o ardoare ce s-ar putea egala, ns ntrece niciodat .
Acestea r spund, d|omnule| m|inistru|, la scrisoarea cu care a i binevoit a m
onora si am Iiducia c voi sti justiIica stima cu care binevoi a m distinge si a cstiga
totdeodat asa titluri, de a putea merita a Ii considerat ca romn.
Primi i, v rog, totodat , domnul meu, ncredin rile celei mai plecate
considera iuni si respect,
Vegezzi-Ruscalla,
deputat n Parlamentul italian.
|Adresa:| Prea onorat d|omniei| s|ale| d|omnului| ministru al cultelor si
instruc iunei publice din Moldova. Iasi.
(B.A.R., Fond coresponden , cota S )

Pe baza nsusirii perIecte a limbii romne, Giovenale Vegezzi Ruscalla
publicase un amplu studiu literar-filologic, n Il Gionale dIstruzione, Torino, 1851,
Iasc. V. unde dovedeste, cu exemple, marile servicii pe care cunoasterea limbii
romne le poate aduce exege ilor limbii italiene. Doi ani mai trziu, n 1853, e
colaborator, cu suIiciente exemple comparative din limba romn , la marele dic ionar
al lui Bernardino Biondelli, Saggio sui dialetti gallo-italici. Apari ia Poeziilor
populare ale lui Alecsandri constituie un eveniment pe care l salut cu bucurie n
jurnalul florentin Spettatore di Firenze din 30 septembrie 1855, pentru ca n 1858 s
dea o traducere prescurtat a colec iei: Canto popolare moldavo posto in versi da
Basilio Alecsandri, tradotto da G.Vegezzi-Ruscalla e offerto alla sua cara figliuola
108
Ida, nel suo onomastico dellanno 1858, Torino, 1858, 17 p. (BAR II 101183). n
acesti ani, scriitorul italian se mndreste c n revistele noastre, public ,despre
romni, pe care-i ndr gesc atta, articole care mi-au adus porecla de filoromn. La
Torino popularizeaz cntecele populare romnesti inedite: Giovenale Vegezzi Ruscalla
Italia e Romenia. Canzone popolare romena inedita, Torino, 1858, 11 p. (estratto
dalla Rivista contemporanea BAR II 101185). Curnd are ocazia de a se intitula
,proIesor de romn la Universitatea din Torino, unde pred un curs, din 1863,
adunat ntr-o Ioarte interesant lucrare, consultabil si ast zi, Prolusione al libero
corso di lingua, letteratura e storia rumana nella R. Univerist di Torino, detta il
15 dicembre 1863, Torino, 1863, 20 p. (II 380699). Al turi de mesajul rostit din
partea Romniei la aniversarea lui Dante de la Ravenna Nel VI centenario di Dante
Alighieri celebrato in Ravenna, il di 24 luglio 1865. Parole di Giovenale Vegezzi
Ruscalla, Torino, 1865, 8 p. (BAR II 451212) el duce la Ravena, din partea
romnilor, o coroan cu inscrip ia: ,Pe oasele Divinului / Dante Alighieri /
Descoperite n Ravena / La 27 iuniu 1865 / Romnii din antica Dacia / Cu proIund
venera iune au depus / Aceast coroan . Cursul de istorie si literatur romn din
1863 l ajutase pe Vegezzi-Ruscalla a ar ta romnilor c ,niciun Iiu ntre Danubiu si
Prut nu le e mai mult aIec ionat. A ap rat reputa ia romnilor dup Revolu ia de la
1848 de ac iunea denigratoare a lui Iajos Kossuth, care-si stabilise exilul tocmai la
Torino, orasul lui Vegezzi Ruscalla. Colaboreaz cu Alexandru Papiu Ilarian la
traducerea din romn a lucr rii acestuia, scris pentru a contracara propaganda
Iuribund a ungurilor din exil, care nu puteau ierta romnilor ardeleni opozi ia
mpotriva uniunii cu Ungaria si lupta acestora pentru libertate: Papiu Ilarian,
Alexandru Lindependenza constituzionale della Transilvania di Alessandru Papiu
Ilarianu. Traduzione dal rumano (e introduzione pe Vegezzi Ruscalla parte I, Torino,
1862, 57 p.). Se poate presupune c nv atul italian era implicat doar n stilizarea,
eventual corectarea traducerii deoarece n preIa a lucr rii la paginile 6-7, ntr-o not
semnat cu numele Pallady, se aIirm c ,traducerea e I cut de G. Alis ndrescu
Urechia, cores de proIesorele de italian G. de Vegezzi. (BAR II 523411). Studiul
despre coloniile serbo-dalmatice din provincia Molise este o m rturie a preocup rilor
etnografice ale autorului: Vegezzi Ruscalla, Giovenale Le colonie serbo-dalmate del
circondario di Larino, provincia di Molise. Studio etnografico, Torino, 1864, 38 p.
(BAR II 451282). Drept recompens pentru aceast generoas si eIicient activitate
n sprijinul si Iolosul romnilor, n septembrie 1869, la propunerea lui Ion Heliade
R dulescu si Alexandru Papiu Ilarian e ales membru ,onorariu al Societ ii
Academice Romne.
La 14 ianuarie 1863 n Monitorul la Partea neoficial inserat la pagina 39
apar stiri despre Iamilia Vegezzi Ruscalla: Ida Vegezzi Ruscalla dedicase doamnei
Elena Cuza Baba Dochia si autoarea era prezentat drept Iiica parlamentarului
italian filoromn Giovenale Vegezzi Ruscalla.
,O dam italian , care poart un nume cunoscut si stimat de romni, a publicat
n Revista Contimporanea din Turin un studiu istoric estras din analele Moldovei.
Sub titlul de Baba Dochia, Damicela Ida Vegezzi Ruscalla a desemnat ntr-un
frumos stylu cteva pagini dramatice din istoria Principatelor n al XV-lea secol.
Realitatea istoric se aIl printr-nsele cu Iericire unit pe lng legenda popular
care a I cut din Baba Dochia pe Iiica lui Decebal si protectri a na ionalit ii romne.
109
Damicela Ida Vegezzi Ruscalla a dedicat acest uvragiu M riei Sale Doamnei
Elena. n l imea sa a bine voit a primi acest omagiu si a adresa autoarei scrisoarea
autograI urm toare, pe care o reproducem din Inaepenain roman :
Bucuresci, 24/5 Ianuarie 1863
Domnisoar Ida Vegezzi Ruscalla,
Nu voi a ntrzia a v mul umi, n numele Domnitorului si n numele meu
chiar, pentru cartea ce ne-a i trimis si pe care a i binevoit a mi-o dedica.
A v zice, Domnisoar , c am citit aceast Irumoas lucrare cu un viu interes,
nu ar fi ndestul; am citit-o cu adnc recunoscin . Tr surile analelor ce a i
povestit si desvoltat, sub o Iorm att de misc toare, sunt de cele ce onoar mai
mult ara noastr n acel trecut plin de lupte uriase care au sc pat na ionalitatea
romn , mumele noastre au Iost demne de p rin ii nostri. Nu cunosc nimic mai
eroic dect muma lui SteIan cel Mare, Doamna Elena necnd strig tul inimii sale,
ca s rechiame la datoria sa c tr patria pe Domnitorul care a devenit mndria
noastr . SuIlarea b trnei Italii inspira aceste suIlete generoase. Domnia Voastr ,
domnisoar , demn Iiic a unui om care are attea titluri la recunoscin a romnilor,
cat s nstiin a i pe compatrio ii d-voastr despre trecutul acestei mici na iuni
surori. Nimic nu este mai bine I cut spre a ne esplica conservarea noastr n
mijlocul attor ncerc ri si neIericiri, si spre a ne merita Iolositoarele simpatii ale
Italiei.
V mul umesc dar, si primi i cu espresiunea viei mele recunoscin e, aceea a
simtimentelor mele celor mai bune pentru p rintele D-voastr si pentru D-voastr .
(Sub-scris ) Elena
Inaepenain a preced scrisoarea princiar ce citir m, de urm toarele observa ii:
Numele D.lui Vegezzi Ruscalla este Ioarte cunoscut si iubit pentru to i
romnii. Deputat la Parlamentul italian, publicist nsemnat si scriitor c-un frumos
talent, vocea sa elocinte a vorbit n deosebite rnduri Italiei despre viitorul na iunii
romne. D. Vegezzi Ruscalla se poate socoti ntre D.D. Michelet, Edgard Quinet,
Saint Marc-Girarlin, Ieon Ple, ntre to i acei str ini cu idei generoase cari au
v zut n Romnia o na iune de gintea latin , c-un trecut plin de fapte mari, dar
ap sat de lingi si grele suIerin e si demn , pentru anticele sale virtu i, de o soart
mai bun n viitor. n str in tate, n momentele cele mai grele pentru Romnia,
acesti b rba i au Iost elocuin ii ap r tori ai drepturilor sale, si numele lor, talentul
lor, au contribuit mult spre a ne Iace cunoscu i, au atras asupra noastr aten iunea
publicului si ne au cstigat simpatiele Iolositoare ale Europei civilizate. Ie suntem
datori o proIund recunoscin pentru nsemnatele servicie aduse causei ocasiunea
de a vorbi compatrio ilor nostri despre acesti generosi Iiloromni.
D. Vegezzi Ruscalla s-a ocupat despre noi c-o deosebit predilec iune. Cu
toate numeroasele sale ocupa iuni, Domnia sa a g sit timpul de a studia istoria
noastr , literatura noastr , limba noastr si n mai multe jurnale si reviste a avut
rara bun -voin de a vorbi despre lucrurile mai interesante care putea s ne Iac
mai mul i amici n Irumoasa sa patrie si s strng mai de aproape prin leg turi de
amoare dou na iuni surori.
Acest nobile si distins amic al romnilor a stiut s inspire si copiilor s i
simpatiele ce are pentru noi. AstIel cu o vie mul umire am v zut c Domnisoara
Ida Vegezzi Ruscalla s-a inspirat din istoria si literatura noastr si a tip rit n
Revista Contimporanea o Irumoas si poetic legend n proz , Baba Dochia, pe
110
care o dedic M riei Sale Doamnei Elena. n numerele viitoare vom analiza aceast
interesant scriere si to i romnii vor admira talentul Irumos al Domnisoarei
Ida Vegezzi Ruscalla, precum si ideea generoas care a ndemnat-o a scrie aceast
legend .
M ria Sa Doamna a binevoit a adresa o scrisoare Domnisoarei Ida Vegezzi
Ruscalla, mul umindu-i pentru frumoasele sintimente cari i-au inspirat aceast
scriere dedicat M riei Sale.
Cu aceast ocaziune, ne aducem aminte de Irumoasa scrisoare ce M ria Sa
Doamna a binevoit a o adresa D.lui Alexandri (sic!) pentru cntecele poporane
d ruite asilului Elena si recunoascem cu pl cere n aceste scrisori binevoitoarea
nobil dorin ce M ria Sa Doamna are pentru desvoltarea literaturei romne.
Iiteratura unui popor este adev rata sa m rire, si cel mai puternic mijloc de
civiliza iune. Prin deosebitele scrieri cari compun ntinsul dominiu al literaturei,
cele mai Irumoase simtimente se mplnteaz n inima oamenilor si mintea lor se
navu este cu idei nobile si generoase. Iiteratura romn acum ncepe, si cel mai
Irumos viitor se deschide naintea sa, pentru c cele mai avute mine ale istoriei,
poesiei, teatrului, romanului, nu sunt nc esploatate. Dar ce progres poate face
literatura cnd o vedem lipsit de orice ncuragiare? Cnd cei mai cunoscu i poe i
ai nostri nu pot a tip ri Irumoasele lor scrieri? Ast zi, ncuragearea trebuia s vie
din partea guvernului, si ne place a crede c M ria Sa Doamna, inspirat de nobile
cuget ri pe care to i le vom apre ui n scrisorile de care am vorbit, va binevoi a da o
nou dovad de ncuragiarea literaturei si astIel putem spera c guvernul va publica
scrierile poe ilor nostri, si Irumoasa Istorie a lui Mihai Viteazul de Nicolae B lcescu,
aceast oper nsemnat din care Revista Roman cu mari greut i si numeroase
sacrificie a publicat o parte.
n Monitorul Jurnalul Oficial al Principatelor Unite no.93, 23 mai 1863,
p. 377 era anun at stirea c ,prin decret cu data de mai 1863, dupe raportul
D-lui Ministru Secretar de Stat la Departamentul Cultelor si Instruc iunii Publice
|Christian Tell| se acord D-lui Vegezzi Ruscala facultatea de a face un curs liber
de Istoria si literatura romn pe lng Universitatea din Turin , cu onorariu de una
mie lei pe lun , prev zut n bugetul lucr toriu care i se va r spunde cu ncepere de
la 1 aprilie 1863.
n Monitorul Jurnalul Oficial al Principatelor Unite no. 95 din 25 mai 1863
p. 385 era publicat o stire despre Iegea no. 216/ 8 martie 1863 care prevedea
urm toarele:
,Articolul 1: se acord d-lui cavaler Vegezzi Ruscalla din Turin, titlul de
cet ean romn cu dreptul naturaliza iunei celei mari;
Articolul 2: se acord d-lui Ruscalla Vegezzi un onorariu de lei una mie pe
lun , pentru a Iace un curs liber de Istorie si literatur romn pe lng Universitatea
din Turin.
Aceast lege s-au votat si adoptat de Adunarea general a Romniei n
sedin a de la 23 Februarie 1863, cu majoritate de cincizeci si trei bile albe contra a
trei negre, Iiind si patru ab ineri.
Presedinte I. Catargiu
Secretar Pcleanu
Ministru Secretar de Star Alecsandru Ioan
Ad-interim la Departamentul Justi iei M. Cre ulescu
111
Avnd dubl cet enie, renun nd de bun voie la candidatura pentru Parlamentul
Italian, n 1865 Giovenale Vegezzi Ruscalla purta coresponden diplomatic cu
domnitorul Principatelor Unite, pe care-l ajutase n numeroase rnduri si c ruia i
cerea s Iie ,ales de agent oficios, cum e cav. V. Alecsandri la Paris :
,C tre Alexanaru Ioan Cu:a

Torino, 9 9
bre
1865
Preain l ate Doamne'
n contra a tot meritul meu onorat n calitate de cet ian romn, eu, ca un
supus al Alte ei voastre, m st ruiesc tot ntru a creste rela iunile ntre Romnia si
Italia, ambe provenitoare de la Roma.
Pentru a m ocupa acum de aceea, am trebuit ca (lund aIar ceea ce priveste
studiale, pentru care Iui ns rcinat oIiciose de Guvernul moldav a-l representa)
mi-e foarte greu a dobndi aceea ce am zis, cnd ministrul unui dicasteriu italian nu
are cunostin a mea personale. Pentru a Ii n condi iunea a m putea adresa c tr
toate ministriele, pentru a ini ia tratate utili ntre cele dou staturi, ar Ii necesariu ca
eu s Iiu ales de agent oficios, cum e cav. V. Alecsandri la Paris.
Dac nu am I cut nainte acest propus, este pentru c nu as Ii putut lua
asupra-mi asemenea sarcin , Iiind deputat. Acum, n nou le alegeri, de bun voie
renun ai de orice candida ie, pentru a m putea dedica cu totul Romniei.
Alte ! Pentru mplinirea acestei misiuni onorabile nu cer nicio remunera iune;
m voi mul umi cu rentoarcerea pu inelor speze baro[u]lui. Eu nu aspir dect a ar ta
romnilor c niciun Iiu ntre Danubiu si Prut nu le e mai mult aIec ionat. mi ieu
audacia a m adresa de-a dreptul c tr M ria voastr pentru c , dac consim i i la
aceea, eu poci adresa propusul meu presedintelui Consiliului de ministri, unde, dac
nu mi se va aproba, m voi re inea de a-l face.
Gravitatea evenimentelor ce se prepar n Europa, aIinitatea mea cu persoanele
ce ieu parte n direc iunea aIacerilor italiene, pre lng aceea aIlarea mea de 15 ani
pre cariera diplomatic , 21 pre cea administrativ si 10 n parlament, mi d
ncredin are c as posede capacitatea de a esercita si mplini ns rcinarea de agente
oficios al guvernului Alte ei voastre, n venitoare contingin e politice si comerciali.
Presentnd M riei voastre aceast propunere, v presentez asemenea sentimenti
de devo iune si supunere, cu cari sunt al Alte ei voastre cel mai devotat supus,
Vegezzi-Ruscalla.
|Adresa:| n l imei sale prin ului domnitor Romniei
(B.A.R., Fond. Coresp., cota S apud. Chindris, Ioan, Scriitori str ini
n arhivele romne: Giovenale Vegezzi Ruscalla, Manuscriptum, IX, 1978, nr. 2,
p.168-175).
Numele lui Giovenale Vegezzi Ruscalla apare n leg tur cu Iacilitarea
contactelor diploma ilor romni cu Napoleon al III-lea. Dup dubla alegere a lui
Al. Cuza, Napoleon III este contactat n cadrul unei misiuni secrete de Ion B l ceanu
n cursul campaniei din Italia, imediat dup preliminariile de la VilaIranca la
Mozambano pe Mincio, ntlnire aranjat de Cavour si sprijinit de Vegezzi
Ruscalla, de contele Nigro, de senatorul Irancez Petri, de colonelul Eber si de
112
pictorul Meissanier, to i prieteni ai diplomatului romn. Un ajutor pre ios l-a avut
din partea principelui Jrme Bonaparte, ginerele lui Victor Emanuel II. La aceasta
ntlnire secret , urmat de alta la palatul de la St. Cloud, mp ratul s-a l sat
convins de necesitatea deIinitiv rii statutului Principatelor Unite si de clariIicarea
principiului Unirii care era n contradic ie cu textul Conven iei de la Paris, principiu
care nu era sus inut nici de contele Walewski, pe atunci ministru de externe al
Fran ei. (Acad. C. B l ceanu-Stolnici)
AstIel, cnd, datorit renumitului Iiloromnist torinez Vegezzi Ruscalla,
Vasile Alecsandri (1819-1890), cel mai important scriitor romn nainte de Mihai
Eminescu, era primit, n calitatea sa de ambasador al domnitorului Alexandru Ioan
Cuza, domn n Principatele Unite ale Moldovei si Valahiei, de c tre contele Cavour
(1810-1861, prim-ministru al Piemontului si un lupt tor activ pentru eliberarea si
unitatea Italiei), acesta, un tenace ap r tor, la Congresul de la Paris, al drepturilor
romnilor l ntmpina cu toate onorurile, adresndu-i cele mai m gulitoare vorbe de
recunostin pentru mplinita uniIicare politic a Principatelor Dun rene. Nu ntmpl tor
poetul romn Vasile Alecsandri i dedic poezia Pilotul datat ,Turin, 1859:

Pe o noapte-ntunecoas ,
Pe o mare Iurtunoas ,
Trece-un vas necunoscut.
Care geniu l conduce
Printr-a m rilor n luce
C tr malul nev zut?

Valul vine cu urgie
Din ntinderea pustie
Ca un dusman t inuit.
El s-arunc s nece
Vasul gingas care trece
C-un lung gemet obosit!

Nu e stea, nu e nici lun !
Vntul suIl , cerul tun ,
Apa salt clocotind,
Si n neagra dep rtare
De lumin nicio zare
Nu se vede str lucind!

C l torii, visnd moarte,
Sub asprimea relei soarte
Au plecat Irun ile lor.
nl untru to i gr mad
Ei s-asteapt a Ii prad
Unui val omortor,
C ci sub crncena raIal
Mun i de spum dau n val
Peste podul r sturnat,
Si-n a m rei crunte larguri
Arunc pnze si catarguri,
Tot ce vntul a d rmat!

Un om singur se z reste
Si la moarte nu gndeste
n acel minut cumplit.
Lupta vasului e mare,
Iar pilotu-n nep sare
St la crm neclintit,

Si-n furtuna-ngrozitoare
Mna lui mntuitoare
Poart crma pn -n zori,
Cnd limanul vesel pare
mb tnd de Iermecare
Pe s rmanii c l tori.

Iat vasul n Ierire!
C l torii cu gr bire
Sar pe malul nverzit.
Via a lor este sc pat ;
Ei se duc!... dar cine cat
La pilotul ostenit?

113
Gra ie introducerii n cercurile politice italiene de c tre Giovenale Vegezzi
Ruscalla, Alecsandri avea s Iie primit mai trziu si de c tre regele Italiei, Vittorio
Emmanuele. La Palestro (datat Novara, 1859) este o od nchinat ,regelui nsusi,
eroul Victor!, care n fruntea unui regiment de zuavi francezi a primit, pentru minunile-i
de vitejie, rangul de caporal, cu care acesta avea s se mndreasc Iiind supranumit
de italieni ,Victor Emanoil II R galantuomo! asa cum explic poetul romn:
Pe cmpul de moarte, pe cmp de onor
Regele nal steag triumI tor.

Zuavii-mpregiuru-i cu glas triumfal
Pe rege-l proclam a lor Caporal!

Si copilul strig cu suIlet de om:
,S tr iesti, o! Victor, Rege-galanton!
(La Palestro, Vasile Alecsandri n Doine si l crimioare, Poezii I, Editura
pentru Iiteratur , Bucuresti, 1967, p. 307, preIa de Paul Cornea)
Piemontul si Cavour au sus inut dorin a principatelor Moldova si Valahia de a
se uni n 1859 sub numele de Romnia. Cel mai mare poet romn al momentului se
g sea n perioada aprilie-iunie 1859 n misiune la grani a Iranco-piemontez si
s rb torea bravura combatan ilor italieni ntr-o serie de poeme intitulate: La Palestro
(datat Novara, 1859), La Magenta (datat Magenta, 1859), Gondola trece (datat
Gena 1859), tripticul intitulat Coroana vie ei aeaicat aamelor italiene cuprinznd I
Serenada, II Solferino, III Bersalierul murind (datat Milano, 1859) si altele.
Se presupune c pe Iiica nv atului italian, scriitoarea si compozitoarea
Ida Melisurgo Vegezzi Ruscalla n scut n 1840, Vasile Alecsandri a cunoscut-o
tot cu prilejul misiunii sale de la Torino din 1859, judecnd dup versurile pe care i
le dedic :
Pe albumul d-rei Ida Vegezzi Ruscalla
de Vasile Alecsandri
Ades n codri noaptea, la stele,
Mici p s rele duios suspin .
Dumnezeu stie ce cnt ele,
C ci, n unire, lui se nchin .
Una pe alta nu se z reste,
Dar al lor cntic n cer r sun .
Noaptea adnc le desp r este,
Dar a lor doruri le mpreun .
AstIel sunt inimi ce, I r stire,
Sunt ntre ele tainic legate
Si prin a rii sInt iubire
Si prin iubirea de libertate !
Turin, 1859

Ida Melisurgo Vegezzi Ruscalla care n 1868 locuia la Torino, via Ripari no. 9,
avea s si Iac sim it prezen a si n continuare n via a literar romneasc prin
lucr ri precum: Br escu, Costin La Regina di Romania in Italia de Ida Melisurgo-
VegezziRuscalla, Roma, 1881, 8 p. (BAR II 51352), Vegezzi-Ruscalla, Ida Melisurgo
Florica ,i Doina. Traauc iune ae Dmna C.B., Edi iunea nteia, Bucuresci, 1882,
47 p. (BAR I 153912) si Vegezzi-Ruscalla, Ida Melisurgo Il Curcan [Raconti],
Milano, 1882, 31 p. (BAR II 511088).
Dup abdicarea Ior at a lui Alexandru Ioan Cuza, la 11/23 Iebruarie 1866
diplomatul italian cu dubl cet enie italian si romn i scrie n limba Irancez lui
114
Ion Ghica, prezentndu-i-se si oIerindu-si serviciile n noua conjunctur european
destul de tulbure:
Turin, 23 februarie 1866
Excelen ,
Evenimentele grave care s-au petrecut la Bucuresti si necunoscutul care apas
asupra consecin elor lor mi-au adus nelinistea n suIlet.
Am crezut c trebuie s plec imediat la Floren a, pentru a sonda opinia
Cabinetului ministerial, c ci iubind Romnia tot atta ct Italia, dac nu mai mult,
socotesc c datoria mea este de a m str dui s m Iac Iolositor celei de a doua
patrii, pentru a ncerca s o pun n posibilitatea de a evita s se pr buseasc .
Am revenit de acolo cu o impresie penibil .
O grupare vrea s repun pe tapet un proiect pe care eu l-am denun at nainte
Cabinetului ministerial din Bucuresti, adic de a prezenta la Tuilleries un proiect
intind s dea Romnia Austriei, n schimbul Regiunii Venete. V trimit un num r
din ziarul ministerial Contele Cavour, care propov duieste aceast idee de care, o
repet, a Iost vorba n sIerele diploma iei.
Totusi, Cabinetul ministerial este nc departe de a se pronun a, desi s-au
purtat discu ii asupra Romniei cu ministrul Fran ei si cu al Angliei. n general
domneste convingerea c guvernului provizoriu i va Ii greu s se consolideze. Se
pare c ministrul Fran ei s-a pronun at cu asprime n leg tur cu rolul jucat de
armat n abdicarea prin ului Cuza si c va Ii nevoie de o interven ie a puterilor
semnatare pentru a repune n discu ie unitatea Principatelor. Voi spune si mai mult:
se prevedea c vor izbucni noi tulbur ri, pentru c se crede c Moldova este
mpotriva abdic rii prin ului.
Vorbind cu secretari generali, am ncercat, pe ct mi-a Iost n putin , s -i
linistesc n privin a st rii de spirit a popula iei romnesti si am I cut tot ce am putut
n scopul de a justifica armata pentru rolul avut, spunnd c era singurul mijloc de a
mpiedica scene sngeroase, care ar Ii oIerit prilej de interven ie trupelor otomane,
ruse sau austriece. Am ar tat c o revolt popular ar Ii dat poate loc la vreo
maniIesta ie republican , care ar Ii avut urm ri mult mai grave si si-ar fi extins
ravagiile n provinciile limitrofe.
Am revenit ieri la Torino si m gr besc s v dau seama si despre demersurile
mele, n scopul de a v Iace cunoscut c sunt gata s m supun ordinelor pe care le
ve i crede de cuviin s mi le da i.
Nu am onoarea de a Ii cunoscut de Excelen a voastr , dar domnul
Alexandru Golescu v va putea spune ct de mult iubesc eu Romnia. n decursul
celor zece ani n care am Iost deputat am apar inut stngii n rndurile avansate ale
liberalismului. Alte ei sale prin ul Cuza i-am I cut cunoscut ct g seam de d un tor
sistemul de a pune botni presei. n ce m priveste, cred c toate libert ile sunt
garan ia cea mai bun de soliditate a unui guvern. Prin ul Cuza a crezut c trebuie s
imite Fran a, dar romnii, ca si italienii, se revolt la ideea de a nu putea s -si spun si
s -si tip reasc liber opiniile. Dac prin ul ar Ii l sat presa liber , ar Ii aIlat ce voia
na iunea, |ar Ii cunoscut| oamenii pe care ea nu-i voia la putere, precum si drumul pe
care guvernul trebuia s -l aleag , pentru a nu c dea sub greutatea nemul umirii populare.
Binevoi i, domnule, a scuza libertatea ce mi-o iau de a v scrie si asigur pe
excelen a voastr c m-as socoti Iericit s pot contribui la prop sirea Romniei.
115
Nu cred lipsit de sens de a Iace observa ia c eu sunt n leg turi strnse cu mai
mul i ministri actuali ai Italiei, c Iratele meu mai mic a Iost ministru de Iinan e si a
reIuzat Ioarte recent de a Ii ministru al listei civile si c ginerele meu, Nigra,
(Constantino Nigra, 1828-1907, diplomat italian de anvergur european , din scoala
politic a lui Cavour apud.) este ambasador al Italiei la Paris. Am numeroase rela ii la
Curtea din Iisabona, n sIrsit as putea s nu Iiu un romn inutil pentru a ajuta ara s
ias din impasul n care au aruncat-o ultimele evenimente.
Sunt, domnule, cu proIund respect, al excelen ei voastre Ioarte devotat concet ean,
Vegezzi-Ruscalla,
fost deputat.

Coresponden a lui Giovenalle Vegezzi Ruscalla continu si dup abdicarea
lui Alexandru Ioan Cuza, cnd proIesorul piemontez devine ,ajutor si asistent al stu-
den ilor bursieri romni care veneau la studii n Italia. Scrisoarea din 17 martie 1866
este o conIirmare a acestui Iapt si a preocup rilor intelectualului italian, cu mult
experien n politic si cu mult raIinament n interpretarea datelor din perioadele
istorice tulburate de vrtejurile revolu iei.

*
Turin, 17 martie 1866, seara
Domnule,
Ieri, dup ce am nmnat domnului Dasti, care vine n Romnia pentru a
conduce exploatarea propriet ilor rurale ale doamnei prin ese Ruspoli-Vogorides,
am primit telegrama princiar care m conIirm ajutor si asistent al studen ilor
romni bursieri care vin s -si Iac cursurile n Italia si mi anun o scrisoare
oIicial n aceast privin .
As vrea s am Iericirea de a primi vreun ordin de importan , n scopul de a
putea dovedi Romniei ct o iubesc, si n n dejdea aceasta, deoarece mi se oIer o
ocazie sigur de a v scrie, v voi spune c mi-ar trebui un ciIru si un desciIrator
pentru a v putea scrie si a primi scrisorile dumneavoastr , I r ca Austria si chiar
si guvernul italian s le poat citi. F cusem deja n trei rnduri o solicitare
asem n toare guvernului nl turat, dar n-am primit niciodat r spuns.
Aici, la cabinetul ministerial, comandorul Cerruti, secretar general al afacerilor
str ine, este pentru a se trata cu Austria schimbarea Regiunii Venete cu Romnia si
generalul Ia Marmora, om politic de o nulitate complet , urmeaz aceste inspira ii.
Dar acest cabinet ministerial nu poate dura, neavnd nicio majoritate si stnga
devenind destul de puternic . Or, ea nu vrea s -i sacrifice pe romni.
Crede i, Domnule, c Italia se apropie si ea de o criz ; Iinan ele sunt ruinate si
tot ceea ce se scrie despre jertIele voluntare pentru a pl ti datorii de cinci miliarde
este un vis al ctorva utopisti modera i. Departe de a putea vorbi de sus Fran ei, Italia
se va g si n curnd n ncurc turi grave.
Romnii care sunt aici se mpart n dou tabere. Moldovenii sunt pentru
vechiul guvern, muntenii pentru cel actual. Cei din urm ar Ii vrut ca eu s public
n ziare articole semnate mpotriva prin ului Cuza. N-am vrut s scriu nimic, pentru
a evita polemicile ntotdeauna d un toare si pentru a nu m pune n situa ia de a Ii
116
nl turat de comandorul Cerruti, vechiul meu prieten si coleg la aIacerile externe
din guvernul Sardiniei. Printre acesti doctori romni este domnul Vl descu, pe care
nu l-am v zut dect de patru ori, care, inspirat de domnul Canini, cunoscut de
dumneavoastr , caut s -i ndep rteze de mine pe camarazii s i. Eu nu Iac caz de
aceasta, c ci am 39 de ani de experien n via a politic . Prieten al lui Garibaldi si
al tuturor oamenilor de stnga, eu stiu c pentru a atinge inta, ct timp se
negociaz , nu trebuie s te pui r u cu autorit ile rii. Or, cabinetul ministerial
italian este nc prea moderat, prea dinastic, prea plecat naintea Fran ei, pentru a
nu voi s i se vorbeasc o limb moderat si n concordan cu vederile sale. n
ziua cnd cabinetul ministerial actual va face loc unui alt cabinet, progresist, cu
acesta voi folosi un alt limbaj.
S nu crede i c Italia ar vrea s duc r zboi mpotriva Austriei; nu se poate,
din lips de bani. Italia ar Ii trebui s evite de a ine o asa ampl armat de uscat si
maritim , si s Ioloseasc banii pentru a Iace s izbucneasc revolu ii n Ungaria,
Croa ia, Boemia. Domnul Cavour m asculta cu bun voin ; succesorii lui nu. Ei
s-au temut to i de cuvntul revolu ie.
Domnul Dasti este un patriot pur-snge. Iat pentru ce i-am ncredin at
prezenta.
Dispune i de mine n orice ocazie.
Salutare si Ir ie!
Vegezzi-Ruscalla.

*
Turin, 20 mai 1866
Excelen ,
Profit de rechemarea n Principate a domnului locotenent de artilerie
Robescu, pentru a v Iace cunoscut ntr-un mod sigur c ginerele meu Nigra,
ambasador la Paris, a sus inut mereu, mpotriva Austriei, Rusiei si Turciei, dreptul
romnilor de a r mne uni i si de a alege un prin str in. V-as putea da detalii, dar
cnd ve i primi scrisoarea mea, printr-un mijloc ocolit (domnul Robescu trece prin
Berna, Mnchen, Viena), le ve i Ii aIlat direct de la Paris.
Cabinetul italian a Iost surprins n mod agreabil de primirea I cut lui
Visconti-Venosta la trecerea sa prin Gala i, n drum spre Constantinopol. Domnul
secretar general, care insistase nainte la o tranzac ie cu Austria, schimbnd
Romnia pentru Regiunea Venet , si-a schimbat p rerea si odat cu el ntregul
cabinet. Se merge chiar cu gndul pn la a crede c s-ar putea conta pe Romnia
pentru o agita ie na ional n Transilvania, oblignd astIel Austria s in o armat
la grani a r s ritean , ajutndu-ne astIel n ac iunea noastr de a-i relua zona
venet , care ne apar ine.
n Italia treburile publice merg r u. Partidul na ional este activ, energic si a
Ior at cabinetul Ia Marmora, mpotriva voin ei sale, s -l numeasc pe Garibaldi seI
al voluntarilor. De aceea guvernul caut mijloace de a le ntrzia organizarea. A
Iost vorba de a Iace s intre n cabinet domnii Mordini si Crispi, ambii seIi ai
partidului ac iunii, dar Fran a a I cut obiec ii destul de puternice, care au I cut ca
proiectul s esueze.
117
De alt parte, clericalii mping poporul de la ar s se revolte. n Sud s-au
I cut deja trei tentative nereusite, dar exist teama c din cauza noilor taxe or s
izbucneasc altele, n mai multe locuri din Sud si din centru. Devotamentul secular
al Piemontului Ia de Casa de Savoia a sc zut mult si la Floren a nu mai exist nici
umbra lui, n asa Iel c tronul italian nu este deloc sigur. De ceea ce putem Ii siguri
este c , dup zguduiri zdravene, na iunea italian se va Ionda si stabili cum trebuie.
Vom avea Vene ia si Roma: Roma metropola istoric a Italiei si a Romniei.
Ar Ii Iolositor problemei generale o ridicare la arme a Serbiei si a Greciei
mpotriva Turciei. Anglia ar trebui atunci s ias din starea ei de inactivitate si
centrul chestiunii politice ar Ii deplasat de la Floren a si Berlin la Constantinopol.
Gndi i-v , Domnule Ministru, c eu sunt devotat trup si suIlet intereselor
Romniei. Unchiul Prin ului de Hohenzollern este italian si membru al parlamentului,
revenit de trei luni la stnga Camerei. Sunt, deci, n m sur de a vorbi si a ac iona
pentru Romnia.
Domnul Robescu, a c rui conduit aici a Iost des vrsit si care las
amintirile cele mai pl cute, merit bun voin a guvernului. mi Iace pl cere s o
confirm cu convingere.
Sunt, domnule ministru, cu des vrsit considera iune, al Excelen ei voastre
prea devotat servitor,
Vegezzi-Ruscalla.

Dup ce n 1830 I cuse o c l torie de studii n Transilvania si Banat, omul
politic Giovenale Vegezzi Ruscalla a continuat s vad na iunea romn viitoare
prin prisma viziunii mazziniene: unitar , ca element de baz n lupta popoarelor din
bazinul dun rean pentru eliberare si a devenit un ap r tor perseverent la drepturilor
romnilor la libertate si independen na ional , al turi de intelectuali Irancezi
precum Jules Michelet sau Edgar Quinet.

8Q FXUV GH OLWHUDWXU OLPE L LVWRULH URPkQHDVF FX LPSOLFD LL vQ
echilibrul european
n cursul de literatur romn pe care l-a deschis la Universitatea din Torino,
Giovenale Vegezzi Ruscalla urm rea pe de o parte prezentarea n societatea italian a
culturii si civiliza iei romnesti, iar pe de alt parte colaborarea italienilor cu tinerii
din Principatele Unite sosi i n Italia la studii. El, care spunea despre sine c nu se
consider ,nici literat si nici orator (Prolusione al libero corso di lingua, letteratura
e storia rumana nella R. Universitdi Torino detta il 15 dicembre 1863 da Giovenale
Vegezzi Ruscalla, Torino, Tipografia Derossi e Dusso via dellIppodromo, n.6, 1863,
p. 5) si c onoarea cu care l-a nvestit Parlamentul Principatelor Unite de a ine
prelegeri de ,limba, literatura si istoria Romniei n celebrul si anticul ateneu al
acestui oras (idem p. 5) este un prilej optim pentru tinerii din Principatele Unite de
a-si des vrsi studiile si de a deveni erudi i n ,arta militar n Italia pentru a se
,restabili rela iile Ir esti care s-au destr mat odat cu ruina Imperiului Roman
(ibidem, p. 6). Promotor al ideii Federa iei latine, Giovenale Vegezzi Ruscalla scrie
c ,Iedera ia popoarelor care Iac parte din aceeasi Iamilie este convingerea sa veche
si l citeaz n acest sens pe ,Carlo de la Varenne, La fdration latine inserat n
Rivista italiana (di Torino) din 29 iunie 1863, n. 145). Aceast Iedera ie latin urma
118
s ,asigure independen a si integritatea teritorial a na iunilor si, constituind un
adev rat echilibru european s sting pentru totdeauna era care ncepu a cuceririlor
(idem p. 6). Dorind s Iac cunoscut italienilor un popor frate pe care l caracte-
rizeaz cu ajutorul cuvintelor patriotului Irancez Edgar Quinet drept un popor
,pierdut si reg sit, Giovenale Vegezzi Ruscalla Iace observa ia c italienii si
romnii se bucur de ,consanguinitate. El observ c n dic ionarul de prestigiu al
lui FanIani sunt admise diverse cuvinte precum ,homeopatie, litograIie si alte noi
glasuri, si nu nregistreaz n noile sale texte nici italianit, nici nationalit
(na ionalitate) (ibidem, p. 6).
Comparnd situa ia Italiei cu cea a Principatelor danubiene Giovenale
Vegezzi Ruscalla constat ,trista asem nare dintre condi ia coloniei (sic!) si cea a
patriei mam : pentru ambele existnd problema religioas (ibidem, p.7). Dac n
cazul Italiei Fran a interzicea existen a propriilor mitropoli i, iar Austria si Spania
insistau prin intermediul lui Napoleon asupra sus inerii n continuare a Papei, n
Principatele Unite Rusia ,cerea guvernului romn s p r seasc mn stirile
nchinate de la Agion-Oros, adic de la Muntele Atos, unde pu ini c lug ri au 936
de biserici, capele si altare, si unde se dedicaser pentru a Iace propagand
arismului (ibidem, p. 8). Dac n acest mod scrie Giovenale Vegezzi Ruscalla ,la
noi preo ii caut la poporul supersti ios obolul SIntului Petru pentru a devasta
Italia oriental n Principate ,se s r ceste Romnia de o treime din produsele
p mntului s u nu pentru imaginea ,Iecioarei Panagia sau pentru cea a sIin ilor
Vasile si Metodiu, ci pentru cea a arului Alexandru II, care sper c printru-un
cnut va reusi dezbinarea dintre catolici, protestan i si musulmani. n ultimele
conIerin e de la Constantinopol aupra chestiunii Principatelor, Rusia e secondat de
Anglia si de Austria. Sper c Italia i va sus ine drepturile Principelui, pentru a
mpiedica Iaptul ca averile ecleziastice ale Romniei s nu ajung pe mna
,inamicilor rii (ibidem, p.8).
Comparnd din punct de vedere ,Ionologic, lexicologic si gramatical cele
dou limbi texte din anale si din cronici, Giovenale Vegezzi Ruscalla ajunge la
concluzia c asem narea dintre ele demonstreaz conceptul de ,italianita ,n
concordan cu asentimentul/acordul popoarelor avnd aceeasi Iinalitate n a se
recunoaste italieni chiar dac multe dintre acestea se numesc la Iel sau poart ,un
nume pu in diIerit (ibidem, p. 8). El remarc n leg tur cu asem narea sub
cupola conceptului de italianit existen a unei ,asem n ri de caracter, (.), de
costum si a capacit ii asimilative. n acelasi timp combate ,insistenta preten ie a
Rusiei si a rusofililor de a-i considera pe romni ,slavi. El explic Iaptul c
aceast preten ie, de Iapt ,cel mai absurd soIism si mai straniu paradox Iace parte
din strategia ruseasc de ,a-si impune domina ia n Europa oriental (ibidem, p. 8).
Ca urmare strategia ruseasc a recurs la ,litera ii nem i, care au aIirmat precum
,Fallermayer c ,elenii sunt de provenine slav (ibidem, p. 9), iar dup
De Gerardo, ,Sch lzer si Gyarmathi, care pe urmele lui Sainovici a demonstrat
aIinitatea dintre maghiari si Iinlandezi, laponi, voguli si ,au Iost recompensa i de
Rusia cu preten ia ,sceptrului tuturor na iunilor Iinice si n acelasi scop doresc ca
si romnii s Iie slavi (ibidem, p. 9). El aminteste despre primii pasi I cu i si
despre preten ia ,mediat de tratatul de la Bucuresti din 28 mai 1812 asupra
,Irumoasei si m noasei priovincii a Basarabiei. (ibidem, p. 9)
119
Giovenale Vegezzi Ruscalla mparte istoria romneasc n sase epoci: ,cea a
coloniz rii realizat de Traian, epoca ungaro-bulgar , epoca glorioas a principilor
indigeni independen i, epoca vasalit ii turcesti, epoca rapacilor Ianario i si n cele
din urm cea a restaur rii principatelor na ionale (ibidem, p.9). n opinia
eruditului diplomat italian, care l citeaz pe Bolintineanu (C l torii pe Dun re ,i
n Bulgaria, Bucuresti, 1858, p. 41) Europa ar trebui s Iie recunosc toare pentru
c ,a Iost salvat de la prada succesorilor lui Mahomed nu numai polonezilor si
maghiarilor, ci si croa ilor si romnilor, cei din urm ,desi pu in numerosi, s-au
opus cu un uimitor curaj n mai bine de saizeci de b t lii incursiunilor sultanilor
(ibidem, p. 10). El arat c acest sacriIiciu secular a Iost recompensat de istorie
mult mai trziu cu ocazia Congresului de la Paris din 30 martie 1857, care a
restituit autonomia Principatelor si a ndep rtat protectoratul rusesc l sndu-le doar
sub ,suprema domina ie turceasc , n ciuda tuturor comentariilor precum cea a
etnologului englez Latham (The Nationality of Europa, Londra, 1863, t. II, p. 225),
cel care considera ,c nicio ar nu a cstigat mai mult n acel Congres dect
Principatele (ibidem, p. 10). Cursul trece n revist n continuare asem n rile si
deosebirile dintre Italia si Romnia la nivelul rezolv rii n istorie a problemelor
referitoare la situa ia r nimii, la situa ia iganilor, la drepturile israeli ilor, la
reIormarea si modernizarea statului. El promite c va traduce ,poeme lirice,
colinde, cntece populare pentru a-si demonstra ideea c ,Iacultatea poetic
descinde din cea a latinilor si care desi s-a dezvoltat ntr-un col de lume n care
desi ,cerul e mai pu in albastru dect cel din Italia totusi ,i-a p strat imagina ia sa
viguroas . (ibidem, p. 15) Giovenale Vegezzi Ruscalla era Ierm convins c si n
domeniul literaturii ,toate na iunile neo-latine occidentale au colonii dependente si
independente (ibidem, p. 15) si c interesul major al italienilor care ,deveneau stat
de prim rang era acela de a strnge rela iile intime dintre consanguinii de la
Dun re si de la Prut. Inamicul comun n aceast reunire a Ior elor r mnea Austria
care nu ar Ii trebui s ,germanizeze Transilvania, Banatul si Bucovina asa cum a
germanizat regiunea Veneto, Trentino si Istria (ibidem, p. 16).
Giovenale Vegezzi Ruscalla consider studiul Iilologiei romnesti important
pentru Iilologia italian , deoarece i oIer acesteia explica ii cu privire la utilizarea
si ,provenien a limbii sale literare, cu privire la stabilirea unor etimologii incerte
ale unor ,cuvinte italienesti obscure (idem, p. 17).
Cursul se ncheie cu traducerea n limba italian a Horei Unirii de Vasile
Alecsandri, ,care a devenit un Iel de Marseillez , cntecul grecesc din Rhigas,
cntecul maghiar al lui Pet Ii, cntecul danez al lui Ewald (ibidem, p. 19), iar
autorul si cere iertare pentru libertatea de a fi pledat cu ardoare n favoare cola-
bor rii dintre italieni si romni, rugndu-i pe cei care l ascultau s l socoteasc
,asemenea Etnei, care din cnd n cnd erupe r spndind jerbe luminoase de lav
si Ioc (idem, p. 20).
Spre sfrsitul vie ii Giovenale Vegezzi Ruscalla a Iondat ,Iiga greco-latin ,
propunndu-si s reuneasc n aceast asocia ie reprezentan ii tuturor na iunilor
descendente din cultura elenistic si cea latin . Ziarul lui Iuigi Cazzavillan
Universul mp rt sea aceleasi idei care se reIereau la crearea unei uniuni vamale
mediteraneene. n acest context jurnalul a inserat stiri despre congresul de la Iion
din aprilie 1884 referindu-se la ,ConIedera ia latin . Ia Torino Vegezzi-Ruscala
120
arborase n Ia a casei sale steagul romnesc al turi de cel italian. ntr-un alt num r
din anul 1884 al ziarului lui Cazzavillan e reluat un articol din presa italian
intitulat Rivenaica:ioni irreaenti/ Revenaic ri ireaentiste. Autorul ar ta c Fran a
revendica Alsacia si Iorena, Italia Corsica si Nizza, iar Romnia avea privirile
a intite asupra Transilvaniei, Basarabiei si Bucovinei. Printre maniIest rile
prietenesti n Iavoarea Romniei, ziarul men ioneaz si ini iativele vene iene. De
exemplu, n urma apelurilor lansate de unii simpatizan i, n Italia exista un comitet
cu scopul de colectare a dona iilor de carte pentru bibliotecile din Bucuresti.
Dante di Serego Alighieri, primarul Vene iei era un sus in tor al proiectului. n
egal m sur Marco Antonio Canini, proIesor la Scuola Superiore di Commercio /
Scoala Comercial Superioar din Vene ia, ca si Vegezzi Ruscalla, era un amic de
ncredere al Romniei. n acel moment, 1884, Marco Antonio Canini inaugurase la
Scoala Comercial Superioar de la Vene ia un curs de limb romn .
Giovenale Vegezzi-Ruscalla a murit n 1885, ncununnd o important epoc
a rela iilor romno-italiene, r stimpul romantic, dominat de aspira ii comune nalte
si sincere.

BIBLIOGRAFIE
Giovenale Vegezzi Ruscalla, Prolusione al libero corso di lingua, letteratura e storia
rumana nella r. Universit di Torino detta il 15 dicembrie 1863 da Giovenale Vegezzi
Ruscalla, Tipografia derossi e dusso via dellIppodromo, Torino, N. 6, 1863
Giovenale Vegezzi Ruscalla, Esame della gi progettata linea di strada ferrata fra
Genova e la Germania Domodossola, Vercellini, 1850
Giovenale Vegezzi Ruscalla, Le colonie serbo-dalmate del circondario di Larino,
Provincia di Molise, Torino, 1864
Alin Ciupal , Giovenale Vegezzi Ruscalla between two Motherlands Italy and
Romania. n: Annuario, 2003, 5, p.392-397
Ioan Chindris, Scriitori str ini in arhivele romane: Giovenale Jege::i Ruscalla,
Manuscriptum, IX, 1978, nr. 2, p.168-175
Al. Marcu, Alecsandri ,i Italia, Academia romn, Memoriile sec iunii literare, Seria III,
tom III, Bucuresti, 1927, p 1-160
Marian Papahagi, Cultura literar italian in Romania n Echinox, nr. 1,2,3/ 1999
In memoriam Marian Papahagi
G. Vegezzi-Ruscalla, n Familia, I, 1866, nr. 14, p. 157-158
Al. Marcu, Un fedele amico dei Romeni: G.V. Ruscalla, in Il Giornale di politica e
di Letteratura, II, 1926, quad. VIII, p. 1 si urm.
Al. Marcu, Un prieten uitat: G.V.Ruscalla, extras din Convorbiri literare, 1927,
septembrie-octombrie: idem, V. Alecsandri ,i G.J. Ruscalla, n Roma, VII, [1927], nr. 2,
p. 44-45
Al. Marcu, Romanticii italieni ,i romanii, n Analele Academiei Romne, Memoriile
sec iunii literare, Seria III, tom. II, 1925, mem. 2, p. 1-145 (si extras)
Teodor D. Onciulescu, Contributo alla storia della filologia romanza in Italia.
Giovenale Vegezzi-Ruscalla, Napoli, 1937
Iosif Pervain, Ioan Chindris, Coresponaen a lui Alexanaru Papiu Ilarian, II, Cluj,
1972, p. 387-392
Marco Novarino, Fra associazionismo e politica. La massoneria a Torino e in
Piemonte dal 1860 al 1925, in Memorie e ricerca, n. 4, (1999), p. 63-83
121

6,0%2/,0,7
N BALADA POPULARA

Lector univ. drd. Adina BABONEA
Universitatea Spiru Haret, Bucuresti

SYMBOL AND MYTH IN THE FOLK BALLAD

SUMMARY
Epic songs are inexhaustible sources of data, elements and references of
social psychology that contribute to the understanding of the mythic heroes. In
an era dominated by mythological thinking or historical mentality, the genuine
event could be thought of, from the beginning, at a heroic or mythical level. In
later epochs the event could be considered from the historic point of view. The
ordinary thought spontaneously at a mythical level, the genuine fact framed
from the beginning in a mythical vision and the language of the myth,
represents the dominant brand defining the mythological, legendary or fantastic
epic song. They do not reproduce myths or representations of mythical heroes,
but describe human attitudes or conflicts generated by the myth, the ancient
prohibitions or superstitions.


Cntecele epice sunt surse inepuizabile de date, elemente si reIerin e de
psihologie social care contribuie la cunoasterea ,eroilor mitici ain balaa ,i a
confuncturii apari iei lor istorice
1

Istoricitatea cntecului epic a constituit obiectul unei aprigi controverse care
a culminat cu disputa dintre Petre Caraman si Dimitrie Caracostea.
P. Caraman porneste de la ideea c cel pu in unele balade conserv ecouri ale
unor evenimente istorice, atestate sau nu n documente si trece la identiIicarea lor
(Iace o demonstra ie pe balada Criv ului sau a Gerului, pentru care g seste date
istorice ntr-o cronic polonez ). D. Caracostea vede n cntecul epic emana ii ale
unor experien e primare, cristalizate n vechi mituri. Nu se poate neglija nici cadrul
istoric care le-a generat si nici temele de larg circula ie care se reg sesc n ele,
deoarece ar nsemna s Iie neglijat valoarea lor artistic . Ca atare, cercet torii au
luat n discu ie si evenimentul de rezonan istoric si no iunea de Iapt particular
autentic, anonim din punct de vedere istoric dar de larg rezonan social .
ntr-o epoc dominat de gndirea mitologic sau de o mentalitate eroic ,
evenimentul autentic a putut fi gndit de la nceput la nivel mitic sau eroic. n
epocile mai trzii evenimentul putea fi gndit strict istoric, integrarea ntr-o viziune
poetic realizndu-se ulterior printr-un lung sir de variante.
Mihai Pop si Pavel Rux ndoiu identiIic dou ipostaze aeplasarea originar
la nivel mitic sau eroic si evolu ia treptat a relat rii istorice spre repre:entarea

1
Romulus Vulc nescu, Mitologie roman , Bucuresti, 1987
122
artistic ntre care se nscriu multe Ienomene cu arie mai larg sau mai restrns de
manifestare.
2

Cotidianul gndit spontan la nivel mitic, faptul autentic ncadrat de la nceput
ntr-o viziune mitic si n limbajul mitului reprezint marca dominant a deIinirii
cntecului epic mitologic, legendar sau fantastic. Prin con inutul si structura lor
crea iile din aceast categorie corespund numai par ial denumirilor de ,mitologic
sau ,legendar. Ele nu reproduc mituri sau reprezent ri de eroi mitici ci descriu
atitudini sau conflicte umane generate de mit, de str vechi interdic ii sau supersti ii.
S ne oprim pu in la ceea ce nseamn mit nainte de a ncerca identiIicarea
lui n balad .
,P mntul mitologiei este rotund, spune Ivi-Strauss. Mitologia serveste la
constituirea unei imagini despre lume care s satisIac cteva exigen e: coeren ,
consisten si satura ie. Pentru cel ce n elege miturile n spiritul tradi iei, acestea
nu sunt contradictorii si nu las neexplicat nimic din lumea experien ei culturilor
tradi ionale.
3

n lucrarea Antropologie structural , Lvi-Strauss analizeaz structura
miturilor. n excursul s u porneste de la autori care pretind c Iiecare societate
explic n miturile sale sentimente de ur sau de r zbunare care sunt comune
ntregii omeniri. Pentru al ii miturile constituie ncerc ri de a explica Ienomene greu
de n eles: astronomice, meteorologice etc. Unii etnologi substituie interpret rilor
cosmologice si naturaliste alte interpret ri, mprumutate din sociologie si din
psihologie. Dup Jung, de anumite teme mitologice, pe care el le numeste arhetipuri,
ar Ii legate semniIica ii precise.
Pentru Lvi-Strauss mitul este produsul imagina iei creatoare a ,omului
primitiv, a c rui gndire s lbatic si construieste modele logice de cunoastere si
de integrare prin cunoastere n via a naturii.
4

n aceast perspectiv Ivi-Strauss interpreteaz mitul ca:
1. revelator al sentimentelor fundamentale
2. ncercare de explicare a fenomenelor misterioase (meteorologice, astrologice),
emannd sentimentele refulate sau arhetipuri primitive
3. reflectare a structurilor sociale, a raporturilor sociale.
Constant (ca si magia) a existen ei umane de la nceputuri pn n prezent,
miturile aIirm Ivi-Strauss au reprezentat r spunsuri temporare si locale la
problemele pe care le ridic aranjamentele realizabile si contradic iile imposibil de
surmontat pe care ele le angajeaz , Iie a le legitima, Iie a le voala
5
. Rezult de
aici, pe de o parte Iunc ia lor practic , atta timp ct ele si propun s rezolve
contradic ii si s instituie raporturi ntre oameni, natur si divinit i, iar pe de alt
parte caracterul lor universal.
Mircea Eliade sus ine c ,este greu s se dea mitului o deIini ie acceptat de
to i savan ii si care s Iie n acelasi timp accesibil nespecialistilor.

2
M. Pop, P. Rux ndoiu, Folclor literar romnesc, Bucuresti, 1978
3
Claude Lvi-Strauss, Mitologice II, Miere ,i scrum, Editura Babel, Bucuresti
4
Claude Lvi-Strauss, Antropologie structural , Editura Politic , Bucuresti
5
Claude Lvi-Strauss, Antropologie structural , Editura Politic , Bucuresti
123
Nu exist societ i I r mituri dup cum nu exist societ i I r cultur si
aceasta datorit calit ii mitului de a Ii o ,istorie adev rat si, mai mult nc , crezut ,
Ioarte pre ioas , dat Iiind c este sacr , exemplar si semniIicativ scria Mircea
Eliade. Mitul povesteste o istorie sacr ; el relateaz un eveniment care a avut loc n
timpul primordial, timpul Iabulos al nceputurilor. AltIel zis, mitul povesteste cum,
mul umit ispr vilor Iiin elor supranaturale, o realitate s-a n scut
6
.
Experien a mitului duce la reiterarea evenimentelor mitice tr ite n trecut. ,n
civiliza iile primitive mitul exprim , scoate n relieI si codiIic credin ele;
salvgardeaz si impune principiile morale; garanteaz eIicacitatea ceremoniilor
rituale si oIer reguli practice ce urmeaz s Iie Iolosite de om.
7

n lucrarea De la Zamolxis la Genghis-Han, Mircea Eliade a pornit de la
studierea unor zone ce permiteau cunoasterea n adncime a unor mituri si credin e
umane, de la studierea miturilor si legendelor indiene pe care le-a cunoscut n
tinere e. Eliade a putut urm ri napoi n timp si spa iu geneza unor ,modele
dezvoltate organic din obrsii tainice n care toate neamurile si pierd urmele n
umanitate. Preluate si decantate de-a lungul secolelor, uneori ca si n cazul Miori ei
cizelate pn la transIormarea n bijuterii de o Iine e estetic extraordinar , aceste
,modele sunt cu att mai clare si mai logice, cu ct Ienomenul se conIund cu actul
tr irii ns si. Este adev rat subliniaz Eliade c ,nu este totdeauna posibil s
reconstitui toate Iazele traversate de o concep ie religioas nainte de a se cristaliza n
crea ii artistice populare, este mult mai important s n elegi universul spiritual
originar n care s-au constituit asemenea concep ii primordiale care, n ciuda
numeroaselor revaloriIic ri religioase (din care ultima, crestinismul, a Iost cea mai
radical ), au supravie uit totusi sub Iorm de supersti ii, de credin e populare
nc rcate de imagini si simboluri de o extrem vechime
8
.
Imagini, tradi ii si simboluri au supravie uit pn trziu, cel pu in n unele zone
ale lumii contemporane inclusiv zona carpato-balcanic pentru c , ini ial, astIel
de credin e au Iost deosebit de puternice. Acest lucru explic si continuitatea lor de-a
lungul timpului, continuitate ce presupune n chip obligatoriu o transmisiune a lor de
la substratele cele mai ndep rtate ale str vechilor popula ii la straturile cele mai
recente, ale c ror nume, activit i, credin e si mituri au intrat, Iie par ial, Iie si
lacunar, sub inciden a unor izvoare scrise sau a unor anchete Iolclorice sau sociologice.
Ele au putut nregistra ecourile ndep rtate, dar nu mai pu in semniIicative, ale unor
Ienomene alt dat strns legate ntre ele, reIlectnd rela iile om natur credin e
rituri, ca p r i constitutive si coerente ale unui ansamblu ce mbr isa ntreaga
colectivitate si concep ia sa primordial despre lume si despre via .
n concep ia lui Eliade Iunc ia primordial a miturilor cuprinde si oIer
arhetipuri sau modele exemplare pentru toate activit ile omenesti de la nastere
pn la moarte. Tot ce se ntmpl n aceast via , tot ceea ce nseamn viziunea
omului de dup via , cu alte cuvinte o istorie, n parte real , n parte Iantastic ,
este ilustrat de mituri.

6
Mircea Eliade, Myht and Reality, 1963
7
Mircea Eliade, Aspectele mitului, Bucuresti, 1977
8
Mircea Eliade, De la Zamolxis la Genghis-Han, Bucuresti, 1980
124
Miturile pot fi organizate ntr-un anumit sens, ntr-un anumit sistem de
cunoastere. Important este s putem integra unor mituri, cosmogonice sau altele,
istoria cea mai veche a gndirii umane, a concep iei omului primitiv despre lume.
Miturile, simbolurile si ritualurile care stau la baza folclorului romnesc si
au r d cinile ntr-o lume de valori spirituale care precede apari ia marilor civiliza ii
ale Orientului Apropiat Antic sau ale Mediteranei
9
.
Trebuie I cut o distinc ie ntre miturile societ ilor primitive, la care fac
reIeriri Eliade si Ivi-Strauss si miturile popoarelor antice, ,civilizate, iesite din
Iaza de ,barbarie, sau miturile culturilor de tip Iolcloric, tradi ional. Culturile din
aceste societ i si-au creat propriile mituri, urmnd, n general, tiparul, modelul
miturilor originare, primitive, dar pierznd m rcile deIinitorii ale acestora. Nici
culturile de tip folcloric nu au p strat miturile primitive n Iorma lor ini ial , ci le-au
ncorporat n produc ii Iolclorice (legende, basme, balade), n credin e si tradi ii, n
metaIore si imagini poetice. Din aceste texte concrete, culese, nregistrate si
interpretate n ultimii 150-200 de ani, se poate reconstitui o mitologie popular
romaneasc , un univers mitic al romnilor, populat de personaje mitice.
Unele dintre aceste ,povesti, ,nara iuni sacre, purt toare de semniIica ii
mitice au transgresat realitatea, au Iost Iixate n scris, au Iost preluate si prelucrate
n literatura cult . G. C linescu re ine patru mituri ,Iundamentale.
ntiul mit este Traian si Dochia, simboliznd constituirea ns si a poporului
romn (...)
Al doilea mit, cu ecoul cel mai larg este Miori a. (...) Aici e simbolizat
existen a pastoral a poporului romn. (...) n versiunea lui Alecsandri acest mit
este o capodoper .
Mitul Mesterului Manole are mereu o iradia ie puternic . Tema este de o
circula ie mai larg dect solul rii. (...) Avem de-a face cu un mit estetic. El
simbolizeaz condi iile crea iunii umane, ncorporarea suIerin ei individuale n
opera de art .
Al patrulea mit este erotic. Sbur torul este un demon Irumos, un Eros
adolescent, care d Ietelor tulbur rile si tnjirile ntiei iubiri.
10

Acestor patru mituri Iundamentale considerate de C linescu ale literaturii li
se pot ad uga si altele cu tot att de multe semniIica ii. De exemplu, mitul marii
treceri reprezentnd un stadiu arhaic de gndire si concepere a vie ii si a mor ii
teme fundamentale ale gndirii mitice.
C rturarul moldovean Tudor PamIile si-a dedicat ntreaga via culturii
populare romnesti, continund cu d ruire activitatea naintasului s u Simion Florea
Marian n domeniul etnograIiei si Iolclorului. Trilogia Mitologie romaneasc este o
lucrare de mare importan pentru domeniul subtil al mitologiei populare. Autorul se
opreste n prima parte asupra reprezent rilor mitologiei populare att maleIice ct si
beneIice omului. Ele sunt alese n Iunc ie de diverse registre: cosmic, aerian, teluric,
subp mntean, acvatic. Analizeaz reprezent rile mitologice legate de soart , ajutor

9
Mircea Eliade, De la Zamolxis la Genghis-Han, Bucuresti, 1980
10
George C linescu, Istoria literaturii romane ae la origini pan n pre:ent,
Bucuresti, 1941
125
si noroc, introducnd aici ursitoarele, ngerii, reprezent ri cosmice crestine opuse
diavolilor si n continu disput cu acestia. Autorul grupeaz reprezent rile
mitologice maleIice n rela ie cu diversele activit i lucrative ale omului. Ele au
menirea s pedepseasc pe to i cei care nu respect un anumit tabu de munc . Aici se
includ reprezent rile Ieminine: Joim ri a, Mar i-Seara, Sf. Vineri etc.
Capitolul cel mai dezvoltat este dedicat celor mai poetice figuri malefice ale
sistemului mitologic romnesc, pe care autorul le rela ioneaz cu p mntul si
v zduhul. Tudor PamIile prezint strigoii, suIletele mor ilor, apoi reprezent rile
Iorestiere antropomorIe: Muma P durii, Mosul Codrului, reprezent ri aeriene ca
zmeii, ielele. Zmeul poate lua ntruchip ri antropomorIe, ca n credin a despre
Sbur tor din Moldova, dar si chip zoomorI: balaur, sarpe. Ielele sunt reprezent ri
antropomorIe, de regul sunt Iete Irumoase care apar de Rusalii. Ele coboar pe
p mnt, n poieni, la marginea p durii, lng ap , unde danseaz n timpul nop ii.
Un alt capitol al lucr rii este destinat reprezent rilor mitice acvatice: Stima
Apei, Iuda, Femeile-pesti, oamenii de ap , pestele m rii, Sorbul, DulIul, balaurii.
Unele dintre ele apar n balade sau colinde, de exemplu, puiul Iudii sau Vidrii.
Atitudinea Ia de acest spirit al apelor se diIeren iaz , ns , n Iunc ie de crea ia
Iolcloric n care se reg seste si de Iunc ionalitatea acesteia.
n balada Antofi al lui Jioar , AntoIi , Iiu de pescar b trn, nu ascult
sIatul tat lui s u, pescuieste n apele Vidrosului si prinde puiul Vidrii cu n vodul.
Pentru nes buin a sa este pedepsit si moare necat. n unele variante moartea lui
AntoIi este r zbunat de tat l s u care prinde puiul Vidrii si-l omoar .
O alt reprezentare str veche ntlnit , de asemenea n balade si colinde este
DulIul de mare. El iese din inutul m rii, si schimb nI isarea si Iur merele de aur.
Este prins de un Iecior, bun arcas, si n schimbul vie ii pe care acesta i-o d ruieste el
i oIer de nevast pe una dintre cele dou sprezece surori ale sale. ConIruntarea
dintre personajul mitologic si Ieciorul arcas ne transpune ntr-o lume de basm n care
eroul reuseste s -si captureze adversarul n aventura ini iatic pe care o ntreprinde.
n sec iunea a II-a a c r ii, intitulat Comorile, Tudor PamIile prezint
credin ele mitologice populare reIeritoare la existen a comorilor, la p strarea lor, ce
presupune un anumit leg mnt ritual. Toate aceste credin e se leag de ideea de
noroc, de soart si ne transpun ntr-o lume Iascinant si Iantastic n care omul se
nIrunt cu propriul destin pentru a-si schimba condi ia existen ial .
Ultima sec iune a c r ii, ap rut postum n 1926 se intituleaz P mantul.
Dup creain ele poporului roman. Pornind de la o tradi ie legendar biblic autorul
urm reste etapele Iiresti ale construirii p mntului de c tre cele dou Ior e antinomice,
Dumnezeu si Diavolul, permanent n disput .
n ciuda oric ror nempliniri sau deIicien e ale structurii lucr rii lui Tudor
Pamfile, ea se impune ca un ndrum tor de mitologie popular pentru orice
cercetare n acest domeniu. Iucrarea a Iost considerat un prim dic ionar de
mitologie popular elaborat la nceput de secol. Impresioneaz , n primul rnd, prin
bog ia inIorma iei, prin Irumuse ea legendelor mitologice relatate pe larg si chiar
n variante, prin p strarea unui limbaj arhaic. De aceea, pentru orice cercet tor
modern lucrarea lui Tudor PamIile trebuie s Iie un punct de plecare n demersul
s u, deoarece ea constituie o arhiv de spiritualitate romneasc .
126
Mai practic n desciIrarea mitului n basmele si baladele romnesti a Iost
Petru Ursache, n opera Poetic folcloric . Porneste de la aIirma ia lui Mircea
Eliade c orice mit nareaz un ritual, mai precis ,mitul povesteste o istorie sacr
11
.
Gndirea mitic Iace ca ntmplarea s Iie atribuit unui erou sacru,
n scndu-se astIel dou tipuri de experien e artistice: reprezentarea ca spectacol
ritualic si timpul nara iunii.
,Mitul era solemn, descriptiv si static, deoarece nI isa cu maxim de exactitate
Iormele ini ierii prin care trece omul. Mitul are un vast repertoriu de subiecte pe
care le-a transmis basmului si baladei. AstIel ,mitul devine simbol
12
.
Existen a motivelor mitice n structura baladelor determin dispunerea
opozan ilor dup schema bine-r u. Eroul se aIirm ca eliberator, lupt tor, salvator,
creator de excep ie etc., intrnd n conIlict cu Ior ele maleIice.
Pentru excursul demonstrativ autorul se opreste asupra baladei D mean ,i
Sla. Eviden iaz restrngerea spa iului mitic n Iormula introductiv , urmnd ca
textul s evolueze n sensul Iantasticului propriu-zis, de Iactur popular sau s se
istoricizeze. Eroul si poart murgul printr-un decor fantastic, straniu, cu zne care
se scald ntr-un lac cu lapte dulce si ,cu rmuri de pit alb .
Sla Samodiva de inea, de asemenea n concep ia mitic , bog ii pe care le
d ruia condi ionnd ritualuri si sacriIicii umane. Sla devine ,un om al locului,
ucigndu-i pe trec tori. Ea se adreseaz lui D mean ntr-o manier pe care o vom
recunoaste si n balada Toma Alimos:
,Ei tu` D leo D mean,
Prunc de doisprezece ani,
Cin pe tin te-a adus
Si n calea mea te-a pus,
De mi calci livezile
Si-mi trntesti rogoazele
Si-mi tulburi izvoarele?
13

Cele dou personaje se iau la ntrecere ntr-o fug voiniceasc si magic ,
nvoindu-se ca acela mai vrednic s -l nsemneze pe cel lalt n timpul competi iei cu
semnul crucii, pentru a avea apoi dovada c are dreptul s -l decapiteze.
Samodiva se dovedeste mai puternic deoarece la un semnal magic doisprezece
zmei i vin n ajutor. D mean apeleaz la trucuri: o pune s se metamorIozeze n
Iecioar si s se arate la Iereastr pentru a-i admira Irumuse ea. n acest timp si
preg teste arma si o omoar :
Ochii negri i scotea
Ia seaua sa i punea,
Chiar si noaptea str lucea,
Parc stele-ar lumina
V. Propp aIirma c ochii, limba, capul, inima sunt considerate de omul din
Iaza mitic , l casuri ale vie ii. Cine le ob ine si nsuseste Ior e noi.

11
Mircea Eliade, Aspects du mythe, Paris, 1963
12
Petru Ursache, Poetic folcloric , Editura Junimea, Iasi, 1976
13
Balaae populare romane,ti, antologie de Al. I. Amzulescu, Bucuresti, 1964
127
Eroismul protagonistului baladei este n eles ca un tip de maniIestare speciIic .
Cavalerismul eroilor de balad despre care vorbesc V. Alecsandri, N. Iorga,
Gh. Vrabie trebuie n eles n sensul c acestia nu sunt ,obseda i de existen a r ului.
Ei se angajeaz dezinteresa i n aventuri neobisnuite, deoarece eroismul nseamn
pentru dnsii un tip unic de comportament si de existen , la care ader n chip total.
Eroii baladelor nu au vrst . Fie c se nasc si cresc miraculos ca Mistriceanu, zac n
temni ca si Corbea, condi ia lor este s tr iasc si s moar ca vitejii.
Cntecul epic fantastic a preluat elemente mitice nu numai pentru a le
desacraliza, ci pentru a constitui o nou Iorm de expresie care adera la Iabulos. De
exemplu, Iovan Iorgovan are un straniu dialog cu Cerna. n concep ia mitic orice
ap nseamn un hotar abordabil doar pe cale magic . Eroul din balad l trece, dar
nainte Iace anumite promisiuni. Prima promisiune a lui Iorgovan, aceea c va
aduce Iurca de aur care toarce singur , este respins deoarece Iurca este un simbol
p storesc, deci provine dintr-o alt ordine. Cnd eroul promite c va aduce un peste
de aur, Cerna devine binevoitoare, ntruct este vorba de un simbol cultic acvatic.
Eroul baladei are constiin a voiniciei sale. ,Iui i stau bine mndria si Iala,
ambele atribute ale Irumuse ii n gndirea tradi ional
14

ntr-o balad scria Mircea Eliade ca si n orice alt crea ie n planul
imaginarului, nu mai avem de-a face cu lucruri reale, ci cu imagini, arhetipuri,
simboluri
15
. Mitul ntemeierii Moldovei si are r d cinile n concep ia arhaic a
,vn torii rituale; legenda M n stirii Argesului si reveleaz simbolismul nu
numai cnd este pus n leg tur cu riturile de construc ie, dar mai ales cnd i se
descoper sensul primordial al unui tip primitiv de sacriIiciu uman; cea mai
r spndit balad romneasc , Miori a, ilustreaz , pe lng o mitologie a mor ii,
persisten a unei teme arhaice, speciIic culturilor de p stori si vn tori, ndeosebi
Iunc ia oracular a animalului.
Dup aproape un secol si jum tate de la ,descoperirea ei, Miori a este nc si
ast zi una din acele opere de excep ie. Vasile Alecsandri a Iost convins de valoarea ei
poetic si de importan a ei pentru ilustrarea geniului creator al poporului si
credin elor sale mitice. Jules Michelet considera balada Miori a un lucru att de
sInt si emo ionant c - i sIsie inima
16
. Cu toate c este ,str b tut n proIunzime
de o ,Iermec toare Iraternitate a omului cu ntreaga crea ie, Michelet acuz n Miori a
o prea usoar resemnare. ,Omul nu lupt mpotriva mor ii, n-o respinge: o primeste
cu senin tate pe aceast regin , mireas a lumii, si s vrseste, I r s murmure,
nunta. Abia iesit din natur , dulce i se pare deja s se ntoarc n snul ei
17
.
Numeroasele dezbateri pe tema mor ii din Miori a l-au determinat pe Eliade
s noteze: ,ntr-adev r, balada |Miori a| reprezint pentru cultura romneasc , n
acelasi timp o problem de Iolclor si de istorie a spiritualit ii populare si un capitol
central n istoria ideilor.
18


14
Petru Ursache, Poetic folcloric , Editura Junimea, Iasi, 1976
15
Mircea Eliade, De la Zamolxis la Genghis-Han, Bucuresti, 1980
16
Jules Michelet a Iost primul traduc tor n limba Irancez al Miori ei n 1854
17
Jules Michelet, Lgendes dmocratiques du Nord, Paris, 1854
18
Mircea Eliade, De la Zamolxis la Genghis-Han, Bucuresti, 1980
128
Motivele pe care le include n structura ei au o larg circula ie n cultura
popular romneasc si rezonan e puternice n cultura universal .
Analizele ntreprinse au relevat cinci motive fundamentale, concretizate n
cinci episoade relativ distincte. Confruntate cu valori fundamentale ale folclorului
romnesc si ale culturii populare n general, aceste motive si dezv luie o identitate
care dep seste grani ele poemului mioritic:
1. ConIlictul dintre ciobani si hot rrea de omor reprezint un arhetip
simbolizat prin conIlictul dintre Cain si Abel, etern reluat si diversiIicat n cele mai
variate zone culturale, deopotriv la nivelul culturii orale si scrise.
2. Animalul n zdr van, capabil s n eleag si s Ioloseasc vorba omului,
avnd darul prezicerii (animalul proIet), este prezent si el n mitologie.
3. Testamentul, ca motiv poetic, este prezent n toate genurile de poezie
popular romneasc : colinde, balade eroice, lirica erotic , blesteme etc.
4. motivul mamei b trne care si caut Iiul se g seste, n Iorme Ioarte
apropiate de cea din Miori a ca balad independent .
5. alegoria moarte-nunt apare, ca element etnograIic, n ntreaga crea ie
balcanic si chiar pe o arie cultural mai larg . Ea exist sub Iorm de credin e n
posibilitatea continu rii si a mplinirii destinului uman dincolo de moarte, care
determin un complex de obiceiuri nmormntarea tinerilor mor i nec s tori i se
desI soar sub Iorma unor nun i, t ierea si aducerea bradului simboliznd mireasa
celui mort.
Constat m c cele cinci motive marcheaz un comportament uman generic
determinat de confruntarea om-moarte. Acest comportament se maniIest ns n
termenii unei drame interioare acute, n care se conIrunt constiin a inevitabil a
mor ii si pasiunea pentru via , dorin a expres de tr ire vesnic , de eternizare.
Sentimentul eterniz rii este realizat n planul alegoric imaginar al poemului:
alegoria integr rii telurice, care determin acceptarea senin a mor ii, dar al
c rei caracter Iictiv este resim it acut de eroul mioritic;
alegoria integr rii cosmice, n care senin tatea este dublat opozi ional de
sentimentul tragic provocat de desprinderea din teluric, dar care se transIorm ntr-o
viziune IilozoIic asupra mor ii.
n felul acesta poemul si dezv luie adncimile unui mit, un mit generic al
conIrunt rii dintre om si moarte, care si dezv luie semniIica iile prin metaIorizarea
unor scheme arhetipale ale neantiz rii. Contradic ia dintre integrarea teluric si cea
cosmic sugereaz eterna tragedie a Iiin ei umane, care este o Iiin Iinit , dar care
are sentimentul si constiin a inIinitului. n unele variante ale poemului mioritic
sentimentul eterniz rii este sugerat de plngerea oilor, care se transIorm ntr-o
nentrerupt cntare declansat de eternul, vesnicul suIlu al vntului.
Poemul mioritic reprezint deci epicizarea unui mit ale c rui vechi valori
sacre au Iost dep site de evolu ia constiin ei umane, dar care si-a conservat si
subliniat valorile estetice.
Ion Diaconu vede n bala Miori a ,un rest de poezie p gn cu elemente
naturiste reale, nI isnd mpreunarea suIletului ciob nesc cu imensitatea cosmic , un
strat poetic anterior adapt rii suIletului daco-roman la valorile crestine, c ci n Miori a
poetul-p stor caut ,eliberarea existen ei p mntesti nu n religie, ci n natur .
19


19
Ion Diaconu, Aspecte etnografice putnene, Focsani, 1936
129
n Miori a ntregul univers este transfigurat. Suntem introdusi ntr-un cosmos
liturgic, n care se s vrsesc Mistere. Iumea se reveleaz ,sacr : ,Pe-un picior de
plai, / Pe-o gur de rai. Moartea nu este considerat o simpl nunt ci o nunt de
propor ii si de structur cosmic . Balada reveleaz o solidaritate mistic ntre om si
natur . Dar acest Cosmos ,nu este sacru prin el nsusi, prin propriul lui mod de a Ii,
ci este sanctiIicat prin participarea la misterul nun ii.
20

n amplul studiu Poetica Miori ei, Gheorghe Vrabie urm reste ,unele r d cini
mitice, pentru a n elege drumul parcurs de la motiv la mit, cu toate implica iile lui,
pn ajunge n sIera literaturii Iolclorice. ,Fondul poemelor Iolclorice l Iormeaz o
des vrsit ntrep trundere a unor elemente mitice, legendare, cu unele istorice,
etnograIice, aIlate toate n mediul ambiant al rii.
21
Vorbind despre adnci filoane
mitologice, Gh. Vrabie grupeaz n acest capitol al studiului opiniile celor care s-au
ocupat de substratul mitic si legendar al temelor baladei. Al.I. Odobescu si ncepe
articolul sugestiv intitulat R sunete ale Pinaului n Carpa i (1861) cu o Iraz care
trimite la tema baladei: ,moartea silnic si I r veste, mai ales n vrsta june ii...
autorul sus ine universalitatea temei: ,Toate popoarele au plns, cu plngeri mo-
dulate, pe junele ucis n Iloarea vrstei... . Plecnd de la aceast idee B.P. Hasdeu,
G. Tocilescu, O. Densusianu au identiIicat motive similare Miori ei si la alte popoare
din r s ritul Europei. Eseul publicat de Odobescu scoate n eviden Iaptul c
Miori a nu este numai Irumoas ca poezie a naturii si veche, ci si mitologic .
Vorbind de ,orizonturile subconstientului ca de o realitate adnc si Ioarte
veche, Iucian Blaga Iormuleaz conceptul de spa iu matrice ca puternic substrat al
crea iilor populare. Spa iul mioritic reprezint orizontul speciIic n care s-a Iormat si
tr ieste nc poporul romn spa iul onaulat, constituit din v i si coline care se
succed. Nu numai doinele sau baladele, ca valori expresive ale spiritualit ii, dar
ns si locuin a, stna, casa, toate sunt expresie a unui orizont spa ial ,solidar cu
ancestralul spirit romnesc. ,El e solidar cu acest spa iu, cum e cu sine nsusi, cu
sngele s u si cu mor ii s i. Cnd cnt se ntmpl s ias la lumin aceast
solidaritate, ca acel suprem cntec, care s-a mostenit din veac n veac, si n care
moartea pe plaiu e asimilat , n tragica-i Irumuse e, cu extazul nun ii.
22

Solidar cu plaiul, romnul mai este solidar cu ns si via a str bunilor s i. Blaga
concepe moartea drept ,o tragic Irumuse e, ca ,un extaz al nun ii, rezultat dintr-o
via nemplinit , curmat nainte de a-si ndeplini rostul prin c s torie. Autorul las
s se n eleag starea suIleteasc n care se g sea ciobanul: ,...nu se las coplesit nici
de un fatalism feroce, dar nici nu se aIirm cu Ieroce ncredere Ia de puterile naturii
sau ale sor ii, n care el nu vede vr jmasi deIinitivi.
23

Prin teoria ,spa iului mioritic si a ,matricei stilistice puse n circula ie de
Iucian Blaga, Iolcloristica a Iost introdus n alte zone din care crea iile populare
pot fi interpretate printr-o nou perspectiv .
O alt ,bijuterie a crea iei Iolclorice romnesti, balada M n stirea Arge,ului,
a Iost si ea intens studiat . Dar analiza stilistic a baladei nu epuizeaz bog ia ei.

20
Mircea Eliade, De la Zamolxis la Genghis-Han, Bucuresti, 1980
21
Gheorghe Vrabie, Poetica Miori ei, Bucuresti, 1984
22
Lucian Blaga, Spa iul mioritic, Bucuresti, 1969
23
Lucian Blaga, Spa iul mioritic, Bucuresti, 1969
130
D. Caracostea a pus n lumin calit ile artistice ale baladei si a demonstrat
c , oricare i-ar Ii Iost originea, balada si-a realizat destinul estetic. Ancorarea n
mitologie se realizeaz chiar de la nceput: c utarea locului propice pentru ridicarea
m n stirii ,Pe Arges n jos / Pe un mal Irumos..., unde se g sesc zidurile
,p r site si neispr vite ale unei construc ii. Ac iunea se petrece ntr-un spa iu
mitic. Aceasta impune, n continuare, acte neobisnuite si anume sacriIiciul pentru
construc ie. Pentru a dura o construc ie (m n stire, pod, cas etc.) trebuie s Iie
animat , adic trebuie s primeasc n acelasi timp via si suIlet. ,TransIerul
suIletului nu este posibil dect pe calea unui sacriIiciu. Se poate spune c cel
sacriIicat si urmeaz existen a dup moarte prin construc ia pe care a animat-o.
Manole si sacriIic so ia care accept cu resemnare si chiar senin tate zidirea ei
ritual . Dar sacriIicarea tinerei so ii nu este suIicient . Balada romneasc merge
mai departe si se ncheie cu zborul lui Manole si moartea lui tragic . n Ielul acesta,
prin moarte si construc ie, cele dou suIlete se rentlnesc.
Mircea Eliade aIirm c ,modelul exemplar al tuturor acestor Iorme de
sacriIiciu este, aproape sigur, un mit cosmogonic, adic cel care explic crea ia pin
uciderea unui Urias primordial
24
.
n acest orizont mitic trebuie c utat sursa spiritual a riturilor noastre de
construc ie. n toate aceste mituri moartea este creatoare.
Crea iile Iolclorice Iiind expresie a vie ii colectivit ilor rurale este firesc ca
imaginile si simbolurile s -si aib r d cinile adnc nIipte n ns si substan a
acestora, adic n mitologie. Comunicarea poetic evolueaz n colinde si balade
c tre imaginea simbolic-mitologic .
Concepute de retorica veche ca ornamente, iar de estetica literar ca
,Iormule itinerante, Gheorghe Vrabie priveste imaginile din Iolclor ca ,expresie a
unei gndiri metaIorice. ,Asa cum marii poe i, de dimensiunile lui Eminescu sau
Blaga, Gethe, sunt autorii unui sistem metaforic propriu, tot asa si n cuprinsul
crea iilor orale versiIicate avem de-a face cu o lume de imagini distinse printr-o
plasticitate si ea proprie, ncadrat ntr-un anumit sistem retoric.
25

Izvornd din via , avnd deci un substrat lingvistic comun vorbirii curente,
imaginile Iolclorice sunt naturale, simple dar Irumoase; nu sunt ctusi de pu in
artificioase .
26

Imaginea, neIiind inventat special pentru poezie, devine expresie Iireasc a
tr s turilor esen iale ale lucrurilor si Iiin elor, Iiind proiectat n mediul ambiant
rustic. De pild , imaginea unor practici agrare sau imaginea alegoric a cere-
monialelor (nunt , nmormntare) sunt arhaice. Autorii anonimi aseaz n centrul
lor simboluri primare ca bradul, luna, soarele, nmormntarea ca nunt , si altele.
Astfel imaginea devine simbolic-mitologic . Iimbajul devine aluziv simbolic.
Asocierile sunt orientate c tre o alt zon , mitic , Iiind evocate ,gr dina soarelui,
luna, cerul, intemperiile etc. Imaginile poetice nu sunt crea ii strict proprii ale
autorilor anonimi ci sunt expresii ale limbajului uzual, metaIor , metonimie si

24
Mircea Eliade, De la Zamolxis la Genghis-Han, Bucuresti, 1980
25
Gheorghe Vrabie, Din estetica poeziei populare romne, Bucuresti, 1990
26
Gheorghe Vrabie, Din estetica poeziei populare romne, Bucuresti, 1990
131
,intr n contextur Iolcloric cu valen ele limbajului popular. Rezultat al gndirii
metaIorice, imaginile devin, asadar, ,organisme coerente ce exprim viziunea
artistic a unui popor
27
.
Analiza unei imagini si explica ia simbolismului ei pot Iace abstrac ie de
constiin a pe care o au sau nu asupra acestui lucru creatorul sau chiar societatea. ,Un
simbol si elibereaz mesajul si-si ndeplineste Iunc ia chiar cnd semniIica ia sa
scap constiin ei (M. Eliade). Imaginile si simbolurile mitice se ntlnesc pretutindeni.
n interpretarea unor basme si balade populare, Vasile Iovinescu demonstreaz
c mitul ,nu explic inexplicabilul ci-l semniIic .
28
Misterul nu se nI iseaz
nemijlocit, ci indirect ca imagine si simbol.
Predominant n balad este imaginea eroului mitic, care tr ieste din plin
,aventura propriului s u spirit. R. Vulc nescu demonstreaz statutul eroului mitic
analiznd balada Mistricean, publicat de N. P sculescu, care are un con inut
analog cu Sarpele sau Balaurul. Nasterea lui Mistricean s-a petrecut ntr-un loc
mitic Buricul p mntului (simbolizeaz ,centrul lumii) si sub un destin tragic:
,nici departe, nici aproape / n Buricul p mntului / la mormntul Domnului, / la
casele leului, / la cur ile zmeului... . n zece ani copilul creste miraculos, paralel cu
sarpele de sub talpa casei, c ruia i-a Iost d ruit prin blestemul mamei. Sarpele casei
-simbolul geniului bun al casei, devine un balaur nsp imnt tor. Dar eroul si
cunoaste destinul. Sub pretextul vn torii are loc un rit al luptei, al nIrunt rii
dintre Ior e. Ia Iel ca n balada mesterului Manole divinit ile cerului ncearc , prin
intemperii, s -l mpiedice pe erou s ajung la locul sacriIiciului. Dar eroul si
continu destinul. Este ngropat lng o cump n de ap pentru a Ii n memoria
c l torilor. R. Vulc nescu se opreste si asupra imaginii eroului salvator, eroului
civilizator etc.
Arhaismul imaginilor si simbolurilor prezente n balade este din abunden
conIirmat de practicile si credin ele legate de construc ie, de practicile p storesti etc.
Imaginea casei, locuin ei, bisericii a oric rei construc ii este o imagine a
lumii, ,imago mundi, nt rit de ,simbolismul Centrului, deoarece acestea erau
considerate ,Centrul lumii. De aceast imagine a centrului universului se leag si
imaginea Iiin ei sacriIicate.
Motivul arboricol brazi, Iagi, meri care sunt simboluri ale puterii, eternit ii,
Iertilit ii continue trimite la via a vesnic tr it prin natur . De aceea ciobanul
mioritic, Toma Alimos sunt ngropa i lng acesti arbori. Simbolurile vegetale
abund n toate baladele.
Un alt simbol Irecvent n balade este al calului, al animalului ,n zdr van,
oracular. El scoate n eviden Iidelitatea animalului Ia de st pn, atasamentul
st pnului Ia de animal, pentru c , n general, cei doi mp rt sesc acelasi destin.
Calul si c l re ul sunt simboluri solare, ale vie ii si ale mor ii deopotriv .
De la imagini autorii anonimi evolueaz c tre metafora simbolic . Ei selecteaz
din limbajul comun cuvintele cu valori duble care con in semniIica ii adnci. Privit
generic, metaIora ar Ii ap rut sub imboldul unor necesit i de natur extrapoetic .

27
Gheorghe Vrabie, Retorica folclorului, Bucuresti, 1978
28
Vasile Lovinescu, Mitul sfa,iat, Iasi, 1993
132
Geneza ei nu a Iost pus numai pe seama Iactorului de natur magico-ritual .
Oamenii sim eau nevoia s evite anumite cuvinte considerate tabu, privite ca de r u
augur sau anumite expresii sup r toare pentru cei din jur. AstIel, pentru a-si exprima
sentimentele, autorii recurg la termeni ce con in o simbolistic a lor, cunoscut n
limbajul popular.

BIBLIOGRAFIE
Alexandru Amzulesu, Repere ,i popasuri n cercetarea poe:iei populare, Editura
Minerva, Bucuresti, 1989
Balaae populare romane,ti, antologie, preIa de Octav P un, Editura Minerva, Bucuresti,
1989
Roland Batrhes, Mitologii, Institutul european, Iasi, 1997
Ovidiu Brlea, Poetic ,i folcloric , Editura Univers, Bucuresti, 1979
O. Brlea, D. Caracostea, Problemele tipologiei folclorice, Editura Minerva, Bucuresti,
1971
Lucian Blaga, Trilogia culturii, Editura pentru Iiteratur Universal , Bucuresti, 1969
D. Caracostea, Poe:ia traai ional roman , Editura pentru literatur , Bucuresti, 1969
Petru Caraman, Studii de folclor, Editura Minerva, Bucuresti, 1987
Nicolae Constantinescu, Lectura textului folcloric, Editura Minerva, Bucuresti
Gilbert Durand, Figuri mitice ,i chipuri ale operei, Editura Nemira, Bucuresti, 1998
Mircea Eliade, De la Zamolxis la Gengis-Han, Editura Stiin iIic si Enciclopedic ,
Bucuresti, 1980
Adrian Fochi, Estetica oralit ii, Editura Minerva, Bucuresti, 1980
Adrian Fochi, Cantecul epic traai ional al romanilor, Editura Stiin iIic si Enciclopedic ,
Bucuresti, 1985
Adrian Fochi, Jalori ale culturii populare romane,ti, Editura Minerva, Bucuresti, 1987
Vasile Lovinescu, Mitul sfa,iat, Institutul european, Iasi, 1993
Andrei Oistenu, Mythos ,i Logos, Editura Nemira, Bucuresti
Tudor Pamfile, Mitologie romaneasc , Editura All, Bucuresti, 1997
Ovidiu Papadima, Literatura popular roman , Editura Minerva, Bucuresti, 1968
Mihai Pop, Pavel Rux ndoiu, Folclor literar romnesc, Editura Didactic si Pedagogic ,
Bucuresti, 1978
Claude Lvi-Strauss, Mitologice II, Miere ,i scrum, Editura Babel, Bucuresti, 1996
Claude Lvi-Strauss, Antropologie structural , Editura Politic , Bucuresti, 1978
Petru Ursache, Poetic folcloric , Editura Junimea, Iasi, 1976
Gheorghe Vrabie, Retorica folclorului, Editura Minerva, Bucuresti, 1978
Gheorghe Vrabie, Balaaa popular roman , Editura Academiei, Bucuresti, 1966
Gheorghe Vrabie, Poetica Miori ei, Editura Academiei, Bucuresti, 1984
Gheorghe Vrabie, Din estetica poeziei populare romne, Editura Albatros, Bucuresti, 1980
Gheorghe Vrabie, Eposul popular romnesc, Editura Albatros, Bucuresti, 1980
Romulus Vulc nescu, Mitologie roman , Editura Academiei, Bucuresti, 1987

133


2%6(59$ ,,35,9,1'75$'8&(5,/(
ROMANULUI BALTAGUL 1/,0%$&(+

Prof. univ. dr. Milue RADOVSK,
Universitatea din Praga, Republica Ceh

NOTES ON THE CZECH TRANSLATIONS
OF SADOVEANUS NOVEL THE HATCHET

SUMMARY
The author deals with problems of translating figurative meanings in
general as well as on the basis of exerpts /or other documents from S a d o v e
a n u s piece of work Baltagul and she analyses the examples of translations
of selected symbolic characters from Romanian into Czech.


Fiecare traducere este o interpretare. Munca traduc torului de literatur are
multe greut i traduc torul trebuie s dep seasc subiectivitatea cititorului si s
mijloceas , ntr-un mod creativ, valorile estetice.
n elegerea Iilologic a textului ine de preg tirea proIesional , talentul stilistic
fiind absolut necesar.
Scopul traducerii este acela de reproducere de a reda opera ini ial , ns
metoda de lucru a traduc torului este creatoare. Rezultatul traducerii devine indivi-
dualitatea creatoare a traduc torului cu o mare contribu ie a stilului s u si a
interpret rii personale a operei.
Problematica limbii se reIer la raportul dintre dou sisteme lingvistice si
laturile semiotice ale unit ilor lingvistice si latura semantic a textului.
Nicio limb nu e pur din punct de vedere tipologic. n ciuda diversit ii mari
a sistemelor diverselor limbi, n mecanismele lor r mn multe tr s turi comune,
dar exprimarea ei depinde de norma lingvistic si ortograIic a limbii de destina ie.
Traduc torul porneste de la tipologia diIerit a limbii originalului si cea a a
traducerii. Ia traducere se poate recurge si la o mai mare varietate de mijloace ale
limbii respective, alteori dimpotriv , nu are mijloace lingvistice. Vocabularul ambelor
limbi confruntate nu corespunde pe deplin.
Semionii (dup M a t h e s i u s unit ile onomatologice) om, b rbat, femeie
se comport n limba romn diIerit de unit ile de denumire om, b rbat si femeie
n ceh , deoarece cuvntul ceh clov k nu nseamn n general ,so , ca ,om n
romna popular .
Structura denumirii figurative poate Ii motivat altIel: a impunge in inim
(chiar a in epa la inim ) n ceh ,zart se do srdce.
Denumirile poetice sunt originale, neobisnuite. Imaginile lexicale nelexicalizate
nu apar n dic ionar. ns din punct de vedere al problematicii, traducerii sunt foarte
134
interesante. Al turi de Iolclorul literar, care s-a creat de-a lungul multor genera ii,
creeaz bog ia si varietatea limbii.
M-am gndit de mai multe ori cum se poate reda lexical n alt limb si cu un
colorit stilistic corespunz tor, bog ia de sinonime a limbii cehe. Este cazul s ne
gndim si la posibilit ile sim ului pentru ritm si melodie al cuvintelor si pro-
pozi iilor si a n elesului acestora. Ia traducerea literaturii cehe se ajunge de multe
ori la o s r cire stilistic s ne gndim la cuvintele originale onomatopeice
(sunnd Irumos) ale lui C a p e k n proz . Prin traducerile de poezie Irancez n
ceh , C a p e k a intervenit n evolu ia versului ceh.
Astfel, diverse sisteme lingvistice pot avea mijloace echivalente de comunicare
sau unele pot lipsi Iie n limba originalului, Iie n cea de destina ie. n cazul lipsei de
echivalen i ai materialului lingvistic, de pild n cazul n care una din limbi nu
dispune de denumiri polisemantice, traduc torul trebuie s speciIice sensul n context.
Polisemia (sensul multiplu al cuvintelor) poate duce la erori n traducere.
De mult vreme m ocup de studiul denumirilor Iigurative si solu ionarea lor
n traducerile cehe axate pe problematica denumirilor transmise (secundare), atunci
cnd simpla traducere gramatical cuvnt cu cuvnt nu-si ndeplineste Iunc ia .
Am analizat operele care au Iost traduse n limba ceh de cel pu in dou ori.
Romanul Baltagul a ap rut n limba romn de mai multe ori, ntre diversele edi ii
nu sunt diIeren e majore. Prima traducere n ceh a romanului a ap rut n 1938
(M. K a r s k o v K o j e c k : T i fe:aci, a doua n 1957 (Otakar J i r o u :
Cakan).
Opera lui Sadoveanu este personal si speciIic romneasc , red obiceiuri si
n elepciuni str vechi. Motivul romanului l-a preluat Sadoveanu din balada
popular ,Miori a, natura I cnd parte inseparabil din civiliza ia p storeasc .
1

Personalitatea traduc torului se maniIest nc din denumirea romanului n
ceh . ntre traduc torii cehi este evident si diIeren a de aproape o genera ie.
Comparnd ambele traduceri ale aceleiasi opere, dup o perioad de timp, putem
urm ri cum se modiIic tehnica traducerii. Ia alegerea exemplelor n cazul
ambelor traduceri ale romanului Baltagul am descoperit si cteva inadverten e,
traducerea mai veche nu iese din mediocritatea de atunci, str duindu-se s nu se
distan eze de sensul lexical al cuvintelor n parte, uneori nici nu ncearc m car s
dep seasc structura diIerit a limbii romne.
n cursul excerpt rii m-am axat pe denumirea Iigurativ lexicalizat , nelexi-
calizat si pe neonime poetice. ntruct grani a dintre unit ile lexicalizate si cele
nelexicalizate este uneori greu de definit, m-am sprijinit pe lucr ri lexicograIice
accesibile.
Am acumulat un material vast, care ar putea Ii utilizat si la unele descoperiri
lingvistice confruntative.
Materialul l-am clasiIicat dup mai multe criterii (gradul de consolidare, tipul
de denumire Iigurativ , solu ia oIerit de ambii traduc tori).

1
Traducerea acestei balade n limba ceh a Iost mbog it de stilul autorilor traducerii
cu un termen nou j e h n i c k a (traducere Jan V l a d i s l a v , Ji i N a s i n e c) miori
(dim) = oaie de un an.
135
Urmeaz cteva exemple care se limiteaz numai la cele dou titluri ale
traducerilor men ionate mai sus, este vorba de un stil artistic si nu pot servi la
analiza general a diIeren elor structurilor lexicale dintre ceh si romn .
2


Sadoveanu porneste adesea de la proverbe populare si compara ii pe care le corecteaz :
Cine a I ptuit, s primeasc pedeaps . Cine rde, s cunoasc plnsul.
K: .Kdo se provinil, toho a stihne trest.
.Kdo se sm je, a se nauci plakat.
J: .Kdo spachal zlocin, a pyka.
.Kdo se sm je, a pozna plac.

... s curg spre voi banii ca apele... K: .aby se k vm penze hrnuly jako voda
J: aby k vm penze tekly proudem

Cu traducerea zic torilor si compara iilor, traduc torii s-au descurcat diferit:
...pe care i-am p strat-o ca pe un ban bun... K: ...kterou jsem opatrovala jako dobr penz
J: ...kterou jsem opatrovala jako oko v hlav

...s-au l it ca broastele n t u K: ...a roztahli se jako zaby v mocale...
J: ...vzdy se roztahuji jako stika v rybnce...

...parc i-ar Ii adus haitul... K: ...jako by je vichr p ival...
J: ...Jako kdyby je tam byl n kdo nahnal...

Zic torile ca sens complet se traduc cu diIicultate
...ard -te para Iocului s te arde! K: .nech t ohe spali a po adn !
J: ...u vech pekel horoucch!

Pe Rar u a r mas st pn Mama-P durii K: ...Vzdy na Rar u vladne jest dnes
jenom carod jnice
J: ... Na Rar u davaji doposud lisky
dobrou noc.

Un om cu mintea ntreag K: ...Clov k, ma-li rozum pohromad
J: ...Clov k, kter ma vsech p t pohromad ...

...om vedea dac nu pic jos Iudulia unor muieri...
K: ...Uvidime, zda t m naIoukanm
zenskm pcha nespadne
J: ...Uvidime, jestli n kterm zenskm
espadne h ebinek

2
K traducerea eIectuat de K o j e c k
J = traducerea lui J i r o u
136
Uneori compara ia nu se men ine n traducere :
...unde bolborosea apa scnteind,
ca un cuibar al soarelui. K: ... kde voda jisk iv pramenila a v niz
se odrazely slunecni paprsky.
J: ... voda tu kyp la a jisk ila jako hnizdo
malch slunicek.
Unul din traduc tori dezvolt metaIora n compara ie:
Bl ni a lui sub ire, de culoarea soarecelui K: .Srst m l popelavou jako mys
si a cenusei, din cnd... J: . Jeho tenk kozisek popelav,
my barvy...
Uneori e dificil de redat sensul frazeologic legat al cuvintelor din sensul ntregii fraze:
...si dau zvon numai t l ngile... K: ...a jen hlasy zvonku stad se nesou udolim
J: ...a je slyet jen ovci zvonce
B trnelul i d du nti ocol... K: .Sta ec ji nejd ive zm il shora dol ...
J: .Sta ec ji nejprv obesel...
...acuma am ajuns s-aud pe pop ... K: .doslo tak k tomu
J: ...te jsem se dockala toho...
Cuvintele polisemnatice au sensuri diferite:
...r spunse cu voie bun ... K: ...a ekl ji vesele...
J: ...a bod e ji odpov d l...
Traduc torul alege traduceri diIerite pentru o unitate onomatopeic (semion) din
original sau viceversa:
...si crap de ciud ... K ...puka zavisti
J: ...puk zlost
cnd o auzi asa, s nu cr pi? K: ...Nevylet l by clov k z k ze, kdyz
sly takov slova?
J: ...Nepukli byste zlosti, kdyz
ji takhle slyte?
...un drum serpuit K ...hadovit cest ...
J: ...hadovit cest ...
...drumusorul cotit... K: ...hadovita stezka
J: ...klikata p sina...
Accentuarea intensit ii prin denumirea Iigurativ n traducerile cehe:
Am trecut muntele ista n toate felurile... K: ...Po tto ho e jsem stoupala k izem
krazem
J: ...Chodila jsem p es tuhle horu k izem
krazem
Traduc torul p streaz Irumoasa metaIor poetic (spre deosebire de traduc toare):
...din cer p ru c ninge nserarea... K: ...ze se k n mu s nebe sn soumrak...
J: ...ze s oblohy sn zi soumrak...
137
Fiecare traduc tor alege o alt posibilitate dintre echivalentele cehe:
...mirosul de fn, n care pluteau vara si copil ria...
K: ...v n sena, v niz plulo lto a d tstvi
J: ...v n sena, v niz se vznaselo lto a d tstvi

n cazul n care Iraza n ceh nu e comun , traduc torii se descurc Iiecare n alt Iel:
...si ntrigile otr vite care cresteau ca un bulz de om t...
K: ...a jedovatch intrik, kter rostly jako
sn hova lavina
J: ...a zaludnm intrikam, kter vzr staly
jako sn hova koule

M-am ntlnit si cu unele inexactit i de sens:
...i-a b tut din picior... K: ...dala Minodo e kopanec
J: ...dupla si na ni ...

Unele unit i netraduse:
vorbe iu i ... K: .netradus
J: prudk slova...

n cazul n care Sadoveanu diIeren iaz printr-o alt vocal limbajul omului de la
ar , traduc torilor cehi nu le-a reusit o traducere adecvat :
...eu nu vr niciun fel de intric K: ...nechci zasvat nesvr
J: ...nechci kout pikle

Devieri de stil sau de n eles, nep strarea coloritului sau a provincialismului:
s veni i s Ii i Ia cnd ,l-om pune n locasul de veci...
K: ...p ij te, abyste byl p i tom, az ho
budeme ukldat k v cnmu odpocinku...
J: ...p ij te se podivat, az ho budeme
ukladat k v cnmu odpocinku...

Nu s-a p strat raportul dintre sensul general si cel speciIic:
...esti nc un plod ... K: ...Ty jsi jest skrcek...
J: ...Jsi jest dit ...

Vitoria g si clopo ei albi ... K: ...nasla Vitoria bil sn zenky...
J: ... nala bl zvonky...

Alte variante diferite ale traducerii :
...Ieti a babei K: ...broucku...
J: ...babiccina holcicko...
138
M i sl b nogilor .... K: Vy mrzci...
J: vy padavky...

...nu te gndi la lunganul acela... K: ...a nemysli na...hulvta
J: ...nemysli na toho cahouna

... i umbl g rg uni prin cap... K: ...co mas hlavu plnou vrtoch
J: ...co dostv roupy

El cearc , drag , cucoan Marie, K: ...pokousi se, mila pani Marie,
s se ascund dup deget schovat za prst ...
J: ....schovat za stblo...

cu ochii aprigi K ...a oci ji jen svitily vzrusenim...
J: ...a tvrdm pohledem...

...se stia curat si cu dreptate... K: ...v d la, ze je bez h ichu a v prvu
J: ...byla si v doma sv cistoty a
sprvnho jednn
...glasul puhoaielor ... K: ...hlas vodnich p ival ...
J: ...hlas horskch byst in...

...p durea de pe M gura era K: ...byl les na M gu e zahalen v hustou mlhu
mbr cat n promoroac J: ...byl les na M gu e od n v jn

n cazul acesta care s-a ab tut asupra casei...
K: ...dokud jeji d m nebyl stizen nyn jsim nest stim
J: ...kdy to nest sti dolehlo

Cnd o auzi asa, s nu cr pi? K: ...Nevylet l by clov k z k ze, kdyz
sly takov slova?
J: .Nepukli byste zlosti, kdyz ji
takhle slyte ?

...omul era vesel... K: ...muz byl vesela kopa
J: ...muz byl ve vesel nalad

piept nat n dou p r i... K: ...vlasy m l rozcisnuty na dv strany...
J: ...rozd lenmi p sinkou

Ba-i vis cu adev rat K: ...to je pravdiv sen
J: ...ale je to ziv sen

...ele-s mai iscusite la vorb ... K: ...jsou obratn jsi v eci ...
J: ...maji hbit jsi jazyk

Uneori e greu de stabilit dac este vorba de diIeren a dintre structurile limbii
sau dac este inten ia traduc torului.
139
Nivelarea stilistic dintr-un anumit loc al traducerii poate Ii compensat n
alt parte.
Gradul de lexicalizare e greu de stabilit, se modiIic Ioarte rapid ca vocabular.
La vorbitorii nativi se poate descoperi (am avut posibiltatea de a comenta
anumite fenomene cu profesorul I s t r a t e ), c desemnarea denumirilor Iigurative
din dic ionare poate Ii n contrast cu sim ul pentru aceste denumiri la persoane
vorbitoare native ale limbii respective.
Traducerile sunt la nivele inegale. Traducerea mai veche nu este perIect ,
autorul traducerii mai noi a recurs mai bine la toate posibilit ile oIerite de limba
ceh , de redare a denumirilor Iigurative.
Am mai ajuns si la conIirmarea no iunilor privind caracterul sintetic al limbii
cehe n domeniul verbelor, lucru legat din nou de Iaptul c romna are mai multe
verbe cu un sens mai pu in deIinit, care sunt completate cu elementul nominal.
Ceha are mai multe verbe cu sens propriu specific.
Ideile despre scopul si sensul traducerii sunt diIerite, adesea legate de
conven iile Iiec rui domeniu cultural. O traducere bun mbog este literatura
na ional , suprim uniIormitatea sau monotizarea n domeniul spiritual, solicit
participarea spiritual si cultur general . Creeaz noi impulsuri pentru literatura
na ional , duce la o mai mare multiplicitate a Iormelor.
Opera tradus devine parte integrant a literaturii na ionale si poate avea o
Iunc ie asem n toare cu cea a operei originale
3
.
Teoria traducerii din punct de vedere al cerin elor actuale depinde si de nece-
sit i de specialitate, cu toate c textele de specialitate sunt mai degrab no ionale,
si aici apare o imagina ie original .

BIBLIOGRAFIE

1) B. Benveniste, Problmes de linguistique gnrale, I, II, Gallimard, Paris, 1974
2) E. Buyssens, Strukturalism et larbitraire du signe. n: ,Studii si cercet ri lingvistice 3,
1960, p. 407-408
3) B. Cazacu, Stuaii ae limb literar , Problemele actuale ale cercet rii ei, E.S.P.L.A,
Bucuresti, 1960
4) E. Coseriu, Bedeutung und Bezeichnung im Lichte der Strukturellen Semantik,
Munchen, Hueber, 1970, p. 101-121
5) K. Horlek, Inhalt und Sinn, In Logos Semantikos 3, Berlin New York
Madrid De Gruyter, 1981
6) O. Jirou, Cakan (Vybran spisy M. Sadoveana, svazek II. Praha: SNKIHU, edi ia I),
1957
7) M. Karskov Kojeck, T i fe:aci, Melantrich, Praha, 1938

3
nc din anii `60 apreciez mult cartea lui Ji i Iev, Um ni p eklaau (Praha, 1963,
Ceskoslovensk spisovatel), cea mai pre ioas lucrare ap rut la noi despre problematica
traducerii din punct de vedere Iunc ional si n rela ie cu semiotica artei.
140
8) J. Lev, Um ni p eklaau, Praha, Ceskoslovensk spisovatel, 1963
9) V. Mathesius, Cestina a obecny fa:yko:pyt, Praha, Academia, 1965
10) Z. Mihail, M. Osiac, Lingvistica general ,i aplicat , Editura Funda iei Romnia
de Mine, Bucuresti, 2004
11) C. E. Ogden, I. A. Richards, 2004, The Meaning of Meanning, Brace and Co.,
London, 1952
12) Ch. K. Reisig, Vorlesungen ber lateinische Sprachwissenschaft, Hogen
Herdeggen, 1839
13) M. Sadoveanu, Baltagul, Editura Cartea Romneasc , Bucuresti, 1953
14) M. Sadoveanu, Baltagul, Biblioteca pentru to i, E.S.P.I.A., Bucuresti,1953
15) M. Sadoveanu, Baltagul cu ilustra ii, E.S.P.I.A., Bucuresti, 1957
16) M. Sadoveanu, Baltagul. Cu un cuvnt nainte de Paul Georgescu, Biblioteca
pentru to i, E.S.P.I.A., Bucuresti, 1959
17) F. de Saussure, crits de linguistique gnrale, Gallimard, Paris, 2002
18) Gh. Staca, Dic ionar roman-ceh, Editura Pedagogic de Stat Praga, 1961
19) T. Vianu, Problemele metaforei ,i alte stuaii ae stilistic , E.S.P.I.A., Bucuresti,
1957


141


OAMENII BLAJULUI
02'(/('(63,5,78$/,7$7(5201($6&

Prof. dr.0LRUL D*27


THE PEOPLE OF BLAJ
EXAMPLES OF ROMANIAN SPIRITUALITY

SUMMARY
The study aims at offering, as its title clearly shows, the contribution of
Blajs prominent figures of culture and faith. Blaj, located in the heart of
Romania, is the fortress of Latin culture and national ideal, a space the national
poet Mihai Eminescu regarded as Little Rome.
The author presents powerful personalities, essentially filled with the
vocation of exception and a fully assumed encyclopaedism Greek Catholic
scholars and martyr priests, revolutionaries, ideologists, writers, historians,
philologists, educators with vocation. The people of Blaj have contributed to
the achievement of metamorphoses in the Romanian culture, have caused
major mutations in history, language, education, and have demonstrated the
spiritual identity of all Romanians.
The great writer and historian of religions, Mircea Eliade, argued that the
Romanian language, literature and culture bear the stamp shaped in Blaj.
The intellectuals of Blaj have pushed limits and overcome ideological,
historical, socio-political boundaries, offering the Romanian people the gift
of a change in cultural destiny within a European context.


Chiar dac raportarea la anumite patternuri pare a Ii obligatorie ntr-un context
socio-cultural atunci cnd este vorba de recunoasterea unor valori, de evaluarea unor
contribu ii, se pare c , n cazul unor spirite de marc , nu este nevoie de conIirm ri.
Blajul este o insul a spiritualit ii romnesti, spa iu al credin ei, dar si cale deschis
comunic rii interculturale. O perioad de aproape 50 de ani, reprezentan ii Blajului,
personalit i care au construit n istorie, n cultur , n educa ie si politic oameni de
cultur , proIesori, preo i au Iost invalida i de societatea comunist , distrusi n
nchisori, nerecunoscu i pentru meritele lor, supusi, deseori cu ostenta ie, unui proces
de ignoran sau de contestare tenden ioas expres , injust .
Data de 11 octombrie 2008 a marcat 254 de ani de la nIiin area scolilor
Blajului si se constituie, pentru mul i dintre noi, ntr-o ntlnire a luminii din suflet cu
lumina r d cinilor str bune, cu Iiorul naintasilor. Ne reIerim, mai nti, la episcopul
greco-catolic Ioan Inocen iu Micu ctitorul Blajului, al c rui crez sintetizeaz
revendic rile na ionale si politice ale romnilor, dorin a ca poporul romn s Iie
recunoscut ca na iune politic n Transilvania. N scut n anul 1692, n comuna Sadu,
142
jude ul Sibiu, el a decedat la 22 sau 23 septembrie 1768 (dup alte surse, la
28 septembrie 1768; cI. Ierom. Silvestru Augustin Prundus si Pr. Clemente Pl ianu,
Catolicism ,i Ortoaoxie Romaneasc scurt istoric al Bisericii Romne Unite,
Casa de Editur ,,Via a Crestin , Cluj-Napoca, 1994), asadar acum 240 de ani, la
Roma. Pe mormntul acestuia, n biserica ,,Madona del Pascolo din Roma, nepotul
s u, iluministul si c lug rul greco-catolic Samuil Micu, reputat reprezentant al Scolii
Ardelene, a pus o lespede de piatr cu urm torul epitaI: ,Ioani Innocentio Iib. Bar.
Klein Valiachorum, Graec. Ruth. et Rasc. Episcopa Fogarasiensis Qui A Carlo VI Et
M. Theresia Romm. Impp. Pro Sua Ecclesia Suoque Populo Plurimis Imperatris
Beneficiis Provincia Sancte Pieq. Administrata De Ecclesia de Patria De Provincia
O. M. Tandem Aetate Operibusq. Confectus Cessit Episcopatui. Obiit IX Kal. Octob.
MDCCLXVIII. La 22 iunie 1997, sicriul cu r m si ele p mntesti ale episcopului a
fost transferat la Biserica Bunavestire a Colegiului Romn ,,Pio Romeno din
Roma, iar la 19 octombrie 1997 a Iost asezat la loc de cinste, n mormntul din
Catedrala Sfnta Treime de la Blaj, al turi de cel al Cardinalului dr. Alexandru
Todea. Cteva cuvinte dintr-o scrisoare trimis de Ioan Inocen iu Micu din exil sunt
emblematice pentru patriotismul episcopului: ,Nu stiu prin ce dulcea ne atrage att
de mult p mntul str mosesc de nu ne ng duieste s -l uit m. Zilele mele mi sunt
spre asIin it si as vrea ca suIletu-mi, cnd se va desp r i de trup, s Iie ncredin at
Creatorului s u, prin rug ciunile si liturghiile s vrsite de voi, iar oasele-mi s-astepte
obsteasca nviere n m n stirea de la Blaj. Fiindc este cunoscut c , din bun tatea
divin , eu am Iost cel care am pus prima piatr si am ostenit pentru ea (Scrisoare
c tre Petru Pavel Aron, 27 noiembrie 1756). Acestui mare b rbat romn i se atribuie
meritul de a Ii Iost ctitor al scolilor Blajului si, n egal m sur , ntemeietor al
gndirii politice romnesti moderne.
Proiectate si realizate de episcopii Ioan Inocen iu Micu si Petru Pavel Aron
primii nostri mari europeni scolile Blajului au contribuit la aIirmarea constiin ei
latinit ii noastre, au s dit n suIletul tinerilor pasiunea pentru trecutul neamului,
pentru naintasi, dragostea pentru limba romn si iubirea de carte. Cele 53 de scoli
ntemeiate de Petru Pavel Aron teologul erudit care a nIiin at tipograIia din Blaj
si a deschis, prin decretul din 11 octombrie 1754, primele scoli sistematice cu
predare n limba romn , la care s-au ad ugat aproape 300 de scoli construite de
Gheorghe Sincai, n calitate de director al scolilor na ionale din Ardeal, dar si
tipograIia si biblioteca au contribuit la Iormarea genera iilor de aur Iormate din
preo i si proIesori de nalt inut . Scolile nIiin ate au corespuns nevoilor neamului
si au probat, ntr-o istorie de peste dou secole, imensa Iertilitate educativ , civic ,
social si na ional . Spre aceste scoli vor privi cu ncredere tinerii din celelalte
provincii romnesti. Scolile Blajului au fost considerate de Nicolae Iorga scoli de
preo ie si de nv tur a mirenilor care, venind tocmai la ceasul lor, cnd se
nchideau izvoarele de lumin mai umil ale m n stirilor, au dus mai departe grija
pentru cartea romneasc si, statornicind leg turi nou cu cultura conscient a
Apusului, au deschis largi orizonturi cuget rii neamului. Model al conduc torului
spiritual cu o structur complex de preot si de dasc l, Petru Pavel Aron
des vrseste drumul spinos al naintasului s u, episcopul unit cu Roma, Ioan
Inocen iu Micu. mp rt sind convingerea c ,sabia nu str bate n ntuneric, numai
143
lumina str bate. Numai omul cult si religios se poate entuziasma si poate nIl c ra
si pe al ii, Petru Pavel Aron deschide scoala de obste, ,de la ucenici nicio plat
asteptndu-se, scoala latineasc si seminarul teologic, pe seminaristi numindu-i
cor nostrum, ,,inima noastr ``.
Aici au intrat n constiin a neamului coriIeii Scolii Ardelene Samuil Micu,
Petru Maior, Gheorghe Sincai, Ioan Budai-Deleanu si tot aici si-au d ltuit
personalitatea Mihai Eminescu, Timotei Cipariu, Simion B rnu iu, Andrei Muresanu,
Ion Bianu ctitor al Academiei Romne , Iuliu Maniu, Alexandru Todea si al ii.
Cu to ii au demonstrat n Iapt, pn la jertI , aIirma ia plin de patos a lui Timotei
Cipariu, conIorm c reia oamenii Blajului ,au inut mai mult la limba si la istoria
poporului romn dect la propria via .
Preocupat de educa ia religioas si de culturalizarea tinerilor, Biserica
Romn Unit cu Roma, Greco-Catolic , s-a impus ca un Iactor de nalt spiri-
tualitate, ntemeind scoli la Blaj, Cluj, Oradea, Beius, Iugoj, Baia Mare. n inima
Transilvaniei, cetatea de cultur latin si de ideal na ional a Iost Blajul, supranumit
Roma Mic , simbol al biruin ei romnismului. Prin reprezentan ii Scolii Ardelene,
istoria si limba romn au devenit stiin e na ionale si arme care au IructiIicat
constiin a na ional sub semnul latinit ii. Re inem preocup rile de ordin cultural si
stiin iIic, educativ si religios ale acestora, de emancipare a poporului. nv mntul
organizat aici impunea crearea unei literaturi didactice si a tipograIiilor. Samuil
Micu va da o Aritmetic si (probabil) un Bucvariu pentru pruncii romnesti, iar
proliIicul Gheorghe Sincai scrie Gramatica latin -roman 1783, A.B.C. sau
Alphavit 1783, Catehismul 1783, Inareptarea c tre aritmetic 1785 si
Inv tur fireasc spre surparea supersti iei noroaului sau Pov uire c tre
economia de cmp 1806.
Importan a scolilor bl jene pentru istoria, cultura si nv mntul romnesc a
Iost magistral eviden iat de personalit i contemporane ale culturii noastre, care au
reiterat ideea descoperirii / redescoperirii Intnilor de daruri s pate adnc de
c rturarii bl jeni, deschiz tori de drum. S-a acordat importan a cuvenit Bibliei de
la Blaj 1795, n traducerea original a lui Samuil Micu, considerat ,,monument
de limb romneasc , oper care s-a publicat gra ie ini iativei si eIorturilor depuse
de dr. Virgil Bercea, episcop greco-catolic de Oradea, n colaborare cu Academia
Romn , prin academicianul Eugen Simion. Iucrarea a devenit ,Biblia na ional a
tuturor romnilor, indiIerent de conIesiune (cI. Arhiepiscop Major, Iucian Muresan,
Precuvntare, Biblia de la Blaj 1795, Edi ie jubiliar , Roma, 2000, p. 7). Oferind
modelul optim de exprimare n limba romn , opera bl jean este considerat de
academicianul Camil Muresan, n Cartea C r ilor, p.12 ,cea mai important carte
ap rut vreodat n cultura romn .
DesI surndu-si studiile la Roma, coriIeii Scolii Ardelene au nregistrat dovezi
si au adus argumente care s ateste drepturile de net g duit ale romnilor din
Transilvania. Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae, 1791 cel mai important
document politic al romnilor transilv neni din secolul al XVIII-lea atest cu
argumente istorice c poporul romn este cel mai vechi dintre na iunile Transilvaniei
si c este cu mult mai numeros dect toate celelalte na iuni din regiune luate la un
loc. Reprezentan ii Scolii Ardelene au demonstrat originea roman a poporului
144
nostru, latinitatea limbii, continuitatea pe teritoriul vechii Dacii. Samuil Micu (Istoria
,i lucrurile ,i intampl rile romanilor, Brevis notitia historiae Jalachorum si Scurt
cuno,tin a istoriei romanilor) si Petru Maior (Istoria pentru nceputul romnilor n
Dachia 1812, devenit cartea de c p ti a genera iei pasoptiste) sunt preocupa i de
Ienomenul istoric originar, de continuitatea romnilor pe teritoriul vechii Dacii si
combat teze eronate (polemiznd cu Eder, Engel, Sulzer, Rufus ori Entropius...)
privind existen a noastr milenar , I cnd implicit si educa ie patriotic cititorilor.
Contribu ia lui Gheorghe Sincai cu opera sa Cronica romanilor ,i a mai multor
neamuri este remarcabil , constituind etapa de tranzi ie ntre spiritul cronic resc si
perspectiva modern asupra Ienomenelor istorice. Atent la conexiunea evenimentelor
locale cu cele interna ionale, c rturarul sintetizeaz un impresionant material Iaptic,
parcurge o bibliograIie apreciabil , si conIrunt opiniile cu ale altor cercet tori, iar
n plan didactic, la Blaj, i Iascineaz pe tineri, elevi si studen i. ReIerindu-se la cele
27 de tomuri de documente culese de Sincai la Roma si Viena, p strate la Biblioteca
Filialei Academiei din Cluj, proIesorul Mircea Tomus apreciaz c un ,viitor studiu
sistematic de istorie critic va stabili desigur importan a lor pentru istoriograIia
noastr . Scrierile cu caracter Iilologic ale iluministilor transilvani au eviden iat latini-
tatea limbii romne (Samuil Micu, Elementa linguae daco-romanae sive valachicae;
Ioan Budai-Deleanu, Dasc lul romanesc pentru temeiurile gramaticii romane,ti) si
mijloacele de mbog ire a vocabularului prin mprumutul de neologisme (avnd ca
surse limbile latin , greac , limbile romanice) si prin derivare. Opinii n leg tur cu
ortograIia se ntlnesc n majoritatea lucr rilor scrise de c rturarii ardeleni.
Identificarea originii latine a limbii romne a determinat nlocuirea alfabetului
chirilic, care ascundea Ia a latin a limbii romne. Impresioneaz apoi munca titanic
a reprezentan ilor Scolii Ardelene pentru elaborarea lucr rilor lexicograIice:
Lexiconul de la Buda, 1825 primul dic ionar etimologic al limbii romne; Samuil
Micu, Dictionarium valachico-latinum; Ioan Budai-Deleanu, Lexicon romnesc-nem esc,
Lexicon francesc ,i romanesc, Lexicon roman-latin-german, Lexicon pentru c rturari,
Gheorghe Sincai, Vocabularium pertinens ad tria regna naturae).
Iluminismul transilv nean a creat un climat emulativ pentru dezvoltarea
literaturii, iar Ioan Budai-Deleanu a devenit cel dinti mare scriitor al nostru de
talie european prin poemul (neterminat) Trei viteji si prin capodopera iganiaaa
sintez artistic a ideilor epocii, ,o epopee mixt , n care eroicomicul Iuzioneaz cu
eroicul pur (Ioana Em. Petrescu), oper considerat de istoricul literar Dimitrie
Popovici ,cea mai important realizare a literaturii romne pn la Eminescu.
Poezia a Iost n epoc produsul unui baroc pedant, mbinnd artisticul cu
nota ia. Trebuie remarcate nnoirile din domeniul versiIica iei si apropierea de
modele apusene. Eviden iem Elegia nobilului transilv nean de Gheorghe Sincai,
important document autobiograIic, scris n limba latin , tradus de Th. Naum.
Revigorarea scolii bl jene s-a nI ptuit, asa cum eviden ia academicianul
SteIan Pascu, prin dasc lii celei de-a doua genera ii a Scolii Ardelene, prin lupta
pentru p strarea Iiin ei na ionale: introducerea limbii romne ca limb de predare
pentru toate obiectele de nv mnt, preg tirea Revolu iei de la 1848, contribu ia
la lupta memorandist si la des vrsirea unit ii na ionale. C rturarii Blajului au
ntre inut Iocul Revolu iei din 3 / 15 mai 1848: Simion B rnu iu, supranumit
145
,ardeleanul de Iier, ,,atletul romnismului``, vicepresedinte al Adun rii Na ionale
de la Blaj si autorul discursului rostit n Catedrala Blajului; episcopul greco-catolic
Ioan Iemeny, presedintele Adun rii Na ionale; Alexandru Papiu Ilarian, ideologul
Revolu iei si oratorul zilei, la Adunarea de la Blaj, membru al Academiei Romne;
mitropolitul Alexandru Sterca Sulu iu, istoriograIul Revolu iei si al R scoalei lui
Horea, membru fondator al Astrei; mitropolitul dr. Vasile Suciu, membru al Academiei
Romne, vicepresedinte al Astrei; Timotei Cipariu, canonic greco-catolic, cronicarul
Adun rii de la Blaj, c rora li se al tur Andrei Muresanu, Avram Iancu, Axente
Sever. Aron Pumnul, proIesor la Blaj, autor al Proclama iunii, a Iost mentorul
spiritual al tinerilor bl jeni, dar si al lui Eminescu. Anticipndu-l pe Vasile Prvan,
Simion B rnu iu sublinia n discursul s u de la Blaj, pe prispa Catedralei, la 2 mai
1848: Asa este Iiilor, nu ne-am ungurit, nu ne-am rusit, nu ne-am nem it, ci ne-am
luptat ca romni pentru p mntul si numele nostru, ca s vi-l l s m vou
dimpreun cu limba noastr cea dulce precum cerul sub care s-a n scut; nu v
nem i i, nu v rusi i, nu v unguri i nici voi, r mne i credinciosi numelui si limbii
voastre (.); vede i cum ne-am luptat noi pentru limba si romanitatea noastr :
lupta i-v si voi si le ap ra i ca lumina ochilor vostri. Ia Blaj, tn rul Eminescu
vine mnat de dorul de a vedea acest ,Iocar al constiin ei na ionale, pecetluind, el
nsusi, ca elev, titlul de mndrie al scolilor Blajului. n manuscrisul 2276, la Iila
210, poetul na ional Mihai Eminescu nota: ,SuIletul trebuie tratat ca p mntul, s i
se dea ce-i trebuie spre a Ii productiv, ideea de s mn . Aceast idee a Iost
exprimat anterior de nsusi Ioan Inocen iu Micu Clain, care, ncurajndu-l pe
episcopul Petru Pavel Aron, i scria acestuia de la Roma: Vor trece secole poate,
pn ce smburele s dit va r s ri. Cu mare bucurie suIleteasc urm resc to i pasii
t i si v d c n adev r tu arunci s mn cu mn plin . Ea va r s ri desigur, numai
de-ar Ii cine s p zeasc s nu i se taie r d cina.
Seria personalit ilor bl jene continu cu Ion Micu Moldovan, membru al
Academiei Romne, profesor, folclorist, autor de manuale, redactorul primei pu-
blica ii pedagogice din Transilvania, presedinte al Astrei, autor al Pronunciamentului
de la Blaj, 1868 act politic de protest mpotriva ncorpor rii Transilvaniei la
Ungaria; dr. Augustin Bunea, membru al Academiei Romne, canonic mitropolitan,
scriitor si proIesor, semnatar al Memorandumului de la Blaj (1907); Victor
Macavei, Zenovie Pclisanu, preotul greco-catolic Alexandru Borza biolog
reputat, creatorul Gr dinii Botanice din Cluj-Napoca, cardinalul Alexandru Todea,
preotul-profesor Dionisie Popa-M rgineni s. a.
Timotei Cipariu a I cut parte dintre cei 10 secretari ai Adun rii Na ionale de la
Blaj si a ntocmit protocoalele Adun rii din 3 /15 mai 5 / 17 mai 1848; a fost
membru n Comitetul Na ional din Sibiu, colaborator apropiat al lui Simion B rnu iu.
Canonic mitropolitan, proIesor de ,,poesie si de IilosoIie la liceu si preIect de studii
la Seminarul Teologic din Blaj, proIesor de teologie dogmatic , director al liceului pe
o perioad de 20 de ani, el a Iost, n plus, Iondator si presedinte al ,,Asocia iunii
pentru cultura romn si cultura poporului romn si p rinte al Academiei Romne
primul vicepresedinte al Societ ii Academice Romne, devenit Academia Romn
n 1879.
ncepnd cu anul 1853, Timotei Cipariu coordoneaz si conduce TipograIia
din Blaj, pe care o reorganizeaz complet si o modernizeaz . Aici au Iost tip rite,
146
al turi de c r i de cult, abecedare, catehismul, calendare si cataloage pentru scoli,
care au Iost transportate n c ru e la scoli din ara Ha egului, N s ud, Zal u. De
subliniat, n cazul lui Timotei Cipariu, era iubirea de limb , de neam si constiin a
unit ii na ionale, el recomandnd spre lectur tinerilor seminaristi revista Curierul
Romnesc, redactat de Ion Heliade R dulescu.
Timotei Cipariu este ntemeietorul Muzeului de Stiin e Naturale, cel mai
vechi muzeu romnesc din Transilvania si al Societ ii Culturale Astra, 1861, dar si
autorul primei culegeri de texte vechi romnesti, Crestoma ie sau Analecte literare
si al gramaticii istorice a limbii romne, prin lucr rile Elemente ae limb roman
aup aialecte ,i monumente vechi si Principii ae limb ,i scriptur . Adept al
curentului latinist, el elaboreaz lucrarea Gramatica limbei romne si este editorul
primei reviste romnesti de Iilologie din inutul romnesc, Archivul pentru filologie
,i istorie. Erudit de talie mondial , scrierile sale sunt opere Iundamentale, n
special pentru domeniul cercet rii lingvistice: Extract de ortografie cu litere latine,
De latinitate linguae valachicae, Acte ,i fragmente latine romane,ti pentru istoria
Bisericii Romne, Elemente ae poetic , Orologhion, editat pentru prima dat cu
litere latine la Blaj, n anul 1835. Preocupat de codul manierelor elegante n context
social si n via a privat , Timotei Cipariu a tip rit, n anul 1855, brosura Purtarea
ae bun -cuviin intre oameni.
Dincolo de valen ele stiin iIice ale operei sale, un Iilon special al personalit ii
eruditului l reprezint alocu iunile sale pe teme educative, culturale si politice
care demonstreaz o art des vrsit a elocin ei si care transmit un mesaj de
n elepciune, de generozitate, de echilibru, de iubire uman si de libertate a spiritului.
Om deplin al culturii, Timotei Cipariu a impresionat prin preg tirea pedagogic ,
teologic si stiin iIic , prin voca ia didactic si prin talentul oratoric. Filolog si
lingvist romn de excep ie, participant activ la Revolu ia din 1848 n Transilvania,
Timotei Cipariu a Iost adeptul reIormelor n politic si n cultur , dar meritele sale
incontestabile au Iost, din p cate, recunoscute numai par ial. n acelasi sens, se
cuvine a men iona importan a altor lucr ri magistrale pentru destinul nostru cultural:
Icoana p mantului, de Ioan Rus, 1842 primul tratat de geograIie universal n
limba romn ; Mu:a roman , al c rei redactor a Iost Iacob Muresanu (1888 1895),
una dintre primele reviste de muzicologie din cultura romneasc ; Comoara satelor,
1923 considerat prima revist cu speciIic Iolcloric.
Elev al Seminarului bl jean a Iost ntr-o alt etap a istoriei si Ioan
Ploscaru, unul dintre cei doisprezece episcopi martiri ai Bisericii Romne Unite cu
Roma, Greco-Catolice, care, n perioada 1932-1933, l-a cunoscut aici pe episcopul
Ioan Suciu. Arhitectura volumului Flori de in, edi ia a II-a rev zut si ad ugit ,
Editura Helicon, Timisoara, 1999, cuprinde crea ii poetice din anul 1945, dar si
Postume. Pentru cei mici, datnd din anii 1946, 1948, 1949 si 1964, toate exprimnd
comuniunea miraculoas dintre suIletul omului si Atotputernicul. Axioma dup
care ,Iiteratura este, neap rat, expresia suIletului omenirii, iar poezia ,cea mai
ini iatic dintre ini ieri (Eugen Ionescu) cstig n relevan prin raportare la cartea
lui Ioan Ploscaru, publicat cu pseudonimul Ioan Andrei, Cruci de gratii. Versuri
din nchisoare, Editura Helicon, Timisoara, 1992. ProIesorul Nicoale Balot
excelent eseist, critic si istoric literar, om de cultur , Iost de inut politic m
147
ndemnase s scriu o recenzie la Cruci de gratii, volum conceput n nchisoare si
semnat cu pseudonim. Cronica asupra c r ii a si ap rut n revista ,,Contemporanul.
Ideea european , la 17 decembrie 1992. Poemele sunt expresia gndurilor si a
sentimentelor ntregului Episcopat Greco-Catolic si a preo ilor Bisericii Unite, din
anii grei de nchisoare, care pe at ia i-a costat via a n penitenciarele din Sighet,
Gherla, Pitesti, Jilava, Bucuresti, suIerind pentru Biseric , ar si neam, pentru
dreptul la constiin a na ional . Vorbind n numele attor m rturisitori si martiri
ngropa i I r nume, autorul doreste s r mn el nsusi un anonim, asumndu-si ca
autor o alt identitate. Elanul s u vital sIideaz si dezminte nchisoarea si timpul,
poetul fiind pl m dit din aluatul celor n scu i s nving dincolo de moarte:
De-at ia ani desir t cut / rozaru-mi de durere/ si-n voia Domnului pierdut / cu
lacrimi pragul l s rut / si cred n nviere... (Liturghie).
Gestul oamenilor Blajului se aIl sub semnul cuvintelor Sfntului Pavel:
,S nu v potrivi i chipul veacului acestuia, ci s v transIorma i prin nnoirea
min ii voastre.... Se pare c acestia subscriu cu to ii unei condi ii umane care
probeaz eroismul integral, exprimat att de firesc de cuvintele unui discurs care
anun cu premoni ie martiriul episcopului greco-catolic Ioan Suciu: ,P str m n
vesnicie urmele tuturor loviturilor pe care le-am primit pentru virtute, pentru
Evanghelie, pentru Cristos. Vom Ii intui i pe piept cu perle, n m sura n care am
Iost decora i cu r ni.
Prin originalitatea si eIervescen a creatoare a ini iativelor maniIestate, prin
lupta si preocup rile lor, oamenii Blajului au contribuit la realizarea unor
metamorIoze n cultura romn , au provocat muta ii majore n istorie, n limb , n
educa ie si au demonstrat identitatea spiritual a tuturor romnilor. Ca oameni ai
scolii, s nu uit m, asemenea lui Mircea Eliade, c ,limba, literatura si cultura
romneasc poart pecetea I urit la Blaj. Considerat unul dintre cei mai importan i
reprezentan i ai spiritualit ii noastre, Mircea Eliade se autodeIineste ,occidental
prin limb (latin ) si mostenirea Romei, si prin moravuri. Dar particip, de
asemenea, la o cultur inIluen at de Orient |.|, aIirm marele scriitor si istoric
al religiilor.
Personalit i puternice, p trunse structural de voca ia excep iei si de un
enciclopedism asumat, intelectualii Blajului au Ior at limite si au dep sit bariere de
ordin ideologic, istoric, socio-politic, oferindu-i n dar poporului romn o schimbare
a destinului cultural n context european.











148



















149


5(/$ ,,&8/785$/(52012-FRANCEZE
13(5,2$'$3$237,67

Lector univ. dr. Simona IACOB
Universitatea Spiru Haret, Bucuresti

LES RELATIONS CULTURELLES ROUMAINESFRANAISES
DANS LPOQUE 1848

RSUM
Ltude prsente les relations franco-roumaines qui ont eu lieu dans les
annes 1848 et les personnalits qui ont contribu maintenir ses relations.
Un important centre culturel et politique a t la socit nomme Les
flibres. La socit avait comme but de garder les traditions spirituelles, les
vieilles cultures.


Iiteratura romn din epoca de la 1848, cea mai activ n plan social, a
contribuit la Iormarea statului romn na ional si unitar si s-a nscris cu toate Ior ele n
schimb rile structurale din istoria si gndirea Europei acelui timp. n Iocul luptelor
pentru Unitatea Na ional si Independen , tn rul stat romn a Iost sprijinit si
ncurajat de rile de origine latin , n mod special de scriitorii si oamenii de cultur
Irancezi. n acest context, de o mare importan a Iost aIec iunea si comunitatea de
idealuri dintre cultura romn si cea Irancez , bazat pe izvorul lor comun de origine
si pe promovarea acelorasi idealuri na ionale care animau Europa modern . Rela iile
romno-Iranceze au r mas un timp unite prin comunitatea lor de limb , de via
spiritual si aspira ie spre libertate.
Cel mai activ centru cultural si politic al emigra iei romne de la Paris a Iost
sus inut, n a doua jum tate a secolului al XIX-lea, de solidaritatea Ir easc a
scriitorilor din sudul Fran ei, reuni i n societatea Les flibres.
Miscarea poetic a Ielibrilor, ca si cea a genera iei scriitorilor romni de la
1848, a Iost preocupat de renasterea vechilor culturi si tradi ii spirituale. Felibrii
Ioloseau si doreau s impun n Fran a limba d`oc si poezia trubadurilor, una din
limbile neolatine Ioarte r spndite (spre deosebire de Nordul Fran ei care Iolosea
cultura si limba d`oil).
Bogata cultur a sudului Fran ei, expresivitatea latin a limbii d`oc, deveniser
cantonale, I r o mare circula ie n restul provinciilor Iranceze, dup ce Francisc I
decreteaz ca obligatorie Iolosirea limbii Iranceze pe ntreg teritoriul na ional.
Dup cteva secole de Ir mnt ri, n jurul anului 1845, un grup de oameni de
cultur si scriitori din sud, printre care poetul Fr. Mistral si proIesorul s u, Iolcloristul
Roumanille, si propun s renvie limba d`oc, literatura si vechile obiceiuri ale
sudului (,limba mamelor noastre). Aceast ini iativ a stat la baza primului nucleu
al grup rii Ielibrilor si al maniIest rilor populare, intitulate ,jocurile florale.
150
Actul de nastere al Ielibrilor a avut loc la adunarea de la castelul Foutseguore,
aproape de Avignon, la 21 mai 1848, si s-a impus n cercurile culturale din sud, odat
cu publicarea, n 1859, a celebrului poem al lui Mistral, Mireille, oper remarcabil
care ,a atins perIec iunea geniului
1
.
Gruparea a luat nastere din ini iativa a sapte poe i din sudul Fran ei: Frederic
Mistral, Joseph Roumanille, Theodor Aubanel, Anselme Mathieu, Alphonse Tovan,
Paul Ghiera si pictorul Jean Brunet, la care au aderat, dup 1876, poetul catalan
Albert de Quintana, Berluc-Perussis, A. Liotand, William C. Bonaparte-Wyse, nepotul
lui Iucian Bonaparte, cel care avea domiciliul n Sco ia, precum si scriitori si
diploma i romni: V.Alecsandri, V.A.Urechia, Al. Odobescu, Anton Naum, doctorul
Mihail Obedenaru (diplomat la Roma) si Tascu Iliescu (diplomat n Macedonia).
Numele Les flibres a fost mprumutat de la un vechi cntec popular
provensal din secolul al XII-lea (Sepher, livre de la loi n Sept felibres de la loi),
avnd rezonan e de apostolat si pre uire Ia de o civiliza ie si literatur abandonate,
pe care vroiau s le impun n noile condi ii de evolu ie, culturii Iranceze
2
.
n primii ani, gruparea avea un caracter local si si propunea renasterea vechii
culturi de ,langue d'oc si a literaturii trubaduresti, n opozi ie cu dialectele si
literatura din Nordul Fran ei. n revistele care ap reau n sudul Fran ei, printre care
Armana preovenau (Almanah provesnal) (1895) si Revue des langues romanes
(1869), au Iost publicate numeroase opere poetice si culegeri de Iolclor, precum si
articole si studii care militau pentru unitatea cultural a popoarelor de origine latin
care s limiteze inIluen a german din Nordul Fran ei (n 1871 Fran a Iusese
ocupat de trupele prusace).
n acesti ani, scriitorii romni V. Alecsandri, V.A. Urechia, Al. Odobescu s.a.
si-au exprimat proIundele sentimente de simpatie si solidaritate Ia de poporul
francez (aflat ntr-un moment dramatic din istoria sa) si au maniIestat mpotriva
cotropitorilor prusaci. V. Alecsandri a publicat n 1872 poemul Dumbrava ro,ie si
a vndut ntreaga edi ie pentru ,a contribui la subscrierea ce se I cea n Iavoarea
eliber rii teritoriului Irancez.
n primii ani de la nIiin are, gruparea Ielibrilor nu s-a putut impune n Fran a
si n celelalte ri de origine latin din cauza caracterului prea local si a pozi iilor
centriIuge dintre cantoanele din sud. n anul 1876, artizanul principal al misc rii,
Fr. Mistral, impunea reorganizarea acesteia si promova leg turile culturale cu toate
rile de origine latin , printre care si cu tn rul stat romn.
Dup reorganizarea grup rii si l rgirea ariei de cuprindere a altor ri din
spa iul latin, c iva scriitori romni (V. Alecsandri, V.A. Urechia, Al. Odobescu,
Al. Obedenaru, Al. Naum) au participat activ la ac iunile organizate de acesta. Ia
,serenadele nocturne si ,jocurile Ilorale de la Aix-en-Provence scriitorul romn
Al. Naum a prezentat mai multe traduceri n provensal , primite cu entuziasm si
apreciate cu premiul palme d'or.

1
Charles Camproux, Histoire de la littrature occitane, Payot, Paris, 1963, p. 160
2
Al. Han , Contribu ii la cunoa,terea rela iilor literare romno-franceze n cea de-a
doua parte a secolului al XIX-lea, n Revista de istorie si teorie literar , tomul 19, 1970
151
O alt personalitate a comunit ii latine, ,un scriitor european
3
, V. Alecsandri
a publicat n Fran a, n numai zece ani (1868-1878), cteva culegeri de Iolclor si
numeroase poezii si crea ii n proz . n perioada 1876-1884 i s-au tradus si publicat
n provensal mai multe crea ii, printre care: Brind un elogiu adus felibrigilor,
Doina, Cntecul gintei latine, Doi mistrali, Erin, Pahod na sibir, Sergentul, Legenda
l cr mioarei etc. n anul 1884, n Journal illustr i-a ap rut portretul n medalion,
mpreun cu ceilal i Ielibrigi.
Prieten cu Mistral si cu majoritatea poe ilor Ielibri, el a luat parte la numeroase
reuniuni culturale, jocuri Ilorale si concursuri poetice desI surate n sudul Fran ei, iar
n anul 1878, cu ocazia concursului de poezie de la Montpellier, la care au participat
saptezeci de poe i, a ob inut premiul de onoare cu poezia Cntecul gintei latine si
titlul de ,poet al latinit ii. Cu acest prilej, poetul romn a primit o telegram de la
organizatori, prin care era anun at de ,Iericitul eveniment:
V. Alecsandri Mircesti
Jury compos de Mistral, Tourtoulon, Quintana, Obedenaru et Ascoli vous
dcerne unanimement le prix du chant Latin. Vous attendons.
Re inut de ,trista situa ie a patriei, iesit de curnd din R zboiul de
Independen de la 1877, V. Alecsandri nu poate s participe la marile Iestivit i de
la Montpellier si i invit pe prietenii Ielibri ,au nom de la Nation Roumaine du
Danube de vous runir au mois du septembre Bucarest. Invita ia a Iost semnat
de Sihleanu, presedintele Parlamentului, si al i 21 de deputa i. Adresndu-se prese-
dintelui executiv al Societ ii ,a monsieur le baron Ch. Tourtoulon n telegram se
men iona:
Nous regrettons vivement de ne pouvoir assister la premire fte des
peuples Latins Nous privent de bonheur de serrer la main fraternelle qui nous
glorieux frre Latins, et notre coeur dsire que la votre soit oblig d' accepter
l'invitation que nous transmettons, au nom de la Nation Roumaine du Danube, de
vous runir au mois septembre 1879 Bucarest.
Invita ia parlamentului romn a Iost primit cu ,emo ie de Ielibri, care au
r spuns: ,Nous vous remercions avec motions. Nous acceptons avec joie. Au nom
des Latins runis Montpellier
Ia 27 mai 1878, una din marile personalit i Ielibrige i scria lui V. Alecsandri:
Cest un bonheur pour moi que la coupe offerte loccasion des ftes latins a t
emporte par un des grands potes dune nationalit qui nous est chre et pour
lavenir de laquelle nous formons les voeux les plus sympathiques. Jai pri Mistral
de recevoir la Coupe en votre nom. Le grand pote de provence la recevait au nom
du grand pote de la Roumanie. Tous les deux noms vous envoyons nos flicitations
triomphales. Permettez de vous offrir en mme temps lamiti la plus ardente et le
concours le plus chalereux dans loeuvre de votre pays.
Quitano

3
Maria Platon, Jasile Alecsanari, Poe ii felibri si Cntecul gintei latine. O pagin
din istoria rela iilor culturale si literare franco-romne, editura Junimea, Iasi, 1980, p. 40
152
Premiera lui V. Alecsandri la Montpellier si interesul poe ilor Ielibri pentru
tn rul stat romn au Iost primite la Bucuresti cu mare entuziasm, iar poetul de la
Mircesti a Iost decorat si s rb torit cu mare Iast patriotic.
Cu un gest de Ir easc admira ie si pre uire, la 15 septembrie 1882, la pro-
punerea lui V. Alecsandri, statul romn a acordat lui Fr. Mistral si Albert Quintano
cele mai mari distinc ii. Poetul romn aIirma despre Mistral c este ,una dintre
acele naturi pl cute care se ntlnesc rar n lume, te apropii de ele de la prima
vedere si te sim i devenind ntr-o clip vechiul s u prieten.
4

n aceast atmosIer de mare emula ie patriotic , Al. Odobescu, sus innd
propunerea grupului de deputa i romni si a mai multor personalit i moldovene de a
invita n Romnia, n septembrie 1879, membrii Societ ii Culturale a Felibrilor, ia
ini iativa de a transIorma aceast ntlnire ntr-un Congres al Iatinit ii care s aib
loc la Bucuresti n anul 1878.
5
El a elaborat un proiect de organizare si a insistat pe
lng oIicialit i, explicnd necesitatea acestei maniIest ri neolatine si avantajele
pentru tn rul stat romn prin colaborarea cu rile romanice dezvoltate si pentru a
demonstra, astIel, speciIicul romanic al limbii si culturii romne: ,Foloasele ce ara si
na iunea pot trage din acest Iapt, realizat n condi ii stiin iIice, sunt asa de
covrsitoare, nct nici c mai este iertat acum a le precump ni cu orice greut i.
n acest proiect de organizare a Congresului, Odobescu milita pentru
nI ptuirea visului s u, sus inut nc din 1851 n ,Muncitorul romn, considernd
c n Ielul acesta putem demonstra aIirma ia eminescian conIorm c reia suntem
,o insul a romanit ii la gurile Dun rii si am p strat de secole inIluen ele
romanice ale Iolclorului, artei populare a costumului, lemnului, a es turilor si a
arhitecturii caselor.
Din p cate, ini iativa lui Al. Odobescu a r mas I r urm ri, Romnia Iiind
br zdat de marile greut i de dup R zboiul din 1877, dar si de interese si aIaceri
politicianiste, care treceau pe primul plan preocup rile oIicialit ilor. O asemenea
maniIestare, proiectat de Odobescu, a Iost nI ptuit abia dup nou decenii, n
1968, cnd s-a organizat la Bucuresti cel de-al XII-lea Congres Interna ional de
lingvistic si Iilologie romanic , o ac iune cu ecou european si rezultate remarcabile.
Ca o apreciere a contribu iei lui Mistral si a Ielibrilor la primele aIirm ri
europene ale literaturii romne, n 1930, la s rb torirea cu mare Iast n Fran a a
centenarului Mistral, directorul revistei Gndirea, Nichifor Crainic propune
guvernului s aprobe si s sus in material participarea la maniIest ri a unei
delega ii si apari ia unui num r omagial al revistei Gndirea, precum si cump rarea
unui basorelieI reprezentnd pe V. Alecsandri si Fr. Mistral, care s Iie oIerit
orasului Arles.
NichiIor Crainic men iona: ,Anul acesta la nceputul lunii septembrie, Fran a
s rb toreste cu mare Iast pe poetul Mistral. Participarea Romniei la aceast s r-
b toare e oarecum obligatorie, date Iiind leg turile lui Mistral cu Vasile Alecsandri
si interesul pe care marele provensal l poart pentru poporul nostru.
n leg tur cu aceast eventual participare, am onoarea s v Iac urm toarea
propunere:

4
Manuscriptum, nr. 4, 1977, p. 18
5
Geo Serban, Pagini reg site
153
Revista Gndirea ar putea s ias n num r Iestiv cu articole si studii
nchinate lui Mistral sau problemelor n leg tur cu arta provensal . Aceste articole
si studii le-ar scrie cei mai de seam reprezentan i ai culturii noastre.
Num rul Iestiv ar avea dou edi ii: una romneasc si una Irancez . Pe asta
din urm am trage 2.000-3.000 de exemplare pe care le-am trimite ziarelor si
personalit ilor culturale din Fran a. Dup sugestiile ce ne-au venit din cercurile
serviciului de pres , acest num r de revist s-ar putea mpodobi cu reproducerea
dup expozi ia noastr de la Haga, nso it de un studiu explicativ.
Ac iunile propuse de N. Crainic au Iost aprobate de Guvern, iar basorelieIul
realizat de O. Han a Iost oIerit orasului Arles. Ia Iestivit ile Centenarului Mistral
a participat o delega ie oIicial condus de PamIil Seicaru (deputat) si NichiIor
Crainic (profesor universitar, deputat, directorul revistei Gndirea).
Doamna Marie Mistral si Comitetul Muzeal din Arles au mul umit guvernului
romn pentru preocup rile avute n vederea s rb toririi marelui poet provensal,
prieten al Romniei si al culturii romne.

BIBLIOGRAFIE
1. Charles Camproux, Histoire de la littrature occitane, Payot, Paris, 1963
2. Al. Han , Contribu ii la cunoa,terea rela iilor literare romano-franceze n cea de-a
doua parte a secolului al XIX-lea, n ,Revista de istorie si teorie literar , tomul 19, 1970
3. Maria Platon, Jasile Alecsanari, Poe ii felibri ,i Cantecul gintei latine. O pagin
din istoria rela iilor culturale si literare Iranco-romne, editura Junimea, Iasi, 1980























154



















155


0,&$5($'(&$'(17,67

Lector univ. drd.& W OLQ6,0,21
Universitatea Spiru Haret, Bucuresti

LE MOUVEMENT DCADENTISTE

RSUM
Le mot dcadence est employ en gnral pour dsigner une priode situe
vers la fin du XIX-eme siecle. Le mouvement qu'il designe, tant d'idees que
d'attitudes, est un mouvement paradoxal, car la decadence nat du refus de la
vie moderne, du progs irrpressible et de l'optimisme qui semblait contaminer
tout le monde. Les dcadents, par contre, glorifient la paresse, le luxe et
(surtout) la volupte, bien qu'ils ne soient pas caractriss par le calme, mais, au
contraire, par des nvroses plus ou moins tempres. Tout de mme, ce qu'ils
donnent la littrature c'est un raffinement qui avait commenc manquer,
depuis que les mouvements rvolutionnaires avaient pris le dessus.


Prin decadentism (miscare decadent sau decadism) se n elege n mod curent
printr-o deIinire reductiv , asem n toare celei consacrate realismului sau romantismului,
dar necesar didactic o miscare literar si artistic dezvoltat n Fran a ultimilor
dou zeci de ani ai secolului al XIX-lea.
Fran a acelui sIrsit de secol doreste s uite umilin a suportat n 1871 si se
preg teste pentru revolu ia industrial , tr ind pentru prima oar n mod real
experien a republican , cu tot ce-i aduce ea ca transIorm ri n plan politic si social:
tulbur rile produse de aIacerea DreyIus, scandalurile Iinanciare si politice, criza
din Panama si mai ales dorin a reinstaur rii monarhiei. Scandalul iscat de generalul
Boulanger este cel mai adesea men ionat n leg tur cu epoca decadentismului: att
monarhist, ct si ,socialist si anarhist, Boulanger d nastere misc rii care-i poart
numele si care era sprijinit n egal m sur de aristocra ie si de masele populare.
Principalul scop, pe lng revenirea la monarhie, este unul revansard, si anume
dorin a de a da o replic belicoas Germaniei nving toare.
AtmosIera n care ia nastere decadentismul este una de mndrie, datorat
progresului tehnic I r precedent (metro, automobil, tren, cinema), mbun t irii
sistemului de nv mnt si a rela iilor cordiale pe care Fran a (colonial ) le
ntre ine cu Statele Unite si cu Marea Britanie. De altIel, spiritul colonialist d
nastere multor visuri de m rire (si de mbog ire), similare celor pe care le aveau
cuceritorii Vestului S lbatic. Mul i Irancezi p r sesc Fran a pentru colonii,
sentimentul de expansiune, de na iune civilizatoare renaste n suIletul Irancez, sunt
reg site I r doar si poate idealurile napoleoniene. Si totusi...
Sub acest lustru, ns , si Iac apari ia numeroase proteste si opozi ii, venite mai
ales din partea proletariatului si a na ionalistilor, ct si o lume artistic divizat ,
156
prins ntre mode si modele, ideologii noi si curente de gndire ,reac ionare. Un
sfrsit de secol eclectic denumit adesea si Belle Epoque, ce pare c nu a epuizat
modelele propuse nc de la 1800 si care mbin (uneori halucinant) valorile
trecutului cu ideologiile viitorului.
n aceast lume de sIrsit de secol, comunitatea literar cunoaste multe
schimb ri, n ton cu tumultul creator la care asist . Unii scriitori devin martori
,obiectivi ai lumii n care tr iesc, cntnd ode progresului si ,timpurilor noi sau
blamnd viciile si neajunsurile unei societ i care a mbr isat prea repede, I r s
le asimileze, rezultatele tehnicii. Al ii, nostalgici, doresc s r mn Iideli unei
ordini a valorilor subminat de un materialism ,Ieroce(1): suIlete romantice,
acestia detest inven iile tehnice si viseaz la Irumuse ea pur . n Iine, o alt
categorie de scriitori anun o lume nou , I cndu-se ap r toarea unor idei despre
literatur si art ce vor caracteriza secolul urm tor.
Scientismul are, n aceast perioad , numerosi adep i: matematicianul
Henri Poincar, psihologul Thodule Ribot, istoricul Ernest Lavisse, sociologul
Emile Durkhein, antropologul Lvy-Bruhl si chiar istorici ai religiilor, cum ar Ii
Alfred Loisy.
n aceast lume rece si calculat , unde ra ionalismul pare s se impun din ce
n ce mai mult, c tre 1880-1885, intr n aren o genera ie care aIirm c se
,suIoc ntr-un univers ce nu mai ia n seam aspira iile spirituale, care las
deoparte orice dimensiune metaIizic . Barbey d`Aurevilly public ncepnd din
1873, )LORVRILLLVFULLWRULLUHOLJLRL, Villiers de lIsle-Adam critic deschis stiin a,
iar Lon Bloy devine chiar un extremist anti-liberal si anti-ra ionalist, sus innd
sus si tare revenirea la monarhie si la un catolicism Iervent (2). Henri Bergson
propune n al s u (VHXDVXSUDGDWHORULPHGLDWHDOHFRQWLLQ HL (1889) o redefinire
integral a raporturilor omului cu lumea. Acuznd pozitivismul c reduce via a
psihologic a omului la cteva rela ii strict analizabile, Bergson crede c adev rata
rela ie dintre gndire si realitate este dat de leg tura nemediat si nentrerupt a
Eului cu Iumea. Ia cap tul travaliului s u, Bergson va dezvolta o moral si o
psihologie care las cale liber ,elanului vital si ,energiei spirituale.
Decadentismul nu a avut un seI de scoal , un p rinte spiritual care s
sintetizeze programatic, asa cum I cuser Hugo, Balzac sau Zola n cazul celor trei
mari curente literare si artistice ale secolului, ceea ce este propriu misc rii care va
purta acest nume. ns , dac lu m n considerare ceea ce am spus pn acum
despre acest sIrsit de secol, lucrul nu este de mirare: ntr-o epoc att de
amestecat , n care se ntrep trund attea tendin e, deIini ia clar , care impune
metode si modele de nara iune, este imposibil . Iar dac privim orice epoc literar
prin prisma unei b t lii ntre Vechi si Moderni, scriitorii decaden i se situeaz , prin
scriitur , de partea modernilor, desi, aparent, prin reIuzul moderniz rii societ ii, ar
trebui s -i plas m n prima categorie. Dar una n-o implic pe cealalt , noul n
literatur nu este expresia unei nnoiri a lumii n care scriitorii si produc operele,
iar marii scriitori ai acestui secol sunt ,mari si prin opozi ia (adic pozi ia critic )
Ia de lumea n care tr iesc (3).
157
Cronologic, dar si estetic, decadentismul se situeaz ntre naturalism si
simbolism, iar precursorul necontestat al misc rii este Baudelaire. Unii critici
ncearc chiar s acrediteze ideea c Baudelaire poate Ii numit p rintele
decadentismului, dar romanul cel mai reprezentativ considerat astfel de
majoritatea misc rilor decadente europene r mne A rebours al lui J.-K. Huysmans,
ap rut n 1888. n acelasi an apare un Glossaire pour servir lintelligence des
auteurs dcadents et symbolistes de Jacques Plowert, pseudonim ales de Paul
Adam si de Flix Fnon. De asemenea, sunt considerate tipice pentru miscarea
decadent romanele lui Catulle Mendes, autor ce relateaz n operele sale intrigi
amoroase incestuoase sau homosexuale.
Conceptul de decaden nu este nou si el trimite n primul rnd la Roma
Antic , Iiind Iolosit ca atare n civiliza ia occidental pentru a evoca perioada
ultim , de decaden , a Imperiului Roman. Avatarurile termenului sunt multiple iar
studiul de Ia si propune s le revad din perspectiva nceputului de secol 21;
re inem aici doar c termenul de decadent apare pentru prima oar n accep ia care
i va Ii dat la sIrsitul secolului al XIX-lea ntr-o colec ie de parodii ntocmit de
Gabriel Vicaire si Henri Beauclair, Les Dliquescences dAdor Floupette (1885).
Revista care apare un an mai trziu, Le Dcadent, l are ca fondator pe Anatole
Baju, iar programul ei este mai ales unul anti-burghez, ndreptat zgomotos mpotriva
artei si literaturii consacrate (4). Verlaine este, ns , cel care va impune termenul si
si va publica unele dintre poezii n revista lui Baju. Rimbaud, Mallarm si Tristan
Corbiere se declar decaden i sau inspira i de decadentism.
Miscarea decadent cap t constiin de sine odat cu publicarea Eseurilor de
SVLKRORJLHFRQWHPSRUDQ , consacrate de Paul Bourget lui Baudelaire, Taine, Rnan
si Stendhal. Autorul precizeaz care sunt caracteristicile inadapt rii (nevrozei, am
spune noi azi) de care suIer marii scriitori ai timpului s u, considera i de el
,nelinisti i, nervosi, nclina i c tre melancolie si pesimism. Eseurile de psihologie
sunt Ioarte gustate de boema epocii, care reg seste n cartea lui Bourget expresia
cea mai Iidel sentimentului s u de ,decaden . Jules IaIorgue este, pe lng
Tristan Corbiere si Charles Cros, reprezentantul cel mai de marc al disper rii,
uneori plin de umor si provocatoare, aIisate de scriitorii decaden i. Recitind
paginile lui Bourget putem observa, ns , la rndul nostru amuza i, c decaden ii
sIrsitului de secol nu diIer chiar att de mult de genera ia lui Iamartine si c
decadentismul, cel pu in n spa iul Irancez, este inovator mai ales la nivel estetic,
pentru c idealurile sale nu diIer prea mult de cele ale romanticilor sau se aIl n
prelungirea lor direct .
1884 este un alt an important pentru decadentism: apar Crepusculul zeilor a lui
Elemir Bourges si, mai ales, QU VS U, de J.K. Huysmans, numit de Arthur Symons
,breviar al decaden ei, de al ii Biblie a decadentismului. n timp ce romanul lui
Bourges este wagnerian si elisabetan totodat , Des Esseintes, eroul lui Huysmans
este expresia ns si a deprim rii, a lipsei de interes pentru problemele curente ale
vie ii, ntruchiparea dandysmului, dar si a singur t ii absolute si tragice. Nu putem
s nu remarc m o dubl tendin a personajelor literaturii decadente: retragerea din
158
lume (Des Esseintes, Durtal), temporar , c ci revenirea devine strict necesar , pe de
o parte, iar pe de alta, abordarea mistic a religiei crestine, devenit oarecum un alt
soi de reIugiu, de ad post mpotriva spiritului comun, gregar, pe care ele l detest .
Dar aceast tendin a personajelor este tr it I r cusur de chiar creatorii lor:
Ieon Bloy si Huysmans par s cunoasc acelasi parcurs, n real, ca cel tr it de
personajele lor n Iic ional, adic drumul de la retragerea n Ia a ur eniei lumii spre
universuri inaccesibile (Iatalmente estetice), iar apoi, de la izolarea n art si Irumos
spre misticism, privit ca expresie a Irumuse ii Creatorului.
Ia niciun an dup A rebours, Beauclaire si Vicaire, a c ror lucrare am
men ionat-o deja, satirizeaz ticurile decaden ilor, pesimismul lor morbid, aIectarea,
ezoterismul, pre iozitatea, abuzurile de tot Ielul, dar si ndr znelile lor stilistice.
Odat ob inut notorietatea, miscarea decadent se ramiIic , pierzndu-si
aparent din consisten ; spunem aparent, pentru c aceast divizare n curente si
grup ri petrecut mai ales n jurul revistelor La Plume, La Vogue, Le Dcadent
va deschide noi drumuri exprim rii artistice. Un exemplu n acest sens este Moras,
a c rui grupare va substitui termenului de Decaden pe cel de Simbolism.
Criticii literari mai vechi au sus inut, orbi i de str lucirea simbolist , c
decadentismul este doar un pre-simbolism; or, studii mai recente demonstreaz c
decadentismul este o miscare literar ampl , care integreaz mai degrab simbolismul,
ca epiIenomen al Decaden ei.
Spa iul acestui studiu este rezervat compara iei dintre maniIest rile literare
decadente Iranceze, belgiene si romne pentru a discuta aici de decadentism ca
Ienomen european; re inem doar ecoul Ioarte puternic pe care curentul francez l
are asupra misc rii estetice engleze (Aesthetic Mouvement), ultima genera ie a
acestei misc ri prelund termenul Iran uzesc si dorin a de a elibera literatura si arta
de materialismul societ ii industrializate.
ntr-o lec ie inut studen ilor s i, Gilbert Durand l rgeste grani ele temporale
ale decadentismului Irancez, aIirmnd c acesta ncepe la data public rii de c tre
Flaubert a Doamnei Bovary si se sIrseste odat cu Primul R zboi Mondial.
ncercnd s deIineasc decadentismul, Durand recurge, ca filosof al imaginarului,
la sase caracteristici (sau maniIest ri sau imagini) esen iale ale decadentismului, pe
care le numeste, ironic, miteme.
Primul mitem este cel creat de A rebours; este mitemul perversiunii, al
contra-naturii (acesta este n elesul titlului), al inIantiliz rii. Des Esseintes se opune
spiritului romantic care avea cultul naturii, pentru a-i opune artificialul, recluziunea
steril . Figura de stil proprie acestui prim mitem ar Ii oximoronul, el nsusi o
perversiune printre figurile de stil.
Al doilea mitem este cel al lenei. Departe de decaden i titanismul hugolian,
cavalerismul unui Chateaubriand; unei lumi n miscare, ei i opun staticul, lenea
oriental , dorin a de disolu ie a oric rui gest constructiv, creator. Aici Durand
introduce figura dandy-ului, care tr ieste luxos si lenes, dar nu se reIer la Dorian
Gray, ci la Wotan al lui Wagner. Spleen-ul baudelairien poate da o imagine foarte
precis acestui mitem al decadentismului.
159
Cel de-al treilea mitem stabilit de Durand este declinul beneIic. Decaden ii
Iac elogiul declinului, stabilesc analogii ntre ei si ultimii romani. Personajul ales
pentru exemplificarea acestui mitem este A. Buddenbrock, ultimul din familie,
pervertit la lipsa de ac iune si la o via I r scop.
Al patrulea mitem este cel al Iemeii Iatale, total n opozi ie cu imaginea pe care
romanticii o aveau despre Iemeie. Deja Stendhal detronase mitul Iragilit ii, dar
Baudelaire transIorm complet imaginea Iemeii; aceasta devine crud , ,Ieroce, un
animal periculos ce trebuie mblnzit sau evitat. Desigur, nu putem s nu vedem
leg tura psihologic ntre acest mitem si primul.
Cel de-al cincilea mitem l reprezint renun area la iubire, aIlat si el n
aceeasi leg tur strns cu mitemul perversiunii. Decaden ii nu mai iubesc Iemeia,
sunt nIricosa i de ea, se retrag din Ia a iubirii heterosexuale, se nchid n lumi
artificiale pentru a evita contactul cu femeia.
Ultimul mitem inventat de Durand pentru a-i caracteriza pe decaden i poart
numele de Marele Macabru si se reIer la Ielul n care este privit moartea n
literatura acestei epoci: departe de a Ii alungat , detestat , cersit ,Ials de c tre
romantici sau asumare a unui sentiment de neputin , ca n cazul lui Werther, ea
devine o boal . Decaden ii mor lung, interminabil, sunt rosi de diIerite boli, sunt
macabri n descrierea suIerin elor care duc la moarte.
Trebuie s recunoastem c descrierea pe care o Iace Durand decadentismului
este Iascinant , analogiile par s Iie cele potrivite, dar credem, n acelasi timp, c
miscarea literar ce-si revendic acest titlu este mult mai mult dect exprimarea
estetic a unei perversiuni si-l b nuim pe Durand de ,perversiunea reduc ionismului
Ior at, posibil ntr-o prelegere universitar , poate chiar necesar, dar ineficace n
crearea unei imagini verosimile si ct mai complete a ceea ce a nsemnat
decadentismul.

Note
1. Ar Ii interesant de consacrat o cercetare separat acestui caliIicativ, ce este
Iolosit de Ioarte mul i scriitori din epoc , si nu numai Irancezi (Wilde, Mendes);
remarc m doar c Iolosirea lui apare mai ales n acele contexte n care se opune
epocii noi tehniciste, ,Ieroce, care i devor pe cei ce au creat-o trecutul
glorios, stabil, epoca de dinainte de apari ia masinilor si a aglomera iei urbane,
epoca nealienant .
2. Desigur, ,extremismul s u este unul al aIirma iilor si al declara iilor,
pentru c , Iinalmente, Bloy exerseaz multe moduri de a scrie, se ncearc la scoala
decadentismului, nainte de a-l denigra.
3. Ne referim aici, desigur, tot la Hugo, Balzac si Zola, ale c ror opere sunt,
multe dintre ele, expresia unei critici acerbe la adresa vremurilor n care au fost scrise.
4. que les futurits littraires se mettent loeuvre. Un art nouveau,
quintessenci, plus inpalpable encore sortira de ce gchis chaotique.

160
BIBLIOGRAFIE
1. Carlo Salinari, 0LWXULOH L FRQWLLQ D GHFDGHQWLVPXOXL LWDOLDQ, trad. rom, Univers,
Bucuresti, 1971
2. Cristina Cheveresan, Wounds and Deceptions, Decadent and Modernist Sensitivities
on the Edge, Institutul Cultural Romn, Bucuresti, 2006
3. George Popescu, Poesia italiana del novecento, Dal Decadentismo ai Novissimi,
Craiova S.n., 1998
4. Matei C linescu, &LQFLIH HDOHPRGHUQLW LL, Polirom, Iasi, 2005
5. Paterne Berrichon, Poemes dcadents (1883-1885), Leon Vanier, Paris, 1910
6. Mihaela Gheorghe, 'DQG\VPXOPRGGHH[LVWHQ DUWLVWLF, Limes, Cluj-Napoca, 2004
7. Jean Pierrot, Limaginaire dcadent, PUF, 1977
8. Evanghlia Stead, Le Monstre, le singe et le ftus. Tratogonie et Dcadence dans
lEurope fin-de-sicle, Genve, Droz, 2004
9. Phillip Winn, Sexualits dcadentes chez Jean Lorrain: le hros fin de sexe, Rodopi,
coll. Faux Titre, Amsterdam, 1997



161


$17,8723,$1/,7(5$785$(8523($1
020(17(3(5621$/,7 ,23(5(

Lector univ. drd. Iuliana CIOCLU


THE ANTIUTOPIA IN THE EUROPEAN LITERATURE.
MOMENTS, PERSONALITIES, WORKS

SUMMARY
The dream of a better or perfect society is as old as mankind. However,
Thomas Morus invented the literary concept of the utopian dream only in
1516. From the very beginning, utopia was deeply rooted in the dystopian
phenomena. The utopian fiction had its origins in all kinds of injustices and
catastrophes wars, natural disasters, diseases or abuses. The writers of
dystopias had the strong belief they could make everyone hope for an ideal,
flawless world. Science and political regimes, their promises, their dangers
and their negative tendencies were the main themes of dystopias, such as
Aldous Huxleys Brave New World, H. G. Wellss Island of Doctor Moreau,
Karel Capek`s R.U.R., Kafkas Trial, George Orwells 1984 and Anatole
Frances Penguin Island.


I. $17,8723,$'(),1, ,(,&21&(37

Utopia tradi ional (pozitiv ) si antiutopia (utopia negativ , contrautopia)
stau, n aceeasi m sur , sub semnul idealismului, reprezentnd dorin a Iiin ei
umane de a cl di un univers ideal organizat. Consecin ele si tendin ele de evolu ie
ale societ ii si civiliza iei Iac distinc ia ntre cele dou tipuri de utopie. Desi
terminologia sugereaz mai curnd antagonismul acestor termeni, cele dou genuri
utopice nu reprezint neap rat imagini diametral opuse ale realit ii, ci doar
evolu ii diIerite, Iaste sau neIaste, ale civiliza iei umane. Autorii ambelor tipuri de
utopii plaseaz evenimentele, n general, ntr-un loc izolat de restul lumii, de obicei
pe o insul necunoscut sau ntr-un spa iu si timp nedeIinite. Sparta este un
exemplu de stat militarist utopic, care a dominat spa iul grecesc pn cnd a Iost
nvins de Tebani n b t lia de la Ieuctra. Un alt inut ireal l reprezint Arcadia
legendar , cunoscut n mitologie ca Iiind t rmul de neatins al Iericirii, un spa iu
utopic ce simbolizeaz nostalgia dup o via idilic , patriarhal .
Antiutopia, pentru care mai circul si termenii alternativi de contrautopie,
utopie negativ , contrautopie, distopie sau cacotopie, si asupra c reia ne vom
concentra n cele ce urmeaz , reprezint o specie literar caracterizat prin scrieri
proiectate ntr-un spa iu Iictiv, anistoric si ageograIic
1
, ,anticipa ii mai mult sau

1
C. Barboric , Utopie ,i antiutopie, Editura Universit ii, Bucuresti, 1998, p. 150
162
mai pu in pesimiste, Iiindc autorii acestora mai nutreau speran a c omenirea va
deveni totusi n eleapt si va stopa n cele din urm cursul primejdios al evolu iei n
direc ia unui dezastru.
2

O utopie negativ este, de obicei, caracterizat , de o Iorm de guvern mnt
autoritar sau totalitar ori de alte tipuri de oprimare social .
ConIorm dic ionarului OxIord, termenul ,distopie este un sinonim pentru
antiutopie, fiind folosit pentru prima dat n 1868 de John Stuart Mill, n timpul
unui discurs rostit n Parlament. De atunci, a Iost ntrebuin at relativ Irecvent pentru a
ilustra o societate imaginar , n care tendin ele sociale sau tehnologice duc la
sc derea calit ii nivelului de trai si la degradarea valorilor sociale. Cuvntul este
alc tuit din preIixul negativ ,dis provenit din limba greac , n traducere ,r u,
anormal, si grecescul ,topos, care nseamn ,loc. Termenul ,antiutopie dateaz
de la sIrsitul anilor `60 si este considerat sinonim pentru ,distopie. n schimb, unii
exege i sunt de p rere c acesti doi termeni au nuan e diIerite. Se spune c ,distopia
prezint ,un loc ngrozitor, n vreme ce cuvntul ,antiutopie este utilizat pentru a
desemna un loc sau o societate care se vrea a Ii utopic , dar care a Iost pervertit si a
devenit ngrozitoare. n fine, termenul de cacotopie a fost folosit pentru prima
dat de IilozoIul si sociologul englez Jeremy Bentham ca sinonim pentru ,distopie,
prefixul caco avnd sensul de ,r u.


II. UTOPIE VS. ANTIUTOPIE

De la bun nceput, utopia a avut, n esen a ei, un smbure opus antiutopia.
Scrierile utopice porneau de la diverse inechit i si dezastre r zboaie, catastroIe
naturale, boli sau abuzuri de toate felurile - autorii lor creznd c pot oIeri lumii
speran a unui univers lipsit de griji. Chiar si n modelul ini ial al tuturor utopiilor,
Republica lui Platon, autorul a recurs la elemente negative, de Iactur antiutopic , n
descrierea cet ii ideale. De exemplu, el avansa ideea potrivit c reia eutanasierea
persoanelor grav bolnave (Republica 460) constituie o metod legitim si propunea
medicilor s nu mai prelungeasc via a invalizilor, deoarece acest lucru nu le
Ioloseste nici bolnavilor, nici statului. n Sparta, copiii handicapa i erau expusi n
public si l sa i s moar , lucru care si-a g sit aprobarea la Aristotel, din motive de
utilitate public (Politica, VII). Ideea eutanasiei n scop eugenic a Iost prezent n
antichitate si la gnditori ca Epictet, Seneca, Plinius cel Tn r. n timpurile moderne,
sus in tori ai acestei idei au Iost cei doi gnditori Thomas Morus si Francis Bacon. n
Republica sa, Platon se declara chiar n Iavoarea sinuciderii, considernd c este
logic si necesar s i ajut m pe cei care suIer de boli incurabile s -si pun singuri
cap t vie ii sau cu ajutorul altora, pentru a pleca din via cu suIerin e mai
suportabile. Morala crestin condamn , ns , att sinuciderea, ct si eutanasia,
mpotriva acesteia din urm aducnd ca argument Iaptul c orice ncercare de a
atenta la via a celuilalt este o crim , indiIerent de mijloacele Iolosite.

2
Ibidem, p. 121
163
,Nenoroci ii atinsi de boli I r leac primesc toate mngierile, toat
ngrijirea, toate usur rile pentru suIletul lor. Dac ns acele boli I r leac sunt
nso ite de dureri greu de r bdat, pe care nu le pot nl tura cu nimic, atunci preo ii
si dreg torii pov uiesc pe bolnav, ar tndu-i c de vreme ce, lipsit de toate
bunurile vie ii, a ajuns o povar pentru el nsusi si pentru al ii si nu Iace dect s
supravie uiasc propriei lui mor i, nu mai are rost s se hr neasc mai departe,
ntinznd molima, si s nu sov ie s primeasc moartea. l pov uiesc s -si pun
n dejdea n bine si s ias de bun voie din via a asta, care pentru el nu mai e dect
o temni si un loc de tortur , sau s ng duie altora s -l ajute s Iac acest lucru
ceea ce este semn de n elepciune atunci cnd moartea nu mai este o p r sire a
bunurilor vie ii, ci sc parea de un groaznic chin si c , ntr-o astfel de mprejurare,
ascultnd de sIatul preo ilor, care sunt t lmacii voin ei lui Dumnezeu, el nu Iace
dect s aib o purtate cuvioas si sInt .
Cei care se las ndupleca i si pun de bun voie cap t vie ii Iie prin Ioame, Iie
c sub puterea unei b uturi adormitoare sunt izb vi i I r s simt chinurile mor ii.
3

n Republica, exist o ierarhie strict a claselor sociale, cu slabe posibilit i de
mobilitate social . Dar aceast inegalitate nu rezid ntr-o diIeren la nivelul
reparti iei bunurilor. Nivelul de trai al cet enilor este stabilit n Iunc ie de binele
suprem al cet ii. Cetatea trebuie s se ocupe de condi ia Iemeilor si a copiilor. Copiii
au o soart nedreapt - tat l nu-si cunoaste Iiul si nici Iiul nu-si cunoaste tat l - tem
care va Ii reluat de Platon si n Legi. C s toriile provizorii sunt reglementate prin
legile cet ii: de la dou zeci la patruzeci de ani Iemeile, de la dou zeci la cincizeci si
cinci de ani b rba ii. Copiii n scu i n aIara acestor limite de vrst ale p rin ilor sunt
considera i ilegitimi si respinsi de societate.
Multe aspecte ale cet ii platoniciene au Iost socotite scandaloase, ndeosebi
,comunismul Iemeilor si al educ rii copiilor: n casta paznicilor, Iemeile ar putea
ndeplini aceleasi Iunc ii ca si b rba ii, iar ,comunismul paznicilor se va referi la
Iamilii. Avem, prin urmare, un mod de a Iunc iona conIorm unui principiu comunitar
pe clase de vrst , n care se recurge la practicarea eugeniei, la avort, la desp r irea
copiilor de mama lor, Iapt care realizeaz sub alt Iorm principiul Iuziunii utilitare
n cadrul grupului.
Teoriile pe care le expune Platon n Republica si pe care le reia de o manier
mult mai drastic n Legi pot fi considerate totalitariste, avnd un evident caracter
antiutopic. n Legi, Platon sus ine c n Stat trebuie s existe patru virtu i:
n elepciunea, curajul, m sura si dreptatea. n mod discriminatoriu, n elepciunea
politic este apanajul minorit ii conduc toare, curajul al r zboinicilor, m sura
Iiind singura care trebuie s Iie prezent n inima Iiec rui om, deoarece semniIic
dominarea pasiunilor.
Concep ia lui Platon despre puterea politic a dus la interpret ri diIerite.
Republica a Iost v zut Iie ca o carte despre democra ie, Iie ca una despre regimul
politic totalitar. n lucrarea sa Societatea aeschis ,i au,manii ei, Karl Popper
sus inea c Platon si vedea proiectul Republicii ideale ca Iiind realizabil si l

3
Thomas Morus, Utopia, Editura Mondero, Bucuresti, 2003, p. 112
164
considera pe IilozoIul Greciei Antice unul dintre cei mai nversuna i dusmani ai
democra iei, argumentnd c ,statul condus de filozofi nu este altceva dect o
Iorm a statului aristocratic.
4
Popper i reprosa lui Platon Irecventele trimiteri la
dictatur , cel mai ilustrativ Iiind n acest sens un pasaj din Legile (942), n care
IilozoIul grec compara organizarea cet ii cu o tab r militar n care to i trebuie s
se supun necondi ionat unui conduc tor unic. Am putea releva c , la Platon,
supunerea Ia de conduc torul politic, asa cum este ea nI isat n dialogul
Politicul
5
, se Iace n numele adev rului.
Printre exponen ii IilozoIiei romnesti, ideile lui Platon din Republica si Legi
au fost interpretate n mod diferit. Constantin Noica descria teoria lui Platon despre
cetatea ideal ca Iiind ,o utopie interioar , care nu este rodul imagina iei IilozoIului
si care nu are nicio Iinalitate practic . Ulterior, si Gabriel Iiiceanu a preluat aceast
idee de la Noica, descriind Republica ca pe o ,utopie IilozoIic , n timp ce utopiile
lui Thomas Morus si Campanella le-a ncadrat n genul utopiilor intelectuale. n
lucrarea sa Cearta cu filozofia, Gabriel Iiiceanu sus inea c ,utopia IilozoIic este
un produs exclusiv al imagina iei autorilor lor, care se mul umeste numai s prezinte
un model ideal, pe cnd ,utopia intelectual este strns legat de ideea ,expansiunii
idealului n ireal
6
, descriind att modelul ideal, ct si posibilit ile prin care idealul
poate deveni o realitate palpabil . R mne, totusi, sub semnul ntreb rii dac , n
Republica si n Legi, avntul creator al lui Platon nu s-a l sat mnat deloc de o
dorin de transformare a idealului n real.
n lucrarea utopic Cetatea Soarelui, filozoful italian Tommaso Campanella
si-a imaginat un proiect de transIormare a realit ii sociale, ale c rui elemente
legate de desIiin area propriet ii private ar putea plasa scrierea n rndul Iic iunilor
antiutopice. Inspirat de Republica lui Platon, autorul a descris o societate teocratic ,
n care bunurile, Iemeile si copiii sunt comune, dar n care posesiunea n comun a
acestora reprezint privilegiul exclusiv al conduc torilor, dnd astIel nastere nc
din start unei nedrept i sociale si Iolosind un element speciIic Iic iunilor antiutopice
pentru crearea unei utopii.
Utopia egalitarist utopic , egalitarist romantic a lui Thomas Morus si a lui
Campanella a Iost umbrit , ns , de apari ia primei parodii a utopiei. n piesa
Furtuna, William Shakespeare a parodiat universul redat ntr-un mod att de ireal
de Michel de Montaigne n scrierea Despre canibali (1579), inclus n voluminoasa-i
colec ie de Eseuri. Prima scen din al doilea act al piesei lui Shakespeare, repre-
zentat de tirada b trnului sIetnic Gonzalo despre o republic utopic , n care nu
ar exista nici bog ie, nici s r cie, nici proprietate, nici suveranitate, n care b rba ii
nu ar avea nimic de I cut, iar Iemeile ar Ii inocente si pure, este o trimitere clar la
capitolul 30 din volumul de Eseuri al lui Montaigne si o satir la adresa unei lumi
idealizate.

4
K. R. Popper, Societatea aeschis ,i au,manii ei, Vraja lui Platon, vol. I, traducere
de Dr gan Stoianovici, Editura Humanitas, Bucuresti, 1993, p. 128
5
Politicul este penultimul dialog al lui Platon, n care ncearc s propun o deIini ie
a omului politic.
6
Gabriel Liiceanu, Cearta cu filozofia, Editura Humanitas, Bucuresti, 1992, p. 105
165
Gonzalo: Pe toate le-as ntoarce-n statul sta
Cu susu-n jos; c ci n-as ng dui
Niciun nego ; nicio numire-n slujb ;
Azbuche as! avere, s r cie
sau slugi, de loc; nscrisuri, mosteniri,
Hotar, arat, podgorii nicidecum!
N-am Iolosi metal, gru, vin, i ei;
Nu s-ar munci; b rba ii pe tnjal ;
Ia Iel Iemeile, desi neprih nite...
Nici tron n-ar fi...
Sebastian: Cu toate c-ar fi rege...
Ultima parte a statului nu-si mai aduce aminte nceputul.
Gonzalo: Natura I r trud sau sudoare,
Ia to i de toate-ar da. Tr d ri, ho ii,
Cu ite, l nci, pusti, s bii si-alte arme
Nu as r bda; iar darnica natur
Si-ar rev rsa belsugul spre-a hr ni
Nevinovatul meu popor.
Sebastian: C s torii deloc ntre supusi?
Gonzalo: Te cred! To i pe tnjal ! ho i si trIe...
As crmui att de bine, -nct
Si epoca de aur as ntrece-o!
7

O atitudine dur n compara ie cu cea a lui Shakespeare a adoptat-o filozoful
Thomas Hobbes, n eseul intitulat Leviathan (1651). Cu aceast lucrare, Hobbes a
devenit fondatorul teoriei iluminismului politic - contractualismul. Conform acestei
teorii, oamenii sunt parte a unei n elegeri, a unui contract, prin care acestia renun
la o parte din drepturile lor n favoarea suveranului. Prin aceasta, Hobbes a ncercat
s oIere un Iundament IilozoIic pentru existen a monarhiei n Anglia. Prin acceptarea
contractului ca solu ie ra ional , indivizii p r sesc starea de natur , condi ia lor
natural , biologic , n eleas ca un ,r zboi al tuturor mpotriva tuturor
8
si surprins
n mod des vrsit n celebra sintagm ,Homo homini lupus
9
. n concep ia hobbesian ,
oamenii, organizndu-se ntr-o societate, si cedeaz libertatea, voin a si alte drepturi
naturale unui conduc tor n schimbul protec iei asigurate de acesta. Trebuie avut n
vedere c IilozoIii contractualisti percep omul ca pe o Iiin asocial , avnd o
nclina ie natural c tre autonomie. Oamenii sunt anteriori statului si societ ii, starea
natural Iiind una prestatal . Aceast tez se opune concep iei aristotelice, care
considera c omul este, prin nastere, o Iiin social (,zoon politikon).
10


7
W. Shakespeare, Furtuna, traducere de Ieon Ievi chi, n: ,Opere, vol. VIII, Editura
Univers, Bucuresti, 1990, p. 370-371
8
Bellum omnium contra omnes (lat.). Sintagma i apar ine lui Thomas Hobbes, n
Leviathan, si Iace reIerire la starea omenirii nainte de organizarea societ ii.
9
Omul este lup pentru om (n limba latin ).
10
Iiin social (vie uitoare social ) (n limba greac ); n concep ia lui Aristotel, aceasta
tinde, n mod natural, s tr iasc n stat si Ioloseste statul drept mijloc pentru dobndirea
autarhiei, adic a condi iei necesare practic rii virtu ii dianoetice.
166
Statul imaginat de Thomas Hobbes este guvernat de Iric si de Ior ,
principalele elemente de natur antiutopic pe care se bazeaz scriitorul n descrierea
idealului s u social. Spre deosebire de al i autori de utopii, care porneau de la
premisa c omul este nzestrat cu un Iond suIletesc bun, Hobbes considera c Iiin a
uman are o nclina ie nn scut spre r u. Hobbes sugereaz c , ntr-o societate, este
necesar existen a unei puteri absolute, a unui Suveran, care s reprezinte garantul
securit ii si conserv rii Iiec rui individ. n opinia autorului Leviathanului, starea
politic apare ca o consecin a nevoii de a pune cap t insecurit ii. Numai c simpla
dorin de securitate nu este suIicient , indivizii Iiind nevoi i s delege o parte a
suveranit ii lor, printr-un contract, unei instan e care va deveni ap r torul lor. n
m sura n care Iiecare individ, prin contactul ini ial, consimte la aceast delegare a
propriei suveranit i, deciziile suveranului l angajeaz si pe el. Nesupunerea
echivaleaz cu o nc lcare a contractului, si implicit cu autoeliminarea individului din
societatea civil si din corpul politic. n concep ia lui Hobbes, suveranitatea Celui
Ales este absolut si se realizeaz dup un model asem n tor celui anatomic: prin
intermediul ministrilor, voin a suveran se ndeplineste asem n tor modului n care
muschii, nervii si membrele realizeaz voin a individului. De aceea, Hobbes numea
aceast structur piramidal `om artiIicial` sau `Ieviathan`, I cnd prin aceasta aluzie
la imbatabilul monstru biblic si, prin extrapolare, la caracterul absolut al suveranit ii,
precum si la puterea nem rginit a statului asupra individului. Potrivit lui Hobbes,
statul, reprezentat de o persoan sau de un grup de persoane, este un Ieviatan care
ac ioneaz cu puteri discre ionare asupra Iiec rui individ care si-a dat acordul, n
temeiul contractului, de a-i ceda libertatea sa natural . Sunt de eviden iat aici cele
dou idei Iundamentale ale gndirii lui Hobbes: n primul rnd, puterea suveranului
este legitim , este un drept natural, deoarece provine de la indivizi si nu este dat n
baza vreunui drept divin; n al doilea rnd, ordinea politic laic nu are nevoie de
biseric sau de no iunea de Dumnezeu pentru a exista.
Asemenea lui Hobbes si lui Shakespeare, nici Machiavelli nu s-a l sat
cucerit de utopiile romantice. Scrierile sale trateaz principiile pe care este bazat un
stat capabil s reziste n Ia a atacurilor externe si modalit ile prin care aceste
principii pot Ii puse n practic si prezervate. n celebra sa oper , Principele (1513),
Machiavelli a descris metodele prin care un conduc tor poate dobndi si men ine
puterea politic . Acest studiu, considerat adesea ca o ncurajare a tiraniei si
despotismului conduc torilor, s-a bazat pe convingerea lui Machiavelli c un
suveran nu este constrns de normele etice tradi ionale: ,Se pune astIel problema
dac este mai bine s Iii iubit dect temut, sau invers. R spunsul este c ar trebui s
Iii si una si alta; dar ntruct este greu s mpaci aceste dou lucruri, spun c , atunci
cnd unul din dou trebuie s lipseasc , este mult mai sigur pentru tine s Iii temut
dect iubit.
11
n viziunea sa, un principe ar trebui s Iie preocupat numai de putere
si s se supun exclusiv regulilor care duc spre succes n ac iunile politice. Acestea
constituie, de altfel, principalele elemente antiutopice de la care a pornit Machiavelli
n utopia sa.

11
Niccol Macchiavelli, Principele, Traducere de Nina Faon, Editura Antet, Bucuresti,
2006, p. 60
167
Iucrarea IilozoIului italian nu se adreseaz tuturor suveranilor, ci doar
monarhilor care ajung la putere ntr-o cetate si care trebuie s se str duiasc s
nt reasc si s legitimeze puterea. NeIiind seIul unei bande narmate, principele
trebuie s Ioloseasc o ntreag panoplie de resurse, n care viclenia, mai mult dect
loialitatea, pare a Ii o cale mai bun pentru a ajunge s domini si s guvernezi.
Principele poate fi citit ca o teorie a politicii denaturalizate n totalitate:
aceasta nu este arta de a gira n bune condi ii o comunitate politic n conIormitate cu
scopurile Iiresti ale omului, ci o art de a nv a s te men ii la putere ntr-o situa ie
care nu este stabilizat si care este tot timpul amenin at de subversiune.
Ideea romantic a utopistilor ca Thomas Morus a prins si la intelectualii
secolelor urm toare, dar si la masele populare, care au contribuit la nasterea unor
misc ri sociale ce porneau de la concep ii utopice privind crearea unor structuri
sociale idealizate. Revolu ia Francez s-a declansat de la o idee totalitar ,
principala lozinc aIisat de mase n timpul misc rii Iiind ,libertate, Iraternitate,
libertate. Revolu ia din 1789 nu a Iost nici prima, nici ultima din seria misc rilor
europene de acest gen, Iiind anticipat de revolu ia american si de ,Constitutio
libertatis sau Magna Carta
12
. Hannah Arendt, n Originile totalitarismului,
consider Iormarea societ ii de mas un motiv care st la baza societ ilor
totalitare. Autoarea accentueaz rolul cultului egalitar, care ns nu a Iost deIinit
niciodat cu suIicient precizie, si ajunge la un anumit ,egalitarism, la Iormarea
unei mase sociale omogene, compacte. Abstrac ia politic a acestui Ienomen este
statul modern si, mai ales n Europa de Est, statul na ional. Odat cu el se dezvolt
birocra ia si p tura Iunc ionarilor publici care, n Fran a, a ap rut nc din epoca
napoleonian , dar n Europa Central si de Est abia la sIrsitul secolului al XIX-lea
- nceputul secolului al XX-lea. Dar elementele cele mai importante n formarea
totalitarismului sunt, n viziunea lui Arendt, utopia si ideologia. Utopia reprezint
cheia n elegerii sensului vie ii umane, ,cheia pentru deschiderea por ii Iericirii,
unde nu mai exist conIlicte si probleme. Omul tr ieste, n sIrsit, n siguran ,
renun la unele Iorme ale suveranit ii individuale si nu mai trebuie s Iie spontan.
,Misc rile totalitare sunt posibile oriunde se g sesc mase care, dintr-un motiv
sau altul, au c p tat gustul de organizare politic . |.| Masele sunt nclinate spre
toate ideologiile, pentru c acestea explic Iaptele ca simple exemple ale legilor si
elimin coinciden ele, inventnd o omnipoten atotcuprinz toare despre care se
presupune c ar Ii la r d cina oric rui accident. Propaganda totalitar se hr neste
dintr-o asemenea evadare din realitate n Iic iune, din coinciden n consecven .
13

Chiar si miscarea tabori ilor cehi poate Ii v zut ca o Iorm de preluare a
unor idei utopice, dat fiind c programul acestei aripi radicale desprinse din
miscarea husit si reprezentnd interesele maselor de rani si de mestesugari viza,
printre altele, un idealism religios, bazat pe autoritatea biblic , pe idealul egalit ii

12
Magna Carta Libertatum (sau Marea Cart a Libert ilor) este un document emis
n 1215 n Anglia, n timpul domniei regelui Ioan I r ar . Prin aceast Cart , se urm rea
ngr direa puterii regelui si, prin aceasta, eliminarea abuzurilor comise de monarh sau de
reprezentan ii s i, precum si garantarea unui num r de drepturi pentru to i cet enii.
13
Hannah Arendt, Originile totalitarismului, Humanitas, Bucuresti , 2006, p. 389, 437
168
tuturor oamenilor, I r ca unii s Iie supusi altora sau s ndeplineasc orice Iel de
obliga ii sociale impuse lor de puterea politic .
Elementele contractualismului lui Hobbes se reg sesc si n opera IilozoIului
Irancez Jean Jacques Rousseau, ndeosebi n lucr rile Discurs asupra originii ,i
ba:ei inegalit ii (1750) si Contractul social (1762).
n Discurs asupra originii ,i ba:elor inegalit ii, raportarea se face permanent
la societatea genevez de la mijlocul secolului al XVIII-lea. Caracteriznd drept
Iireasc buna natur uman , Rousseau consider c privarea omului de independen a
sa natural si trecerea la starea social declanseaz , prin cultur si socializare, o
exacerbare a egocentrismului prin interac iunea cu alte Iiin e umane. AstIel, trecerea
la Iaza institu ionaliz rii propriet ii a distrus bun tatea nativ a omului si a generat
modelul impunerii Ior ei si violen ei n Ia a semenilor. Institu ia propriet ii, desi
permite dezvoltarea social si motiveaz progresul tehnologic, contribuie totodat la
adncirea inegalit ilor sociale. Pentru eliminarea acestor inegalit i, Rousseau
propunea realizarea unui Contract Social extins la nivelul ntregii societ i, bazat pe
un pact, precum si adeziunea si participarea total a cet enilor la exercitarea
drepturilor democratice.
Spre deosebire de contractul social al lui Hobbes, cel al lui Rousseau nu sus ine
ideea potrivit c reia puterea este suveran , ci scoate n eviden Iaptul c puterea este
purt toarea suveranit ii cu care o nvesteste o anumit comunitate social . Rousseau
vede omul ca pe o Iiin bun , cumsecade, care devine corupt sub inIluen ele
negative ale societ ilor bazate pe inegalit ile ntre indivizi. Hobbes, dimpotriv ,
consider c natura uman este Iundamental egoist si rea, c asocierea oamenilor nu
se realizeaz dect din interes si c teama unora Ia de al ii determin crearea
societ ilor si instaurarea pactului social prin renun area voluntar la dorin ele si
drepturile individuale. Ia Rousseau, evolu ia individului este cea care duce la
adoptarea normelor de convie uire, a institu iilor de conducere, de represiune si de
gestionare a Iricii. Pentru Rousseau, omul nu a Iost o Iiin social la origine, autorul
considernd c dependen a de social a dobndit-o n cursul evolu iei sale. Pierderea
libert ii n societate este, pentru IilozoIul Irancez, un Iapt dobndit, la Iel ca si
inegalit ile. Aspira ia spre putere, proprietate si conducere social a generat com-
plexul Ienomen politic si diversitatea regimurilor de putere n societate.
n ultima parte a secolului al XIX-lea, odat cu marile descoperiri n domeniul
stiin ei si tehnologiei (masina cu aburi, teleIonia, electricitatea etc.), a crescut si
ncrederea oamenilor n progresul tehnologiei moderne. Prima bres n ncrederea
oamenilor n progresul tehnic s-a produs, ns , n momentul n care a avut loc
accidentul Titanicului. Cea de-a doua dezam gire, mult mai important , a Iost
izbucnirea primului r zboi mondial. Dup aceast conIlagra ie, s-a produs un
fenomen paradoxal: a crescut ncrederea oamenilor n utopia socialist .
Primele teorii comunist-utopice nchegate au ap rut, dup cum am ar tat mai
sus, nc din perioada Renasterii, de la Thomas Morus sintagma socialism
utopic provine de la titlul c r ii Utopia, n care scriitorul descria o viitoare
societate ideal si Campanella. Dup revolu iile burgheze, n perioada
postrevolu ionar , a eviden ierii contradic iilor capitalismului, s-au afirmat cei trei
mari socialisti-utopisti: Saint-Simon, Charles Fourier si Robert Owen, dar si al ii
169
precum Dzamy si Cabet. Socialistii si comunistii utopisti au I cut o critic
p trunz toare a societ ii bazate pe exploatare si au prev zut unele dintre tr s turile
viitoarei societ i socialiste si comuniste: desIiin area propriet ii private, organizarea
planiIicat a produc iei, desIiin area opozi iei dintre oras si sat, a opozi iei dintre
munca Iizic si cea intelectual , obliga ia tuturor membrilor societ ii de a munci si
reparti ia produsului social dup munc , respectiv dup nevoi, emanciparea Iemeii,
r spunderea societ ii pentru libera dezvoltare a individului si dispari ia claselor.
Primele teorii comunist-utopice nchegate ap ruser ns nc din perioada Iorm rii
capitalismului, ca o expresie a aspira iilor maselor r nesti si ale s r cimii oraselor
c tre o societate echitabil , dreapt si lipsit de exploatare. Socialismul utopic si,
implicit utopia socialist , reprezint o concretizare a unui ideal moral care vizeaz
constituirea teoriei socialiste ca stiin . Scriitorii de utopii socialiste au conceput
socialismul n mod idealist, nu ca un rezultat al dezvolt rii istorice, impus de
cerin ele vie ii materiale ale societ ii, ci, potrivit aIirma iei lui Engels, ca pe o
ntruchipare a ,adev rului absolut, a ra iunii si a drept ii eterne. Utopistii socialisti
au elaborat proiecte Iictive despre o societate viitoare si au crezut c socialismul se
va putea instaura prin simpla propagare a ideilor socialiste, prin reformele generoase
ale claselor exploatate sau ale conduc torilor de stat, respectiv prin Ior a exemplului
unor colonii comuniste pe care chiar au ncercat s le ntemeieze.


III. 75 6 785,/(/,7(5$785,,$17,8723,&(

n unele antiutopii, precum Minunata lume nou a lui Aldous Huxley sau
romanul Noi al lui Evgheni Zamiatin, societatea ar putea Ii caracterizat drept o
structur ideal organizat , dar, la o analiz atent , prezint cel pu in un deIect Iatal,
care i poate aduce sIrsitul, cum este politica de a izola individul si de a-i impune un
stil de gndire ori de via . ncercarea de a induce individului un sentiment de Iric
sau dezgust Ia de lumea exterioar sau de via a tradi ional reprezint principala
cauz a revoltelor la care va Ii supus ulterior o societate care se doreste a Ii
,perIect , c ci interdic ia naste un sentiment de curiozitate si dorin a de a nc lca
reguli prestabilite. n multe cazuri, societatea antiutopic poate Ii considerat par ial
ideal , pentru c oamenii nu cunosc s r cia, bolile, conIlictele sau neIericirea, Iiind
concepu i sau instrui i astIel nct s nu le perceap , dar, de cele mai multe ori,
societatea ascunde un aspect problematic, care constituie conflictul central al operei.
StratiIicarea social care separ si clasiIic cu stricte e clasele sociale, precum
si mobilitatea social - gradul n care, n cadrul unei societ i, pozi ia social a unui
individ se poate schimba de-a lungul vie ii acestuia - nu reprezint elemente la care
se recurge frecvent n cadrul antiutopiilor, spre deosebire de universul utopic din
Minunata lume nou a lui Aldous Huxley (1928), unde oamenii erau destina i unei
anumite caste Alpha, Beta, Gamma sau Delta nc din stadiul de embrion.
n unele societ i antiutopice, statul este condus de o clas superioar , I r
idealuri democratice. Absen a democra iei devine un element al antiutopiei atunci
cnd guvernul este impus prin Ior n Ia a unei civiliza ii capabile s se autoconduc ,
n special atunci cnd guvernul pretinde c ar conduce dup idealuri democratice. Un
170
exemplu n acest sens l constituie tradi ia potrivit c reia copiii membrilor Partidului
din romanul 1984 al lui George Orwell sunt admisi n Partid n urma unui test, n
timp ce copiii celor care nu sunt membri ai Partidului sunt pur si simplu da i disp ru i
la cea mai mic b nuial c ar putea trece testul.
Nara iunea antiutopic se aIl , de cele mai multe ori, n strns leg tur cu
maniIest rile unor societ i capitaliste sc pate de sub control sau cu evolu ia
stiin ei si a tehnologiei n direc ii nsp imnt toare pentru omenire. Dac , pn la
un anumit punct, utopia tradi ional si antiutopia se identiIic , n momentul n care
utopia ia Iorma unor regimuri totalitare ce conduc la consecin e neIaste pentru
omenire, avem de-a Iace cu specia literar cunoscut sub numele de antiutopie.
Multe antiutopii, printre care Ma,ina timpului, Insula doctorului Moreau,
Omul invizibil ale lui H. G. Wells, Minunata lume nou a lui Huxley, R.U.R. a lui
Capek, Iie pornesc de la ideea c societatea capitalist are tendin e negative de
evolu ie, Iie condamn idealismul inconstient, ambi iile si interesele meschine ale
unor oameni de stiin care nu ntrez resc n propriile idei urm rile catastroIale ale
stiin ei si tehnologiei sc pate de sub control.
Alte elemente importante care caracterizeaz textele n care se nI iseaz
societ i cu tendin e antiutopice le reprezint campaniile propagandistice derulate
de stat si sistemele educa ionale menite s determine cet enii s -si venereze statul
si guvernul care i conduc, n ideea de a-i convinge c via a ntr-o astfel de
societate reprezint cea mai potrivit solu ie pentru ei. O Iigur emblematic n
stat, pe care oamenii o idolatrizeaz cu Ianatism printr-un imens cult al perso-
nalit ii, poate constitui adesea o caracteristic a societ ilor antiutopice, cum este
cazul Fratelui cel Mare din romanul 1984 al lui Orwell sau cazul BineI c torului
lui Evgheni Zamiatin din romanul Noi. Domina ia absolut a unei religii de stat
apare frecvent n antiutopii, ca de exemplu ideologia guvernului totalitar din
Oceania, Ingsoc (prescurtarea din englez pentru ,English Socialism - socialismul
englez) n romanul lui Orwell, 1984, sau dictatura Inchizi iei, aIlat sub ndrumarea
Marelui Inchizitor din romanul Fra ii Karama:ov al lui Dostoievski. Printre
elementele comune care caracterizeaz de cele mai multe ori o societate romanesc
antiutopic se num r si existen a unui sistem constant de supraveghere (Fratele cel
Mare din romanul 1984) controlat de guvern sau de alte institu ii ale statului,
exercitarea controlului asupra memoriei umane (Poli ia Gndirii din romanul 1984),
unele tendin e generale de dec dere lent a tuturor sistemelor (politic, economic,
religios, inIrastructur ), ducnd la nstr inarea indivizilor Ia de natur , stat,
societate, Iamilie si chiar de propria lor persoan .
n astIel de societ i, sistemul economic este stabil si structurat n asa Iel nct
nici acesta, nici guvernul s nu Iie aIectate de vreo schimbare sau tentativ de
distrugere. Ramurile industriei Iunc ioneaz la capacitate si eIicien maxim , iar
excedentul din produc ie sau rezervele monetare sunt absorbite de stat pe alte c i. n
romanul 1984, se practic ra ionalizarea, iar excedentul din produc ie este absorbit de
,r zboiul permanent dintre Eurasia si Eastasia. n Minunata lume nou a lui Huxley,
excedentul din produc ie este absorbit datorit consumului extrem al popula iei,
ncurajate n aceast direc ie chiar de c tre guvern. n romanul lui Zamiatin, Noi, nu
exist o moned oIicial sau un curs de schimb nici n interiorul, nici n exteriorul
zidurilor societ ii, toat produc ia Iiind destinat exclusiv popula iei.
171
Scriitorii de antiutopii pot Ii mp r i i n dou categorii: scriitori vizionari care
au intuit apari ia statului totalitar si l-au descris nainte de a deveni realitate, precum
Dostoievski, Wells, Capek, Zamiatin, Anatole France, Huxley, chiar si Franz KaIka,
si scriitori care n-au I cut altceva dect s paraIrazeze si s transpun n domeniul
Iic iunii o realitate de larg notorietate, precum George Orwell, care pornea n
romanul 1984 de la cunostin ele sale despre Uniunea Sovietic si de la comunismul
deja existent la acea vreme. Datorit acestora a reusit Orwell s descrie apari ia si
evolu ia totalitarismului n anumite state. ProIe ia sa diabolic privind viitoarea
Anglie nu a apucat s devin realitate. Romanul 1984 nu prezint imaginea vie ii
recreate n captivitate, ci const ntr-o lung explica ie a cosmarului pe care mul i
dintre noi l-au tr it cu adev rat. Fic iunea lui Orwell nu este pur , nu reprezint un
eIort de imagina ie ori o neagr presim ire, ca n cazul celorlal i autori de antiutopii,
ci se ncadreaz n categoria anticipa iilor stiin iIice, cunoscute de publicul larg sub
denumirea de science fiction si care nu trebuie conIundate cu antiutopiile.
,Dac utopia a Iost un joc al spiritului, visul unei societ i model,
stiin iIico-Iantasticul a devenit spiritul jocului. ntre cele dou , romanele numite
,de anticipa ie au prelungit visele utopiei acordnd un rol mai mare tehnicilor
naturii din minile savan ilor lumina i veni i s aline durerea oamenilor.
14

Despre antiutopiile propriu-zise putem vorbi doar n cazul scriitorilor vizionari.
Seria antiutopiilor moderne este inaugurat de H. G. Wells cu romanul Ma,ina
timpului (1895) si va continua cu alte scrieri n care autorul trage un semnal de
alarm n ceea ce priveste pericolele si tendin ele negative ale capitalismului la
adresa civiliza iei: Insula doctorului Moreau (1896), Omul invizibil (1897), Cnd se
va trezi Cel-ce-doarme (1899). Majoritatea antiutopiilor lui Wells pornesc de la
premisa c societatea capitalist poate evolua n direc ii periculoase pentru omenire,
iar autorul lor respinge ideea tehniciz rii exagerate, a cre rii unei specii umane
idealizate si voin a titanic a unor oameni de stiin de a schimba lumea. Antiutopiile,
n general, nu doar cele ale lui Wells, nu sunt doar pur Iic iune, ci au o baz real .
Zamiatin a Iost inIluen at, n romanul Noi, (1920) de climatul de opresiune din fosta
Uniune Sovietic , KaIka si-a manifestat, n Castelul, teama extinderii regimurilor
totalitare din Ungaria si Rusia, n timp ce Karel Capek a anticipat att inventarea
bombei atomice n romanul Krakatit, ct si realit ile neIaste ale Germaniei naziste si
ale sistemului totalitar ce urma s se instaleze aici prin intermediul lui Hitler n cartea
R :boi cu salamanarele.


IV. $17,8723,$&$),& ,81(/,7(5$5

Fic iunea antiutopic este o poveste relatat selectiv despre o revolu ie, un
r zboi, o revolt , despre eIectele suprapopul rii, un dezastru natural sau o schimbare
climateric ce a adus schimb ri dramatice n plan social. De multe ori, este o
nara iune la persoana I, pagini extrase dintr-un jurnal, un caiet g sit al unui autor,
Iie el n via sau mort.

14
Jean Servier, Istoria utopiei, Editura Meridiane, Bucuresti, 2000, p. 284
172
ntr-o antiutopie, ntlnim adesea un protagonist care pune sub semnul
ntreb rii societatea n care tr ieste, intuind c se ntmpl ceva r u n jurul s u,
cum este cazul personajului V din nuvela lui Alan Moore, J ae la Jenaet . Aici,
scriitorul prezint Marea Britanie ntr-un viitor antiutopic, pe Iundalul c ruia
misteriosul anarhist V ncearc din r sputeri s distrug un guvern autoritar, dar, n
acelasi timp, inIluen eaz negativ si I r inten ie via a persoanelor pe care le
ntlneste. ntr-o Anglie dintr-un viitor apropiat, dup un r zboi nuclear care a l sat
n urm o lume mai mult distrus , V, revolu ionarul anarhist, porneste o lupt
violent si duce o campanie nversunat pentru nl turarea guvernului reprezentat
de partidul cu tendin e puternic Iasciste, NorseIire.
n literatura antiutopic , protagonistul este adesea un outsider, un individ din
aIara societ ii respective. Acest personaj n elege mai bine natura unei societ i
antiutopice, prin compara ie cu propria lor lume, iar cunoasterea unei lumi si
culturi exterioare, diIerite, poate distruge inIluen ele societ ii antiutopice. Atunci
cnd astfel de outsideri de in un rol central n Iic iunile antiutopice, cum este si
cazul lui John S lbaticul din Minunata lume nou , lumea lor diIerit i poate ajuta
s nIrunte o societate cu tendin e antiutopice.
Antiutopia prezint , de cele mai multe ori, un standard de via sc zut sau
mai sc zut dect cel din societatea contemporan cititorului. n romanul lui Aldous
Huxley Minunata lume nou , standardul de via este mai ridicat dect cel din
prezent, dar pre ul pl tit n acest scop este pierderea inteligen ei si a emo iei.
Fic iunile antiutopice se bazeaz , de regul , pe modele din lumea noastr ;
societatea este condus de un grup, o corpora ie sau un partid politic totalitar.
Deoarece literatura antiutopic prezint mai ales evenimente care au loc n viitor,
aduce n prim-plan si tehnologii mult mai avansate dect cele din societatea
contemporan . Adesea, tehnologia avansat este controlat exclusiv de un grup de
indivizi aIla i la putere, n timp ce popula ia oprimat are acces restrns la
tehnologie, Iiind nevoit s se mul umeasc numai cu tehnologii cel mult
comparabile sau mai primitive dect cele de care beneficiem noi n prezent.
Familiaritatea este o alt tr s tur esen ial a antiutopiei. Nu este de ajuns s
demonstrezi c unii indivizi tr iesc ntr-o lume nepl cut , ci trebuie s si ar i c
aceast lume are ecouri din societatea contemporan cititorului, bazndu-te pe
experien a acestuia. Dac cititorul se reg seste n aceste tr s turi si le recunoaste,
lectura antiutopiilor se transIorm ntr-o experien personalizat .
Autorii se Iolosesc adesea de conven ia literaturii antiutopice pentru a
eviden ia grija lor Ia de anumite evolu ii periculoase si derapaje din societate, Ia
de consecin ele sociale dezastruoase ale tehniciz rii si mecaniz rii vie ii.
Fic iunea antiutopic r mne uneori dar nu ntotdeauna nerezolvat .
AltIel spus, nara iunea poate prezenta indivizi nemul umi i de societatea n care
tr iesc, care se pot r zvr ti, dar care nu pot schimba nimic din realitatea ncon-
jur toare. Uneori, ei nsisi ajung s suporte unele transIorm ri si se adapteaz la
normele societ ii respective. Acest ciclu narativ al neputin ei care caracterizeaz
indivizii din antiutopiile clasice este cel mai sugestiv prezentat n 1984. Aceast
Iic iune contrasteaz cu antiutopiile n care protagonistul central reuseste s rezolve
conIlictele si s schimbe lumea.
173
ntr-o societate cu tendin e antiutopice, exist , ns , un grup de indivizi care a
sc pat de sub controlul absolut al statului si n care eroul si pune speran a, chiar
dac nu reuseste, pn la Iinal, s schimbe nimic din ceea ce si-a propus. Astfel, n
romanul 1984, acesti indivizi sunt proletarii, n Minunata lume nou a lui Aldous
Huxley, sunt oamenii din rezerva ie, n timp ce, n romanul Noi de Zamiatin, sunt
oamenii din afara zidurilor Singurului Stat. n romanul lui Ray Bradbury,
Fahrenheit 451, grupul celor sc pa i de sub controlul statului este alc tuit din
,oamenii c r ilor, de ,cei de dincolo de ru si din aIara orasului.
Dac distrugerea societ ilor antiutopice nu este posibil , atunci tentativa de a
evada de aici r mne o solu ie viabil atunci cnd antiutopia nu controleaz
ntreaga lume. n cartea Fuga lui Logan de William Nolan si George Clayton
Johnson, protagonistii reusesc s scape de inevitabila lor eutanasiere planiIicat la
mplinirea celor 21 de ani de via . Cnd antiutopia nu controleaz ntreaga
societate, protagonistii se pot ad posti n locuri unde aceasta nu i poate aIecta,
evadarea Iiind uneori posibil prin intermediul c l toriei n timp, ca n cazul
Exploratorului Timpului din romanul Ma,ina timpului de H. G. Wells.
Asa cum mul i IilozoIi, analisti politici si scriitori moderni au respins ideea
existen ei unor societ i perIecte sau a unor ,utopii, exist mul i al ii care si-au
exprimat scepticismul cu privire la posibilitatea unei distopii tr ite n timp real,
similare celei descrise de Orwell sau de al i autori de antiutopii. Desi au existat
numeroase state totalitare de-a lungul istoriei omenirii, mul i critici au sus inut c
astIel de societ i tind s se autodistrug repede sau s Iie distruse de statele vecine.
Dictaturile si alte regimuri similare au, n general, o via scurt , avnd n vedere
c politica dus si ac iunile ntreprinse continu s creeze al i poten iali inamici. De
exemplu, uciderea sau ,dispari ia celor ce critic regimul nu Iace dect s nIurie
membrii Iamiliilor si prietenii acestora, care, la rndul lor, vor duce mai departe
lupta mpotriva respectivului regim.
Multe dintre romanele pe care le voi ncadra n cele ce urmeaz n rndul
antiutopiilor sunt oarecum controversate din acest punct de vedere. Nu ntreaga
critic literar accept ncadrarea lor n acest gen, considerndu-le mai degrab
ncerc ri scriitoricesti de a creiona o heterotopie antrenant - termenul de heterotopie
a Iost Iolosit pentru prima dat cu acest sens ntr-un studiu al lui Michel Foucault si
desemneaz o societate care nu este nici utopic , nici antiutopic . AstIel de
controverse sunt justiIicate de Iaptul c multe dintre operele men ionate nu prezint
caracteristicile clasice ale Iic iunilor antiutopice, cum ar Ii existen a unui guvern care
controleaz n totalitate vie ile indivizilor, ci mai degrab includ elemente ambigue,
care nu le permit s Iie ncadrate cu stricte e ntr-unul din genurile sus men ionate.


V.5(35(=(17$1 ,,$17,8723,(,
1/,7(5$785$81,9(56$/

n Iic iunile antiutopice ntlnim, de regul , ca protagonisti centrali diverse
Iorme de via create artiIicial, n jurul existen ei c rora se va derula ntreagul Iir
narativ. Pornind de la prezen a unor creaturi mitice cum ar Ii Golemul sau
Homunculus si continund cu Iigurile emblematice ale lui Frankenstein, Faust,
174
MeIisto, a uriasul MistcalIa din mitologia scandinav si a robotului lui Capek, s-a
ajuns n prezent la o suprasaturare si o degenerare a genului prin reIeririle tot mai
Irecvente si mai exagerate la literatura de anticipa ie stiin iIic , la diverse creaturi
nsp imntoare de origine necunoscut , androizi si masini din ce n ce mai
automatizate, precum si la alte Iiin e misterioase care caracterizeaz evolu ii ale
genului n literatura secolului al XX-lea.
Prezen a acestui tip de personaje nu este, ns , o tr s tur obligatorie ntr-o
Iic iune antiutopic , locul lor putnd Ii luat de animale personiIicate, care se
comport asemeni oamenilor si care ncearc s le imite att p r ile bune, ct si pe
cele rele. Ilustrativi pentru aceast categorie sunt pinguinii lui Anatole France,
salamandrele lui Karel Capek, monstrii de pe Insula doctorului Moreau, precum si
animalele din Ferma animalelor de George Orwell. Nici oamenii n scu i n eprubete,
n Minunata lume nou a lui Huxley, sau b rba ii si Iemeile care se mperecheaz
dup un program prestabilit de autorit i n romanul Noi al lui Zamiatin nu fac
excep ie de la aceast regul . To i acestia ar putea Ii ncadra i n galeria creaturilor
misterioase create artificial.
ConIlictul central al operelor antiutopice nu se deruleaz ntotdeauna n jurul
unor creaturi artificiale sau misterioase. Romane precum Castelul si Procesul de
Kafka, Krakatit si Fabrica de absolut de Capek sau Fahrenheit 451 de Ray Bradbury
se num r printre cele mai importante scrieri antiutopice moderne si plaseaz n
prim-plan evolu iile negative ale unor societ i analizate prin prisma ntmpl rilor
neobisnuite prin care trec persoanjele centrale, reprezentate aici de Iiin e umane.
Doar (a)normalitatea acestor protagonisti, analizat de cititor prin compara ie cu
restul invidizilor care alc tuiesc societatea din care provin protagonistii, ar putea s le
imprime o aur de mister sau natura atipic a unor personaje non-umane.
Motivul omului creat pe cale artiIicial , robot, android sau automat - n scrierea
lui JoseI Capek, Opilec
15
, apare termenul de automat - nu reprezint o noutate,
Iiind cunoscut cititorului nc din celebrele legende medievale despre Golem, omul
de lut nzestrat cu puteri miraculoase de rabinul Judah Lw ben Bezalel pentru a-i
ap ra pe evreii din ghetoul praghez de atacurile antisemite care-i vizau. Prima scriere
despre Golem a ap rut n 1847, ntr-o colec ie de povestiri evreiesti intitulate Galerie
der Sippurim, publicate de Wolf Pascheles. Motivul golemului a fost ulterior preluat
de Gustav Meyrink n nuvela Golemul (1915), de Halpern Leivick n poemul
dramatic n 8 p r i intitulat Golem (1921), precum si de Julien Duvivier n scrierea
Golemul (1936). Aceste povesti au suIerit schimb ri dramatice odat cu extinderea
motivului golemului n literatura european . Motivul a dep sit grani ele iudaismului,
suIerind o asa-zis ,crestinizare, iar golemul a devenit o creatur mistic , pedepsit
n cele din urm pentru blasIemia sa, asemenea creaturii cu chip de monstru din
nuvela scriitoarei Mary Shelley, Victor Frankenstein, a lui Faust n lucrarea lui
Goethe sau a personajului cunoscut ca Homunculus n poemul omonim al
austriacului Robert Hamerling. Conceptul de homunculus (care nseamn ,omule )
a Iost Iolosit pentru prima dat de alchimistul Paracelsus. Se spune c acesta ar fi

15
Be ivanul (n limba ceh )
175
creat o Iiin uman artiIicial asem n toare Golemului, numit homunculus, care si-a
tr dat creatorul si a Iugit n lume. n mitologia scandivan , locul Golemului este
luat de uriasul din lut MistcalIa, n vreme ce mai trziu putem vorbi despre o
extrapolare a no iunii de golem si la androizi, robo i ori alte creaturi automatizate.
Primul scriitor care a I cut reIerire la posibilitatea transIerului de constiin la masini
si la constiin a artiIicial a Iost englezul Samuel Butler n nuvela Erewhon, o satir
clar la adresa societ ii victoriene. ,Erewhon este anagrama cuvntului englezesc
,nowhere, care nseamn ,nic ieri si pe care scriitorul a ales-o inten ionat, pentru
a se proteja de acuza iile privind lipsa de patriotism. Chiar dac pentru Butler p rea
doar o glum la vremea respectiv , oamenii de stiin si IilozoIii din zilele noastre
poart dezbateri serioase privind posibilitatea ca masinile s dispun de inteligen si
de via artiIicial , asemeni oamenilor.
Herbert George Wells este primul scriitor modern care inaugureaz seria
antiutopiilor. Antiutopiile publicate de acesta pornesc de la ideea c societatea
capitalist ar putea avea tendin e negative de evolu ie si consecin e neIaste pentru
umanitate, condamnnd titanismul unor savan i si oameni de stiin , dispusi s
sacriIice viitorul umanit ii pentru ob inerea unui loc de Irunte n lumea stiin ei.
Primele romane ale lui Wells Ma,ina timpului, Insula doctorului Moreau, Omul
invizibil constituie un avertisment lucid si pasionat mpotriva consecin elor
ipotetice ale evolu iei conIlictelor sociale.
16

n Ma,ina timpului (1895), cel dinti roman antiutopic al scriitorului englez,
pornind de la fenomenul social-economic cel mai pregnant al timpului s u, de la
contradic ia dintre munc si capital, Wells descrie o societate a viitorului n care
aceast contradic ie s-a transformat ntr-o diIeren iere biologic . n anul 802701 nu
mai exist dou clase opuse, ci dou rase degenerate, care tr iesc ntr-o simbioz
teriIiant . Morlocii i mbrac si i hr nesc pe Eloi asemeni oamenilor care-si
ngrijesc vitele pentru a le t ia la maturitate.
Dar utopia pe care Exploratorul Timpului spera s o g seasc n via a Eloilor se
dovedeste a Ii o mare decep ie pentru acesta. C l torul descoper repede c structura
social din vremea sa nc persist si c rasa uman este mp r it acum n dou
categorii: clasa celor boga i pare s Ii evoluat ntr-o specie mai pu in inteligent si
teoretic ineIicient , n timp ce clasele muncitoare au evoluat n monstrii Morloci,
specii canibale asem n toare maimu elor albinoase, care trudesc permanent pentru
bun starea eloilor. Ambele specii sunt nzestrate, ns , cu o inteligen inIerioar
celei umane.
Chiar dup ce reuseste s scape din mna morlocilor si s reactiveze masina
timpului, proiectndu-se 35 de milioane de ani n viitor, Exploratorul lui Wells are
parte de o nou serie de dezam giri; vede acum P mntul pe moarte, nemaieIectund
nicio miscare de rota ie, n timp ce Soarele parc sngernd a n epenit la apus.
Exploratorul Timpului este martor, probabil, la sIrsitul lumii: lumina soarelui devine
tot mai slab , ntunericul se las pe P mnt, Iulgi de z pad ncep s cad si o liniste
cutremur toare se asterne peste tot. n Iinal, toat via a de pe P mnt se stinge, cu

16
Ion Hobana, Aprecieri critice n H. G. Wells, Omul invizibil, Editura Litera,
Chisin u, 1997, p. 229
176
excep ia vie ii lichenilor, care continu s creasc pe stnci, si a unei creaturi
monstruoase care se ndrept ncetisor spre rmul m rii. Universul ideal pe care
Exploratorul si-l imagina la nceputul c l toriei sale n timp nu este dect o
pl smuire, spa iul n care masina timpului l proiecteaz de Iiecare dat Iiind tipic
societ ilor antiutopice.
Ia sIrsitul secolului al XIX-lea, cnd Wells a publicat nuvela Insula doctorului
Moreau (1896), comunitatea oamenilor de stiin din Anglia era angrenat n
dezbateri intense privind vivisec ia animalelor si la numai doi ani dup publicarea
nuvelei lui Wells, poate chiar sub inIluen a ideilor expuse de autor n romanul s u,
a luat Iiin Uniunea pentru Abolirea Vivisec iei n Anglia.
Protagonistul central al nuvelei, doctorul Moreau, inten ioneaz s reproduc ,
ntr-o scurt perioad de timp, un proces evolutiv irepetabil, transIormnd diverse
animale n oameni. Experien a sa este ncununat par ial de succes, deoarece
Oamenii-Animale p streaz nc destul din vechile instincte si deprinderi pentru a
trebui s Iie controlate prin team . Parodie a societ ii umane, imaginea societ ii
Oamenilor-Animale este Iolosit de Wells pentru a relieIa mai pregnant IilozoIia
lui Plaut Homo homini lupus (omul este un lup pentru om).
,Dec derea n animalitate a I pturilor modelate de scalpelul doctorului Moreau
demonstreaz ct de labil este pojghi a civiliza iei acolo unde nu s-a produs o
evolu ie a sim ului real.
17

Orice speran legat de civiliza ia utopic pe care doctorul spera s o creeze pe
insul este spulberat odat cu revolta omului-leopard mpotriva creatorului s u. De
ndat ce rebelul om-leopard ncalc regulile stabilite de doctor si d de gustul
sngelui, ucignd iepuri, are parte de acelasi tratament: este, la rndul s u, ucis n
ncercarea de a-si ataca propriul creator. Omorrea omului-leopard reprezint
elementul catalizator ce va declansa o ntreag spiral a evenimentelor. Cel mai
recent experiment al doctorului, o puma care nu a fost supus ciclului complet de
transIormare din animal n om, esueaz , animalul scap , iar conIruntarea dintre
creator si pum este Iatal pentru amndoi. Constientizarea vestii legate de moartea
creatorului lor duce la r zvr tirea tuturor animalelor, care ncep s ncalce tot mai des
Iegea si impun o stare de anarhie pe insul . Nici asistentul lui Moreau, Montgomery,
nici Edward Prendick, nauIragiat pe insula lui Moreau, nu reusesc s salveze via a
doctorului. Dup moartea lui Moreau si a asistentului s u Prendick, acesta se vede
nevoit s tr iasc o perioad printre Iiarele r zvr tite. Salvarea lui Prendick intervine
atunci cnd creaturile ncep s revin la starea natural de animale si cnd personajul
reuseste s g seasc drumul spre mare.
ncercarea doctorului Moreau de a crea specia perIect se aseam n tenta-
tivelor esuate ale altor oameni de stiin si savan i dornici s cstige prestigiu n
lume I r a lua n calcul consecin ele dezastruoase pe care experimentele lor le-ar
putea avea la nivel social si uman. Autorul sugereaz c o utopie mult visat poate
avea adesea rezultate macabre pentru soarta omenirii, dac individualismul trece n
prim-plan, iar constiin a social este l sat deoparte.

17
Ibidem, p. 229
177
Este reluat aici o tem devenit mai trziu clasic : omul de stiin este ucis
de propria sa crea ie. Iipsa constiin ei sociale, a sentimentului solidarit ii umane,
mineaz si destinul unui alt savant genial: GriIIin din Omul invizibil (1897). Acest
roman a contribuit substan ial la cresterea si perpetuarea popularit ii lui Wells.
Continundu-si oIensiva mpotriva ,imposibilului, scriitorul Ioloseste aceeasi
modalitate literar ca n Insula doctorului Moreau. Dac Ma,ina timpului ncepea
cu o discu ie alert despre cea de-a patra dimensiune, oferind astfel cititorului
punctele de sprijin necesare pentru a n elege relatarea Exploratorului Timpului,
ac iunea din Omul invizibil se desI soar dup legile clasice ale romanului de
aventuri: un sir de ntmpl ri extraordinare, a c ror explica ie este urmat destul de
trziu de expunerea ideii stiin iIico-fantastice, ntr-o manier tipic wellsian , de
trecere de pe t rmul realit ii pe cel al Iantasticului.
I muririle pe care GriIIin i le d doctorului Kemp pornesc de la ,cteva
no iuni elementare (titlul capitolului XIX) privind capacitatea corpurilor de a
absorbi, de a reIlecta sau de a reIracta lumina. Cititorul este astIel preg tit pentru
urm torul pas: GriIIin descoper o substan care decoloreaz pigmentul rosu al
sngelui si un Iel de radia ii care reduc pn la transparen indicele de reIrac ie.
Primele experien e, eIectuate asupra unei es turi de ln si a unei pisici, dau
rezultatele scontate. Inventatorul nghite substan a decolorant , se aseaz ntre
sursele de radia ie si dispare.
Wells s-a ar tat ntotdeauna preocupat de soarta savantului genial n
societatea burghez . Exploratorul Timpului se loveste de nen elegerea amuzat si
ironic a oaspe ilor s i. Doctorul Moreau este silit s se retrag pe o insul pustie
pentru a-si putea continua experimentele. n cazul lui Griffin, individualismul se
exacerbeaz si intervine agresivitatea din cauza acelorasi deIecte, proprii unui ntreg
sistem: ,Eram nevoit s lucrez n niste condi ii ngrozitoare, i-a spus el lui Kemp.
,Hobbema, proIesorul meu, era un escroc stiin iIic, un ho de idei m spiona
ntruna! Cunosti, cred, escrocheriile din lumea stiin iIic . Pur si simplu, n-aveam
cheI s -mi public descoperirea si s mp rt sesc cu el succesul cercet rilor mele.
[...] N-am spus nim nui, pentru c doream ca descoperirea mea s apar n lume ca
un tr snet, doream s devin celebru dintr-o singur lovitur !
18
Atunci cnd se
retrage la Iping pentru a g si un mijloc de a redeveni vizibil, se declanseaz
mecanismul m rginirii si meschin riei mic-burgheze, care-l mping la violen si la
crim . Neg sind solu ia de a redeveni vizibil si Iiind descoperit, se transIorm n
scurt timp ntr-un ucigas Ioarte periculos, avid de putere si st pnit de setea de a
domina lumea. Aceasta l si duce la pierzanie, Iiind, de Iapt, esen a tragediei sale.
Si doctorul Moreau, si GriIIin sunt oameni cu o inteligen iesit din comun, ns
inteligen a lor dep seste limitele umanit ii, amndoi Iiind lipsi i de cele mai
elementare sentimente de respect, bun sim si simpatie Ia de semeni. Intelectul
pur, I r omenie, duce, n cazul lor, precum si al altor protagonisti de Iic iuni
antiutopice cu o voin titanic , la pierderea complet a chipului uman.
Pe Iondul acestor evenimente se proiecteaz aliena ia lui GriIIin, megalomania
lui cu accente nietzscheene. Wells nu se mul umeste s enun e datele problemei, ci

18
H. G. Wells, Omul invizibil, Editura Iitera, Chisin u, 1997, p. 136-137
178
analizeaz cu subtilitate concentrat procesul dezumaniz rii savantului genial care
se situeaz n aIara societ ii si deasupra ei. GriIiIin nu este victima unui accident
provocat de propriile sale inten ii tenebroase, nu se distruge pe sine si opera sa
cuprins de remusc ri si nu piere ntr-o apoteotic nclestare cu natura dezl n uit .
Singur mpotriva tuturor, el este h ituit si ucis ca un cine turbat.
19

Omul invizibil este primul roman n care Wells a ncercat s demonstreze c ,
ntr-o societate n care domneste individualismul, inven iile si descoperirile sunt o
arm cu dou t isuri. Pe GriIIin l-a adus n conflict cu oamenii tocmai descoperirea
sa genial . n loc ca aceast inven ie s Iie Iolosit n scopuri pozitive, n minile
lui GriIIin ea devine un mijloc de violare a mersului Iiresc al vie ii.
Seria antiutopiilor lui Wells continu cu nuvela Cnd se va trezi Cel-ce-doarme,
publicat pentru prima oar n 1899 si apoi republicat dup revizuire n 1910.
Tragismul destinului uman, cunoscut publicului din nuvelele anterioare ale lui
Wells, si Iace din nou loc n inima cititorilor cu aceast nou antiutopie, n care
autorul ne prezint destinul unui personaj adormit timp de 203 ani si trezit ntr-un
oras londonez complet transIormat. Dobnzile strnse n conturile bancare de inute
dinainte de protagonist l-au transformat acum n cel mai bogat om din lume. Un
adept Ianatic al socialismului si autor al unor scrieri cu caracter proIetic, personajul
principal, Graham, si vede, n sIrsit, realizate visurile, dar viitorul i se dezv luie
n tot grotescul unei societ i antiutopice superindustrializate, mecanizate si aIlate
sub presiunea dictaturii politice. Schimbarea mult visat de Graham l pune n Ia a
unui viitor sumbru al secolului al XXII-lea, n Ia a unei societ i n care Iericirea
celor avu i umbreste mizeria celor mul i si nevoiasi. Pentru pl cerile si desIrul
aIisate de clasa bog tasilor pl tesc cei s raci, prin truda lor permanent . Dac
nainte de a se trezi din somnul cel lung Graham Iusese unul dintre cei mul i, care
vedea vechiul sistem social ca pe unul tiranic, acum Iace parte dintre cei pu ini si
nu n elege c situa ia social este aceeasi, doar c acum priveste lumea prin prisma
noului s u statut social.
n nuvela Cnd se va trezi Cel-ce-doarme, autorul ncearc s sugereze c
schimbarea statutului social al unui singur individ nu poate transforma un sistem
social putred ntr-unul ideal si, implicit, c nlocuirea unui sistem social defectuos
cu unul tiranic nu reprezint o solu ie pentru to i indivizii din acea societate. Ideea
pe care a inserat-o si n celelalte Iic iuni antiutopice ale sale, si anume c indivi-
dualismul naste egoism, se reIlect si n morala acestui roman.
n ultima dintre Iic iunile sale antiutopice, Primii oameni in Lun (1901),
Wells si propune s demonstreze c specializarea exagerat a Iiin elor umane este
o solu ie gresit pentru viitorul omenirii, plednd indirect pentru dezvoltarea
multilateral a individului n societate. Nuvela prezint povestea c l toriei pe Iun
a celor doi protagonisti centrali, omul de aIaceri BedIord si excentricul savant
Cavor. Ia aselenizare, BedIord si doctorul Cavor g sesc o planet locuit de o
popula ie extraterestr - seleni ii.
Modelul societ ii prezentate de Wells n aceast nuvel coincide, ntr-o
oarecare m sur , cu tr s turile Iic iunii antiutopice. n sprijinul acestei aIirma ii

19
Ion Hobana, Aprecieri critice n H. G. Wells, Omul invizibil, ed. cit., p. 231
179
vine descrierea sistemului educa ional deIectuos al seleni ilor si modul restrictiv de
specializare al acestora, care duc n cele din urm la dezvoltarea malIormant a
speciei, n Iunc ie de activitatea Iiec rui individ n parte.
,Pe Iun , Iiecare cet ean si cunoaste cu precizie locul. El se naste n locul
respectiv, si disciplina complicat a antrenamentului, educa iei si chirurgiei la care
este supus l Iace, n cele din urm , s Iie att de adaptat rolului s u, nct nu are nici
idei si nici organe pentru vreun alt scop. Dac , de exemplu, un selenit este destinat s
devin matematician, proIesorii si educatorii s i l ndreapt de la bun nceput c tre
acest domeniu. El reprim n genere orice preocupare pentru alte ocupa ii. |...|
Creierul i devine din ce n ce mai mare, cel pu in regiunile angajate n matematici;
ele se dezvolt tot mai mult si par s soarb toat via si vigoarea din restul corpului.
Membrele se chircesc, inima si organele digestive se micsoreaz . |...| Glasul i devine
un Iel de scr it pentru expunerea Iormulelor.|...| Facultatea rsului, n aIar de
descoperirea brusc a vreunui paradox, i se atroIiaz .
20

Scriitorul avertizeaz asupra pericolului pe care l reprezint ideea specializ rii
exagerate a individului, oIerind o paralel la lumea noastr . AstIel, ntr-o societate
perIect , n care Iiecare si urmeaz calea si specializarea, indivizii se pot transIorma
n victimele unui sistem automatizat, ale mecaniz rii inumane si transIorm rii n
masini asociale. Oamenii ar putea deveni locuitorii unui univers antiutopic numai din
dorin a exagerat a unor idealisti de a da randament maxim n activitatea de
produc ie si n cea intelectual .
Nuvela Primii oameni in Lun poate Ii considerat , totodat , o critic la adresa
opiniilor politice care circulau n acea perioad , mai ales cu privire la imperialism.
Tema r zboiului dintre civiliza ii r mne ns o reminiscen a renumitei lucr ri de
debut a lui Wells, R :boiul lumilor. Ca si n R :boiul lumilor, n nuvela seleni ilor
autorul sugereaz c civiliza ia non-uman de pe Iun ar putea reIlecta modul n care
societatea uman va evolua n viitor. AstIel, societatea seleni ilor poate Ii considerat
att o utopie, ct si o antiutopie, n Iunc ie de tr s turile asupra c rora ne concentr m.
Ideile socialiste, Irecvent ntlnite n antiutopiile lui H. G. Wells, le reg sim
si n romanul lui Anatole France, Insula Pinguinilor (1908). De altfel, H. G. Wells
si Anatole France nu au Iost singurii intelectuali care au crezut ntr-un viitor
str lucit al socialismului si n juste ea teoriilor socialiste. Potrivit teoriei marxiste,
instaurarea socialismului este cu putin numai dup un lung sir de transIorm ri
pozitive de la punerea n valoare a Iunc iilor economice si pierderea de c tre stat
a caracterului mistic, la extinderea si diversiIicarea Iunc iilor statului, pentru ca
statul s par mai degrab o vast si savant organizare dect o putere coercitiv
Ioarte mare. Ia Wells, socialismul are o cu totul alt nI isare dect n teoria
marxist . Instaurarea socialismului I r violen a Iost visul utopic al lui Wells.
Insula Pinguinilor este o nuvel satiric , menit a Ii o critic la adresa
umanit ii. Autorul satirizeaz aici si istoria politic a Fran ei, inclusiv aIacerea
DreyIus. AlIred DreyIus, oIi er evreu n armata Irancez , a Iost condamnat din
greseal la nchisoare pe via pentru spionaj si divulgarea de secrete militare

20
H. G. Wells, Omul invizibil. Primii oameni in Lun , Editura pentru Iiteratur ,
Bucuresti, 1966, p. 243-244
180
Ambasadei germane de la Paris, Iiind eliberat c iva ani mai trziu, abia dup ce
Curtea de Casa ie a anulat cea de-a doua sentin de condamnare a acestuia.
Tradi iile, obiceiurile, legile si etica umanit ii sunt satirizate de autor pe
Iundalul unui teritoriu Iictiv, Penguinia, unde pinguinii erau boteza i de abatele
Mael si transIorma i astIel n Iiin e ra ionale, precum oamenii. Din acest moment,
ncep s Iure si s se ucid ntre ele. n Iinal, o civiliza ie de-a dreptul nfloritoare
ajunge s Iie distrus de bombe teroriste, o aluzie evident la adresa societ ii
umane si a evolu iei antiutopice pe care autorul o anticipeaz pentru umanitate.
Scriitorul avertizeaz asupra evolu iei negative a societ ii umane, care, ajuns
n stadiul capitalismului industrial, se va autodistruge asemeni civiliza iei pinguinilor,
n momentul n care se va aIla pe culmile evolu iei. Ca si Wells, Anatole France
condamn indirect capitalismul, I cnd reIerire la revoltele si catastroIele pe care le
nasc inegalit ile sociale. Tot indirect, Anatole France sugereaz c socialismul este
solu ia salvatoare pentru impasul n care a ajuns umanitatea avid de putere si avu ie,
acesta nivelnd diIeren ierile sociale si comb tnd cultul bog iei.
Mult controversata afacere Dreyfus apare din nou ca laitmotiv n romanul
Procesul de Franz KaIka, demonstrnd nc o dat c justi ia unui stat democratic
poate Ii, la rndul ei, manipulat de Ior e care se opun spiritului drept ii. Asa cum
AlIred DreyIus a Iost condamnat pe nedrept la nchisoare, si personajul lui KaIka,
JoseI K., este condamnat la moarte si executat I r s aib nicio vinov ie, I r s Ii
comis niciun delict. Asemeni lui JoseI K., si Gregor Samsa, protagonistul nuvelei
Metamorfoza de Franz KaIka, este un proscris, o victim inocent a unei societ i
nep s toare Ia de soarta indivizilor, care se trezeste ntr-o diminea transIormat
ntr-o insect urias , I r s aib cea mai vag idee de unde a pornit tragedia sa.
Nici n romanul Castelul, autorul nu evit aluziile indirecte privind posi-
bilitatea instaur rii unor regimuri totalitare n Europa. Personajul principal din
Castelul poart acelasi nume ca protagonistul din Procesul Josef K. - aducnd
prin aceasta o continuitate att n plan ideatic, ct si stilistic. Absurdul situa iilor
continu ntr-un univers n care timpul se dilat si se contract inexplicabil, ntr-un
spa iu n care domneste o Ior invizibil , terorizant , ca si n Procesul. La castel,
toat lumea se supune unor rigori stricte, dinainte stabilite, ca ntr-o societate
ideal , unde Iiecare si are rolul s u bine determinat. Chiar dac acest castel se vrea
a Ii o structur ideal , se simte teroarea care domneste aici si care se bazeaz pe
aplicarea unor reguli severe, de la care nu se poate Iace rabat. Aceasta reprezint o
caracteristic a regimurilor dictatoriale si, totodat , a Iic iunilor antiutopice la care
ne vom reIeri si n continuare.
Desi mul i critici au aIirmat c nimic din climatul politic al perioadei n care
Kafka a scris Procesul, respectiv 1914-1915, nu indica dispari ia democra iilor si
nlocuirea lor cu regimuri autoritare, este evident c acest roman, ca si Castelul
(1922), Iace trimitere la o poten ial viitoare evolu ie politic a Europei. Dictaturile
deja instaurate n Ungaria (1919) si Rusia prevesteau apari ia unor noi regimuri
totalitare n Europa, cu prec dere cea a lui Mussolini n Italia si a lui Hitler n
Germania nazist .
Pe lista scriitorilor de utopii negative se al tur si rusul Mihail Bulgakov,
care, prin scrierile sale de Iactur antiutopic , a ncercat s avertizeze lumea asupra
181
pericolului revolu iei comuniste din Rusia, a adev ratelor scopuri si structuri
comuniste, asupra idealurilor socialiste si a realit ilor dure ale regimului bolsevic.
Adoptnd Iormule literare diIerite de scriitorii epocii sale, Bulgakov a vrut s
lanseze ns acelasi mesaj.
n opera lui Bulgakov, evolu iile antiutopice sunt adesea mascate de Ialdurile
literaturii stiin iIico-fantastice, ca n nuvelele Inim ae caine si Ou le fatale, si nu
n ultimul rnd precum n celebrul roman Maestrul ,i Margareta. InterIeren ele
realului cu Iantasticul se realizeaz la Bulgakov pe Iondul unor realit i politice
I r precedent n Rusia. Schimb rile politice aduseser o lume I r substan , care
contravenea idealului de evolu ie armonioas a lui Bulgakov. Reac ia scriitorului a
Iost aceea de a ncerca s restaureze si s impun valorile trecutului, eviden iind
anomaliile tipice noii lumi. Bulgakov s-a str duit s -i demonstreze cititorului s u
c , ntr-o lume a distorsiunilor sociale, binele si r ul trebuie s g seasc acel
echilibru necesar convie uirii, asa cum se ntmpl si n scrierile sale.
Subiectul romanului Maestrul ,i Margareta dep seste ns grani ele unor
simple critici la adresa regimului comunist. Bulgakov are curajul de a-l face pe
Diavol protagonist n Moscova comunist a anului 1930. Diavolul, care a asistat la
discu ia dintre Pilat si Cristos, precum si la ultimele zile ale Iiului Domnului pe
P mnt, vine, asemenea lui Cristos n urm cu 2000 de ani, pentru a vedea dac
omul s-a schimbat. Acesta constat ns c , desi progresul tehnic este incontestabil,
omul a r mas neschimbat n sensul negativ al cuvntului - ipocrit, meschin, fals,
mincinos si lacom cu toate c , din cnd n cnd, r zbate din el si o I rm de
bun tate. Diavolul nu Iace aici dect s creeze situa ii care dezv luie caracterul
ascuns al omului, ncercnd s demonstreze tuturor c nu Woland este personajul
negativ, ci Iiin a uman , care devine meschin atunci cnd este eliberat de
chingile conven ionalismului. Diavolul, care apare sub numele de Woland, vine
dup 2000 de ani s se conving ce eIecte a avut jertIa lui Cristos, la care a Iost
martor ocular, ns ceea ce i este dat s vad este destul de jalnic.
Autorul are posibilitatea de a eviden ia aici nu numai Ia etele ascunse ale
Iiin ei umane, ci si pe cele ale dictaturii comuniste ale lui Stalin, romanul Iiind, mai
presus de toate, o satir Iantastic la adresa regimului comunist, ca si alte scrieri ale
lui Bulgakov. Scriitorul scoate n eviden tr s turile negative pe care omul si
societatea contemporan lui le au n comun, precum paranoia, l comia, corup ia si
obtuzitatea.
Tentativa profesorului Preobrajenski, din nuvela Inim ae caine de Mihail
Bulgakov (redactat n 1925 si editat pentru prima dat n limba rus la Moscova,
n 1987), de a perIec iona specia uman prin transplant de hipoIiz , desi r mne la
nivelul unei experien e unice de laborator, ne duce cu gndul la seria expe-
rimentelor din antiutopiile lui Karel Capek, n piesa R.U.R. si romanele Fabrica de
absolut si R :boi cu salamanarele. Din experimentul lui Bulgakov, care const n
transIormarea lui Sarik, un cine vagabond, rezult un produs monstruos. Produsul
reaminteste de obedien a cinelui, dar si de tic losia escrocului de la care s-a luat
hipoIiza, precum si de prostia si agresivitatea liderului proletar Schwonder. Sarikov
poate fi considerat acel om-unealt , usor de manipulat, lipsit de scrupule si gndire
proprie, modelul spre care tinde orice sistem politic totalitar. Este refractar la orice
182
sistem educa ional civilizat propus de proIesorul s u, dar mbr iseaz I r rezerve
orice comportament deviant si inIrac ional. Remarc m aici tentativa scriitorului de
a denun a ncerc rile de manipulare a constiin elor ca pe niste pericole Iatale pentru
societate si pentru indivizii s i.
Renun nd la orice orgoliu si la str dania multor ani de cercet ri, proIesorul
Preobrajenski ajunge la concluzia c rezultatul experimentului s u este un esec care
ar putea d una semenilor s i. De aceea, se hot r ste s distrug ceea ce a realizat,
constientiznd un adev r general valabil: acela c descoperirile stiin iIice nu trebuie
s distrug echilibrul si legile nescrise ale naturii.
Ca si nuvela Inim ae caine, scrierea Ou le fatale reprezint istoria unui
experiment de laborator esuat. Prin extrapolare, Bulgakov Iace reIerire, si n
aceast scriere, la catastroIele trecutului si prezentului umanit ii accidente
nucleare, clonarea omului sau eIectul de ser . Bulgakov, asemenea lui Capek,
pre uieste spiritul creator si inventivitatea, dar nu se ab ine de la a semnala
cititorului s u pericolele inteligen ei necontrolate de ra iune. Orice experiment
stiin iIic are valoare pentru el dac acesta este nso it si de sim ul de r spundere al
creatorului Ia de soarta omenirii.
n nuvela Ou le fatale, proIesorul Persikov este pedepsit de mul imea care l
linseaz pentru nes buin a de care a dat dovad atunci cnd a l sat pe mini
nes buite o inven ie insuIicient experimentat . Neglijen a proIesorului are drept
rezultat dezl n uirea monstrilor care vor distruge omenirea si vor devasta teritorii
ntregi. Prin aceasta, Bulgakov doreste s aminteasc de Iuria naturii provocat de
nes buin a omului, un avertisment att de actual pentru timpurile noastre.
Al turi de scrierile lui Bulgakov, si romanul lui Evgheni Zamiatin, Noi
(terminat n 1920 si publicat la New York, n 1924), apar ine literaturii antiutopice,
I cnd aluzie la depersonalizarea deIinitiv si ireversibil a individului, la
transformarea acestuia ntr-o Iiin lipsit de constiin si voin , ceea ce se
constituie ntr-un Ienomen speciIic societ ilor totalitare.
Romanul Noi transIigureaz o lume n care personajele sunt simple numere.
Romanul este dominat, n general, de motivul calculului matematic. Protagonistul
lui Zamiatin este numit alfanumeric D-503, n timp ce iubita lui este O-90.
Atribuirea numerelor Iiec rui personaj este explicat de nsusi Zamiatin n preIa a
la celebrul roman Noi: ,R zboiul imperial si r zboiul civil au transIormat omul n
materie pentru r zboi, n num r, n ciIr .
21
ntr-o mai mare m sur , se pot Iace
analogii cu romanul 1984 la nivel de tematic si mijloace de expresie.
Winston Smith, protagonistul romanului 1984 al lui George Orwell, locuieste
la Iondra, care este plasat de autor n Oceania. Iumea lui Orwell este divizat n
trei zone de inIluen , reprezentnd trei state totalitare: Oceania, Eurasia si Eastasia.
Acestea se aIl ntr-o permanent stare de r zboi, cu alia i si inamici diIeri i, dar se
conduce mereu dup aceeasi ideologie. Oceania, unde domneste ,socialismul
englez, este o societate totalitar , condus de Fratele cel Mare, care cenzureaz
comportamentul si gndurile Iiec rui locuitor. Dirijarea vie ilor indivizilor este

21
Inna Cristea, postIa la romanul Noi de Evgheni Zamiatin, Editura pentru Literatur
Universal , Bucuresti, 1991, p. 176
183
posibil prin rescrierea istoriei, pentru a justiIica astIel o conjunctur politic si
educarea continu a capacit ii de percepere non-conIlictual a oric rei directive,
orict de antiuman sau de ireal . Iozincile aberante, precum ,R zboiul e pacea,
,Iibertatea e sclavagie, ,Necunoasterea e putere sunt aIisate pe un Iundal de culori
stridente si reprezint lozinci care nu se discut , ci care se imprim n memoria
indivizilor. Puterea face uz de toate mijloacele posibile pentru a controla popula ia:
Undeva, mai departe, un elicopter coboar printre acoperisuri, st cte o clip
suspendat, ca o alb strea, apoi se ridic din nou, zburnd n cercuri. Este patrula de
poli ie, care si bag nasul prin casele oamenilor. Dar patrulele nu conteaz . Poli ia
Gndirii - numai ea conteaz . |.| N-ar Ii imposibil nici s urm reasc tot timpul pe
toat lumea.
22

Oamenii Fratelui cel Mare tr iesc cu sentimentul c sunt privi i permanent si se
conduc dup un obicei care s-a transformat n instinct: dac nu te supui sistemului,
esti anulat sau ,evaporat. Personajele din lumea lui 1984 se abrutizeaz n sensul
propriu al cuvntului. Popula ia se delecteaz cu scene de execu ii publice ale unor
captivi militari, mediatizate la toate nivelurile, ,spectacole desI surate o dat pe
lun . Copiii cer cu insisten s Iie spectatori. Scene groaznice de execu ie cultiv n
copii caractere Ieroce si i educ n spiritul unor denun tori; aproape to i ador
partidul si tot ce este legat de acesta: cntece, marsuri cu arme, steaguri si portrete ale
conduc torilor, idolatrizarea Fratelui cel Mare Iiind pentru ei un joc. Ei sunt un
instrument eIicace mpotriva str inilor si dusmanilor sistemului, tr d torilor, r uI -
c torilor si criminalilor.
Cu romanul Noi, Evgheni Zamiatin a deschis calea unor capodopere ulterioare
apar innd genului antiutopic (Minunata lume nou de Aldous Huxley, 1984 si
Ferma animalelor de George Orwell sau Fahrenheit 451 de Ray Bradbury). Roman
de Iactur Iantastic , de anticipa ie, roman antiutopic sau premonitoriu, de dragoste
sau politic, demascator al ororilor regimurilor totalitare (desi, cnd a Iost scris,
bolsevismul abia se instala n Rusia) astIel a caracterizat critica literar lucrarea de
c p ti a lui Zamiatin. Tablele Orare, Orele Personale, Norma Matern , Zidul Verde,
BineI c torul, toate aceste no iuni Iac parte din civiliza ia ideal , ,perIect , din
,via a des vrsit din punct de vedere matematic a Statului Unic, din ,jugul
bineI c tor al ra iunii. Dezumanizarea, pervertirea idealurilor si grotescul ac iunilor
sunt consecin ele monstruoase ale model rii omului de c tre totalitarismul opresiv.
Societatea antiutopic descris n romanul Noi poart numele de Statul Unic,
un oras de sticl condus de un dictator numit BineI c torul. Acest stat asem n tor
societ ilor descrise n antiutopiile lui Wells este nconjurat de un urias Zid Verde
care separ popula ia de natur . Ac iunea are loc dup R zboiul de 200 de ani, care
a dus la dispari ia a ,0,2 din popula ia P mntului. R zboiul de 200 de ani s-a
purtat pentru o materie rar , cunoscut sub denumirea de ,pine, si nu s-a sIrsit
pn cnd nu au recurs si la cele mai puternice arme pe care le-au avut la
dispozi ie. Toate activit ile umane sunt reduse la ecua ii matematice si Iiecare
moment din via a Iiec rui individ este prestabilit n Tablele Orare, care amintesc de
ecranul din 1984. Toat lumea m nnc aceeasi hran n acelasi timp, to i se

22
George Orwell, 1984, Editura Polirom, Iasi, 2002, p. 19
184
plimb n acelasi timp, se duc la culcare sau la munc la aceeasi or . Singura
excep ie o Iac Orele Personale, cnd un anumit Simbol poate s se plimbe, s
munceasc sau s scrie n jurnal. Dar si personajul central, D-503, se gndeste cu
mndrie c va veni odat si ziua n care Orele Personale vor Ii desIiin ate si absolut
Iiecare moment al vie ii va Ii bine stabilit n prealabil.
n aceast antiutopie, societatea nu pune niciun Iel de valoare pe indivizi.
Numele acestora sunt nlocuite cu simboluri, BineI c torul Iiind echivalentul
Fratelui cel mare din 1984. Dar, spre deosebire de echivalentul s u din romanul lui
Orwell, existen a BineI c torului este conIirmat si n realitate, c ci D-503 l-a
ntlnit pe faimosul dictator al Statului Unic. Alegerile au loc anual, n Ziua
Unanimit ii, iar rezultatul acestora este cunoscut dinainte de toat lumea
BineI c torul este reales, de Iiecare dat , n unanimitate.
Zamiatin este primul scriitor care a transpus ntr-o Iic iune antiutopic ororile
unui regim totalitar si climatul de opresiune brutal din Iosta Uniune Sovietic . nsusi
autorul a recunoscut c romanul s u reprezint ,un semnal privind pericolul ce-l
reprezint puterea hipertroIiat a masinilor si puterea statului indiferent care.
23

Dup cum m rturisea chiar Zamiatin, ,este interesant c n ultimul s u
roman, scriitorul englez Huxley dezvolt aproape aceleasi idei si tr s turi de
subiect care se reg sesc n Noi. Coinciden a este, desigur, ntmpl toare. Dar ea
demonstreaz c ideile acestea se aIl n jurul nostru, n aerul prevestitor de Iurtun
pe care l respir m.
24

Romanul lui Aldous Huxley Minunata lume nou (1928) nu diIer prea mult,
din punct de vedere ideatic, de romanul lui Zamiatin. n ceea ce priveste rolul
stiin ei n evolu ia umanit ii, Huxley se apropie ntructva de H. G. Wells, n ale
c rui Iic iuni antiutopice ntlnim aceeasi neliniste provocat de dezvoltarea stiin ei
si tehnologiei n detrimentul valorilor spirituale. Problematica din Minunata lume
nou a r mas o obsesie pentru Huxley pn la sIrsitul vie ii, Iapt dovedit si de
preIa a din 1948 la Minunata lume nou , publicat sub titlul Rentoarcere n
minunata lume nou , precum si de romanul Insula, ap rut n 1962, cu pu in timp
naintea mor ii autorului.
Nelinistile si previziunile sumbre declansate de pericolul suprapopul rii nu
l-au preocupat numai pe Huxley, ci si pe George Orwell n romanul 1984. Scopul
usor sesizabil al romanului Minunata lume nou este prezentarea unei societ i
structurale, controlate dup principiile sistemului de cast implementat stiin iIic. n
aceast societate, Henry Ford este proIetul respectat, iar produc ia n serie este
considerat principala coordonat a civiliza iei. Oamenii din Minunata lume nou
sunt concepu i n eprubete, dresa i asemeni seleni ilor din Primii oameni pe lun , a
lui George Wells, singura lor libertate Iiind cea sexual . Pentru men inerea
stabilit ii sociale, indivizilor li se administreaz un drog euIorizant, numit SOMA,
care le induce o senza ie de pl cere si mul umire deplin .

23
Inna Cristea, postIa la romanul Noi de Evgheni Zamiatin, Editura pentru Iiteratur
Universal , Bucuresti, 1991, p. 175.
24
Ibidem
185
Esen a c r ii este redat de conIlictul ideatic ce i are ca protagonisti pe
Controlorul Mondial, Mustapha Mond, pe care unii exege i sunt nclina i s -l
asemene Marelui Inchizitor din Fra ii Karama:ov de Dostoievski, si pe John Savage
(Savage nseamnnd n limba englez ,s lbatic, solu ie pentru care au optat si
traduc torii), personaj n scut pe cale natural , o realitate absolut dezgust toare n
,minunata lume nou si posibil doar n rezerva iile s lbatice izolate de zona
necontaminat a civiliza iei din anul 632 dup Ford.
John Savage este un nIocat ap r tor al lui Shakespeare si, n general, al
istoriei umane tradi ionale. n schimb, Mustapha Mond este adeptul total al noii
civiliza ii, n care suIerin ele, riscurile si convulsiile sociale au disp rut, I cnd loc
stabilit ii, automul umirii ignorante, controlului total si condi ion rii nelimitate a
vie ii umane.
Din aceast Iic iune antiutopic r zbate preocuparea aproape exasperant a
scriitorului de a salva omenirea. Autorul subliniaz importan a promulg rii unor
legi care s Iac imposibil nc tusarea min ilor, care s asigure eliminarea hranei
contaminate si a drogurilor, a propagandei mincinoase, Iie ea militar sau politic ,
care s Iac Ia noii Iorme de Ials liberalism ce ascunde vechile nostalgii legate de
stabilitatea unei societ i totalitare. Si totusi, Huxley ncheie ntr-o not dezolant
si realist :
,Poate c Ior ele care amenin azi libertatea sunt prea mari pentru a le opune
rezisten mult timp. Si totusi, este de datoria noastr s Iacem tot ce ne st n
putere pentru a le opune rezisten .
25

Si romanul Fahrenheit 451 al lui Ray Bradbury se apropie de realitatea
regimurilor totalitare din Europa. Romanul publicat n 1953 este o alegorie cu
multiple sensuri, dominat de previziunea sumbr a unei lumi silite s si renege
trecutul si umanitatea prin distrugerea memoriei si a tradi iei. Miza conIlictului
care opune indivizii si societatea este libertatea spiritual . Ac iunea este situat
ntr-o lume n care lectura c r ilor si gndirea critic sunt interzise. Protagonistul
Guy Montag este angajat s ard c r i. 451 de grade Fahrenheit, echivalentul a 233
de grade Celsius, se presupune a Ii temperatura ideal la care iau Ioc si ard c r ile.
Iucrarea prezint o serie de preocup ri majore ale perioadei n care Bradbury
si-a scris cartea: Ior a destructiv a gndirii pe care republicanul Joseph McCarthy
a ncercat s o aplice n Statele Unite, ntr-o perioad de intense suspiciuni privind
inIluen ele comunismului din Uniunea Sovietic , China, Coreea si rile Europei de
Est asupra institu iilor americane; arderea c r ilor de c tre nazisti n Germania dup
1933; interzicerea anumitor scriitori si c r i de c tre Stalin n Uniunea Sovietic ,
precum si consecin ele teriIiante ale unei posibile arme nucleare.
Antiutopia modeleaz via a dup toate maniIest rile ei grotesti si tragice.
Visul cel mare n acest cosmar devine dorin a de supravie uire a individului, care se
vede nevoit s accepte lumea asa cum este ea. n antiutopie, se declar I r scop
orice lupt si se subliniaz incapacitatea de nl turare a r ului social. Lumea

25
Aldous Huxley, Rentoarcere in minunata lume nou , Editura Univers, Bucuresti,
1997, p. 334
186
antiutopiei este tragic si sumbr , este o imens masin de nl turare a inde-
zirabililor. Dac r mne o parte a sistemului, individul are unele sanse de viitor.
ns , dac individul ac ioneaz de sine st t tor, sistemul l lichideaz . n antiutopie,
valorile sunt r sturnate. Un intelectual Iace parte din categoria celor care primesc
ce este mai r u. O servitoare, un soldat, un marinar, un contabil Iac parte dintre cei
care primesc ce este bun. Protagonistul antiutopiei, aIlat n Ia a unei drame
existen iale, se consoleaz cu ideea tragismului spectacolului vie ii si se las purtat
de valul dureroasei tensiuni dramatice a existen ei.


BIBLIOGRAFIE
2SHUHLOXFU ULvQOLPEDURPkQ
Isaac Asimov, Eu, robotul, traducere de Dana Criv , Editura Tineretului, Bucuresti,
1967
Ray Bradbury, Fahrenheit 451, traducere de Petre Solomon, Editura Ieda, Bucuresti,
2005
Mihail Bulgakov, Inim ae caine, traducere de A. Calas, P. B descu, G. Potra,
T. Nicolescu, I. Vrsta, Editura Polirom, Iasi, 2003
Mihail Bulgakov, Maestrul ,i Margareta, traducere de Ion Covaci, Editura Humanitas,
Bucuresti, 2007
Tommaso Campanella, Cetatea soarelui, traduceri si note de S. Bratu Elian si
C. D. Zeletin, Humanitas, Bucuresti, 2006
F. M. Dostoievski, Fra ii Karama:ov, traducere de Ovidiu Constantinescu si Isabella
Dumbrav , Cartea Romneasc , Bucuresti, 1986
Anatole France, Insula pinguinilor, traducere si note de Aurel Tita, Editura Ieda,
Bucuresti, 2005
J. W. Goethe, Faust, traducere de Lucian Blaga, Editura pentru Literatur , Bucuresti,
1968
Thomas Hobbes, Leviathan, n vol. ,Bacon, Morus, Hobbes, Iocke, selec ia si
traducerea sub redac ia lui C. I. Gulian, Bucuresti, 1954
Johan Huizinga, Homo ludens, traducere de H. R. Radian, Editura Humanitas,
Bucuresti, 2003
Aldous Huxley, Minunata lume nou . Reintoarcere in minunata lume nou , traducere
de Suzana si Andrei Bantas, Editura Univers, Bucuresti, 1997
Eugen Ionescu, Rinocerii, traducere de Florica Selmanu, n vol. ,Teatru, Bucuresti,
1968
Panait Istrati, Spovedanie pentru invin,i, traducere de Alexandru Talex, Editura
Dacia, Bucuresti, 1990
Franz Kafka, Procesul, traducere de Gellu Naum, Editura RAO, Bucuresti, 1994
Franz Kafka, Castelul, traducere de Mariana Sora, Editura Ieda, Bucuresti, 2004
Franz Kafka, Metamorfoza, n vol. ,Opera antum , traducere de Mihai Isb sescu si
Radu Gabriel Prvu, Editura RAO, Bucuresti, 1996
187
Niccol Machiavelli, Principele, traducere de Nina Faon, Editura Antet, Bucuresti,
2006
Gustav Meyrink, Golem, traducere de Gina Argintescu-Amza, Cartea Romneasc ,
Bucuresti, 1989
Michel de Montaigne, Eseuri, traducere de Mariela Seulescu, Editura Stiin iIic ,
Bucuresti, 1964
Montesquieu, Scrisori persane. Caiete, traducere de SteIan Popescu, Editura Hyperion,
Bucuresti, 1993
Thomas Morus, Utopia, Editura Mondero, Bucuresti, 2003
George Orwell, Ferma animalelor, traducere de Mihnea GaIi a, Editura Polirom,
Iasi, 2002
George Orwell, 1984, traducere de Mihnea GaIi a, Editura Polirom, Iasi, 2002
Platon Republica, traducere si preIa de Andrei Cornea, n Platon, Opere, vol. V,
Editura Stiin iIic si Enciclopedic , Bucuresti, 1986
Platon Legile, Editura IRI, Bucuresti, 1995
Platon Omul politic, n Platon, ,Opere, vol. VI, Editura Stiin iIic si Enciclopedic ,
Bucuresti, 1989
Jean Jacques, Rousseau, Discurs asupra originii ,i ba:ei inegalit ii, Editura Didactic
si Pedagogic , Bucuresti, 1998
Jean Jacques, Rousseau, Contractul social, Editura Stiin iIic , Bucuresti, 1957
William Shakespeare, Furtuna, traducere de Ieon Ievi chi, n Shakespeare, ,Opere,
vol. VIII, Bucuresti, 1990
Mary Shelley, Frankenstein, traducere de Adriana C linescu, Editura Univers,
Bucuresti, 1995
Jonathan Swift, C l toriile lui Gulliver, traducere de Ieon Ievi chi si Andrei
Brezianu, Editura Univers, Bucuresti, 1985
Voltaire, Zadig, Candid, Naivul, traducere de Alexandru Philippide, Editura Mondero,
Bucuresti, 1998
Voltaire, Micromgas, n Opere alese, vol. II, traducere de Alexandru Philippide,
Editura pentru Iiteratur Universal , Bucuresti, 1959
H. G. Wells, R :boiul lumilor, traducere de Maria Popa si Paul I c tus, Editura
Iarry Cart, Bucuresti, 1995
H. G. Wells, Insula doctorului Moreau, traducere de Mihu Dragomir si
C. Vonghizas, Editura Ieda, Bucuresti, 2005
H. G. Wells, Ma,ina timpului, traducere de Mihu Dragomir si C. Vonghizas, Editura
Iitera, Bucuresti, 1997
H. G. Wells, Omul invizibil, traducere de A. Ralian si C. Claru, Editura Iitera, Chisin u,
1997
H. G. Wells, Omul invi:ibil. Primii oameni in Lun , Editura pentru Iiteratur , Bucuresti,
1966
Evgheni Zamiatin, Noi, traducere de Cornelia Topal , preIa de Mihai Iov nel,
Editura Ieda, Bucuresti, 2005
Evgheni Zamiatin, Noi, postIa de Inna Cristea, Editura pentru Iiteratur Universal ,
Bucuresti, 1991
188
2SHUHLOXFU ULvQOLPELVWU LQH
William James, Pragmatism: A New Name for Some Old Ways of Thinking, Hackett
Publishing, Dover, 1981

$OWHVWXGLLOXFU ULLGLF LRQDUH
Hannah Arendt, Originile totalitarismului, Humanitas, Bucuresti, 2006
Simon Blackburn, Dic ionar ae filo:ofie, traducere de C. Iricinschi, L.S. Kerestesz,
I. Torres si M. Czobor, Editura Univers Enciclopedic, Bucuresti, 1999
Emil Cioran, Istorie ,i utopie, traducere din Irancez de Emanoil Marcu, Humanitas,
Bucuresti, 2002
Inna Cristea, Postfa la Evgheni Zamiatin, Noi, Editura pentru Iiteratur Universal ,
Bucuresti, 1991
Dominique Colas, Dic ionar ae ganaire politic , traducere de Dumitru Purnichescu,
Univers Enciclopedic, Bucuresti, 2003
Ion Hobana, Aprecieri critice, n H. G. Wells, Omul invizibil, Editura Litera,
Chisin u, 1997
Gabriel Liiceanu, Cearta cu filozofia, Humanitas, Bucuresti, 1992
Lubomr Machala, Petr Eduard, Panorama ceske literatury (Literarni a /iny oa
pocatk ao soucasnosti), Olomouc, nakladatelstv Rubico, 1994
Karl R. Popper, Societatea aeschis ,i au,manii ei. Jra/a lui Platon, vol. I., traducere
de Dragan Stoianovici, Bucuresti, 1993
Karl R. Popper, Societatea aeschis ,i au,manii ei. Epoca marilor profe i. Hegel ,i
Marx, vol II, Bucuresti, 1993
Jean Servier, Istoria utopiei, traducere de Elena si Octavian Gabor, Editura Meridiane,
Bucuresti, 2000


189


& / 725,$&$',$/2*,17(5&8/785$/

Prof.'RLQL D$/(;$1'5(6&8


THE JOURNEY AS INTER-CULTURAL DIALOGUE

SUMMARY
The article takes advantage of a trip to Japan to make the appretinceship
of the linguistic multiculturality. We are presented the traditional manner of
naming things and places in this part of the world. There is a visible
connection between the human sensibility and the elements of the universe,
religion, permanently actualized into names.


C l torind, noi, romnii, purt m, mul i I r s ne d m seama, marca
europeanului de est, o identitate Iragil , care nu te ap r , ci te expune ca cet ean al
unei lumi instabile economic si politic, identitate pe care trebuie s nve i s o aperi
si s-o impui spre a Ii recunoscut si respectat , tu, c l torul, care nu ai alt arm ,
dect numele si limba ta.
Oricum, cnd esti singur sau aproape singur, superioritatea numeric vizibil
a celorlal i si constiin a de a Ii un intrus te apas .
Contactul cu alteritatea a adus din totdeauna atingere Iiin ei si Iiindului nostru
si, ca urmare, ar trebui preg tit cu minu iozitate.
C ci, ntr-un Iinal, cnd reusesti s te apropii de oameni, cnd barierele de
limb dispar, iar cele de ras si religie nu mai conteaz , cnd convingi si te convingi
c nu- i trebuie nimic din ceea ce, oricum nu- i poate apar ine, c tot ce conteaz esti
tu, ca Iiin uman , ntreag si responsabil , care merit s primeasc aten ie si
respect si oIer la rndu-i, necondi ionat, aten ie si respect, sim i c te cuprinde,
nepre uit , pe ct de greu accesibil , o stare de liniste si bun tate universal .
Sim i c ai devenit, n modestia si nensemn tatea ta, parte a lumii, o lume n
care esti liber s te misti si s crezi, lume n care, acas este locul de tain si dor al
r d cinilor tale, loc pe care l doresti ocrotit si ocrotitor.
Ca europeni, si mai ales ca romni, aIla i din totdeauna n b taia vnturilor
potrivnice ale istoriei, suntem caracteriza i de niste structuri mental afective extrem
de Ilexibile. Putem n elege orice si pe oricine, putem s ne transpunem, s accept m,
s reIuz m, s disimul m, s mprumut m si s brIim orice si pe oricine, I r s
avem sentimentul c sup r m pe cineva (oare ?) ca ntr-un joc stupid, pe care l
juc m, balcanici Iiind, n cte c i vrem. vorba poetului, I cnd oricnd si cu
pricepere haz de necaz.
Pot s n eleg de ce noi, ca neam, am privit cu destul simpatie, istoric
vorbind, apropierea de altul. Asa ne-am constituit, asa am rezistat si, probabil, asa
190
ne vom pierde, tot ca neam, atunci cnd, copiii nostri si copiii lor vor renun a,
nstr ina i deIinitiv, la limba care nu va mai corespunde no iunii lor de acas .
Exist n mentalitatea Iiec rei na iuni un puternic sentiment de apartenen la
noi si acas , vizibil mai ales n limb .
Aceasta reprezint domeniul comun, cunoscut si securizant al comunit ii si
al continuit ii, terra ferma, cum spun italienii, n care se ntlnesc aceleasi idei,
atitudini, credin e, sentimente, bucurii si dureri, n care po i s comunici si s te
comunici.
Makine, un cunoscut scriitor rus de limba Irancez , laureat al prestigiosului
Premiu Goncourt pentru Iiteratur , spune, nu n cartea pentru care a Iost
premiat, Testamentul francez, ci n Pe vremea fluviului Amur, o alt carte amar ,
care m soarbe, c , n Ir mntata Rusie, comunitatea se caracterizeaz , nu prin
unitatea de idei, ci prin unitatea de idealuri. G sesc c este adev rat si dureros mai
ales pentru o na iune mic , precum a noastr , care nu mai are nici voin , nici idei
si se vede nevoit s lupte pentru idealuri care nu-i mai apar in, mprumutnd, tot
mai des, alte limbi.
Si, totusi, patria noastr este carnea cuvintelor limbii noastre, cum spune
poetul nostru de dor de albastru, Nichita. Mai mult dect comunit ii teritoriale, noi
apar inem limbii si legilor ei nescrise. Ea se constituie ca element cunoscut sau
ostil, ca prag sau ca punte. Ea Iace si desIace, i adun si i nvr jbeste pe oameni.
Ea este cuvntul. Iar cuvntul este cas , dorin si nume, cum spune Doina Rusti
intr-un studiu despre alteritate.
Ea, limba gndurilor noastre, ne modeleaz , mustrndu-ne din interior, ne
ap r , ne limpezeste si ne dezv luie, pe noi, nou si altora.
Ea tezaurizeaz ipseitatea si sus ine emo ia ntlnirii alterit ii, adic prin ea
nIrunt m pericolul de a Ii compara i, absorbi i si. anula i .
Marile culturi au rezistat mbog indu-se necontenit, constituindu-se prin
asimil ri repetate n matca lui noi si acas . Dar, m ntreb : cele mici si
cvasinecunoscute, ca a noastr , cum vor rezista ? Nu-mi propun acum un r spuns,
singurul lucru cert este c depinde , desi nu ntru totul, de noi, de Ielul n care vom
gestiona n timp eIectele globaliz rii si multiculturalit ii.
Dar c l torului i sade bine cu drumul.
Orice c l torie nseamn iesirea din matca lui acas .
Ea presupune nu numai aIirmarea disponibilit ii de cunoastere si de
compara ie cu altul sau al ii, ci si capacitatea de revizuire a propriei personalit i
prin raportarea la cel lalt, a c rui identitate o po i ignora, aIirma, sus ine, nega si
respinge I r un scop anume, n m sura n care aceast ntlnire se doreste un
eveniment sau doar un accident pe un traseu oarecare.
Ignor aici, voit, si i rog s m ierte, pe cei care practic un turism de
divertisment, util si reconIortant, de altIel, pe amatorii de exotism si senza ii tari,
c rora, prin structur , nu pot s m al tur.
Pentru mine, orice c l torie este un drum c tre mine, iar Japonia, ca ar de
destina ie, este si va Ii pentru oricine, ntotdeauna, o provocare.
Ca toat lumea, am alergat la literatura de specialitate. Si am comis si eu, ca
at ia al ii, p catul omului modern: am conIundat stiin a cu n elepciunea.
191
Recunosc c mi-au prins bine cele citite despre ceremonia ceaiului, despre
teatrul religios cu m sti No, pe care l-am apropiat firesc de misterele medievale
europene, sau mai tn rul teatru Kabuki, despre istoria samurailor si a orasului
Edo, despre temple, gr dinile Zen, pestii sacri, budism sau altarele sintoiste din
casele unora dintre prietenii mei, despre cutremure si tehnologii de ultim or ,
despre kami si onsene, despre apusa tradi ie a gheiselor, despre sakura si crizantema
cu patrusprezece petale, despre Iamilia imperial si popula ia exterminat , ainu, si
despre tot ce mi-a c zut n mn .
A Iost nceputul necesar oric rei c ut ri.
Mai trziu, cnd am legat ceea ce citisem de ceea ce vedeam cu ochii, m-am
bucurat ca si cnd as Ii cucerit Everestul.
Japonia, ca orice alt mare cultur , i se dezv luie treptat. Depinde de scopul
si durata c l toriei, de anotimpul n care c l toresti, de provincia pe care o vizitezi,
de oamenii pe care ai sansa s -i ntlnesti.
Exist , desigur, o imagine turistic , promo ional , sus inut activ de proIe-
sionisti prin spoturi si Iilme publicitare, de agen ii de c l torii de cunoastere si
agrement. Exist un turism de afaceri, Japonia fiind o megaputere n domeniul
Iinan elor si industriilor de orice Iel.
Exist un turism al rela iilor diplomatice, n care protocolul este cumplit
mestesug de tortur pentru europenii rubiconzi, obliga i, pentru cteva ore, la pozi ia
asezat pe genunchi si mnuitul be isoarelor n boluri m runte. M-a amuzat teribil
articolul lui Andrei Plesu Shabu - shabu (numele unui Iel de mncare tradi ional
japonez), care circul pe internet si care descrie, plin de umor, o situa ie real .
Si exist o Japonie a rela iilor umane, simple si Iiresti, pe care le aIli mult mai
trziu, c ci i i trebuie timp, disponibilit i si abilita i de comunicare speciale, care
s nIrng barierele lingvistice si prejudec ile sociale, nc extrem de puternice n
acest col de lume.
Nu vorbesc japoneza, dar, dup cele aproape zece luni petrecute n aceast
parte a lumii, ncep s disting silabe scurte, care se repet ntr-un ritm alert, ncep
s re in Iormule de salut, de prezentare si nume de plante, de obiecte si persoane.
Memorez Ioarte pu ine si Ioarte greu. Nu seam n cu nimic din ceea ce stiu, dar cei
din jurul meu m ncurajeaz si citesc n zmbetul lor surprinderea si pl cerea unei
conversa ii minimale.
AIlu, de asemenea, c regulile limbajului politicos (Keigo) sunt foarte stricte.
Exist trei tipuri de Keigo: onoriIic, umil si politicos.
Dup ceremonialul Iormelor de salut, care se las cu multe plec ciuni,
oamenii i se dezv luie prin numele lor.
Dup ce aIl cum te cheam , te ntreab direct ce nseamn , n limba ta,
numele t u. Prima dat am Iost luat prin surprindere. Din Iericire, numele meu
semniIic ceva, un cntec tradi ional trist. De ce trist, mi-a Iost mai greu s explic,
n engleza mea aproximativ . Au apreciat ns c e un nume Ioarte vechi, care
evoc poezia si cntecul deopotriv . De numele nepo elului meu, Sorin, un blondu
vioi, de un an si cteva luni, au Iost mul umi i, era legat de soare. E un nume bun !
a Iost concluzia unanim .
192
Am cerut, cu toate precau iile pe care le impune polite ea japonez , explica ii
si, n Iinal, am n eles c , pentru ei, spre deosebire de alte popoare, care si ascund si
ast zi, nc , numele, tem tori s nu li se Iure puterea (vezi Ievi Strauss Tropice
triste) sau identitatea na ional (vezi Le Canadien franais Gilles Bourque si Anne
Legare articolul Le Quebec , la question nationale) alegerea numelui pentru copii
este un lucru Ioarte important. Num rul de kanji, semne care alc tuiesc o silab ,
trebuie s aduc noroc si prosperitate.
Numele de persoan , prenume si nume de Iamilie, la Iel ca si cel de locuri, au
un sens, o semniIica ie. Ele sunt legate de tot ce nseamn universul existen ei
omului primordial. El este simplu: ap , soare, cer, p dure, piatr , anotimpuri,
floare, sat, drum
El se constituie ca destin si poate Ii o povar , dac nu e bine ales. Prin numele
propriu, omul nu se opune, nu se ascunde tem tor, nu cere protec ie, ci intr n
rezonan cu via a ns si.
AstIel am n eles c prenumele Harumi nseamn Primavar (haru prim var )
rodnic , Hana nseamn Floare, Akiko nseamn Copilul Toamnei, Yuka nseamn
Pl cut , ncnt toarea, Aka nseamn Rosu si Aoi Albastru
Ca cerul , m reped eu, ntr-o explica ie ndelung exersat , din motive de
poetic na ional .
Da, si ca oceanul m completeaz zmbind t ticul, un t tic de duminic
diminea a (este ziua si ora cnd ta ii, mult prea ocupa i n timpul s pt mnii, si
plimb copiii n parcul Kiba, parcul urias, pentru mine o universitate, aIlat n Ia a
casei noastre si despre care as putea scrie o carte), mndru de Ieti a lui.
Sunte i portughez ?
Nu, sunt din Romnia , si mi se strnge inima vor Ii aIlat si ei de ispr vile
cona ionalilor nostri n Europa ?
Ciudat, limba dumneavoastr seam n mult cu portugheza . Adaug apoi,
cu un Iel de jen (n Japonia e nepoliticos s vorbesti prea mult despre tine), c ,
medic fiind, a locuit un timp n Brazilia.
Reusesc s dau o explica ie simpl si mul umitoare, I r s insist:
Suntem latini, la fel ca francezii, italienii, spaniolii si, binen eles,
portughezii.
Simplitatea este lege suprem n rela iile umane. Ea trebuie s Iie tot ceea ce
este Iiresc si n mod natural ceremonios, adic tot ceea ce po i si trebuie s spui,
pentru a nu aduce atingere celuilalt, pentru a r mne o persoan agreabil .
Sun cunoscut, au si englezii motivele lor de a sus ine conversa ia despre
vreme, nu-i asa ?
Revenind la nume, prenumele Ai nseamn Iubire, Nanami nseamn A saptea.
Ia noi, Octavian (Octavia) este al optulea, a opta, dar cine si mai d seama de acest
lucru ?! Agisai este Hortensia, Michiyo este un nume Ioarte norocos, nseamn
D ruita, Istea a, Norocoasa, Obata nseamn Margareta, Yoko nseamn Copilul
soarelui, Kyoko Fata de la capital , Yuriko nseamn Crin, sau copil al crinului
Asa am cunoscut-o pe doamna Speran a si pe Doamna care miroase Irumos,
pe b ie elul care se numeste Iumina Iumii, pe domnul care se numeste Om al
z pezii Yukio, pe domnul care se numeste Piatr Soseki
193
Am ntlnit si nume noi, ca Mira si Anna, p rin ii, crestini Iiind, si numesc
altIel copiii, ca noi, as zice, dar nu uit s explice semniIica ia numelui, pentru a-l
impune, pentru a Ii recunoscut si acceptat, ,miracol si, respectiv, ,blnde e,
pentru cele dou ...
C dup numele de botez sau Iamilie se asaz respectuos san, indiferent de
sex, stiam, din Ielul cum mi se adresau sau m adresam celorlal i, era Iorma de
Keigo politicos, dar nu stiam nimic despre cele dou cuvinte, care se adaug , tot n
semn de apelare respectuoas , numelui de Ieti chan si b iat kun.
Nu pot s nu remarc opozi ia, explicabil prin respectul acordat prin tradi ie
b rbatului, ntre sonoritatea delicat a primului si cea deplin-autoritar , a celui
de-al doilea.
Ce frumos! nainte de a i se cere respect, copilului i se oIer respect.
Mi se spune, c , cel mai adesea, numele mun ilor, cum este cunoscutul Fuji,
este nso it, n rostire, de cuvntul san ,domn sau ,st pn. Fujiyama-san, sau
Fujisan este Domnul munte Fuji.
Nu pot s nu m gndesc la Kogaionul nostru, altar al nemuririi neamului,
pierdut, din vina cui, undeva n Carpa i .
Curiozitatea mea lingvistic se r sIrnge si asupra numelor de locuri si le
compar cu toponimele existente n limba noastr .
Astfel Nagano, un oras important ca m rime, se traduce prin att de familiarul
Cmpul Lung sau Cmpul Mare, (no =cmp, sta cmp de orez), c Niigata,
centrul recent al seismelor, preIectura (jude ul) unde creste orezul cel mai bun si
cel mai scump, nseamn Iacul (Portul) Nou, c Hiroshima nseamn Ioc Intins,
ca Hokkaido nseamn Drumul pe mare spre Nord. Numele localit ii Morioko
nseamn Dealul cu p dure pe creast .
Numele noului si impresionantului cartier al capitalei nipone, este Daiba. Asa
l citesc pe panourile indicatoare cu caractere latine. Dar eu l aud pronun at Odaiba,
cu un o insistent, si, cu riscul de a deveni obositoare, ntreb de ce aceasta diIeren .
AIlu c , prin al turarea acestei vocale, n rostire, numele cap t respect, impune
admira ie, el devine Cinstita sau M rea a Daiba.
Este prefixul onorific o . Este firesc, mi se spune, ntreg cartierul, care este
imens, cu locuin e, parcuri, locuri de promenad , unde recunosc statuia libert ii
americane, un kitsch spectaculos, dar care, bine luminat, se ncadreaz n peisajul
podului imens, cu bucl , numit Podul Curcubeului, ce i taie respira ia, si ziua si
noaptea, este un cartier nou, cu o arhitectur ndr znea , construit prin tehnologii
speciale, pe mare. P mntul este att de scump, nct aceste Iabuloase cheltuieli
devin rentabile. Eu oItez, cu gndul la prloagele noastre, si recunosc, c , pre-
tutindeni n lume, omul sIin este locul, numai c japonezul a ales, potrivit tradi iei
sale , s se si ncline p mntului, s se plece lui, nu numai prin gestul care mi-a
devenit acum att de familiar, ci si n planul expresiei lingvistice.
Remarc n numele de orice Iel, antroponime, oronime, oiconime, prezen a
intens a adjectivelor nume de culoare: alb, negru, verde, albastru, a adverbelor,
de loc, mai ales, sus, jos, la dreapta, la stnga, ntr-o ncercare de determinare
spa ial-vizual precis .
Si nu pot s nu m gndesc la Omul nostru la &XUP WXUD si Vrful cu Dor, la
cele trei &ULXUL, la 5RLD0RQWDQ , la &HUQDYRG , Nera si ,DORPL D, la Muntele
194
Rece, si 0DUHD FHD 1HDJU , si la Negru-9RG . Simt c m-am apropiat pu in de
cronotopul auroral al limbii, ceea ce Heidegger numea stare matinal cnd
cuvntul era emo ie si poezie, el se ntrupa pentru a Ii lumin , reunind spa iul si
timpul ntru des vrsirea noastr ca oameni.
Exist , dup p rerea mea, un contrast puternic ntre via a modern , trepidant ,
aIlat sub semnul absolut al emancip rii prin progresul tehnic, n ucitor prin ritm, dar
bun na ional, si al mprumuturilor de orice Iel din cultura european , american sau
chinez , eternii rivali, prin str duin a de a nv a si Iolosi engleza, la orice vrst , la
orice nivel si n orice structur social , si numele de oameni si locuri.
Si n eleg c este Ielul lor de a-si conserva identitatea, de a construi o
Irontier puternic si Iunc ional , alta dect cea geograIic , pentru sinele lor, de a
se lega tainic si trainic de trecut si viitor, de a rennoi permanent contractul cu zeii
lor, care tr iesc si azi n mun i, ape, pietre, morminte. spre care adreseaz
rug min i n bile ele m runte de hrtie ag ate n copacii dorin elor, si, pentru
mbunarea c rora, asaz discret n col uri de strad , oIrande: ntotdeauna Ilori si
hran , uneori si b nu i.
Potrivit semioticii, aceste nume se constituie ca semn, provenind prin emi tor
uman de la o surs natural . Ie-am ntlnit si la indienii americani, uneori si la iganii
nostri. Sursa natural este credin a pragmatic n necesitatea de substituire a
subiectivit ii nsesi. Eu devine tu si el deopotriv , ntr-o strategie coerent de
cunoastere, de contemplare prin fragmentarea universului material, vizibil, pentru a
crea si sus ine n coeziune si dependen universul uman, subiectiv, care nu exist
separat, sau paralel, prin intermediari protectori, cum sunt sIin ii, la noi, ci unitar,
ntr-o adaptare mimetic total , n care partea se pierde Iiresc n ntreg .
Numele acesta, pe care l putem usor si simplist ncadra n Ienomenul de
stereotipie cultural , este un cod de acces la identitatea Iiin ei na ionale.
Numele de persoan acoper ntru totul sensurile celebrului ndemn, care st
la baza ntregului edificiu al culturii nipone: Gambate kudasai Str duieste-te,
mplinind statornic a fi ca stare si a exista ca exerci iu de cunoastere, rostire si
asezare n locul pe care l meri i prin proprie str duin .

Nu s-ar vorbi despre iubire, spune Pascal, dac nu s-ar da nume acestui
lucru . si, poate c , nici Japonia n-ar exista, dect ca un loc pe harta lumii, dac
n-ar Ii, paraIrazez eu un celebru dicton taoist, voin a celui care s vrea s o
cunoasc .


195


(/(0(17('(352=2',(5201($6&

Lector univ. drd. /DXUD75 ,67$58


LMENTS DE PROSODIE ROUMAINE

RSUM
Dans cet article on observe que le langage potique cest le point terminus
dune double slection simultane: une slection opre par la pense
artistique et matrialise dans les structures stylistiques du texte; et une autre
dtrmine par les ncessits prosodiques du vers.


Prozodie, un neologism definit n Dic ionar ae neologisme al lui Florin
Marcu si Constant Maneca, edi ia a III-a, Editura Academiei, Bucuresti, 1978, ca:
,1. disciplin care se ocup cu studiul versiIica iei, din punctul de vedere al
raportului dintre silabe n vers, considerate dup accent sau dup lungime. 2. stiin a
grup rii cuvintelor n unit i ritmice. v. metric . (p. ext.) pronun are ritmic a
cuvintelor este considerat ca avnd o etimologie direct n Ir. prosodie, dar avnd
etimologia ndep rtat , originea n grecescul vechi prosodia, compus cu prepozi ia
pros- ,c tre, la si substantivul od cntec.
n alt parte, prozodia este deIinit ,n sens restrns, stiin a despre accent, n
sens larg, stiin a despre vers (Irina Petras, Teoria literaturii. Dic ionar antologic IV.
Metric ,i pro:oaie, Editura Didactic si Pedagogic , Bucuresti, 1996, p. 335).
Prozodistii propriu-zisi, adic specialistii n prozodie, sunt pu ini. De aceea,
domeniul este mai pu in cunoscut. Prozodia este abordat mai mult teoretic si par ial,
adic pe elemente: ritmul, rima etc. C r i dedicate special prozodiei, cuprinznd
analize prozodice, sunt pu ine, precum aceea a cercet torului craiovean Ion Calot ,
intitulat Eminescu, anali:at pro:oaic ,i comentat, Editura AIUS, Craiova, 1999.
Elemente de analiz prozodic exist ns si la celebrul eminescolog timisorean
G. I. Toh neanu, n c r ile sale: Eminesciene, Editura Facla, Timisoara, 1989; Expresia
artistic eminescian , Editura Facla, 1975; Dincolo de cuvnt, Editura Stiin iIic si
Enciclopedic , Bucuresti, 1976; Cuvinte romane,ti, Editura Facla, Timisoara, 1986;
SteIan Badea, Semnifica ia numelor proprii eminesciene, Editura Albatros, Bucuresti,
1990; I. Funeriu, Jersifica ia romaneasc , Editura Facla, Timisoara, 1980.
Ceea ce numim noi ast zi elemente de prozodie se studiau nainte la teoria
literaturii, ca termeni literari, asa cum apar n lucrarea coordonat de Al. S ndulescu
intitulat Dic ionar ae termeni literari, Editura Academiei, Bucuresti, 1976. Asa de
exemplu, la p. 378 din acest dic ionar, se spune c ,ritmul se bazeaz pe accente,
pauze, intona ie, pe ritmul ideilor si al sentimentelor con inute n vers. Partea poeticii
care se ocup cu studiul ritmurilor Iolosite n poezie si n proz se numeste ritmic .
Ia specialistii din noua genera ie viziunea este alta: ,Elementul prozodic Iundamental
al poeziei este, I r ndoial , ritmul. Acesta, spre deosebire de rim care devine si
ea un element prozodic sine qua non, dar numai n cadrul versului tradi ional este
196
revendicat de orice text poetic, abandonarea ritmului echivalnd cu stingerea sau
c derea n banal a suflului liric. Prin urmare, ritmul are un caracter universal, fiind
indestructibil legat de crea ia poetic n oricare din ipostazele sale si indiIerent de
limba n care se materializeaz aceasta. (I. Funeriu, Jersifica ia romaneasc , Editura
Facla, Timisoara, 1980, p. 44-45). Din cartea mai sus citat a Irinei Petras, Teoria
literaturii. Dic ionar antologic IJ. Metric ,i pro:oaie, p. 399, subliniem cteva idei:
Ritmul este succesiunea ntr-o anumit ordine, n timp, a elementelor
sensibile auditiv.
,Reunirea unei silabe accentuate cu o silab neaccentuat sau cu dou
silabe neaccentuate Iormeaz o unitate ritmic si se numeste picior sau m sur
,Prin reunirea mai multor picioare (m suri) ntr-un sir ritmic ob inem un
vers. Prin urmare, subdiviziunea versului este piciorul, iar subdiviziunea piciorului
este silaba. Mai departe, la p. 403, Irina Petras adaug trei concluzii |.|:
1. Din punctul de vedere al ritmului poetic, accentul de intensitate este
singurul factor care are un caracter pertinent;
2. Norma ritmic este condi ionat de locul accentului de intensitate n
structura versului;
3. Unitatea minimal n detectarea ritmului e versul scurt, iar n cazul
metrilor lungi, cu cezur , emistihul.
Despre rim s-a scris mult, mai nti n c r ile de teorie literar , pentru
,prestigiul stilistic al rimei (G. I. Toh neanu, Expresia artistic eminescian ,
p. 210-240).
Prozodistii spun c ,al turi de ritm, rima este al doilea element prozodic
Iundamental al versului tradi ional. Examinat din perspectiv lingvistic , rima intere-
seaz din patru aspecte ale sale: 1. clasele morIologice ale rimei; 2. ,corectitudinea
rimei (rima din punct de vedere Ionetic); 3. structura metric a rimelor; 4. rima
compus (I. Funeriu, Jersifica ia romaneasc , Editura Facla, Timisoara, 1980, p. 46).
n vechile manuale scolare rima era deIinit ca ,potrivire a sunetelor de la
sIrsitul versurilor. Termenul ,potrivire a avut o rezonan onorabil la Tudor
Arghezi, care si-a intitulat un ciclu de poezii Cuvinte potrivite. n timpurile moderne,
termenul vechi ,potrivire a Iost nlocuit cu neologismul ,identitate, adic identitatea
de sunete din termina ia cuvintelor cu care se ncheie dou sau mai multe versuri,
mai precis identitatea acustic a silabei sau a silabelor Iinale a dou cuvinte, ncepnd
cu ultima vocal accentuat a tuturor sunetelor care urmeaz . Ideea identit ii
acustice a I cut-o pe Irina Petras s scrie c ,nu se rimeaz pentru ochi, ci numai
pentru ureche (p. 371 din cartea citat Metric ,i pro:oaie).
Un alt element prozodic fundamental este m sura, adic num rul silabelor
dintr-un vers. Aceasta e important pentru leg tura ei cu celelalte dou elemente
prozodice Iundamentale ale versului, ritmul si rima, n sensul c versurile legate prin
rim au sau trebuie s aib acelasi num r de silabe, Iie n versul lung, cu cezur , Iie
n versurile scurte. De exemplu, primele dou versuri din ScrisoareaI de Eminescu:
Cnd / cu / ge/ne / os/te/ni/te // sa/ra / su/Ilu-n / lu/m/na/re
1 2 3 4 5 6 7 8 1 2 3 4 5 6 7 8
Doar / cea/sor/ni/cul / ur/mea/z // lun/g-a / tim/pu/lui / c /ra/re
1 2 3 4 5 6 7 8 1 2 3 4 5 6 7 8
Dup cum se observ , cele dou versuri, aIlate n rela ie de rim , au acelasi
num r de silabe si pe emistihuri, pn la cezur , deci n emistihul I, si dup cezur ,
197
deci n emistihul al II-lea, cte 8 silabe. Urm torul exemplu, cu versuri scurte, e din
Luceaf rul eminescian:
Co/lo-n / pa/la/te / de / m r/gean
1 2 3 4 5 6 7 8
Te-oi / du/ce / vea/curi / mul/te
1 2 3 4 5 6 7
Si / toa/t / lu/mea-n / o/ce/an
1 2 3 4 5 6 7 8
De / ti/ne / o / s-as/cul/te
1 2 3 4 5 6 7
Aici versurile 1 si 3, n rela ie de rim , au cte 8 silabe, iar versul al treilea, ca
s aib cele 8 silabe, impune pronun area trisilabic a cuvntului ocean, n
concordan cu etimologia sa apropiat (Ir. ocean), dar si cu cea ndep rtat
(gr. okeanos) ambele etimoane pronun ate cu hiatul e-a.
Versurile 2 si 4, si ele n rela ie de rim , au cte 7 silabe, respectnd aceeasi
regul a num rului egal de silabe a versurilor care rimeaz . Pe de alt parte, se
respect aici ritmul iambic al ntregului poem Luceaf rul, cu accente pe silabele de
num r par 2, 4, 6, 8.
La versurile mai lungi de 12 silabe apare cezura, o pauz care mparte versul
n dou emistihuri. Este o pauz n rostire ntre dou cuvinte la versurile cu m sura
de 13/14 silabe, la cele cu m sura de 15/16 si la cele cu m sura de 17/18 silabe.
Pauza aceasta apare de obicei spre mijlocul versului. Astfel, la versurile de 13/14
silabe, cezura apare ntre silabele 7 si 8, adic dup silaba 7. De asemenea, cezura
apare dup silaba 8 n m sura de 15/16 silabe si dup silaba 9 n m sura de 17/18
silabe. Func ia cezurii este aceea de a da r gaz pentru actul inspira iei Iiziologice,
ceea ce regleaz ritmul versurilor, astIel c stabilirea cu exactitate a locului cezurii
permite detectarea ritmului real al unei poezii, stabilirea celor dou emistihuri si
numerotarea pentru Iiecare emistih, iar dup cezur renumerotarea silabelor, adic
de la 1. Urmeaz acum cteva exemple de versuri cu cezur :
Pe / cnd / lu/na / str /lu/ces/te // pes/te-a / to/mu/ri/lor / bra/curi,
1 2 3 4 5 6 7 8 1 2 3 4 5 6 7 8
n/tr-o / cli/p -l / poar/t / gn/dul // n/d /r t / cu / mii / de / vea/curi,
1 2 3 4 5 6 7 8 1 2 3 4 5 6 7 8
La-n/ce/put/, pe / cnd / Ii/in/ // nu / e/ra/, nici / ne/Ii/in/ ,
1 2 3 4 5 6 7 8 1 2 3 4 5 6 7 8
Pe / cnd / to/tul / e/ra / lip/s // de / vi/a/ / si / vo/in/ ,
1 2 3 4 5 6 7 8 1 2 3 4 5 6 7 8
Cnd / nu / s-as/cun/dea / ni/mi/ca//, de/si / tot / e/ra / as/cuns.
1 2 3 4 5 6 7 8 1 2 3 4 5 6 7
Cnd / p /truns / de / si/ne / n/susi // o/dih/nea / cel / ne/p /truns.
1 2 3 4 5 6 7 8 1 2 3 4 5 6 7
(Eminescu, Scrisoarea I)
Dup cum se vede, versurile sunt de 16/15 silabe, cu cezur , de Iiecare dat ,
dup silaba 8. Emistihul nti are ntotdeauna 8 silabe, chiar si cnd versul ntreg are
numai 15 silabe. Emistihul al doilea are, n ultimele dou versuri, numai 7 silabe.
Urm torul exemplu este tot un text eminescian: primele patru versuri din
Scrisoarea IV:
198
,St / cas/te/lul / sin/gu/ra/tic, // o/glin/din/du/-se / n / la/curi,
1 2 3 4 5 6 7 8 1 2 3 4 5 6 7 8
Iar / n / fun/dul / a/pei / cla/re // doar/me / um/bra / lui / de /vea/curi
1 2 3 4 5 6 7 8 1 2 3 4 5 6 7 8
Se / /nal/ / n / t /ce/re // din/tre / ra/ris/tea / de / brazi
1 2 3 4 5 6 7 8 1 2 3 4 5 6 7
Dnd / a/t/ta / n/tu/ne/rec // ro/ti/to/ru/lui / ta/laz.
1 2 3 4 5 6 7 8 1 2 3 4 5 6 7
Versurile sunt si aici de 16 si 15 silabe, cu cezur , de Iiecare dat , dup silaba 8,
unde se ncheie primul emistih. Cel de-al doilea emistih are tot 8 silabe n primele
dou versuri, dar numai 7 silabe n ultimele dou versuri.
Elementele de prozodie sunt, dup cum s-a v zut, Iorme de constrngere,
uneori riguroase, dar care, pe de alt parte, avantajeaz rostirea poeziei, se
adreseaz urechii, nu ochiului, ca s-o paraIraz m pe Irina Petras, pentru c , n
ultim instan , orice regul constrnge. Din acest punct de vedere, I. Funeriu d un
citat din Hegel, pe care-l reproducem si noi: ,rigidele exigen e ale prozodiei pot
ap rea cu usurin ca niste c tuse ale imagina iei, care nu mai permit poetului s -si
comunice reprezent rile ntocmai cum i se prezint ele n interiorul lui. De aceea,
cu toate c n vala ritmic si r sunetul melodic al rimei produc un incontestabil
farmec, s-ar pretinde totusi prea mult ca, de dragul acestei vr ji sensibile, s Iie
adesea sacriIicate cele mai bune reprezent ri si sentimente poetice. Totusi, nici
aceast obiec ie nu rezist . Anume, pe de o parte, se dovedeste a nu Ii adev rat c
versiIicarea ar Ii numai o piedic n calea rev rs rii libere a sentimentului. Talentul
artistic autentic se misc n general n cuprinsul materialului s u sensibil ca n cel
mai propriu si autohton element al s u, care, n loc s Iie piedic si constrngere,
dimpotriv l nal si-l sus ine. AstIel, constat m de Iapt c to i marii poe i se
misc liber si sigur de sine n m sura creat de ei nsisi, n ritm si rim . Citatul
acesta e reprodus dup G. W. F. Hegel, Prelegeri ae estetic , Editura Academiei,
Bucuresti, 1966, p. 410-411. Dup acest citat, I. Funeriu continu : ,Polii tensiunii
sunt, asadar, ntru totul conciliabili. Mai mult, elementele nsesi ale versiIica iei se
convertesc n Iapte de stil, n m sura n care expresia, modelat ntru mplinirea lor,
dobndeste valori estetice individuale. Drept concluzie Iinal , rezult c limbajul
poetic este punctul terminus al unei duble selec ii simultane: o selec ie operat de
gndirea artistic si materializat n structurile stilistice ale textului si o alta
determinat de necesit ile prozodice ale versului. (I. Funeriu, Jersifica ia romaneasc .
Perspectiv lingvistic , Editura Facla, Timisoara, 1980, p. 142-143).

BIBLIOGRAFIE
I. Funeriu, Jersifica ie romaneasc , Editura Facla, Timisoara, 1980
G. W. Hegel, Prelegeri ae estetic , Editura Academiei, Bucuresti, 1966
Florin Marcu, Constant Maneca, Dic ionar ae neologisme, edi ia a III-a, Editura
Academiei, Bucuresti, 1978
Irina Petras, Teoria literaturii. Dic ionar antologic IJ. Metric ,i pro:oaie, Editura
Didactic si Pedagogic , Bucuresti, 1996
Al. S ndulescu, Dic ionar ae termeni literari, Editura Academiei, Bucuresti, 1976
G. I. Toh neanu, Expresie artistic eminescian , Timisoara, 1975

199
B. /,1*9,67,& ,),/2/2*,(
B. LINGUISTICS AND PHILOLOGY

,17(*5$/$72321,0,& $2/7(1,(,

Prof. univ. dr. Ion TOMA
Universitatea din Craiova

THE OLTENIAS TOPONYMICAL COMPLETE EDITION
SUMMARY
The author describes the manner one of the most paramount Romanian
onomastic papers has been designed and accomplished, The Toponimic
Dictionary of Romania.Oltenia. The 7 volumes of the dictionary comprise
2200 pages and scope the period between 1993 2007.

n sIrsit, dup aproape o jum tate de secol de eIorturi pentru deIinitivarea si
planiIicarea Proiectului, pentru strngerea, prelucrarea si punerea n ordine a
materialului, pentru interpretarea si ncorporarea lexicograIic (sau redactarea, cum
se mai numeste, poate impropriu) a acestuia, prima serie, Oltenia, a Dic ionarului/
Tezaurului toponimic al Romniei (D/TTR) a ap rut integral, sub Iorma a 7 tomuri
voluminoase, nsumnd peste 2200 de pagini, format academic, la Editura
Universitaria din Craiova (anii apari iei, n ordine, a volumelor: 1993, 1995, 2002,
2003, 2004, 2005, 2007), celelalte serii sunt Iie la jum tate (dac ne reIerim la
Banat, pentru care au ap rut, n perioada 1984 1994, 7 volume de Iormat si
dimensiuni mai mici, cuprinznd literele A-O), fie la nceput (pentru Moldova au
ap rut, n perioada 1991 1994, 3 volume ample, dar care au doar un caracter
introductiv; pentru Muntenia au ap rut n 2005 si 2007, primele dou volume;
pentru Transilvania au Iost publicate, n 2006, un volum pentru jude ul S laj si
unul pentru Valea H sd ii, concep ia pentru aceast provincie prev znd dou
subserii paralele; Dobrogea, care era ini ial conceput ca parte a seriei Muntenia,
este, deocamdat , l sat la o parte).
Oltenia este important din perspectiva Dic ionarului/Te:aurului toponimic al
Romniei si pentru c proiectele pentru ntocmirea acestei lucr ri de anvergur
na ional au pornit n mare parte de aici si s-au focalizat, n ultimele decenii, la
Craiova (cel pu in pentru Oltenia, Muntenia si Dobrogea). Povestea acestei gran-
dioase (acesta este cuvntul potrivit!) lucr ri este lung si sinuoas , neavndu-si locul
n acest articol. Dar cteva linii de evolu ie ni se par posibile si necesare din multe
puncte de vedere, n primul rnd pentru c privesc Oltenia.
Ia o jum tate de secol dup apari ia primelor dic ionare geograIice romnesti
care se ocupau, tangen ial, si de toponimie, printre primele propuneri cu privire la
alc tuirea altora, noi, n care toponimia s se reg seasc mai consistent, nregistr m
articolele lui Ion Donat Pentru un nou aic ionar geografic (n Arhivele Olteniei,
din 1937). Acelasi nv at oltean, desi mai mult istoric dect lingvist, dar pasionat de
numele de locuri, revine dup mai bine de patruzeci de ani si propune direct
ntocmirea unui Dic ionar toponimic de data aceasta (Pentru un aic ionar toponimic
200
romnesc, n IR din 1968). Cam n acelasi timp cu primele ndemnuri ale lui Ion
Donat pentru realizarea unui Dic ionar geograIic (devenit mai trziu toponimic,
direc ie urmat n general de studierea numelor de locuri n epoc ) se public , sub
Iorm de noti e litograIiate, primele cursuri de toponimie, semnate de I. A. Candrea,
pe baza unui material cules din Oltenia si Banat (Elemente de toponimie cu privire
special la toponimia Olteniei, Bucuresti, 1932; Introducere n studiul toponimiei cu
privire special la toponimia Olteniei, Bucuresti, 1927 1928; Onomastica roman
cu privire special la onomastica Olteniei, Bucuresti, 1936. Principii de toponimie
cu privire special la toponmia Olteniei ,i Banatului, Bucuresti, 1934 1935). Si tot
n aceast perioad , chiar cu c iva ani mai devreme, n 1927, C. S. Nicol escu Plopsor,
viitorul director al Centrului de Istorie, Filologie si EtnograIie din Craiova al
Academiei R. S. Romnia (nIiin at n 1966), venea cu sugestia de a se ntocmi un
mare Cuvntar oltenesc (,SuIlet oltenesc, Pleni a, Dolj, 1927), dup ce personal
publicase n Convorbiri literare, n 1922, un glosar de 220 de Jorbe oltene,ti. Era
epoca pionierilor (sau ini iatorilor), e drept nu numai pentru toponomastic (i zicem
asa ca s evit m omonimia cu ,masa numelor de locuri) din Oltenia, ci pentru studiul
toponimiei romnesti, n general. Revista Arhivele Olteniei (1922 1942), n 1935 a
organizat, o discu ie public n leg tur cu necesitatea unui nou dic ionar geografic la
care au participat geograIi, lingvisti istorici, printre care S. Mehedin i, Iorgu Iordan,
C. Br tescu, I Conea, St. Pasca, T. Papahagi, A. Sacerdo eanu. A publicat, de
asemenea, studii si materiale reIeritoare la numele de locuri, dintre semnatari I cnd
parte G. Vlsan, Pericle Papahagi, N. Plopsor, I. Donat, Dumitrescu Bistri a,
Const. D. Ionescu, Aurel Mircea, P. Constantinescu, Sic Georgescu, Mihail C. Gregorian,
Anton Oprescu, G. Orman, I. Br tulescu, G. Mil. Demetrescu, Ioan Cncea,
Ilie Constantinescu, Al. B r cil , T. B l sel, Nicolae Brzeanu, Ilie Chiri ,
I. Popescu Cilieni, A. Vincentz etc. Acestia erau, cei mai mul i, localnici amatori (n
sensul de ,iubitori, entuziasti) ai toponimiei din Oltenia, care publicau sau
comentau, nu ntotdeauna avizat din punct de vedere stiin iIic, nume de locuri din
propria zon ori din asez rile nvecinate.
Pe urma directorului Centrului Academiei, cum era numit n Craiova actualul
Institut, c iva cercet tori, ntre care amintim pe Marin Petrisor, Ion Calot , Emilian
Bure ea, Ion Toma, ncep s se ocupe de toponimie, unii sporadic, al ii ca preocupare
principal . Ii se adaug Teodor Oanc , pe atunci proIesor la liceu, apoi asistent la
Universitatea din Craiova, Radu S. P. Popescu, transferat de la institutul din Oradea,
si al i oameni de cultur , printre care trebuie men iona i entuziastii pr. D. B lasa si
D. Buzatu (care publicau mai ales n revista Mitropolia Olteniei). Avem de-a face cu
,genera ia toponimistilor, care si bazeaz studiile pe o bun cunoastere a statutului
lingvistic special al numelor proprii de locuri, n urma studierii unei bibliografii,
,proIesioniste, romnesti si str ine, si care au publicat articole si studii monograIice
pe aceast tem . n acest mediu receptiv Ia de noul domeniu lingvistic la mod (n
str in tate, ca si la noi a se vedea revistele de proIil si maniIest rile stiin iIice
speciale) si preg tit s abordeze proiecte preten ioase n domeniu (unii preg teau
deja, ncepnd cu anii `70, diserta ii de doctorat cu teme de toponimie), apare, printr-un
inspirat transIer de la Institutul de Iingvistic din Bucuresti (numit n prezent
Iorgu Iordan Alexandru Rosetti) la Universitatea din Craiova, dr. Gheorghe Bolocan,
oltean prin origine, slavist si lexicograI bine cotat datorit lucr rilor importante
publicate, singur sau n colaborare. El preluase de la regretatul Ion Donat conducerea
201
noului nIiin at sector de Onomastic al Institutului men ionat din Bucuresti, primul
si singurul colectiv din ar care avea ca obiect strngerea, publicarea si studierea
masei de nume de locuri si persoane din Romnia. n acest sector si desI surau
activitatea cercet tori stiin iIici care se specializaser n toponimie si antroponimie si
care sunt ast zi recunoscu i prin lucr rile valoroase publicate: Christian Ionescu,
Ecaterina Mih il , Domni a Tomescu, Ion Penisoar , Adrian Rezeanu, Maria Dobre,
Elena Silvestru s. a. Acestia, al turi de unii dintre onomastii craioveni men iona i,
vor constitui echipa de specialisti care va culege, va prelucra, va interpreta si va
redacta DTRO. Regretatul profesor Gheorghe Bolocan a fost pentru toponimia
Olteniei omul potrivit la locul potrivit, iar venirea sa la Craiova, un moment
astral pentru Dic ionarul toponimic al Romaniei. Oltenia (DTRO), si nu numai
pentru acesta. Cu marea sa capacitate managerial n domeniul stiin iIic, dublat de o
rar putere de munc si de un nentrecut spirit al atragerii oamenilor la ,treab , si
ndreapt interesul spre mai multe proiecte de anvergur , printre care Dic ionarul
toponimic al Olteniei, n jurul c ruia grupeaz la nceput colectivele din Bucuresti si
Craiova, apoi grupuri mai restrnse ori cercet tori individuali din Pitesti, Constan a si
din alte zone muntenesti. Primeste la doctorat tineri din provinciile respective, cu
teme de toponimie, si treptat, constituie un puternic Iront stiin iIic n stare s
abordeze, ntre altele, ambi iosul proiect la care ne reIerim. Pentru clariIicarea
principiilor stiin iIice pe baza c rora va Ii realizat acest proiect, publica, n 1975 si
1976, mpreun cu Christian Ionescu, vechi colaborator al lui Ion Donat, articole de
,direc ie despre Dic ionarul toponimic al Romaniei oper de interes na ional
(ini ial Sectorul de Onomastic aspira s alc tuiasc un singur Dic ionar pentru
ntreg teritoriul romnesc). Relevnd importan a anchetelor toponimice pe teren
pentru culegerea numelor de locuri din cele 2000 de localit i ale Olteniei, autorii
consider c ,singura solu ie corespunz toare este ,constituirea unui corp de
colaboratori externi, Iormat din proIesori de limba si literatura romn si studen i la
Iacult ile de Iilologie care ,au beneIiciat de o instruire special si de o ndrumare
permanent . Pentru aceasta a Iost diIuzat un Chestionar special intitulat Inarum ri
privina culegerea materialului pentru Dic ionarul toponimic al Romaniei si au Iost
organizate ntlniri de lucru ale colaboratorilor cu cercet torii autori ai
Dic ionarului, care i-au instruit n leg tur cu alegerea inIormatorilor, locul de
desI surare a anchetei (de pe un punct dominant vizual sau prin parcurgerea circular
a teritoriului localit ii), momentele anchetei (elementele geograIice de baz , pe
supraIe e mici, recapitularea numelor pe categorii geograIice), exigen ele anchetei
(nregistrarea tuturor numelor; indiIerent de m rimea locului denumit; notarea exact
a Iormei locale, inclusiv a accentului; descrierea detaliat a locului numit;
men ionarea explica iilor date de inIormatori privind originea Iiec rui nume).
Anchetele au Iost completate prin ,cercetarea tuturor documentelor istorice si a
materialelor cartograIice reIeritoare la teritoriul cercetat, esen ial pentru atest rile
toponimelor existente si ale unora disp rute. Excerptarea numelor din aceste surse a
fost I cut , prin eIorturi mari, de cercet tori caliIica i.
Op iunea pentru anchete (si) prin colaboratori a asigurat operativitatea culegerii
materialului (ntrziat mult n cazul Moldovei si Transilvaniei, care n-au acceptat
colaboratori), iar atest rile au asigurat caracterul complex al inIorma iilor reIeritoare
la numele implicate (Transilvania si Banatul nu cuprind aceste inIorma ii si de aceea
utilizarea lor n diverse cercet ri va necesita investiga ii istorice suplimentare).
202
Acestui monumental proiect i se asociaz alte cteva lucr ri ,ajut toare,
Dic ionarul entopic al limbii romane (din care au ap rut pn n prezent literele A - H);
Dic ionarul antroponimic romanesc (nevaloriIicat, nc sper m, prin publicare,
esen iale pentru ,g sirea etimoanelor din care a provenit cea mai mare parte din
toponimele incluse n DTRO; Chestionarul pentru culegerea numelor de locuri, la
care ne-am reIerit, si numeroase studii de am nunt ,n jurul Dic ionarului
(reIeritoare la etimologia toponimic , la structura si stratificarea toponimelor etc.).
Culegerea entopicelor s-a realizat tot prin colaboratori, pe baza unui Chestionar
ingenios de 395 de ntreb ri, puse ntr-o re ea dens , de 800 de localit i din ntreaga
ar . Pentru valoriIicarea si circula ia acestor studii Gheorghe Bolocan Iondeaz la
Craiova a doua revist de onomastic (dup Stuaii ae onomastic SO din Cluj) sub
titlul Stuaii ,i cercet ri ae onomastic (SCO), ajuns si, din p cate r mas la
volumul VIII (din cauza decesului s u nainte de a-si realiza ,promisiunea de a tr i .
,o sut de ani, pentru a avea timp s -si Iinalizeze proiectele). Coordonatorul
Dic ionarului ap r cu ndrjire concep ia cu privire la modul n care trebuie ntocmit
materialul, pentru c ntre timp ap ruser nuclee ,centriIuge Ia de ,centru, la Iasi,
Cluj si Timisoara, care proiectau si ei, sub acelasi titlu sau sub numele mai impun tor,
Tezaur, o lucrare de aceiasi anvergur . Concilierea, ncercat de mai multe ori de
subsemnatul (m ocupam atunci la Ministerul nv mntului de coordonarea
nv mntului superior si a cercet rii stiin iIice Iilologice), sprijinit de autoritatea
stiin iIic si administrativ a academicianului Ion Coteanu (care era directorul
Institutului de Iingvistic din Bucuresti, considerat un Iel de ,institut central, deci
coordonator n domeniu), nu s-a putut realiza dect par ial, n sensul c metodologiile
s-au apropiat, pentru ca viitoarele serii regionale s poat Ii Iolosite comparativ. Ne
vom concentra aten ia asupra ,seriei Oltenia, singura Iinalizat (despre volumele
ap rute din celelalte serii am scris separat), ncepnd prin a aprecia c a adoptat
metodologia optim , Iapt pe care vom ncerca s -l demonstr m n continuare.
n deschiderea Dic ionarului este prezent, sub titlul n loc de prefa , un
Iragment din reIeratul din 1979 al lui Iorgu Iordan, ,patriarhul toponimiei romnesti,
cu privire la DTRO. Spicuim cteva aprecieri: ,Aceast lucrare monumental
nseamn o realizare cu totul iesit din comun, cu care lingvistica romneasc , si,
poate nu numai ea, se situeaz n Iruntea cercet torilor de acest Iel n domeniul
Romaniei; ,bibliograIia, n treac t spus, pur si simplu uluitoare; , Bog ia se
constat si n numeroase articole ale lucr rii, unele dintre ele de cteva pagini. Se
stie c Iorgu Iordan nu era concesiv n analiza lucr rilor pe care le recenza si nici
nu prea obisnuia s Iac aprecieri de circumstan . Si n acest caz, evalu rile sale
s-au dovedit realiste si obiective.
Volumele I si II, ap rute n timpul vie ii coordonatorului, sunt nu numai cele
mai ample (Iiecare num r peste 400 de pagini), dar si cele mai complexe, ntruct
cuprind multiple inIorma ii cu privire la DTRO n ansamblul s u si chiar
ncorporeaz ,mostre de valoriIicare a valorosului material pe care-l lexicografia.
Astfel, primul volum este precedat de o Introducere de 58 de pagini, adev rat
ini iere n toponimie, care este subintitulat Principii ,i metoa . Sunt prezentate pe
larg Tipurile de articole: 1. articole cu o singur denumire pentru mai multe obiecte
(B lce,ti e sat, comun , mosie, pru, deal); 2. articole cu o singur denumire pentru
un singur obiect; 3. articole matc , cele care includ, concentrat, chiar monograIic,
mai multe obiecte geograIice poart aceeasi denumire si, mai ales, Iolosesc acelasi
203
element al denumirii, n cazul toponimelor analitice, cum denumea profesorul
Bolocan toponimele compuse (articolul Balt cuprinde toponime ca Balta, Balta
Balauru, Balta Banului, Balta lu Albu, Balta Anc i, Balta Aa me,tilor, Balta
B ltica, Balta Abatorului, Balta Bisericii, Balta Frasanilor, Balta Aaanc , Balta cu
Anini etc.); 4. articole trimiteri (Ala,teu, v. Hele,teu); 5. articole introduse din
necesit i etimologice (Bolozanu, preluat din art. matc Balta Bolozanu). Coordonatorul
lucr rii Ioloseste acest prilej si detaliaz problema structurii toponimelor, raportat la
cteva categorii sociograIice, ndeosebi la numele de sate si la numele de ape, ntre
care pot Ii ,descoperite prin analiz toponimic , Iluxuri de transIer ,tipologizate ca
modele etimologice.
Sec iunile articolului de dic ionar sunt descrise n partea a II-a a Introducerii:
1. cuvntul titlu; 2. definirea obiectului denotat; 3. localizarea obiectului denotat;
4. atest ri; 5. comentarii si preciz ri (pentru articolele - matc ); 6. indica ii etimologice.
Select m cteva aspecte care ni se par interesante pentru speciIicul DTRO. Pot
ap rea drept cuvinte titlu att toponimele actuale, ct si toponimele excerptate din
documente (inclusiv cele traduse: Tismana, sub forma Drumul Tismanei, care
traduce Put Tismeni) si care, asadar, erau n Iunc iune n momentul nregistr rii n
hart , n diIerite surse istorice ori administrative. InIorma ia este important , ntruct
ne oIer prilejul s amintim c autorii DTRO au despuiat toate sursele disponibile
tip rite si manuscrise, si au asigurat, astIel o amploare maxim , mergnd pn la
exhaustivitatea materialului cules. Alte dic ionare regionale, n primul rnd cele
pentru Banat si Transilvania, au o prezen mult mai restrns a numelor culese din
surse istorico geograIice. Sec iunile 2, 3 si 4 ale articolului de dic ionar sunt
descrise n mod detaliat, tehnica lexicograIic Iiind un punct Iorte al coordonatorului.
Sec iunea reIeritoare la ,QGLFD LL HWLPRORJLFH este cea mai ampl , constituindu-se
ntr-un adev rat studiu n care sunt reluate (sau anticipate) idei, analize si exemple
din cercet rile lui Gheorghe Bolocan si ale colaboratorilor s i, men ionate n Ioarte
bogata bibliograIie a volumului pe care o admirase si Iorgu Iordan.
Volumul al II-lea are si el o Introducere, semnat de asemenea de coor-
donatorul Dic ionarului, n care se continu discu ia Iorm rii toponimelor si a
transIerului acestora de la un topic la altul, cu reIerire special la hidronime (este
de Iapt un adev rat studiu asupra hidronimiei romnesti) si a rela iilor acesteia cu
alte categorii de nume de locuri.
Volumele III VII, ap rute dup regretabila dispari ie a lui Gheorghe
Bolocan, cuprind numai articole de dic ionar, realizate dup modelul ini iat de
acesta, ordonate alIabetic, nemaiavnd niciun Iel de secven introductiv .
ProIesorul Bolocan vorbea cu entuziasm despre un volum de sintez care s
ncheie DTRO si s orienteze nu numai utilizarea stiin iIic la maximum a
Dic ionarului, dar si multitudinea de probleme si direc ii de cercetare pe care le
deschide acesta. Introducerea la care ne reIerim este, de Iapt, o schi a acestei
preconizate sinteze (care se aIl , totusi, din cte am n eles, n preg tire la Institutul
de Iingvistic ,Iorgu Iordan Al. Rosetti) si constituie nc un motiv pentru care
onomastii (romni si str ini, ntruct Introducerea este prezentat integral si n
variant Irancez ) trebuie s -i Iie recunosc tori lui Gheorghe Bolocan. Iistele
anexate arat dimensiunile eIortului depus de autori si colaboratori, precum si
amploarea surselor de culegere si interpretare a materialului. Este vorba de Lista
colaboratorilor externi (proIesori de limba romn si studen i ai Iacult ilor de
204
Iilologie din Bucuresti, Craiova si Pitesti), ntins pe 8 pagini, de Izvoarele folosite,
publicate sau nepublicate (29 de pagini), si de Bibliografia propriu-zis , prezentat
sub titlul, inspirat, credem noi, Lucr ri ae referin (48 de pagini), n care, evident,
redactorii si colaboratorii sunt Ioarte bine reprezenta i. Acestia sunt, pentru
volumul I, Gheorghe Bolocan, Ecaterina Mih il , Christian Ionescu, Domni a Tomescu,
Ion Penisoar , Ion Toma, Emilian Buretea, Adrian Rezeanu, Mile Tomici,
Radu Sp. Popescu, Galina Simionescu, Maria Dobre, Filofteia Modoran, Ada Iliescu,
Marilena Aldea Velican, Teodor Oanc , Ion Moise, Viorica Florea. Ii se al tur ,
n celelalte volume, Iustina Burci, Camelia Z bav , Elena Sodolescu Silvestru,
Carmen Ban , Ion Ciocea, Adela Stancu, Virgil Nestorescu, Anca Fanea,
Rodica SuIle el, Ruth Kisch, Heinrich Mantsch.
Exemplul DTRO este urmat, la distan , sper m nu prea mare, de Seria
Muntenia (DTRM), din care au ap rut, n 2005 si 2007, primele dou volume si
care are ca redactori si colaboratori o parte din echipa DTRO, coordonat de
proI. univ. dr. Nicolae Saramandu, directorul adjunct al Institutului de Iingvistic
Iorgu Iordan Alexandru Rosetti din Bucuresti. Aceast serie nu nglobeaz si
Dobrogea, asa cum proiectase la nceput Gheorghe Bolocan. Din cte stim,
prof. univ. dr. Mile Tomici de la Universitatea din Constan a, este n curs de realizare,
mpreun cu c iva doctoranzi pe care-i coordoneaz , a Dic ionarul Toponimic al
Romniei. Dobrogea, dup aceeasi concep ie care a stat la baza DTRO si DTRM.
Unul dintre redactorii acestor dou serii, dr. Adrian Rezeanu, a proiectat si este
n curs de ntocmire a unui Dic ionar al toponimiei urbane romane,ti, deriva ie (sau
extensie) a DTR. F r a Ii activat n cadrul echipei DTRO, regretatul proI. univ dr.
Constantin Dominte propunea, ntr-o conIerin prezentat la Academia Romn ,
alc tuirea unui Lexicon general, poliglot ,i istoric, ae coresponaen e ,i variante
onomastice, din care ncepuse, cu rigoarea-i cunoscut , s publice articole
reprezentative si care se ncadra spiritului si metodologiei DTTR. Iucr rile asociate
Dic ionarului, n primul rnd Dic ionarul ae entopice si Dic ionarul numelor ae
persoane au nceput (sau continu , dup caz) s vad lumina tiparului, Iiind ngrijite
de onomasti componen i ai echipei DTRO si vor completa, stiin iIic si cultural, lu-
crarea de baz , constituind, mpreun cu aceasta, o adev rat ,integral onomastic
a Olteniei si, n Iinal, a Romniei. Dic ionarul toponimic al Romaniei. Oltenia, fiind
prima serie Iinalizat a DTTR, constituie nu numai o realizare stiin iIic de excep ie,
ci si un model sau m car un reper concret la care se raporteaz celelalte serii ale
T/DTR si care inspir ,actuale si viitoare proiecte onomastice. El a ,produs zeci de
onomasti (cadre didactice, universitare sau nu, cercet tori stiin iIici), care pot Ii
considera i, ntr-un Iel, ,Iii ai Dic ionarului si care au ,produs , la rndul lor, sute
de studii, articole, recenzii, teze de doctorat (printre primele Iiind cea sus inut de
subsemnatul n 1980 si publicat n 1988). Chiar dac si-a ucis coordonatorul
(regretatul Gheorghe Bolocan s-a mboln vit si a decedat, se pare, din cauza
eIorturilor incredibile I cute ani la rnd pentru realizarea acestei monumentale
lucr ri), DTRO a ,n scut, n compensa ie, si - ne place s credem spre amintirea
acestuia, o puternic genera ie de onomasti, o revist , o concep ie, nenum rate,
diverse si valoroase contribu ii stiin iIice.

205
DIC IONARUL ENTOPIC AL LIMBII ROMNE
*


Prof. univ. dr. Gheorghe BOLOCAN,
Prof. univ. dr. Elena SODOLESCU-SILVESTRU,
Universitatea Spiru Haret, Bucuresti
Prof. univ. dr. Ion TOMA, Universitatea din Craiova
Cercet tor stiin iIic principal II Iustina BURCI
Universitatea din Craiova

THE ENTOPIC DICTIONARY OF ROMANIAN (the letter I)
I
SUMARY
The authors publish the folk geographical terminology collected a few
decades ago during numerous linguistic surveys in the field as well as by
mail, specifying the meaning(s) of each word and the geographical area
where it is used.

iad s.n. 1. Rap mare, vale ca un canion: Arieseni-Ab; Poienile de sub
Munte-Mm; Barnar-Sv. 2. (pl. iaduri) Loc b ltos cu noroi, mocirl : Orbeasca-Tr.
Et. sl. jad .
ialac s.n. Aaun tur mic ae ap st t toare ae ploaie, sau ae mici i:voare:
Iuncavi a-Tl.
ialiu (-ie) s.n. ^ Stnc - Pitesti, Rmnicu Vlcea (Lex. Reg. I).
ianc s.n. Loc lipsit ae vegeta ie: Vama Veche-C .
iap s.f. ^ Bucat de p mnt pe care plugul a sc pat-o la arat - Pitesti,
Rmnicu Vlcea (Lex. Reg. I). Et. lat. equa.
iar s.n. Rap mare, vale ca un canion: Osmancea-C ; Bogdan Vod , Rohia-
Mm; Iv nesti-Vs. 2. Fa,ie ae p mant in lungul unei ape: Vama Veche-C . 3. Loc
sterp, unae nu cre,te nimic: Chilia Veche-Tl. ^ Un crac (bra ) sec al unei ape (DA);
rp Ioarte mare; vale n Iorma canioanelor (Porucic L, Rotaru, Oprescu L). Et. cI.
tc.bg. ucr. jar mal rpos.
iarc s.n. ^ (Timisoara, srbism) San mare de hotar (pl. jarcuri) - DA. Et.
sb. jark ,groap adnc si lung .
iarug s.f. 1. v. ierug 1: Berliste, Ciuchici, Pojejena-Cs. 2. v. Ierug
2: Pojejena- Cs. 3. v. ierug 3: Ciuchici-Cs. ^ (Irug ) Vlcea lung , ngust si adnc
cu coaste pr p stioase si stncoase (Porucic L, Rotaru, Oprescu L); canal (Porucic L).
iar u s.n. 1. Jale ingust , aaanc , cu coaste rapoase, surpate, greu de
umblat: V sad-Bh. 2. Jale care seac in timpul verii: V sad-Bh. 3. Loc la ap
unae spal femeile rufele: V sad-Bh.
iaz s.n. 1. Lac format artificial prin oprirea apei curg toare, prin inaiguire
sau prin st vilar. nregistrat n toate jude ele rii. 2. Bra artificial al unei ape, f cut

*
Dic ionarul este continuarea din SCO
1
, anul I, 1995, SCO
2
, anul II, 1996. Termenii de
la litera F au ap rut n Analele Universit ii Spiru Haret. Seria Filologie. Limba ,i literatura
roman , nr. 5, 2004, cei de la litera G n rev. cit., nr. 6, 2005, litera H, rev. cit., nr. 7, 2006.
206
pentru mori, foag re, iriga ii, pescuit. nregistrat n jude ele: Ab, Ag, Bc, Bt, Bv, Bz,
Cj, Cs, Db, Dj, Gj, Hd, Il, Mh, Mm, N , Ph, Sb, Sv, Tr, Vl, Vr, Vs. 3. Canal care
aduce apa dintr-un rau la moar , la gr dini pentru udat. nregistrat n jude ele: Ab,
Ag, Ar, Br, Bv, Bz, Cj, Db, Dj, Gj, Hd, Mh, Ph, Sb, Vl, Vs. 4. Balt mic cu pe,te,
unde se poate pescui: Valea Mare-Prav -Ag; Bl gesti, Buhusi-Bc; Roma-Bt;
Dulgheru-C ; Am r sti, Calop r, Cetate, Gngiova-Dj; Bretea Romn -Hd; Iezeru-Il;
Ilovi a-Mh; Leordina, Petrova-Mm; Bicaz Chei, Chilii, Grum zesti-N ; Sinaia-Ph;
Apoldu de Sus, Miercurea Sibiului-Sb; Brosteni, Gemenea, Stulpicani-Sv; Olteni,
Orbeasca-Tr; Berbesti-Vl; Mih lceni-Vr; Grumezoaia, Iv nesti-Vs. 5. Groap f cut
pentru strns apa: Corbeni-Ag; Gl v nesti-Bc; St nceni-Bt; Peceneaga-C ; Valea
Caselor-Db; Balintesti, Corod, Munteni, Plesa, Rediu, Slivna, Smul i-Gl; Poienile de
sub Munte-Mm; Bucium, Chilii, Moldoveni, Pipirig-N ; Belgun-Ot; Slon, Valea
Lespezii-Ph; Frasini, Gemenea, Stulpicani-Sv; Izvoarele-Tl; Turnu M gurele,
Viisoara-Tr; Botesti, Costesti, Murgeni, O eleni, V leni-Vs. 6. Lac cu mla,tini pe
margini, cu pe,te: Arieseni-Ab; Cop l u-Bt; Fundata-Bv; Gr dina-C ; Balasan,
Gngiova-Dj; Barcea, Dr g nesti-Gl; Beriu, Densus, Petrila-Hd; B l testi, Bicaz-N ;
B l ceana, Gura Humorului-Sv; Izlaz, Mnz nesti-Tr. 7. Locul in ap , unae se
tope,te (murea: ) canepa: Gl v nesti-Bc; H rman-Bv; Aldesti, Balintesti, B neasa,
Beresti, Dr guseni, Fundeni, Plesa, Slivna, Suceveni, Tecuci-Gl; Iezeru-Il; Valea
Bun -Mh; Trestenic-Tl; Golesti-Vr; Avr mesti, Gr jdeni-Vs. 8. Lac cu ap curat ,
limpeae, ae obicei in mun i: Podu Turcului-Bc; Ciocile-Br; S cele-Bv; Luna-Cj;
Pojejena-Cs; Valea Caselor-Db; Smul i-Gl; Moiseni-Sm; Cajvana-Sv; Stejaru-Tl;
Berbesti-Vl. 9. Hele,teu foarte mare, lac mare: Cop l u, Cristesti, St nceni-Bt;
M rcus-Cv; Valea Caselor-Db; Dr g nesti-Gl; Izvoru Brzii-Mh; SteIan cel Mare-
N ; Vulturesti-Ot; Coverca, Liteni-Sv; Dunav u de Jos-Tl. 10. Vaaul ae aa pat
vitele: Motoseni-Bc; nsur ei-Br; Predelu -Bv; St nesti-Gj; Dragomiresti, O eleni-
Vs. ^ 1. Z gaz I cut spre a abate sau a opri o ap din cursul ei; cI. dig, val, z gaz,
z ton, hatie; spec. Z gazul unui helesteu. 2. P. anal. Gardurile I cute pentru ap rarea
rmului unei ape (Arad). 3. P. ext. Ap st vilit , Iormnd un lac artiIicial mai mic
sau o bulboac mai mare, helesteu; cI. ghiol, iezer, t u, bul t u; spec. Bolboac
I cut prin st vilirea apei n albia rului, la locul de unde ncepe conducta spre moar
etc; helesteu artiIicial I cut prin nchiderea cu iez tur a unei v i prin care curge un
mic pru. 4. P. ext. Prin Muntenia si Transilvania de Sud: deriva ie dintr-un ru,
spre a duce o parte din apa lui la moar , o piu , un Ier str u; grla morii, ierug ,
virug ; cI. r stoac , canal; Moldova, Translvania: vechi z gaz, iezitur (Scriban D);
1. Canal ab tut dintr-o ap curg toare, prin care se aduce ap la o moar , la o Iabric
etc. 2. (Reg.) z gaz. 3. Iac artiIicial Iormat prin st vilirea sau abaterea unui curs de
ap (S ineanu D); canal ab tut din cursul unui ru spre a aduce apa la o moar sau la
o Iabric ; Moldova, Transilvania: z gaz, st vilar, iez tur (CADE); 1. Lac artificial
Iormat prin st vilirea cu baraj de p mnt sau prin abaterea unui curs de ap si
destinat cresterii pestilor sau Iolosit pentru iriga ii, mor rit etc. 2. Lac mic natural,
format n albia unui ru, prin adunarea apei ntr-o adncitur de teren. 3. Z gaz (la un
helesteu) - DEX ed. a II-a; Moldova, Bucovina: elesteu artiIicial, I cut prin
nchiderea apei, iez tur a unei v i, prin care curge un mic pru. n Muntenia iaz se
numeste o deriva ie dintr-un pru care duce la o moar ; piu , her str u care n
207
Moldova si Bucovina se numesc grla morii (Antipa Pesc ria 49); lac format
artiIicial, prin oprirea apei curg toare; lac cu ap limpede unde te po i sc lda
(Porucic L; Rotaru-Oprescu L); vn de ap ce curge la scocul morii (Rotaru-
Oprescu L); loc din parcursul unui ru unde se leag plutele (Arvinte Gl.); canalul
morii (ST. MAT. ONOM.). Et. sl. jaz .
iaz r v. iezer (CADE).
iazer s.n. v. iezer ^ Iac I r mlastini, cu ap limpede; lac n mun i; v. iezer
(Rotaru, Oprescu L); iezer, z gaz pentru moar , peste (Bogdan Gl.).
ibarsic (-uri) s.n. ^ Suitoare, gaur prin care se Iace leg tura ntre dou
galerii (Lex. Reg. I).
ic s.n. Bucat , fa,ie ae teren arabil cuprins intre r :oare, intre haturi:
Grbova, Sugag, Teius-Ab; Va a de Jos-Hd; Vel -Sb. Et. magh. ik.
iceag s.n. Loc cu tuf ri, ,i m r cini, pe teren neregulat: Ocni a-Db.
idecuri s.n. pl. ^ San uri de captare, prin care vine apa la cismea (Gl. Olt.).
iegaz s.n. Groap f cut pentru strans apa: Bolvasni a-Cs. ^ Iaz din care se
abate apa la moar (Costin Gr. B n. II).
ieg r s.n. v. iegaz: Slatina-Cs.
iegiy s.n. P aurice aeas , m runt : Butanu, Ciortesti, Dealu Gl meia-Vl.
ieleyteu s.n. v. heleyteu: Castrele Traiane, Pleni a-Dj; n aru-Mh;
Putineiu, Saelele, Toporu-Tr.
iemay s.n. ^ v. imay (Porucic L; Rotaru-Oprescu L).
iepe f. pl. ^ Valuri de In, necosite bine (I:vora,ul 1/1937, p. 21-22).
iepuriyte s.f. ^ Ioc umblat de mul i iepuri (Mat. Dialect. I). Et. iepure +
suf. -iyte.
ier s.n. 1. v. iar
1
: Leordina, Petrova-Mm. 2. Lac cu bulboane: Cr ciunesti,
Poienile de sub Munte-Mm. 3. Locuri ml ,tinoase pe unae cre,te papur , trestie, cu
ap ,i n mol: Cuzap, V sad-Bh. 4. Loc ae aaun tur a materialului aaus ae ape:
Luna-Cj; Certeze-Sm.
ierbar s.n. Loc ae p ,une neoprit , i:la:: Bato i-Mh. Et. iarb + suf. -ar.
ierbi pl. ^ Fne e bine dezvoltate (Porucic L; Rotaru-Oprescu L). Et. lat.
herba.
ierboi s.n. Aa postul unae iernea: vitele: Vorona-Bt. Et. iarb + suf. -oi.
ierbos adj. 1. Cu iarb gras , pentru p ,une: Nucsoara-Ag; St nesti-Gj.
2. P mant nelucrat, inierbat, tare: Frncesti-Vl. ^ Unde creste iarb mult , p mnt
ierbos (Rotaru-Oprescu L). Et. lat. herbosus sau iarb + suf. os.
ierday s.n. ^ Iug r, ntindere de p mnt de o anumit m rime (Pasca Gl.).
Et. magh. jrda.
ierec s.n. ^ Grlisoare care din mlastini si lacuri curg n Dun re. Prim vara,
pestele, prin aceste grli e, intr n lacuri unde-i apa mai cald si las icrele, cnd ns
vrea s se ntoarc , gurile ierecilor Iiind ngr dite, e silit s r mn pe loc (DA). Et.
cf. rus. eriku ,albie de ru, cu b ltoace, tc. jarek ,cr p tur , v g un .
ieric s.n. ^ Canal; pru cu pat de scurgere bine Iormat (Porucic L; Rotaru-
Oprescu L); san de scurgere (Porucic L).
ieriyte s.f. Locul ain p aure unae copacii sunt rari: Negreni-Ot.
iernat s.n. v. iernatic: Balintesti-Gl; Bozieni, Grin ies-N ; Valea Iespezii-
Ph. Et. ierna + suf. -at.
208
iernatec s.n. ^ v. iernatic (DA).
iernatic s.n. Aa postul unae iernea: vitele: Ion seni-Bt; Seimeni-C ;
Bistri a, Vaideieni-Vl. ^ 1. Adj. De iarn , care se Iace sau tr ieste iarna, care ine
pn iarna trziu; II s.n. 1 (Mai ales despre ostiri sau turme de vite). Sedere,
petrecere, ad postire n timpul iernii, iernat. 2. Hran , nutre sau ad post pentru
vite n timpul iernii (DA); ad post de iarn (pentru vite) - Scriban D. 1. Ad postul
pe timpul iernii. 2. Ad post pentru oi n timpul iernii (S ineanu D); ad postire n
timpul iernii. Petrecerea iernii cu turmele de oi n locuri mai ap rate de ger; locul
unde se petrece iarna cu oile (CADE); ad post pentru oi n timpul iernii (DEX ed. a
II-a); locul unde ierneaz vitele (Porucic L; Rotaru, Oprescu L); nutre pentru vite
la iernat (Lex. Reg. I). Et. iarn + suf. -atic.
iern rie s.f. v. iernatic: Arieseni-Ab; Ieresti, Mus testi, Valea Mare-
Prav -Ag; TuIesti-Br; Trusesti-Bt; H lchiu, Teliu-Bv; Pojejena, Susca, Zlati a-Cs;
MurIatlar, Petrosani-C ; Dobrl u, M rcus-Cv; Fe eni, R zvad-Db; Bratovoiesti,
Ostroveni, T lpasu-Dj; Smul i-Gl; Stei-Hd; Bldana, Bolintin-Vale-II; Perisoru-Il;
Prunisor-Mh; Bogdan Vod , Rona de Jos-Mm; Plaiu Cmpinii, Slon-Ph; Br deni-
Sb; Plutoni a-Sv; B b i a, Talpa-Tr; Stoicesti-Vl; O eleni-Vs. Et. iarn + suf. - rie.
iern riy s.n. v. iernatic: Poiana M rului-Bv; Criva-Hd. Et. iarn + suf. - riy.
ieroag s.f. v. ierug : Tur-Sm. ^ v. ierug (DA); loc plan si asezat, cufundat
(Viciu Gl.); Iorm de relieI situat la nivel mai jos dect regiunile nconjur toare;
depresiune (Lex. Reg. II).
iertay s.n. Loc cur at ae copaci prin t iere sau araere, pentru a fi cultivat:
Derna, Dijir-Bh; Ciucea, Poieni-Cj.
iert oi ^ zis si rt Inea (I:vora,ul 5/1935, p. 195-199).
iertuit adj. F r copaci, cur at ae copaci: Cuzap, V sad-Bh.
ierug s.f. 1. Canal care aduce apa dintr-un rau la moar , la gr aini pentru
udat. nregistrat n jude ele: Ab, Ag, Bt, Bv, Cs, C , Cv, Db, Dj, Gj, Hd, Mh, Mm,
Ot, Sb, Sv, Tl, Tr, Vs. O Irecven mai mare o are cuvntul n Oltenia. 2. Firicel de
ap curg toare: B ilesti, Galicea Mare, Pleni a-Dj, Leordina, Petrova-Mm. 3. Vlcea
pe care vine apa din ploi: Sngeorz-Bn; Castrele Traiane, Pleni a, Trnava-Dj; Cris-
Hd; Ilovi a, Izvorul Brzii-Mh; Brsana, Cr ciunesti-Mm. 4. Lac lung re , neaaanc,
in regiune inunaat , in care se p strea: apa rev rsat : Cris-Hd; Brsana-Mm;
Liteni-Sv. ^ Bra de ru ce duce apa la moar , canal prin care se abate apa la moar ;
cf. iaz, grla morii; bra sec al unei ape (Ban.), vn de ap , izvor latent; pru mai
mare (Arad)-DA; Banat, Transilvania, Maramures, Moldova: bra de ru, canal de
moar (Scriban D); Oltenia, Banat, Transilvania, Oas: iazul morii (CADE); san de
scurgere (Porucic L; Rotaru, Oprescu L); canal pe care se abate o parte dintr-un ru
sau ntreg rul la moar , piu etc. (Mat. Dialect. I); apa de la moar , rule , balt (ap
curg toare) - Boceanu Gl. Mh.; pru (Petrovici AAF VI); supraIa acoperit cu
iarb , ntr-o depresiune (Lex. Reg. II); pr pastie, rp (Lex. Reg. I).
iescar s.n. Copac uscat, cu crengile rupte ae furtun sau arse ae foc:
S sciori-Ab; Corbeni-Ag; Sngeorz-Bn. Et. iasc < lat. esca + suf. ar.
ieyitur s.f. Ciot de stnc , ascu it: Prejmer-Bv; Liteni-Sv; Dragomiresti-
Vs. Et. ieyi + suf. -itur .
iez nitur s.f. ^ Iocul unde s-a scuIundat p mntul si s-a I cut un lac sau o
balt (Porucic L; Rotaru-Oprescu L).
209
iez r s.n. v. iezer: H r u-Hd; Brsana-Mm; Certeze-Sm; Gemenea-Sv.
^ v. iezer (DA).
iez tur s.f. Int ritur f cut la rmul unei ape pentru ca aceasta s nu se
reverse, : ga:, st vilar: Rme -Ab; Aldesti-Gl; Avr mesti, V leni-Vs. 2. Loc neted
inconfurat ae aealuri sau la poalele unei in l imi care ine ap : Trgu Bujor-Gl;
Bozieni-N ; Gura Humorului, Iiteni-Sv; Iv nesti-Vs. 3. Groap f cut pentru strans
apa: Gherghesti-Vs. ^ v. iaz (DA); stavil n calea unei ape, z gaz; spec. Z gazurile
ntre care curge apa ab tut (la o moar ) - DA; iezitur , loc iezit, dig, z gaz (Scriban
D); baraj, z gaz care st vileste apa unui iaz (S ineanu D); Moldova, Bucovina:
z gaz, stavil (CADE); baraj (de p mnt, de piatr etc.) construit de-a curmezisul
unei v i pentru a st vili apa si a Iorma un iaz (DEX ed. a II-a); iez tur (Moldova)
sau z gaz (Muntenia) - Antipa Pesc ria 56, 49; nchiderea unei v i prin care curge
un mic pru (Antipa Pesc ria 49); un baraj mare de p mnt, sus inut uneori de
pilo i cu mpletituri de nuiele, care trece perpendicular peste albia prului, Iormnd
o stavil pe ntreaga vale (Antipa Pesc ria 56); ridic tur de p mnt care opreste
apa; locul unde este o ridic tur de p mnt, destinat st vilirii apei (Porucic L);
ridic tur de p mnt care opreste sau st vileste apa; dig, st vilar (Rotaru, Oprescu L).
Et. iez < scr. jaziti + suf. - tur .
iezer s.n. 1. Lac cu ap curat , limpeae, ae obicei in mun i. nregistrat n
toate jude ele rii. 2. Loc ml ,tinos, mocirlos, cu ap mult pe care cre,te ,i stuf:
nsur ei, St ncu a-Br; Bordusani, Ceacu, Mihail Kog lniceanu, SteIan Vod -Il;
F rcasa-N ; Gura Humorului-Sv; Chilia Veche, Traian-Tl. 3. Lac artificial format
prin oprirea apei curg toare: Borcea, Bordusani-Il; Stulpicani-Sv. ^ iez r lac, t u;
spec. lac adnc, ochiu de mare, iezer = lac de munte; cf. iaz, ghiol, heleyteu, balt
(DA). Muntenia (rar): lac, balt (Scriban D). 1. Lac adnc (de munte). 2. (p. ext.) Loc
mocirlos (S ineanu D); lac adnc (CADE); lac adnc (de munte) - DEX ed. a II-a;
lac I r mlastini, cu ap limpede; lac n mun i (Porucic L). Ezerul Snagovului este un
elesteu mare (Antipa Pesc ria 56). Et. sl. jezer .
iezeriy s.n. Lac mai mic, neaaanc, grupuri ae l cule e: Susca-Cs. Et. iezer
+ suf. iy.
iezetur s.f. v. iez tur 1: SteIan cel Mare-N .
iezitur s.f. v. iez tur : Cop l u, Corni, St uceni-Bt; Va a de Jos-Hd; Bra,
Chilii-N .
iezurie s.f. v. iezer 1: H gel-Hd.
iezuyor s.n. v. iaz (DA).
ig z u s.n. ^ pru (Costin Gr. B n. II).
igi s.n. v. higi: Iancu Jianu-Ot; Ialosu-Vl.
igiy s.n. v. higi: Linia, Rosiile, Valea Gr distei-Vl. ^ Desis, leas : B lcesti -
Vl (CV 9-10/1951, p. 46-47).
igod rie s.f. ^ Ioc unde cresc duzi (iagozi) (Por ile de Fier). Et. sl. jagoda.
ilaman s.f. Depresiune lung , ingust , neaaanc , umplut cu ap : Teliu-
Bv; Osmancea-C ; Dobrl u-Cv; Bratovoiesti, Giurgi a, Padea-Dj; H gel-Hd;
Bogdan Vod , Rona de Jos-Mm; Grcina-N ; T taru-Ph; Brosteni-Sv; Cerbu-Tl.
il u s.n. Pr pastie mare, aaanc , ae obicei in mun i: Col esti-Gj. Et.
magh. l.
210
ilmen s.f. ^ Depresiune lung ; ngust , neadnc , umplut cu ap (Porucic L;
Rotaru-Oprescu L).
iluc s.n. ^ Uluc, jgheab pe care se dau bustenii la vale (Arvinte Gl.).
im s.n. Loc cu tin ,i n mol: Teliu-Bv; Osmancea-C ; Bolovani-Db;
Simeria Veche-Hd; Butoiesti, Prunisor, Siroca, Valea Mare-Mh; Rona de Jos-Mm;
Zimnicea-Tr; S liste-Sb; Argel-Sv. ^ P. ext. Noroi, stin , glod (DA); Vest: nomol,
noroi (Scriban D); (reg.) Noroi, murd rie (S ineanu D); Oltenia, Banat, Transilvania:
murd rie, noroi (CADE); (reg.) noroi, murd rie (DEX ed. a II-a); noroi, imal
(Porucic L; Rotaru-Oprescu L). Et. lat. limus.
imal s.f. v. im: Arieseni, S sciori-Ab; Cermei, Msca, Pecica-Ar; Ion seni-
Bt; Iara, S ndulesti-Cj; Berliste, Doclin, Moldova Nou , Naid s, Pecinisca, Pescari,
Pojejena, Sec seni, Slatina, Ticvaniu Mare, Zlati a-Cs; Murfatlar-C ; Ocni a-Db;
Maglavit, Mo ei, T lpasu-Dj; Bretea Romn , H gel, Stei, Unirea-Hd; Bldana-
II; Gornovi a, Husnicioara, Izvoru Brzei-Mh; Sinaia-Ph; Slimnic-Sb; Argel,
Brosteni-Sv; Sarinasuf-Tl; Dr g nesti-Vlasca, R doiesti, Zimnicea-Tr. ^ Tin , glod,
noroi (Scriban D); 1. Hum , lut. 2. Noroi, p mnt noroios (S ineanu D); Banat,
Transilvania, Bucovina: murd rie, noroi, tin , glod (CADE); Noroi, tin (Molin
R.B.); locuri tinoase; tin , glod, noroi, hum Ioarte apoas (Porucic L, Rotaru-
Oprescu L); lut, tin , noroi (Alexici Texte II); tin , noroi, glod Iormat n urma ploilor
(Mat. Dialect.I). Et. im + suf. -al .
imay s.n. 1. Locul ae p ,unat: D rm nesti-Bc, V sad-Bh; Sngeorz-Bn;
Burlesti, Cop l u, Corni, Cristesti, Ieorda, Roma, St uceni, Vorona-Bt; Ciucea,
Luna, Poieni-Cj; Gr dina-C ; Barcea, B l sesti, Buciumeni, Grivi a, Ivesti,
Movileni, Tulucesti, epu-Gl; Brsana, Bogdan Vod , Cr ciunesti, Dragomiresti,
Poienile de sub Munte, S listea de Sus-Mm; Audia, Bra, Frumosu, Grin ies, Pipirig,
Popesti-N ; Moiseni, Tur-Sm; Baia, B l ceana, Brosteni, C linesti, C z nesti,
Drmoxa, Dorna Arini, Frasin, Gemenea,Poiana Micului, Rusca, Stulpicani-Sv;
Dragosloveni, Dr goiasa-Vr; Averesti, Botesti, Costesti, Deleni, Dragomiresti,
Iv nesti, Murgeni, Osesti, O eleni, V leni-Vs. 2. Loc ae p ,une neoprit , i:la::
D rm nesti-Bc; Burlesti-Bt; Ciucea, Poieni-Cj; Ivesti-Gl; Brsana, Bogdan Vod ,
Cr ciunesti, Petrova, S listea de Sus-Mm; Audia, Bicaz, Chei, Poiana, Pipirig-N ;
Tur-Sm; B l ceana, Cajvana, Coverca, Gemenea, Plutoni a-Sv; Dr goiasa, Tulnici-
Vr; O eleni, V leni-Vs. 3. Loc n vatra satului pe care nu sunt case: Dijir-Bh;
Milis u i-Sv. 4. Loc arabil l sat nelucrat ,i pe care cresc fane e naturale: Corbeni-
Ag; Silistea-Bv; Calop r-Dj; Condrea, Gala i, Rediu-Gl; Deleni-Vs. ^ (Moldova)
Ioc sau cmp nelucrat, destinat pentru p sune, p sune comun a locuitorilor unui
sat, cmpul unde pasc vitele (cu deosebire oile, n opozi ie cu suhat, locul de p sune
pentru vite mari, islaz; cf. p sc toare, p sc ciune, p ,une, toloac , parloag ,
suhat (DA). Est: izlaz, p sc toare, loc de p sune lng sat (Scriban D); por iune de
teren necultivat si Iolosit ca p sune; islaz (S ineanu D); Moldova, Transilvania:
islaz, p sune (CADE); islaz (Papahagi M); teren necultivat pe care creste iarb ,
Iolosit pentru p sunat; izlaz, p sune, suhat (DEX ed. a II-a); loc de p sune
permanent (Porucic L); Islaz, p sune; loc de p sune permanent; p sune, mai ales
lng sat (Rotaru-Oprescu L); bucata de loc pe care a stat trla oilor (Udrescu Gl.).
Et. magh. nyoms.
211
im tur s.f. ^ Murd rie de p mnt cleios; p mnt cleios, argilos (Porucic L;
Rotaru-Oprescu L).
imol s.f. v. imal : Bocsa-Cs.
imolos adj. (Loc) tinos, n molos: Pesteni a-Hd.
inari s.f. ^ 1. Ioc cultivat cu in, cultur de in. 2. Ioc r mas liber dup culesul
inului; miriste de in (Udrescu Gl.).
in rie s.f. ^ v. inari (Udrescu Gl.).
incrnitur s.f. ^ Cotitur (Porucic L).
incrut turi pl. ^ Pornituri de p mnt (Porucic L).
infund s.n. ^ Vlcea cam lung , care prezint obrsia ngust a unei v i mai
mari (Porucic L).
inimay s.n. ^ v. imay (Pasca Gl.); p mnt l sat nearat timp de un an pentru a
se odihni; prloag (IR 2/1961).
insul s.f. 1. P mant inconfurat ain toate p r ile ae ap . nregistrat n toate
jude ele rii. 2. Riaic tur mic ae p mant sau nisip in locurile ae obicei
acoperite ae ap : Cozieni-Bz; Dr g nesti-Olt, Valea Mare-Ot. 3. Loc in form ae
unghi, intre aou ape care se unesc: Piatra-Olt-Ot; Podenii Noi-Ph. ^ P mnt
nconjurat de toate p r ile de ap . Grup de case nconjurate din toate p r ile de
strade (Scriban D); ntindere de p mnt (cu o supraIa relativ redus ), nconjurat
din toate p r ile de ap ; insul plutitoare ngr m dire de plante, de r d cini si de
ramuri rupte, care plutesc pe o ap (S ineanu D); ostrov, ntindere de p mnt, mai
mare sau mai mic ,nconjurat de toate p r ile de ap (CADE); 1. ntindere de
p mnt nconjurat de toate p r ile de ap , situat Iie ntr-un ocean, mare sau lac,
fie n cadrul albiei unei ape curg toare; insul plutitoare Iorma ie compact de
r d cini si ramuri de plante rupte care plutesc pe un curs de ap , avnd aspectul
unei insule. Et. lat. insula.
iobaie s.f. Riaic tur mic ae p mant, rotunfit sau mai ascu it , morman
ae p mant sau nisip, uneori f cut ca semn intre locurile oamenilor: Vama
Buz ului-Bv.
iocoberi pl. Depresiune lung rea , parte aintr-o fost garl : Gurba-Ar.
iol s.n. Fa,ie ingust ae loc, b t torit , peste camp sau p aure, pe care se
umbl cu carul: Vama Veche-C .^ Drum (turc.) - Rotaru-Oprescu L.
iormac s.n. 1. Locuri ml ,tinoase pe unae cre,te papur , trestie, cu ap ,i
n mol: B neasa-C . 2. Bra artificial al unei ape, f cut pentru mori, foag re,
iriga ii, pescuit: B neasa-C .
iortoman s.n. Deal mai ridicat dect altele: Gilort-Gj.
iosag s.n. 1. Loc n vatra satului pe care nu sunt case: Sercaia-Bv. 2. Locul
ae foac sau hor : M ceu-Hd. 3. Loc arabil, mo,ie: M ceu-Hd. ^ Mosie (S ineanu
D, CADE); Mosie (Transilvania) - Rotaru-Oprescu L; (Banat-Crisana); avere,
mosie, vite (Amzulescu Balade, Uglis Delaplaca P); avere (I:vora,ul 1/1973,
p. 21-22). Et. magh. joszg.
irey s.n. Loc cu mult pietri,: Piscu Sadovei-Dj.
irigoi s.n. ^ (Mehedin i) Groap cu ap , crov (DA, Vrcol V).
iroag s.f. v. irug : Arieseni-Ab; Poiana M rului-Bv; Arginesti-Mh.
212
iroav s.f. ^Vlcea larg , nu adnc pe ct de larg , o padin lung pe care,
cnd plou , se scurge apa. Iroava e ntotdeauna un nceput de vale (Plopsor Vorbe
Olt.); Vlcea (Plopsor Cotojman); viroag , vlcea - SteI nesti-Vl (AO 1928/36 p. 157-158).
irtay s.n. ^ ,Iaz, cur tur (CV, 2/1950, p. 29-31). Et. magh. irts strpire.
irug s.f. 1. Canal care aduce apa dintr-un rau la moar , la gr aini pentru
udat: Arieseni-Ab; Ciclova Montan , R c sdia, Ticvaniu Mare-Cs; Butoiesti-Mh;
Botosana, Drmoxa, Gemenea, Gura Humorului-Sv; Ursi-Vl; Golesti-Vr. 2. Bra
artificial al unei ape, f cut pentru mori, foag re, iriga ii, pescuit: R c sdia, Ticvaniu
Mare-Cs; Drmoxa-Sv. 3. Jale ingust , lunguia , neaaanc in regiunea inunaabil
pe care intr apa: Arieseni-Ab; R carii de Jos-Dj; Butoiesti-Mh. ^ v. ierug (DA,
Porucic L., Mat. Dialect. I); v. iarug (Rotaru-Oprescu L); vlcea lung si ngust ,
adnc , cu coaste pr p stioase si stncoase; canal (Porucic L); loc de scurgere a
apei printre dealuri; vlcea n panta usoar unde se Iormeaz o c dere lent de ap ;
adncitur de teren pe unde se scurge apa (Mat. Dialect.Deda); rp , pr pastie
(Lex. Reg. I).
iscar s.n. Copac uscat cu crengile rupte de furtun sau arse ae foc:
S pn a-Mm; v. si iescar.
isitur s.f. Int ritur f cut la rmul unei ape pentru ca aceasta s nu se
reverse: Botiz-Hd.
islay s.n. v. izlaz: Viisoara-N ; Brosteni-Sv; Dr goiasa-Vr.
islaz s.n. ^ v. izlaz. Ioc de p sune pentru vitele locuitorilor dintr-o comun
(CADE).
ist l u s.n. v. iyt l u: Cermei-Ar.
iyceag s.n. Suprafa a acoperit cu vegeta ie, cu copaci ae aiverse soiuri:
Pescari-Cs.
iyitur s.f. ^ Gaur , iesitur (Udrescu Gl.).
iyt l u s.n. Aa post unae iernea: vitele: Gurba, Msca, Zimandu Nou-Ar;
Va a de Jos-Hd. ^ grajd (Costin Gr. B n. II).
iyteag s.n. P aure mic , aeas , tuf ri,, prin care se p trunae greu: Butanu,
Ciortesti, Dealu Gl meia, Ialosu, Rosiile-Vl. ^ P durice Iormat din m r cini,
h is (Lex. Reg. I); tuIis (Lex. Reg. II).
iuday s.n. Loc unae se surp mereu: Ieresti-Ag.
iud s.f. 1. Surp tur , loc neregulat, cu p mant fugitiv: Ieresti-Ag;
Pietrosi a-Db. 2. P aure aoborat ae furtun : Ciocanu, Dmbovicioara, Dragoslavele,
Ieresti, Mor resti, Nucsoara, Valea Mare-Prav -Ag; Vistea de Jos-Bv; Osmancea-
C ; M rcus-Cv; Bilciuresti, Finta, Pietrosi a-Db; Bratovoiesti, Giurgi a-Dj; V lu a-
Gj; Saras u-Mm; Dr g nesti-Olt-Ot; T taru-Ph; Cerbu-Tl. 3. Coast in trepte,
terasat : Ieresti, Valea Mare-Prav -Ag. P.ext. Gr mad de arbori r sturna i. Et.
sl. Ijuda.
iug s.n. Loc arabil intre r :oare: Tau -Ar.
iugar s.n. Parcel re:ultat ain imp r irea p mantului: Cermei,
Zimandu-Nou-Ar.
iuhitur s.f. In l ime surp cioas ,i incre it : Dijir-Bh.
iurtluc s.n. Locul unae se arunc gunoiul: Vama Veche-C .
213
ivitur s.f. Locul ae unae iese apa ain p mant: Gornovi a-Mh. Et. v. ivi
< sl. javiti.
iz s.n. Loc cu tin ,i n mol: Dobrl u-Cv.
iz tur s.f. Coast care se surp : Stulpicani-Sv.
iz ritur s.f. Loc cu p mant mi,c tor: Botosana, Stulpicani-Sv.
izn s.f. ^ Rp (Porucic L, Rotaru-Oprescu L).
iztur s.f. v. iez tur : Tau -Ar; Leorda-Bt; Gilort-Gj; Bucuresci, Cris,
Densus, Ribi a, Stei, Unirea, Visca-Hd; Bira-N ; Baia, Barnar, B l ceana, Brosteni-
Sv; Dumesti, Parpani a-Vs. ^ Dig, z gaz (Coteanu Elemente p. 283); iez tur , locul
unde apa unui ru este oprit , z tonit , st vilit (Ionescu Gl.).
izbitur s.f. Por iune mai aaanc aintr-un rau, unae apa se love,te ae o
stanc : Tau -Ar; Zlati a-Cs.
izbuc s.n. 1. Izvor care dispare ntr-un anumit loc sub p mant: Huz resti-
Ab; Padea-Dj; Foltesti-Gl; Iuncavi a-Tl. 2. I:vor care i:bucne,te ain p mant cu
zgomot: Arieseni, Rme -Ab; Valea Mare-Prav -Ag; Belis, C lata, C l ele,
Poiana Horea-Cj; Padea-Dj.^ Izvor intermitent, care izbucneste la anumite intervale.
Izvor m ricel cu schimb ri brusce de debit (Se mai zice uneori topli ) - Porucic L;
Rotaru-Oprescu L; izbuce ,b sici de ap ; bulbuci (Teaha CR).
izitur s.f. v. iez tur : Bucium-Poieni-Ab; Curtisoara, Dr gu esti-Gj;
Bretea Romn , Criva, S lasu de Sus, Strei-Hd; Chilii-N .
izbeliyte s.f. Loc r mas necultivat un timp: Frncesti-Vl. ^ Ioc p r sit de
to i (Porucic L, Rotaru-Oprescu L).
izlaz s.n. 1. Loc ae p ,unat. nregistrat n toate jude ele rii. 2. Loc arabil
l sat nelucrat pe care cresc fane e naturale. nregistrat mai Irecvent n jude ele din
sudul rii (Oltenia si Muntenia). 3. Poian care are p ,une la marginea unei ape.
Inregistrat in fuae ele: Ab, Bv, Bz, C , Dj, Gj, Hd, If, Il, Mh, Ot, Ph, Tl, Tr. 4. Loc
cur at pentru a fi transformat in p ,une: Corbeni, Oestii Ungureni, Rotunda-Ag;
Jirl u-Br; Poiana M rului-Bv; B neasa-C ; Bolovani-Db; Co oIenii din Dos, Dane i-
Dj; Beresti-Gl; Densus, Pesteana, Va a de Jos-Hd; Manasia, St nesti-II; Butoiesti-
Mh; Bozieni, Pipirig-N ; Traisteni-Ph; Frasini-Sv; Bestepe, Cerbu, Malcoci,
Somova-Tl; Cerna-Tr; Botesti-Vs. ^ Ioc sau cmp nelucrat ntrebuin at ca p sune
comun a locuitorilor unui sat, cmpul satului, imas, p sc toare, p sc ciune,
p sune, pribag , toloac , suhat; cI. fnea , prloag , elin , tighin (DA); Munt.
imas, loc de p scut, p sc toare (Scriban D); loc pentru p sunat apar innd unei
comune (S ineanu D); v. islaz (CADE); loc sau cmp nelucrat, pe care creste iarba,
Iolosit ca p sune; imas, p sune; loc de p sune (Porucic L); loc de p sune; loc de
p sune al unui sat (Izlaz comunal, obstesc) - Rotaru-Oprescu L. Et. bg. izlaz.
izlegt adj. (Loc) cur at pentru p ,une: Bucs nesti-Ag.
izluc s.n. Izvor care izbucne,te ain p mant cu :gomot: Ieresti-Ag.
iznid riy s.n. Loc in p aure cu vegeta ie bogat , aeas , incalcit , unae nu
po i trece: Ciucea - Cj.
izvor s.n. 1. Loc ae unae iese apa ain p mant, continuu ,i formea:
un pru, ru. nregistrat n toate jude ele rii. 2. Firicel ae ap curg toare:
C p neni, Ieresti-Ag; Msca, Zimandu Nou-Ar; Climesti, Podu Turcului, Sl nic-Bc;
Derna-Bh; Roma-Bt; Poiana M rului, Vulcan-Bv; M r cineni, Belis, C lata,
214
C l ele-Cj; Slatina-Cs; Pietrosi a-Db; Giurgi a-Dj; Borosteni, Ciuperceni, Hobi a-
Gj; Burjuc, Pesteana, Visca-Hd; Gr distea-Il; Viseu de Jos-Mm; Bra, Ceahl u-N ;
Rus nesti-Ot; Cheia, Sinaia-Ph; Avrig-Sb; Tur-Sm; Milis u i-Sv; B bai a, Gratia-
Tr; Bistri a, Costesti, Gr distea-Vl. ^ 1. Iocul de unde apa iese ( snind) din
p mnt; cI. fntn ; p. ext. (n opozi ie cu gur ); nceputul unei ape curg toare.
2. (Impropriu) vale, pru, torent (DA); 1. Fir de ap subteran care iese la supraIa a
p mntului. 2. Ioc de unde izvor ste o ap curg toare (S ineanu D); locul de unde
iese apa din p mnt, de unde ncep a curge rurile; sipot, loc de unde iese ( sneste)
ap (Scriban D); ap care iese sau sneste din p mnt si din care uneori se
Iormeaz ape mari curg toare; locul de unde ia nastere un ru, obrsie (CADE);
1. Ap subteran care iese sau sneste la supraIa a p mntului; Intn . 2. Loc de
unde izvor ste la supraIa a p mntului un izvor, o ap curg toare; nceputul unui
ru; obrsie (DEX ed. a II-a); locul unde iese din p mnt apa; iesirea permanent a
apei la supraIa a p mntului (Porucic L); locul unde iese apa din p mnt n mod
natural; iesirea permanent si nesilit a apei la supraIa a p mntului (Rotaru-
Oprescu L); cu sens de ,rule - iar pentru izvor (propriu-zis) e ntrebuin at
expresia vn de ap (Coman Gl.). Et. sl. izvor .
izvoray s.n. v. izvor 2: Ogrezea-Ag; Cermei-Ar; H lchiu, Predelu -Bv;
Z podia-Bz; Berliste-Cs; Ciocrlia-C ; M rcus-Cv; Mrsani, Silistea Crucii-Dj; St nesti,
n reni-Gj; Oancea-Gl; H gel-Hd; C lug reni, Goleasca-If; Husnicioara-Mh;
Brsana, Poienile de sub Munte, Saras u-Mm; Budesti, D muc-N ; Iancu Jianu-Ot;
Traisteni, Urla i-Ph; Gura Humorului, Liteni-Sv; Sabangia-Tl; Vn tori-Tr; B rb testi,
Vaideieni-Vl; Crasna, Oltenesti-Vs. ^(Pop.) diminutiv al lui izvor 1 (S ineanu D;
CADE; DEX ed.II-a). Et. izvor + suf. -ay.
izvorel s.n. v. izvor 2: Msca-Ar; Ciuchici, Moldova Nou -Cs; Cmpa,
Pesteni a-Hd. Et. izvor + suf. -el.
izvory s.n. Loc cu fire sub iri ae ap care ies pe o suprafa mai mare:
Codlea-Bv; Filiasi, Piscu Sadovei-Dj; Turburea-Gj; Salcia-Gl; Nistoresti-Ph;
B b i a-Tr. Et. izvor + suf. -iy.
izvoriyte s.f. Loc cu fire sub iri ae ap care ies pe o suprafa mai mare:
D rm nesti-Bc. Et. izvor + suf. -iyte.
izvoruy s.n. v. izvor 2: Cozieni-Bz. Et. izvor + suf. -uy.
izvuc s.n. ^ Izvoras (Papahagi Mun ii Apuseni-GS 2/1925).

215

GRAMATICA LIMBII ROMNE
DE V. MIRCESCO ()

Conf. univ. dr. Florin POPESCU
Universitatea Spiru Haret, Bucuresti

GRAMMAIRE DE LA LANGUE ROUMAINE
PAR V. MIRCESCO ()

RSUM
Il sagit de la grammaire qui appartient V. Alecsandri. Cette grammaire
contient les opinions du pote concernant le guide pour un Franais qui doit
connatre un autre idiome romane, dans notre cas la langue roumaine. Nous
allons prsenter dans larticle la description de cette grammaire qui a t publi
en France, Paris, en 1863.


1. La 4 aprilie 1862, Vasile Alecsandri i expedia din Paris, lui Ion Ghica, o
scrisoare n limba Irancez prin care i I cea cunoscut c avea n lucru ,un
ghid de conversa ie Iranco-romn pentru Iolosul str inilor care vor s
c l toreasc n ara noastr , lucrare precedat de o mic gramDWLF D
limbii romne (Snt pe cale s o termin). Aceast c rticic va ap rea n
cursul verii (cf. 9DVLOH$OHFVDQGUL&RUHVSRQGHQ , edi ie ngrijit si note
de Marta Anineanu, ESPIA, Bucuresti, 1960, p. 82-83).
2. n scrisoarea sa din 14 martie 1863, trimis din Iasi, Vasile Alecsandri i
m rturisea prietenului s u Alecu Hurmuzachi: ,mi pare bine c ai r mas
mul umit de citirea Sgrcitului risipitor si de Gramatica mea. Nu am avut
niciodat preten ia de a Ii un gramatic des vrsit si dac m-am apucat de o
asemenea lucrare grea, am I cut-o pentru a nlesni str inilor studiul limbii
noastre (cf. Convorbiri literare, XL, 1906, p. 590).
3. n ambele scrisori este voarba de lucrarea lui Alecsandri, ap rut la Paris,
sub numele V. Mircesco: Grammaire de la langue roumaine, par
V. Mircesco. Prcde dun apercu historique sur la langue roumaine par
A. Ubicini, Paris, 1963. Not : Abdolonyme Honor J. Ubicini, (1818-1884),
istoric si publicist Irancez, membru onoriIic al Academiei Romne,
prieten apropiat al lui Vasile Alecsandri.
elul lui V. Alecsandri de ,a nlesni studiul limbii noastre este sus inut de
A. Ubicini n paginile introductive ale acestei gramatici: faciliter au public
franais laccs dune langue parle aujourdhui par plus de huit millions dhommes
nos frres dorigine. (Grammaire de la langue roumaine, p.XXVI).
4. Gramatica, avnd XXVI + 179 p., cuprinde chiar de la nceput o NOT
din care aIirm c ,Ia plupart des livres roumains ayant t imprims
jusqu ce jour avec des caractres cyriliens, nous donnous ci-contre un
tableau comparatif de cet alphabet avec lalphabet latin. n continuare
este prezentat.
216
ALPHABET ROUMAIN
Consones: EFFKGGJIJKMOPQSUVW Y]
Voyelles: a, , e, i, , , o, u, .
Diphthongues: ea, D H XYD
n Capitolul PRONONCIATION aIl m opiniile lui Vasile Alecsandri privind:
La lettre c, devant les voyeilles a, , o, u, , se prononce come k.
EXEMPLE: Cap (tte), cnd (quand), corb (corbeau), cuc (coucou)
Lisez: kap kand korb kouk
La lettre c devant les voyelles e, i, , ainsi que devant les diphthongues
commenant par ces mme voyelles, se prononce comme tch.
EXEMPLE: Cerc (cercle), cinc (cinq), ici (ici).
Lisez: tcherk tchintch LWFK
Le ch, plac devant e, i, , , ainsi que devant les diphthongues qui commencent
par ces voyelles, se prononce comme la lettre k.
EXEMPLE: Che (clef), chip (image), och (yeux)
Lisez: ke kip oki
Le d, marqu dune cdille a le son du z. On lemploie de prfrence dans
lorthographe pour mieux marquer ltymologie des mots.
EXEMPLE: De (Dieu), di (jour)
Lisez: zeu zi
S urm rim unele p reri ale lui Alecsandri, consemnate n capitolul
OSERVATIONS:
1. La cdile qui se trouve place sous les consonnes d, s, t, representant la
lettre s, peut tre transporte ct de ces consonnes pour la facilit de
lcriture et de limpression. On est dont libre dcrire ds pour d, ts pour ,
ss pour y. La cdille change la pronunciation de ces trois consonnes: ainsi
le mot brad ou brads (sapins), se prononce bradz ; le mot fra (frres),
se prononce frats ; le mot aya ou assa (ainsi) se prononce (acha).
2. Laccent circonflexe, plac au-dessus des voyelles a, i, donne ces voyelles
une prononciation sourde et gutturale qui se repproche a de le muet franais
dans le pronoms personnels me, te, se.
3. ,Ie signe , qui surmonte les voyelles i, u, indique que lon ne doit les
prononcer qu moiti, comme ly dans le mot anglais yacht.

De la pagina 117 pn la pagina 166, Alecsandri a inserat n gramatica sa
DIALOGUES un Iel de ghid de conversa ie printre care si un dialog ntre un
str in si un romn (p. 152 164). Aceste dialoguri, care n concep ia autorului ar
constitui partea explicativ a regulilor si a exemplelor date de el n prima parte a
gramaticii, se substituie de Iapt si p r ii de sintax , pe care Alecsandri nici m car n-a
schi at-o. Dialogurile i oIer lui Alecsandri un prilej de a Iace unele comentarii cu
privire la epoc si la evenimentele contemporane romnesti si de a-si exprima unele
p reri cu privire la limb si ortograIie. AstIel, n paginile 147-148 g sim:
217
Est-il vrai que les auteurs suivent
diffrents systmes dorthographe?
$GHYpUHF Dutri XUPp]~GHRVHELWH
sistmuri de ortografie?
Oui; cest une tour de Babel Assa; e o Babl, trnul Vavilnului.
Et lequel vous semble prfrable? LFDUHYLVHSiUHPDLGHSUHIHUiW"
Le plus simple et le plus facile aprendre. Cel ma WVLPSOXLPDi lsne de invtst.

4. Alecsandri n-a Iost un lingvist n adev ratul sens al cuvntului, dar prin
articole, scrisori, conIerin e, prin particip ri la dezbaterile din snul
Academiei Romne, prin aducerea pe scen si ridiculizarea r t cirilor
lingvistice ale epocii, dar mai ales prin crea ia sa artistic , deci printr-o
activitate practic , a contribuit la ap rarea si consolidarea evolu iei Iiresti a
limbii romne literare, la modernizarea acesteia.































218





















219


LES CONTRIBUTIONS EN LEXMATIQUE
DU PROFESSEUR JAN ABRULA

Prof. univ. dr. Zamfira MIHAIL
Universitatea Spiru Haret, Bucuresti



RSUM
Le professeur Jan abrula est un des Matre de lcole Linguistique de
Prague et le facteur de la translation de ses principes au XXI
me
sicle, tant
par ses propres ouvrages que par ceux de ses disciples de Tchquie ou
dailleurs. Je rend hommage au vnrable nonagnaire en prsentant quelques
uns de ses recherches dans le domaine de la lexmatique.


Les publications de lminent professeur Jan abrula, spcialiste en linguistique
gnrale et romane, ont dpass de beaucoup les 400 titres et le vnrable
patriarche nonagnaire lesprit vif et aux ides audacieuses, au courant de toutes
dernires nouvelles en la matire, continue de publier, rgulirement
1
.
Jai eu le plaisir de lcouter, la premire fois, lors du X
me
Congrs des
Linguistes de 1968, Bucarest, lorsquil a prsent une communication au plnum
de la Section de linguistique thorique : les principes structuralistes de ses opinions
salliaient la perspective dune pistmologie moderne des sciences du langage.
Pour Jan abrula, lanalyse de la langue moyen de communication visant en
dvoiler la structure des lments composants et les mcanismes de fonctionnement
sest toujours base sur les principes de la linguistique saussurienne. Il est le Matre
de lcole de Prague et le facteur de la translation de ses principes au XXI
me
sicle,
tant par ses propres ouvrages que par ceux de ses disciples de Tchquie ou dailleurs.
Cest un honneur pour moi de rendre hommage sa personnalit et son activit, de
tmoigner de limportance que la connaissance du professeur Jan abrula et de son
modle ont eu pour mes tudes. Professeur de linguistique romane lUniversit
Charles de Prague
2
, ensuite Ostrava et intress, en mme temps, par des

1
Par exemple, tymologie et structure lexmatique col-ple, Studia Romanistica,
Universitas Ostraviensis, Acta Facultatis Philosophicae, 6 (2006), pp. 107-116, lune des
dernires tudes que le professeur ma fait parvenir.
2
Voir aussi, en ce sens, notre prsentation de louvrage de Jan abrula, vod do
srovnavaciho stuaia romanskych /a:uk (Introduction ltude compare des langues
romanes), Prague, 1962, in ,Studii si cercet ri lingvistice, Bucuresti, XV, 1964, nr. 5,
pp. 670-672. (Bibliografia romaneasc ae lingvistic , n ,Limba Romn , 1965, nr. 4, p. 501).
220
recherches concernant lUnion linguistique balkanique
3
, ses tudes ont surtout abord
les problmes de la lexicologie
4
.
De lassociation des perspectives volutive et historique est ne ltude
comparative-historique, consacre aux langues apparentes, ce qui permet de
comparer autant de langues que souhaites ( la seule condition quelles proviennent
dun prototype linguiste, suite la diversification). Lassociation des perspectives
descriptive et comparative a engendr ltude comparative-synchronique, connue
sous le nom danalyse contrastive. Dans une telle tude, on prend en considration,
dhabitude, pas plus de deux langues, apparentes ou non, condition que les phases
dvolution des deux langues soient contemporaines. Lanalyse contrastive est
ncessaire et utile ltude typologique des langues, destine mettre en vidence ce
qui est commun, mais, surtout, ce qui est diffrent dans les systmes et, particulirement,
dans les structures des langues compares. Les rsultats de telles recherches ont une
importance thorique dans la connaissance approfondie des langues compares et
aussi pratique, tant du point de vue didactique que communicationnel.
Du point de vue didactique, les rsultats de lanalyse contrastive sont mis
profit dans les mthodes denseignement des langues trangres (tout manuel de
langue trangre est, implicitement, une tude contrastive, dans la mesure o lon
compare, de manire ce que ce soit utile lapprentissage, le systme et les
structures de la langue enseigne ceux de la langue maternelle). Ltude contrastive
est importante aussi pour la pratique de la traduction qui sen trouve amliore. A ce
sujet, les contributions du professeur Jan abrula sont remarquables, ne ft-ce que
par la srie dtudes contrastives consacres divers lments de grammaire
compare franais-tchque.
5

Ladhsion du mouvement linguistique lvolution gnrale des sciences a
permis, au XX
me
sicle, la linguistique de peaufiner et nuancer ses concepts, de
diversifier sa mthodologie et dutiliser les formules interdisciplinaires. Une fois son
domaine dfini, elle a commenc englober des informations provenant dautres
sciences (psychologie, sociologie, thnographie etc.) sa sphre dintrt. Aussi
retrouvons-nous, en linguistique, des principes dominants de la recherche en sciences
exactes tel celui de la priorit du tout sur les parties : le tout nest pas une somme
dlments donc il nest pas dtermin par les parties, au contraire, le tout dtermine
les parties. Ainsi, lobjet est un tout, une totalit, un ensemble cohrent dont la forme
est au-dessus de la somme des parties. Le principe de la priorit du tout se retrouve

3
Ds 1970, en tant que chercheur lInstitut dtudes sud-est europennes de
lAcadmie Roumaine, je me suis consacre la problmatique de la linguistique compare
sud-est europenne. Cf compte-rendu de Zamfira Mihail, Les tudes balkaniques tchcoslovaques,
Universit Charles de Prague, IV, Praha, 1972, n Revue des tudes sud-est europennes,
Bucarest, XI, 1973, nr. 2, pp. 389-390. (Bibliografia romaneasc ae lingvistic , n Limba
Romn , 1974, nr.4, nr.1056, p.338).
4
Cf.Josef Dubsk , La conception du signe linguistique dans les travaux de Jan abrula,
Beitrge zur Romanische Philologie, XV, 1976, Heft 2, pp. 311-320, spc. p. 311.
5
Cf. Jan abrula, voa ao srovnavaciho stuaia romanskych /a:uk SPN, Prague,
1962; Idem, Nominaln verbalni konstrukce, Monographia, AUC, Prague, 1962; Idem,
Kapitoly z razboru modern francou:stiny III. Z konfrontacni a p eklaaatelske problematiky
me:i soucasnou francou:stinou a cestinou SPN, Prague, 1966, etc.
221
en linguistique structurelle qui tient compte, premirement, de lensemble; cest ce
qui dmontre que la langue est plus quun rpertoire de mots et que le sens dune
proposition est plus que la somme des sens de ses composantes.
6

Lanalyse du lexme en tant qulment de base, smantiquement interprt a
fait et fait toujours lobjet des tudes du professeur Jan abrula.
7
Ce domaine sans
frontires est encore incompltement tudi ou, plus prcisment, partiellement
tudi, sans que lon reconnaisse son importance dterminante dans la configuration
des composantes et des performances du parleur, autrement dit, sans
suffisamment marquer son rle au niveau du parler, pour en tablir, par la suite, le
mcanisme au niveau de la langue.
La lexmatique est une discipline rcente, branche autonome de la recherche
smantique et forme spciale de la lexicologie. Ses principes ont t exposs dans
les annes 1950-1960, surtout par Eugeniu Coseriu, dont lapproche indpendante
du sujet prsente des similitudes celle du professeur Jan abrula, sans que cela
entame toutefois loriginalit de chacun des deux linguistes
8
, car, comme disait
Georges Mounin, la contribution de chaque linguiste reprsente un maillon du
chemin vers la connaissance et la Vrit.
9

Lunit lexicale de base est appele le lexme compte tenu de lambigit du
terme le mot. Le mot est une unit significative de base de la langue. Le mot
se ralise en : mot phonologique, mot orthographique et, en troisime
acception, mot grammatical ou mot-outil appel lexme.
La lexmatique sest propos dtablir les aspects paradigmatiques et
syntagmatiques du vocabulaire des langues fonctionnelles. Sur laxe paradigmatique,
les lexmes constituent des sries illimites, ouvertes aux fonctions de sujet ou de
complment dobjet direct , mais, en loccurrence, le choix du lexique dpend des
fonctions grammaticales. Les paradigmes lexicaux sont tout aussi bien dlimits que
les grammaticaux. Le choix lexical proprement-dit au moins pour ce qui est du
lexique structur a lieu dans le cadre dun paradigme limit et dlimitable, car on
opre avec la srie finie de synonymes (autrement dit, avec les composantes du
champ onomasiologique concern).

6
Cf. aussi Tratat ae lingvistic general , rdacteurs Al.Graur, Sorin Stati, Lucia
Wald, Editura Academiei, Bucarest, 1971, p. 66.
7
Jan abrula, Le fonctionnement asymtrique du signe linguistique, Spisky
Filozofick Fakulty Ostravsk Univerzity, 156/2005, 256 p.
8
Eugeniu Coseriu, Vers une typologie des champs lexicaux, Cahiers de lexicologie
XXVII, 1975, pp.30-51, traduction en roumain, C tre o tipologie a campurilor lexicale, n
vol. Lingvistica modern n texte, rdacteurs Maria Iliescu si Lucia Wald, |Universit de]
Bucarest, 1981 ; Idem, Die funktionelle Betrachtung des Wortschatzes, in Sprache des
Gegenwart, Dsseldorf, 1976, S. 7-25, traduction en roumain dans le mme volume, chapitre:
Stuaiul func ional al vocabularului. Lexematica, pp. 39-77; Idem, Les structures
lexmatiques, Zeitschrift fr franzsische Sprache und Literatur, Wiesbaden, 1968, S. 3-
16, traduction en roumain, Structurile lexematice, in Revista de lingvistic si stiin
literar , Chisin u, nr.6, 1992, pp. 41-53.
9
Voir, ce sujet, Zamfira Mihail, Maria Osiac, Lingvistic general ,i aplicat , III
me

dition, Maison dditions de la Fondation Romnia de Mine, Bucarest, 2007, pp.155-162
(chapitre : Lexematica studiul cuvntului, de Zamfira Mihail).
222
Jan abrula, tout comme J. Trier, aborde les structures lexmatiques dans
une autre perspective que celle de Coseriu, nanmoins les trois thories sont ouvertes
linterprtation en termes structuraux saussuriens et intgres une smantique
structurelle.
La monographie du professeur Jan abrula, Le fonctionnement asymtrique du
signe linguistique, met en vidence nombre de problmes danalyse du fonctionnement
du franais actuel partir de quelques critres dfinitoires : La langue est un
archisystme. Le franais est une langue polysystmatique. Thoriquement, toute
lanalyse smantique ou structurale ne saurait tre possible, ne devait tre possible
que par rapport un sous-code donn (p.5). Cette valeureuse contribution du
professeur Jan abrula aux tudes de linguistique gnrale et linguistique romane
dmontre amplement limportance de la publication des monographies ponctuelles
pour les notions de base de la discipline.
Son analyse attentive et exhaustive du signe linguistique est le rsultat des
recherches de plusieurs dcennies
10
. Mme Jitka Smicekova, Directrice du Dpartement
des tudes Romanes, souligne dans son Hommage au professeur Jan abrula
loccasion de son 90
e
anniversaire quil a labor une conception cohrente du
systme de la langue et de son fonctionnement, conception fonde sur une approche
fonctionnelle et structuraliste. Nous pouvons retrouver les origines de sa pense
linguistique dans les annes 1945-1946, quil a pass a lUniversit de Grenoble ou
le professeur Antonin Duraffour lui a dvoil les principes de lcole de Prague et
sa contribution la linguistique .
11

A lanniversaire de ce vnrable ge, on a affirm, juste titre, que les seize
dernires annes, au sein de son Universit adoptive morave dOstrava, le professeur
offre tout ce quun professeur, un chercheur et un homme dune telle carrure pourrait
offrir: il dote la facult de cours imprims, il organise des sminaires de linguistique
pour les jeunes collgues, il transmet sans cesse autrui ses connaissances et ses
expriences, il sme lamour de la langue franaise et de la linguistique romane
parmi ses tudiants
12
et que, par son activit, il est un modle de sagesse et de

10
Jan abrula, Transformations translations classes potentielles syntactico-
smantiques, in Travaux linguistiques de Prague, 1968; Idem, La perspective fonctionnelle
de lnonc, Acta Universitatis Carolinae, 1973; Idem, Elments priphriques du champ
linguistiques, Studia Neolatina. Festschrift fur Peter M.Schon, Aachen, 1978; Idem, Les
lacunes dans la langue et dans la parole, in Logos Semantikos vol.3, Madrid-Berlin-
New York, 1981; Idem, tude du signifi quen est-il du signe pour les Pragois?, Cahier
de lInstitut de Linguistique et des Sciences du langage, Lausanne, nr.5, 1994; Idem, Les
synergies du signe linguistique en face du vouloir-dire, n Studia Romanistica, Ostrava,
1999; Idem, Le fonctionnement synallagmatique du signe lexical, in Langue Communaut
Signification, Actes du XXV
e
Colloque International de Linguistique Fonctionnelle,
Frankfurt, 2002, etc.
11
Studia Romanistica, Ostrava, 8(2008), p. XVII
12
Jitka Smicekov, Avant-propos lHommage au professeur Jan abrula , Studia
Romanistica, Ostrava, 8(2008), p. VII, un extraordinaire Hommage de contributions
scientiIiques, sous la coordination de Mme le proI. Jitka Smicekov, que nous prsenterons
sparment.
223
persvrance pour les gnrations de linguistes venir. Ses sminaires portent aussi
sur la problmatique de la linguistique gnrale car Jan abrula est un
inconditionnel de la recherche dans cette perspective structurelle, initie par lcole
de Prague ds les premires dcennies du XX
me
sicle. Depuis plus de soixante ans,
ses recherches (plus de 400 titres bibliographiques)
13
enrichissent le trsor de la
linguistique tchque ou franaise et aussi de la linguistique romane compare et
surtout, de la linguistique thorique, en gnral.





































13
Voir Studia Romanistica, Ostrava, 8(2008), pp. XXI-XLVII.
224












225


68%,(&78/(0)$7,&1/,0%$5201

Prof. univ. dr. WHIDQ* ,7 1$58


THE EMPHATIC SUBJECT

SUMMARY
The Emphatic subject in Romanian is a study which sets the syntactic role
of emphatic subject for the sentences with anticipated subject. And for the
elements which anticipate or double the subject Clause. It represents a clearer
approach of some more complicated theories that refer also to other syntactic
positions aiming at doubling their values on two different levels: the
grammatical (optional) and the emotional one.


1. Instituirea unui nou tip de subiect n limba romn , plecndu-se de la
Ienomenul relu rii si anticip rii acestei pozi ii sintactice pare pu in motivat dac
se ia n calcul Irecven a mic , n compara ie cu repetarea complementelor-obiect.
n realitate, structurile respective devanseaz reluarea si anticiparea.
GALR, II, 2008, la Subiectul dublu exprimat consemneaz urm toarele tipuri:
a) Te prinde el tata; b) Joinicul face el ce face, Profesorul este ,i el om, Jenim ,i
noi la petrecere; c) Profesorul care-,i face aatoria, acela este respectat.
Sunt date si exemple n care subiective conjunc ionale sunt reluate prin
abstractele asta, faptul, lucrul: C e ae van:are, asta (faptul, lucrul) nu m interesea:
(cf. p. 352-353).
2. nainte de a se clarifica din punct de vedere teoretic tipologia rela iilor
sintactice, acest tip de repetare a fost descris n cadrul raportului apozitiv:
,caracteristicile dubl rii subiectului sunt - din punct de vedere al con inutului -
aceleasi cu ale apozi iei (...). Credem c n loc s vorbim despre dublarea
subiectului (...) ar Ii mai bine s consider m c pronumele sau substantivul despre
care se spune c dubleaz subiectul reprezint pe lng numele subiect niste apozi ii
(Dimitriu, 1982, p. 165 si Byck, 1967, p. 114-130). Intui ia aceasta, cum s-a v zut,
este apropiat de realitatea limbii, pentru c apozi ia, reluarea si repetarea sunt
subtipuri ale rela iei de apozi ionare, care, mpreun cu coordonarea compun
raportul de adordonare, ntr-un sistem al turi de subordonare si supraordonare
(Diaconescu, 1995, p. 328-375).
Ulterior, Ienomenul a Iost delimitat ca o rela ie aparte, raportul sintactic de
dublare, men inndu-se la apozi ie numai reluarea/anticiparea subiectului: ,Apreciind
c raportul sintactic de dublare priveste numai dou Iunc ii sintactice, cea de
complement direct si cea de complement indirect (Dimitriu, 2002, p. 1208).
Reluarea si anticiparea subiectului au tr s turi comune cu reluarea si anticiparea
complementelor, prin care se deosebesc de apozi ie, dar au si tr s turi speciIice.
226
In primul rnd, dublarea subiectului si a complementelor prin pronume se
caracterizeaz prin simetrie pozi ional . n topica obisnuit , subiectul st naintea
predicatului, iar complementele dup el. Dublarea prin pronumele substituent se
face simetric, axa reprezentnd-o predicatul: subiectul, pozi ionat naintea predi-
catului, cere ca pronumele ce realizeaz anticiparea sau reluarea s stea obligatoriu
dup predicat (Vine ea mama; Mama, vine ea *Ea vine mama). Complementele,
pozi ionate dup predicat, sunt reluate prin pronume n Ia a verbului (Il v a pe
b iat, Pe b iat il v a, Ii aau copilului, Copilului ii aau *J a il pe b iat, *Dau il
copilului).
Postpunerea caracterizeaz complementul direct cnd verbul se aIl la perIectul
compus sau condi ional, iar pronumele este Ieminin: Am v :ut-o, A, veaea-o.
Masculin-neutrul este postpus numai cnd nso este imperativul sau gerunziul:
Cite,te-l', v :anau-l...
Spre deosebire de reluarea / anticiparea complementelor, care, ntre anumite
limite, s-a gramaticalizat, cea a subiectului este redundant , rolul ei Iiind eminamente
aIectiv. AstIel, enun uri de tipul Pe b iat v a, copilului aau sunt nereperate n limba
romn actual , ceea ce presupune obligativitatea relu rii. O asemenea obligativitate
nu exist n enun urile subiectului: Vine ea mama; Vine ea; Vine mama.
Prin urmare, n dublarea complementelor, necesitatea este gramatical ; la
apozi ie este semantic ; la subiect, aIectiv .
ntr-un enun de tipul Vine ea mama, redundan a este de gradul al doilea, ceea
ce presupune o sarj aIectiv m rit : prima indica ie despre subiect, chiar n absen a
lui, o d verbului vine (el, ea); exprimarea subiectului mama este motivat semantic,
nu gramatical (sensul gramatical persoana a III-a singular fiind deja prezent la verb).
A doua redundan , suprapunndu-se sensului implicat de verb si de substantiv o
constituie exprimarea lui ea care, gramatical, are aceeasi Iunc ionalitate cu desinen a.
De aceea se ntlnesc enun uri de tipul Vine el mama, unde pronumele el cu valoare
neutral , nu mai satisIace Iunc ia de subiect gramatical (Diaconescu, 1995, p. 362;
Manoliu - Manea, 1993, p. 142).
Componenta aIectiv Iiind Ioarte mare, are tendin a, uneori, de a strica simetria
pozi ional Iix si, al turi de Vine ea mama; Mama vine ea, se pot ntlni, cum s-a
v zut, si enun uuri de tipul Mama, ea vine; ea vine, mama. DiIeren a dintre reluare /
anticipare si apozi ie se anuleaz astIel, chiar dac , semantic, nu este vorba de o
redenumire a reIerin ei, ci de o insisten asupra ei, printr-un substituent abstract al
primei denumiri.
3. Reluarea si anticiparea propozi iei subordonate subiective. n principiu,
problema este aceeasi ca si la reluarea si anticiparea subiectului, numai c , n tradi ia
studiilor de gramatic , Ienomenul a Iost descris mai amplu la nivel Irastic. O trecere
n revist a acestei descrieri n evolu ia ei s-a I cut recent (Hodis, 1990, p. 135-165).
ntr-o prim abordare a enun ului de tipul Ce pui in p mant, aia r sare, pro-
pozi ia subordonat a Iost considerat atributiv pe lng corelativul s u pronominal
(Tiktin, 1945, p. 136-137). P rerea a Iost men inut ulterior, aducndu-se drept
argument modelul sintaxei latinesti n care toate propozi iile introduse prin elemente
relative (n realitate numai cele construite cu modul indicativ) sunt relative atributive
(Ghergariu, 1963, p. 128-129; cI. si Carabulea, 1959).
227
Un contraargument administrat acestei teorii pusese n eviden valoarea
probatorie a topicii ,atributiva pronominal nu poate Ii naintea regentei ei, or
propozi iile introduse prin cine stau ntotdeauna naintea regentei (Avram, 1956,
p. 144-145). n realitate se poate observa c problema nu este numai pentru
propozi iile introduse prin cine si c topica invocat nu este obligatorie: Ce pui n
p mant, aia r sare Aia r sare, ce pui in p mant, Cine poate, acela roaae Acela
roade, cine (care) poate. Este adev rat c mai degrab subordonatele introduse prin
alte pronume dect cine accept postpunerea Ia de regent , lucru datorat, poate, si
Iaptului c cine este pronume, neputnd Ii adjectiv pronominal. Asa se Iace c
argumentul a avut rezonan si ulterior, gramaticienii considernd, unii, c
subordonata este atributiv , al ii, subiectiv . Situa ia este consemnat ca atare chiar
n studiile normative, care pentru enun uri de tipul Cine :ice, la e, propun:
,1. Subordonata are Iunc iunea indicat de raportul cu regenta, I cnd abstrac ie de
demonstrativul de acolo (...) si n acest caz pronumele corelativ este sau corelativ
sau apozi ie; 2. subordonata este atributiv determinnd pronumele demonstrativ
din regent . ntr-adev r, dac subordonata este precedat de regent , ea devine
atributiv (Gramatica, II, 1966, p. 264).
Dac pronumele e interpretat drept corelativ cu Iunc ie sintactic de subiect,
problema era dac n principiu se poate admite existen a realiz rii pozi iei agentive
si la nivel Irastic si la nivel propozi ional, altIel spus, exprimarea dubl a pozi iei
sintactice (n cazul relu rii / anticip rii subiectului era implicat numai al doilea
nivel).
Acesta a Iost argumentul care a dus la alte interpret ri. Este vorba, de Iapt, de
o reluare a descrierii Ienomenului ca raport atributiv, n interiorul c ruia a Iost
introdus rela ia apozitiv (Dimitriu, 1966, p. 151-163).
S-a considerat c n cazul relu rii subiectului, nu avem dou subiecte, pentru
c ele nu pot Ii coordonate n Ielul elementelor unui subiect multiplu, dar se ia n
considera ie varietatea apozi iilor pronominale ,motivat de Iaptul c pronumele,
trimi nd la no iuni doar n mod indirect, prin reIerirea la substantivul nlocuit - nu
poate indica n principiu alt nume al obiectului sau realit ii determinate
(Dimitriu, 1982, p. 346). Obiec ia este real , dar, pn la urm , nu se ine seama de
ea. Rela ia de echivalare pe care o presupune apozi ia trebuie s Iie o alt Iorm
pentru acelasi con inut (cum ar spune glosematicienii), o reIormalizare la acelasi
nivel, nu o reluare printr-un substitut. Acest lucru, cu o alt Iinalitate, a Iost
subliniat: pronumele, n calitatea lui de cuvnt abstract, nu are capacitatea de a
ndeplini valoarea Iundamental a apozi iei: concretizarea, denumirea, explicarea
(Teodorescu, 1972, p. 106). Dat Iiind ns diversitatea limbii, a sus ine c nu poate
exista apozi ie exprimat prin pronume (nu numai pronume apozat prin pronume,
ceea ce, teoretic, este Iiresc) pare un risc. Exemple se pot da nenum rate: Am vorbit
cu directorul, anume cu acela care...; Un aspect e mai important: acesta; Mergi cu
fratele meu, cu el....
Problema structurilor corelative s-a complicat din cauz c nu s-a inut cont de
Iaptul c subordonata relativ pe de o parte si corelativul pe de alta, intr si
independent n rela ie cu verbul din propozi ia regent . Acest lucru a Iost subliniat
destul de clar: Relativa si corelativul s u se subordoneaz (considerndu-se excep ie
228
corelativul subiect), Iiecare pe cont propriu, direct si simultan, unuia si aceluiasi
termen regent (Hodis, 1990, p. 166; cI. si Hodis, 1966). Aici se poate stabili o
diIeren iere de raportul apozitiv: de mai multe ori, tendin a Iiind cea a apozi iei
neacordate (n nominativ), ea nu mai intr n aceeasi rela ie, precum termenul pe
care-l apozeaz , cu regentul acestuia. n enun ul Dau Mariei, sora mea o carte,
Mariei, conformndu-se regen ei, este n dativ, dar sora, nu, desi este apozi ie.
Complica ia n descrierea structurilor corelative angajeaz numai pe cele
pronominale.
ntr-un enun de tipul Unde te duceai, acolo l vedeai, acolo e circumstan ial
de loc; subordonata unde te duceai, Iie c determin regenta principal (unde l
vedeai?), fie adverbul (unde acolo?) r mne tot completiv circumstan ial de loc
(completiva determin ca si complementul, nu numai un verb, ci si un adverb).
n schimb, pentru enun ul de tipul Cine ,tie, acela s r spuna nu se poate
consemna acelasi lucru: dac subordonata determin verbul regent, este subiectiv ,
dac este raportat la corelativ (pronume) nu poate Ii dect atributiv . De aici, cum
s-a v zut, s-a ajuns la raportul apozitiv invocat inadecvat ca o specie a raportului
atributiv (cI. si pasajul citat din Gramatica, II, 1966, p. 264).
Sunt de luat n discu ie cteva pozi ii. Una consider c avem ntr-adev r de-a
Iace cu un raport apozitiv, dar cu unul special, reIlexiv: ,Ca unit i sintactice corelate
sintagmatic, echivalente nu numai sintactic, ci si semantic, reIeren ial, relativa si
corelativul se aIl - una Ia de alta - n rela ia apozitiv , de unde Iunc iile: apozitiv ,
respectiv apozi ie (Hodis, 1990, p. 166). Pozi ia nu este recent , ci reluat din
articolul citat din 1966, asa nct reac ii la ea pot Ii consemnate cu mult nainte de
1990. S-a precizat, cum deja s-a v zut, c pronumele nu poate Ii apozi ie, pentru c
,apozi ia este unitatea sintactic din propozi ie, sau Iraz care-i dezvolt , precizeaz ,
concretizeaz con inutul (Teodorescu, 1972, p. 106). Raportul invers a Iost ns
implicat: nu pronumele este apozi ia subordonatei pe care o coreleaz , ci aceasta este
propozi ia apozitiv , echivalnd corelativul.
Denumirea de compromis (subiectivele apozitive...), adoptat n urma
compar rii echivalen ei semantice cu coordonarea, nseamn ntoarcerea la Iaza de
dinaintea demonstra iei: ,dup Iunc ia pe care o are termenul la care se reIer
apozitiva, am putea distinge apozitive subiective, completive (directe si indirecte),
circumstan iale (de loc, de timp, de scop, de cauz , instrumentale etc.) sau, mai
exact, subiective apozitive, completive apozitive... (Idem, p. 107).
Proba care trebuie invocat pentru toate structurile corelative n dovedirea
caracterului apozitiv al raportului pe baza c ruia s-a instituit corela ia era aceea a
inser rii semiadverbelor explicative: *Unde te duceai, adic acolo l g seai *Acolo
il veaeai, aaic unae te auceai, *Ce pui in p mant, aaic aia r sare *Aia r sare,
aaic ce pui in p mant, *Ce semeni, aaic aia culegi *Aia culegi, aaic ce semeni...
Trebuie recunoscut c aceste enun uri sunt neIiresti, chiar dac n virtutea
homoIunc ionalit ii (echivalen ei sintactice) ar putea Ii, logic, acceptate, concesia
f cndu-se aspectului natural Iiresc al comunic rii.
Nici n reluarea si anticiparea subiectului si a complementelor (ele diIer
totusi de reluarea Irastic , n structuri corelative) inser ia adverbelor explicative nu
este posibil : Vine ea mama Vine ea, aaic mama. Enun ul al doilea este posibil,
229
dar este diferit sub aspectul mesajului. n Vine ea mama, mama nu este o explica ie
a lui ea, nu arat pe cine anume reprezint acest ea.
Prin urmare, la acest nivel al demonstra iei, trebuie consemnat c relativa nu
este propozi ie apozitiv ce-si apozeaz propriul corelativ. AltIel spus, nu exist n
limba romn o specie de subiective denumite subiective apozitive (cf. Teodorescu,
1972, cap. Subiective apozitive, p. 102-108).
Nici teoria dup care relativa este apozitiv a corelativului, iar acesta, conco-
mitent, apozi ia relativei, nu poate Ii re inut (cI. Hodis, Op. cit.).
Pentru clariIicarea Ienomenului, trebuie analizat modul n care se exprim n
limba romn categoria emIazei, speciIic pronumelui.
Se stie c ntr-un enun ca Lui i place cartea, ambele forme pronominale sunt
sub accent, asa nct distingerea lor prin termenii accentuat - neaccentuat este
improprie (n GAIR, 2008 au Iost adopta i termenii clitic nonclitic). S-a relevat c
este vorba de realizarea categoriei emIazei si c Iormele pronumelui sunt emIatice,
respectiv neemIatice (Gu u - Romalo, 1985, p. 222).
Lui, din Lui i dau, este Iorma emIatic a pronumelui personal de persoana a
treia, n dativ. Expansiunea lui la nivel frastic are ca rezultat Cui i trebuie, i dau,
ceea ce presupune dispari ia Iormei emIatice a pronumelui la nivel propozi ional.
Regenerarea ei este posibil printr-un demonstrativ: Cui i trebuie, aceluia i dau.
Exist deci: a) i dau o carte; b) Lui i dau o carte; c) Cui i trebuie i dau o
carte; d) Cui i trebuie, aceluia i dau o carte; e) Aceluia i dau o carte.
n toate enun urile, i este complementul indirect. Aceluia ,i lui din b), d), e)
sunt complemente indirecte emfatice. Aceluia din d) exprim emIaza ntr-o structur
corelativ (intr n corela ie cu propozi ia subordonat ), deci ar putea Ii numit com-
plement indirect corelat. Complementele corelate sunt n acelasi timp si emIatice.
Nu aceeasi este situa ia subiectului, deoarece cazul nominativ nu prezint
opozi ia emIatic-neemIatic la nivelul Iormei pronumelui. EmIaza este totusi prezent :
Nominativul (subiect) al pronumelui personal e n limba romn , care distinge, n
cele mai multe cazuri, prin desinen e verbale speciIice persoana adeseori redundant
si, ca atare, emIatic (Ibidem). Reluarea si anticiparea (punerea subiectului n pozi ie
emIatic ) se realizeaz prin unica Iorm de pronume existent: Vine el tata.
Expansiunea subiectului ntr-o subordonat subiectiv duce la dispari ia pro-
numelui: Cine ,tie, vine. Regenerarea pozi iei emIatice la nivel propozi ional se
face tot printr-un demonstrativ, ntr-o structur corelativ : Cine ,tie, acela vine.
Prin urmare, acela poate Ii numit deopotriv subiect corelat, subiect emfatic
sau subiect emfatic corelat. Pentru c toate subiectele (complementele) corelate
sunt si emIatice, dar nu toate subiectele (complementele) emIatice sunt corelate,
simplificarea terminologiei se poate opri la subiect (complement) emfatic pentru
toate situa iile n care se realizeaz opozi ia emIatic - neemIatic n limba romn .
Existen a n gramatic a unui nou tip de subiect, subiectul emIatic nu
presupune realizarea dubl a pozi iei agentive a unui verb: subiectul emIatic nu este
alt subiect, ci reluarea / anticiparea, eventual ntr-o structur corelativ la nivel
Irastic, a unui subiect unic: plasarea lui n pozi ie emIatic . Ar Ii vorba de dou
subiecte dac ar diIeri Iunc iile reIeren iale (pronumele, ca substituent nu diIer
dect prin abstragere, simplificare, de nominalul substituit) si dac ele s-ar afla
ntr-un raport de coordonare presupus de regen a unic si de similitudinea Iunc iei.
230
Sus inerea existen ei subiectivelor apozitive a avut si o alt motiva ie care a
invocat paralelismul cu apozitivele de tipul: Asta m aoare: c minte.
Este adev rat c apozitivele, poate cu excep ia celei introduse prin neutralul
ceea ce, au un antecedent n regent . Prin aceasta ele se aseam n mult cu unit ile
sintactice aIlate n structuri corelative. Pentru enun ul anterior, situa ia este clar , el
nu face parte dintr-o structur corelativ si nu se poate plasa n paralelism sintactic cu
acestea. Totusi, exist : Ce pui in p mant, aia r sare, Aia r sare, ce pui in p mant,
Aia r sare: ce pui in p mant. n primele dou enun uri exist subiective si subiecte
emIatice; n ultimul, o unitate sintactic a propozi iei principale este echivalat
semantic printr-o apozitiv . Dup cum se poate observa, deosebirea dintre al doilea si
al treilea enun este minim . Ea este ns semniIicativ . Semnul de punctua ie ,:
marcheaz ruperea rela iei de tip subordonator, schimbarea ei cu una coreIeren ial
Aia/Ce pui in p mant r sare. Aceast schimbare nu e posibil dac regenta nu are un
element cu care Iosta subordonat s intre ntr-un astfel de raport.
Pronumele relativ compus ceea ce, datorit sensului s u neutral, schimb
raportul I r Iolosirea punctua iei speciIice.
4. Instituirea unor Iunc ii sintactice emIatice este motivat de caracterul
Iacultativ al pozi iilor respective si prin insisten a aIectiv asupra lor. Suprapunerea
valen ei sintactice se realizeaz astIel n planuri diIerite. Solu ia duce la simpliIicarea
teoriilor interpretative n sensul propus de Iaptele de limb .

BIBLIOGRAFIE
M. Avram, Despre coresponaen a aintre propo:i iile suboraonate ,i p r ile ae propo:i ie,
n Studii de gramatic , I, 1956
J. Byck, Stuaii ,i articole. Pagini alese, Editura Stiin iIic , Bucuresti, 1967
E. Carabulea, Atributivele circumstan iale, n SCL, nr. 3, 1959
I. Coteanu (Coordonator), Limba roman contemporan , Editura Didactic si Pedagogic ,
Bucuresti, 1985
I. Diaconescu, Sintaxa limbii romne, Editura Enciclopedic , Bucuresti, 1995
C. Dimitriu, Observa ii in leg tur cu propo:i ia apo:itiv , n ALI , 1966
C. Dimitriu, Gramatica limbii romane explicat . Sintaxa, Editura Junimea, Iasi, 1982
C. Dimitriu, Tratat ae gramatic a limbii romane, II, Sintaxa, Iasi, Institutul
European, 2002
Ghergariu, Propo:i ii atributive relative introause prin cine, n LR, nr. 2, 1963
Coordonatori Al. Graur, M. Avram, L. Vasiliu, Gramatica limbii romne, Editura
Academiei, Bucuresti, 1966
Coordonator V. Gu u Romalo, Gramatica limbii romne, I (Cuvntul), II (Enun ul),
Editura Academiei, Bucuresti, 2008
V. Hodis, Echivalen a semantico-sintactic a termenilor raportului apo:itiv, n CL,
nr. 1, 1966
V. Hodis, Apo:i ia ,i propo:i ia apo:itiv , Editura Stiin iIic , Bucuresti, 1990
M. Manoliu Manea, Gramatic , pragmasemantic ,i aiscurs, Editura Iitera, Bucuresti,
1993
E. Teodorescu, Propo:i ia subiectiv , Editura Stiin iIic , Bucuresti, 1972
H. Tiktin, Gramatic roman . Etimologia ,i sintaxa, Editura Tempo, Bucuresti, 1945

231


,6725,2*5$),$5201 $17(%(/,&
DESPRE ROMNII TIMOCENI

Cercet tor stiin iIicWHIDQ9/&8
Institutul de Studii Sud-Est Europene, Academia Romn

LHISTORIOGRAPHIE ROUMAINE DENTRE LES DEUX
GUERRES MONDIALES CONCERNANT LES ROUMAIN DE TIMOC

RSUM
Le manque dinformations concernant les Roumains de la rgion serbo-
bulgaire de Timok a t un des traits caractristiques de la jeune
historiographie roumaine. Cette lacune a t complete aux premires annes
du XXe sicle la suite des recherches drouls sur terrain notamment par le
grand savant George Vlsan, mais aussi par G. Giuglea et L.T. Boga. Les
conclusions de leurs dmarches ont rvl une ide fondamentale pour
lhistoire nationale: la communaut roumaine de Timok fait partie, du point
de vue linquistique et etnographique, de la grande famille des roumains nord-
danubiens. Les travaux de plusieurs historiens, tels que George Murnu et
Silviu Dragomir, ont apport, dans la priode dentre les deux guerres
mondiales, une contribution majeure une meilleure connaissance du pass
historique de ce segment du pleupe roumain.


Chestiunea timocean a intrat relativ trziu n aten ia opiniei publice romnesti
si a istoriograIiei na ionale
1
, cu toate c men iuni despre romnii timoceni pot Ii
ntlnite pe plan stiin iIic european nc din secolul al XVII-lea; la 1695, contele
Luigi Ferdinando Marsilli, cunoscut geograI si cartograI, c l torind pe Dun re de la
Cazane pn la Rusciuk (Ruse) i pomenesti astIel: ,I (Valachi) danubii ripas
accalere incipiunt, quae fiunt a ramis montis aemi et carpati
2
. Pe harta sa, reprodus

1
Dup instaurarea regimului comunist n Romnia, chestiunea romnilor din Valea
Timocului a Iost ignorat total n mod voit, presupunndu-se c oIicializarea acesteia ar Ii dus
la perturbarea rela iilor cu Iugoslavia si Bulgaria. Au Iost permise doar trimiterile la existen a
comunit ii romnesti din Banatul Srbesc, n contextul studierii consecin elor tratatelor de
pace care au urmat Primului R zboi Mondial. Dup anul 1989 ns , a v zut lumina tiparului o
seam de contribu ii stiin iIice care au abordat att aspectul istoric ct si pe cel lingvistic,
legate de existen a romnilor din Valea Timocului.
2
A.F. Marsilli (Marsigli), Danubius Panonico-Mysicus, Haga, 1726, tom I, p. 27.
Acest pasaj celebru privind existen a romnilor timoceni a Iost reprodus de George Vlsan
n articolul Romanii ain Bulgaria ,i Serbia (a,e:are, vechime, num r, fi:onomie, stare
economic ,i social ) din culegerea Romnii din Timoc, ngrijit de C. Constante si
A. Golopen ia, Bucuresti, tipograIia ,Bucovina, I.E. Toro iu, 1943, vol. 3, p. 59. Despre
contele Marsilli, vezi Andrei Pippidi, Cunoa,terea sua-estului european ca ,tiin . opera
ineait a lui L.F. Marsilli, n Sud-estul si contextul european. Buletin II, 1994, p. 13-20.
232
n lucrarea Danubius Panonico-Mysicus, Marsilli nsemnase mai multe denumiri de
localit i avnd o rezonan evident romneasc precum Palancutza si Banul. Primele
inIorma ii si date mai precise le aIl m ns de la geograIul maghiar Szabo JoseI care,
n anul 1875, a ntreprins, la solicitarea Academiei de Stiin e de la Budapesta,
cercet ri n localit ile situate pe malul drept al Dun rii. Concluziile sale, expuse n
studiul Utazsi Segyzetek Szerbiarol-Etnographiai s Fldrajzi Tekintetben (Note de
c l torie in Serbia ain punct ae veaere geografic ,i etnografic), ap rut n Buletinul
Societ ii geograIice maghiare din 26 martie 1875, sun astIel: Valahii locuiesc n
p r ile orientale ale Serbiei n mase compacte, Iiind mai numerosi dect srbii;
localit ile populate n principal de romni sunt Pozarevac, Negotin, Zajecar si
Kladova. n trecerea mea pe aici am ntlnit numai Valahime, sate ntregi n care
numai preotul si crciumarul erau srbi. Acestea sunt districtele (jude ele) care se
nvecineaz cu ara Romneasc ..., nota geograIul maghiar, pentru a conchide:
,Valahii au locuit aceste inuturi nc nainte de asezarea srbilor. Num rul lor este
actualmente de vreo 175.000
3
. Aceste inIorma ii sunt reluate si ampliIicate de c tre
savantul german G. Weigand, care la 1900 a tip rit la Ieipzig studiul Die Rumnische
Dialekte
4
, rezultat al unor cercet ri minu ioase ntreprinse pe teren, n inuturile
srbesti si bulg resti locuite de romni; lucrarea lui Weigand a reprezentat cea mai
cuprinz toare reIerire la romnii timoceni din pragul secolului al XX-lea, con innd
si enumerarea localit ilor cu popula ie romneasc din districtele bulg resti Vidin
(cu subdiviziunile administrative Kula si Iom), Vraca si Plevna, vizitate personal de
profesorul german. Tot Weigand afirma ntr-un alt studiu despre romnii din nord-estul
Serbiei: ,Popula ia din Craina este romneasc . Aceast regiune, nu numai c este
deocamdat la ad post de slavizare, dar chiar se constat o nt rire considerabil a
elementului romnesc, aceasta n general prin crestere natural , dar si prin deplina
asimilare a elementelor slave din Craina, excep ie I cnd Negotin si satele srbesti
din preajma sa
5
.
C tre Iinele secolului al XIX-lea au mai scris despre romnii timoceni si al i
autori proveni i din centrul si vestul Europei, n majoritatea lor geograIi, ntre care
amintim pe englezii Mackenzie Muir si A.P. Irby care n lucrarea Map of the South
Slavonic Coutries, Iondra, 1867, atestau existen a n rile sud-slave de la sud de
Dun re a unei numeroase comunit i romnesti, pe Irancezul Guillaume Iejean care,
n a sa Carte etnografique de la Turquie dEurope et des etats vassaux autonomes,
mergea mai departe aIirmnd continuitatea indiscutabil a elementului romnesc din
dreapta Dun rii si exempliIicnd cu cazul concret al romnilor din Timoc cu extensie

3
Ibidem, p. 46-47
4
G. Weigand, Die Rumnischen Dialekte der kleinen Walachei, Serbien und
Bulgarien. Reisebericht durch Rumnische Spracheleite in Servien und Bulgarien (Dialectele
romnesti ale Valachiei Mici, Serbiei si Bulgariei) n Serbenter Jahresbericht des Institut
fr Rmanisches Sprache, Leipzig, 1900; studiul a fost reprodus n culegerea Romnii din
Timoc, vol. I, p. 77-91, respectiv vol. II, p. 34-51.
5
G. Weigand, Die Rumnen in Serbien (Romnii din Serbia), Globus, 1900, vol. VII,
p. 265-266, 269. Complet ri la cercet rile lui Weigand sub raport etnograIic aIl m la Frantz
Kanitz, Das Konigreich Serbien (Regatul Serbiei), Leipzig, 1904.
233
pn n zona Vidinului; aceeasi idee a continuit ii romnesti pe aceste meleaguri
ap rea si la cercet torul austriac H. Kiepert, reprodus Iiind n lucrarea sa Volker und
sprachen Karte von Osterreich und die unter Donaulandern, Viena, 1869. Insisten a
cu care acesti autori pomeneau despre existen a si continuitatea unui puternic
segment etnic romnesc n teritoriile sud-slave din imediata apropiere a Dun rii arat
c aceste opinii c p taser un contur precis n mediile stiin iIice central-europene.
Faptul a iesit n chip hot rtor n eviden prin scrierile savantului Constantin Jirecek,
nume de reIerin n domeniul romanit ii balcanice, autor ntre altele al lucr rii Die
Wlchen und Maurowlachen in den Denkmlern von Ragusa, Praga, 1879; n
Geschichte der Serben, Gotha, 1912, Jirecek precizeaz : ,Valahii nu lipsesc din
niciun document m n stiresc din secolele XII-XIV n Serbia, Bosnia si Her egovina,
unde raguzanii socotesc triburile de la Trebinje, Ljubinje si Gacko ntre cele Valahe.
Iocuitorii acestor p r i se numeau pe sine Romani dup m rturisirea geograIului
vene ian Negri
6
.
Preciz ri cu privire la prezen a romnilor n Serbia I cute nainte de anul 1900
g sim si la autorii srbi nsisi. AstIel, V. Karic n cartea sa intitulat Serbia, tip rit la
Belgrad n 1887, Iixa cronologic asezarea romnilor n ara sa n jurul anului 1481,
Iiind din acest punct de vedere o excep ie printre compatrio ii s i n rndul c rora era
larg r spndit teoria conIorm c reia romnii ar Ii venit n Serbia dup secolul al
XVII-lea; ba chiar ntr-un pasaj, Karic aIirma c la sosirea pe teritoriul ce avea s
devin marea lor patrie, srbii ar Ii g sit aici o ,popula ie rustic romn cu care ar
Ii angajat o lupt pentru suprema ie terminat cu victoria srbeasc si cu asimilarea
acestei popula ii b stinase, asimilare petrecut nainte de cucerirea otoman
7
. Un alt
autor srb preocupat de prezen a romnilor n ara sa a Iost Tihomir Djordjevic; n
brosura acestuia Kroz nae rumuna (Printre romanii no,tri) se g sesc destule pasaje
sup r tor de tenden ioase, injurioase chiar: George Vlsan m rturisea c nu-i fusese
niciodat dat s citeasc acuza ii att de grosolane la adresa romnilor ca n lucrarea
lui Djordjevic
8
. Dar, chiar la nceputul expunerii sale, Djordjevic recunoaste: ,Eu stiu
c mul i dintre napoia ii nostri patrio i vor obiecta c Iac cunoscut str in t ii pe
romnii din Serbia si c adev rul asupra romnilor din Serbia ar putea atrage
preocup ri Ia de acestia, ceea ce e un mare pericol. Poate c aceasta se va si
ntmpla, dar si I r aceste rnduri ale mele, o lume ntreag stia c sunt romni n
Serbia
9
. Iucrarea autorului srb Iurniza inIorma ii asupra unui recens mnt eIectuat
n Serbia la 1850, cnd se publicaser date privind existen a pe cuprinsul statului
vecin a 828.999 de srbi si 104.343 de romni, ciIre pe care Djordjevic le comenta ca
fiind destul de exacte
10
. Datele men ionate coincideau n general cu rezultatele
primului recens mnt srb, cel din 1846, unde i aIl m si pe locuitorii comunit ilor

6
Cosntantin Jirecek, Staat und Gesellschaft in mittelalterlichen Serbien, Wien, I,
1912, p. 154 si urm.
7
Vezi comentariile privind teoriile autorului srb la Gheorghe Zbuchea, Romnii
timoceni. Destin istoric ,i aocumente, Editura DC promotions, 2005, p. 225.
8
Tihomir Djordjevic, Kroz nae rumuna (Printre romanii no,tri), Beograd, 1913
9
Ibidem, p. 4
10
Ibidem, p. 7
234
romnesti care, se preciza n text, erau aseza i n patru districte din regiunea Timoc-Morava,
anume Kuprija, Krajna (Craina), Pozarevac si Crnareka (sau Timoc)
11
. n anul 1916,
etnograful bulgar Stojan Romansky de la Universitatea din Sofia a efectuat n Timocul
srbesc o temeinic cercetare de teren din care a rezultat un studiu
12
, am putea spune,
cu att mai pre ios cu ct cercet torul bulgar maniIestase o total lips de simpatie la
adresa romnilor. Romansky a corectat aIirma iile proIesorului german Weigand
(care stabilise anterior existen a n Morava-Timoc a unui num r de 83 de sate
romnesti) oIerind date despre 151 de sate cu popula ie integral romneasc si alte 42
de localit i mixte romno-srbe
13
. n plus, etnograful bulgar a demonstrat inexactitatea
statisticilor oIiciale srbesti de la sIrsit de secol al XIX-lea si nceput de secol al XX-lea,
n sensul existen ei unui num r mult mai mare de romni n zona Timoc-Morava. Ct
despre vechimea asez rii popula iei romnesti pe aceste meleaguri, Romansky prelua
integral teoria srbeasc potrivit c reia romnii si-ar Ii I cut sim it prezen a aici de-abia
ncepnd cu ultimii ani ai secolului al XVII-lea cnd, n urma sngeroaselor conflicte
regionale, zona Moravei si Timocului se golise de popula ia srbo-bulgar ; ulterior,
conIorm aceleiasi teorii, printr-un spor natural datorat natalit ii nso it de o
permanent imigra ie din nord, aceast zon a c p tat un caracter pur romnesc.
O bun parte a autorilor romni din secolul al XIX-lea a trecut sub t cere
chestiunea timocean . Ca motiva ie s-ar putea invoca lipsa izvoarelor istorice,
impediment capital n orice cercetare. nceputurile le aIl m, din neIericire, sporadice
si vagi, n opera unui Dimitrie Cantemir si ulterior, n secolul al XIX-lea, la B lcescu
si Kog lniceanu. Au existat si scrieri care au ignorat total problema prezen ei
romnilor n Timoc, cum a fost, de exemplu pamfletul Romnii din Peninsula
Balcanic , Bucuresti, 1885 n care autorul, N. Papilian, a prezentat, sumar de altfel,
doar situa ia comunit ilor aromnesti din provinciile europene ale Imperiului
Otoman. Al i autori au I cut reIeriri tangen iale la romnii din Balcani.
M. G. Obedenaru ntr-o lucrare tip rit la Paris n aceeasi perioad I cea o
men iune despre ,... le nombre des Roumains en Bulgarie et dans la Dobroudja
(provinces turques) 80.000
14
. G. Br tianu n cartea sa despre panslavism, editat tot
la Paris n 1877, preciza: Ainsi, pour nen citer que un exemple, la Bulgarie, qui
compte 4,500,00 mes, est habite non seulement par les Bulgares, mais la moiti de
sa population de campagne est compose de Turcs, Roumains, Grecs, Circassiens,
Armnens, Albanais, Serbes, Juifs, etc
15
.

11
Florea Florescu, Romanii ain Iugoslavia. Istoric ,i evolu ie aemografic , n
,Timocul, anul VIII, caiet I, 1941, p. 19. Vezi si Gheorghe Zbuchea, op. cit., p. 32.
12
Stojan Romansky, Rumunite me:au Timok i Morava (Romnii aintre Timoc ,i
Morava), n makedonski pregled, Sofia, anul II, 1926, p. 139-225. Dat Iiind importan a sa,
studiul a Iost reprodus integral n ,Timocul, Bucuresti, anul II, nr. 3-7 (martie-iulie) 1935,
din care cit m si noi.
13
Ibidem, p. 9
14
M.G. Obedenaru, La Roumanie conomique daprs les donnes les plus rcentes,
Ernest Leroux Editeur, Paris, 1876, p. 373
15
G. Bratiano, Le panslavisme et ses dangers pour LEurope, E. Dentu Libraire
Editeur, Paris, 1877, p. 30
235
Tot pe atunci, n 1878, NiIon B l sescu estima c n Bulgaria, mai precis de-a
lungul Dun rii, n Dobrogea de sud si n regiunea Isker, se aIlau 150 de sate
romnesti totaliznd o popula ie de circa 200.000 locuitori
16
. Situa ia n domeniul
istoriograIic se mbun t este vizibil odat cu intrarea n secolul al XX-lea, cnd ncep
s apar contribu ii care pun bazele unei cercet ri stiin iIice na ionale n privin a
romnilor timoceni. Ne referim n primul rnd la monografia lui C.S. Constante
(Delatimoc) despre romnii din Serbia, ap rut n 1907, prima tentativ romneasc
de prezentare stiin iIic a chestiunii timocene
17
. Desi marcat de o vizibil tent
na ionalist-sentimental inerent epocii, lucrarea lui C.S. Constante este important
deoarece Iixeaz o sum de date esen iale ale problemei timocene care vor deveni
ulterior jaloane de reIerin ale istoriograIiei romne. AstIel, el aIirma c romnii din
Timoc Iormau o mas omogen de circa 300.000 de indivizi localiza i n zona
cuprins ntre rurile Morava, Timoc si Dun re, anume n districtele Craina (Krajna),
Morava, Pozarevac si Timoc (Cuprija): n aceste patru districte autorul stabilea
existen a unui num r de 542 de sate dintre care 165 aveau o popula ie curat
romneasc . Comb tnd teoria srbeasc , Constante considera c romnii din Valea
Timocului puteau Ii considera i drept locuitori de obrsie ai acestei regiuni, ei
rezistnd vicisitudinilor istoriei pn n secolul al XIV-lea, cnd au primit n snul lor
un aport masiv de imigra ie romneasc din nordul Dun rii
18
. Acestei teorii aveau s
se ralieze ulterior si al i cercet tori romni. AstIel, n 1912, G. Giuglea, pe baza unor
studii de toponime eIectuate pe teren, tr gea concluzia c romnii erau cei mai vechi
locuitori ai regiunii timocene
19
. Tot atunci, cercetarea etnograIic si toponimic
ntreprins de I.T. Boga, atr gea aten ia asupra caracterului pronun at b n ean al
limbii vorbite de romnii timoceni
20
. Cele dou studii inaugurau un nou capitol n
stiin a romneasc despre romnii din Timoc, cel lingvistic, poate nc mai important
dect cel istoric, ntruct avea posibilitatea de a impune argumente vizibile, evidente
si Ioarte greu de comb tut. Prelund ulterior aceast cercetare, Sextil Puscariu
demonstra c numele mai multor cursuri de ap , mun i si dealuri precum Peris,
Migiora, Vlahovo, Mergelat, Vlako Polje, Ursulica, Singurica, etc. din districtele
srbesti Krusevac si Kucevo aIlate n perimetrul zonei timocene dovedeau asezarea
masiv a vlahilor n aceast regiune n evul mediu
21
.

16
la Bulgarie comprenat tante la rive droit du Danube, la Dobroudja et le district
dIsker, environ 150 villages... 200,000 mes (preluat de la N. Densusianu, Llement latin
en Oreint, Bucarest, 1878.
17
C.S. Constante (Delatimoc), Romanii ain Serbia. Monografie etnic ,i statistic ,
Bucuresti, 1907
18
Teoria era reluat si completat ntr-o contribu ie ulterioar a autorului, Romni
din Valea Timocului ,i a Moravei, Bucuresti, 1929.
19
G. Giulea, Romnii din Serbia, n ,Anuarul de geograIie si antropogeograIie,
Bucuresti, anul II, 1911-1912, reprodus integral n culegerea de izvoare Romnii din Timoc,
vol. I., p. 161-171.
20
L.T. Boga, Romnii din Serbia, n ,Anuarul de GeograIie si AntropogeograIie,
anul II, 1911-1912, reprodus n culegerea Romnii din Timoc, vol. I, p. 177-190.
21
Sextil Puscariu n Etudes de linguistique roumaine, Imprimeria Na ional , Bucuresti,
1937, p. 63
236
nainte de Primul R zboi Mondial, George Vlsan n studiul s u Romnii din
Serbia, demonstra cu binecunoscuta sa rigoare c romnii timoceni reprezint o
prelungire natural , Iireasc a elementului romnesc nord-dun rean, ei Iormndu-se
si evolund n mod unitar cu Ira ii lor de peste Iluviu, deoarece Dun rea nu a repre-
zentat niciodat o barier de separare a neamului romnesc
22
. Relund tema n 1928,
George Vlsan observa c , avndu-se n vedere unitatea geograIic indisolubil a
inuturilor Por ilor de Fier, teza unei imigra ii romnesti recente n Serbia nu avea
consisten , ntruct cine a locuit partea masivului muntos aIlat la nord, a locuit si
partea aIlat la sud de Dun re, Iluviul neIiind, n aceast privin , o piedic
23
.
Dimpotriv , Dun rea a nlesnit circula ia transversal pe valea sa. ntreaga evolu ie
istoric , ncheie autorul, demonstreaz c inutul Timocului Srbesc nu a Iost srbesc
dect cu numele, st pnirea statului srb datnd aici de mai pu in de un secol.
Potrivit unui alt studiu al aceluiasi autor
24
, romnii au populat nentrerupt
por iunea de pe malul drept al Dun rii cuprins ntre Vidin si rul Timoc, ei Iormnd
pn la 1878 un lan continuu de-a lungul Iluviului, mpreun cu Ira ii lor din Timocul
Srbesc. Ct despre originea lor, Vlsan credea c acestia nu provin ca obrsie din
vechea popula ie vlah a Peninsulei Balcanice, ci apar in mai degrab marelui grup
carpato-danubian. Excelent cunosc tor al aspectelor etnograIice, acelasi Vlsan nota
tot aici c romnii din zona Vidin (pe care-i cunoscuse ndeaproape) se mp r eau, n
Iunc ie de asezarea lor geograIic , n p dureni si dun reni, primii locuind inuturile
deluroase de la grani a bulgaro-srb , n vreme ce ceilal i ocupau sesul m nos de
lng Dun re: p durenii practicau cresterea vitelor spre deosebire de dun reni,
ocupa i n principal cu agricultura. Examinnd statisticile oIerite de diversi autori cu
privire la popula ia romneasc din zonele citate, Vlsan estima num rul romnilor
din cele dou Timocuri, cel srbesc si cel bulg resc, la cca. 300.000 de indivizi.
Primele contribu ii ale lui Silvu Dragomir
25
apar n anii 1922-1924 la Cluj si
reprezint ntia mare tentativ a istoriograIiei romne de a str punge bezna repre-
zentat de evul mediu, mai ales cel timpuriu, pentru istoria romnilor din dreapta
Dun rii. Cercetnd asezarea vlahilor n ntregul areal al Iugoslaviei de atunci,
cuprinznd Dalma ia, Croa ia, Muntenegru, Silviu Dragomir opina, reIerindu-se la
inutul aIlat ntre Vidin si Morava, c ntreaga vale a acestui ru a constituit o veche
vatr a vlahilor balcanici;
26
primele inIorma ii despre acestia con inute ntr-o surs
istoric le aIl m n cronica clericului Ansbertus, care nso ise expedi ia lui Frederic

22
George Vlsan, Romnii din Serbia, n ,Anuarul de GeograIie si AntropogeograIie,
anul II, 1911-1912, reprodus n Romnii din Timoc, vol. I, p. 137-161.
23
Idem, Romnii din Serbia, comunicare prezentat n 1928, publicat postum n
,Anuarul Societ ii Regale Romne de GeograIie, Bucuresti, anul IVI (1937), p. 14-18.
24
Idem, Romanii ain Bulgaria ,i Serbia, n culegerea editat mpreun cu C. Arion,
Romania ,i popoarele balcanice, Bucuresti, 1913, p. 60-65. vezi si A. Andrei, Romnii din
Bulgaria ,i Serbia inf i,a i la 1913 de profesorul G. Vlsan, n Timocul, anul IX, caietul I,
1942, p. 16-17.
25
Silviu Dragomir, Vlahii din Serbia n secolele XII-XV, n Anuarul Institutului de
istorie na ional , I, Cluj, 1921-1922, p. 279-299, respectiv Jlahii ,i morlacii. Stuaiu din
istoria romnismului blacanic, Imprimeria Bornemisa, Cluj, 1924
26
Ibidem, p. 33-34
237
Barbarossa prin spa iul balcanic spre Constantinopole n anul 1189. Asez rile
romnilor din Serbia, sus ine Silviu Dragomir, se aIlau ntr-o permanent leg tur cu
acelea ale vlahilor din Bulgaria prin regiunea muntoas situat la vest de Pcina si de
rul Morava
27
. Dup autor, elementul romnesc din jum tatea nordic a Peninsulei
Balcanice se mp r ea n dou grupuri mari: unul r s ritean, cuprinznd comunit ile
romnesti din Bulgaria si altul apusean, ce includea pe vlahii din Serbia, Bosnia,
Her egovina si Croa ia-Dalma ia. Aceste dou grupuri erau, cu toate acestea, ntr-un
contact nentrerupt datorat asez rilor vlahe din valea Timocului si Krajna, situate la
Irontierele Serbiei si Bulgariei medievale
28
.
Existen a acestei zone de contact timocene, caracterizat att prin prezen a
compact a popula iei romnesti, ct si prin absen a satelor bulg resti si srbesti, l
determina pe Sextil Puscariu s emit ipoteza (prelund o teorie a lingvistului
olandez Van Wijk) conIorm c reia romnii de aici, stabili i ntre bulgari si srbi, ar Ii
jucat un rol decisiv n separarea slavilor de sud n dou grupuri lingvistice distincte
29
.
Sintetiznd rezultatele investiga iilor eIectuate pn atunci, cercetarea
romneasc din anii 30 ai secolului trecut ajungea la concluzia c poporul romn s-a
Iormat pe o arie spa ial unic , att n nordul ct si n sudul Dun rii: n acest sens,
lucr rile de specialitate indicau n mod Irecvent o regiune aIlat la sud de Dun re
care ngloba n mod cert Valea Timocului. Astfel, Alexandru Rosetti scria n prima
edi ie a tratatului s u de istorie a limbii romne: ,Iimba romn s-a format pe un
teritoriu ntins nord si sud dun rean ce cuprindea, n partea lui meridional , bazinul
vestic al Drinei, la sud de Skopje si sud-vestul Bulgariei, regiunea de-a lungul
Dun rii nspre mare, Banatul, regiunea romanizat din Ardeal si Oltenia, sau cu alte
cuvinte provinciile Moesia Superioar si InIerioar , Dacia si PanoniainIerioar
30
.
Acelasi Rosetti preciza, n edi ia a doua a lucr rii citate c , nc din primele secole
ale asez rii slavilor n Peninsula Balcanic , ntre grupul de popula ie srb si cel de
popula ie bulgar a existat un teritoriu-enclav unde se vorbea o limb de tip
romanic
31
. nscriindu-se pe linia unor preocup ri similare, C. GroIsoran, aborda
chestiunea satelor vlahe situate ntre Drava si Sava, despre care au existat men iuni
nc de la 1630, examinnd organizarea acestora consIin it ntr-un statut reprodus
n text
32
. O lucrare de sintez care a umplut un gol n istoriograIia noastr a Iost si
monograIia lui C. Noe si M. Popescu Spineni, despre romnii din Bulgaria, tip rit
n ajunul izbucnirii celui de-al II-lea r zboi mondial
33
. Un merit aparte al lucr rii a

27
Ibidem, p. 106. Studiul s u din 1922 citat mai sus con inea descrierea am nun it a
asez rilor locuite de romni n Serbia Evului Mediu.
28
Idem, Jlahii ,i morlacii, p. 106-107. Dup cteva decenii, Silviu Dragomir publica o
sintez cuprinz toare a cercet rilor sale: Vlahii din nordul Peninsulei Balcanice n Evul Mediu,
Editura Academiei, Bucuresti, 1959.
29
Sextil Puscariu, op. cit., p. 63
30
Alexandru Rosetti, Istoria limbii romne. II. Limbile balcanice, Bucuresti, 1938
31
Idem, Istoria limbii romane ae la origini pan in secolul al XJII-lea, Edi ia a doua,
Editura Stiin iIic si Enciclopedic , Bucuresti, 1978, vol. I, p. 216
32
G. GroIsoran, In ara aacilor, n Revista Institutului Banat-Crisana, anul VIII
(1940), 6, nr. 27, p. 1-12
33
C. Noe, M. Popescu-Spineni, Les Roumains de Bulgarie, Ramuri, Craiova, 1939
238
Iost Iolosirea de c tre autori a surselor bulg resti de inIorma ii, greu accesibile la
acea dat cercet rii romnesti. Prin utilizarea acestor surse, n special a situa iilor
statistice oIiciale publicate n ara vecin , C. Noe si M. Popescu-Spineni au dorit s
demonstreze, ntre altele, c autorit ile bulgare de dinainte de 1939 au dezavantajat
net minoritatea romneasc , ciIrele con inute n statistici privind num rul etnicilor
romni precum si al satelor locuite de acestia din urm Iiind inIerioare celor reale.
Tot n ajunul r zboiului vedea lumina tiparului o prim contribu ie a lui Theodor
Tr pcea dedicat romnilor din Timoc
34
, dintr-o serie care avea s se ncheie n
1946 printr-o cuprinz toare sintez , ap rut sub auspiciile Institutului de studii si
cercet ri balcanice, si care avea s nsumeze cea mai mare parte a inIorma iilor
despre romnii timoceni disponibile atunci
35
. n studiul ap rut n 1939, Tr pcea
cita, ntre altele, o cronic srbeasc anonim care, relatnd despre luptele dintre
Iiii sultanului Baiazid pentru succesiune, preciza c unul dintre acestia, cunoscutul
Musa, izbutise s recruteze din p r ile Imperiului situate n apropiere de Dun re, o
mul ime de adep i ,vlahi, srbi si bulgari. Acest teritoriu, ar ta Tr pcea, adic
inuturile Krajna si Crnareka (Timoc) s-a bucurat sub st pnirea otoman de o
autonomie real , ntruct era o Ieud personal a sultanilor, ceea ce nsemna c
niciun supus nu avea permisiunea s se stabileasc aici: aceast interdic ie, comenta
autorul, a contribuit la men inerea intact a elementului romnesc din regiune, aIlat
la ad post de slavizare. n acelasi an, savantul George Murnu publica studiul s u
Romnii din Bulgaria n Evul Mediu, o p trunz toare incursiune n lumea cronicilor
bizantine si apusene care i pomeneau pe vlahii balcanici, de la Choniates (care cita
n cronica sa de 34 de ori pe vlahi si numai de 9 ori pe bulgari) si Kekaumenos
pn la germanul Ausbertus, m rturii care certiIicau nsemn tatea cu totul aparte pe
care o dobndiser vlahii n Bulgaria medieval
36
.
n anii celui de-al doilea r zboi mondial s-a sim it nevoia unei sistematiz ri si
centraliz ri a datelor si inIorma iilor con inute n contribu iile romnesti si str ine
despre chestiunea timocean si ap rute de-a lungul vremii. Astfel au fost editate n
1942-1943 cele trei volume ale culegerii Romnii din Timoc, ngrijit de C. Constante
si A. Golopen ia
37
, un instrument de lucru extrem de pre ios, grupnd majoritatea
surselor istoriograIice moderne care au I cut reIerire la romnii timoceni. Volumul I
se deschidea cu fragmentul despre romni din studiul lui G. Lejean, deja citat,
Etnographie de l Turguie dEurope tip rit la Petremans Geographischen Mitteilungen,
Gotha, 1861, n care autorul d dea ciIra de 104.343 romni locuitori ai Timocului
Srbesc, despre care aIirma c s-au stabilit aici pentru a sc pa de serbia cvasi-general
generat de Regulamentele Organice n rile Romne
38
. Tot aici, ntlnim un
fragment din cartea lui A. Ubicini, Les Serbes de Turquie, Paris 1865, n care se aflau

34
Theodor Tr pcea, Contribu ii la istoria Romanilor ain Peninsula Balcanic .
Romnii dintre Timoc ,i Morava, Bucuresti, 1939
35
Idem, Romanii aintre Timok ,i Morava in lumina trecutului lor istoric, Bucuresti,
1945, respectiv Contribu ii la istoria Romanilor ain Peninsula Balcanic . Romanii aintre
Timoc ,i Morava, Bucuresti, Institutul de studii si cercet ri balcanice, 1946
36
George Murnu, Romnii din Bulgaria n Evul Mediu, Bucuresti, 1939
37
C. Costante, A. Golopen ia, op. cit.
38
Ibidem, vol. I, p. 5-8
239
primele statistici, ntre care aceea din 1863 care Iixa la 122.593 num rul romnilor
aIla i n Timocul srbesc
39
. O ciIr apropiat , de 127.408 de romni tr itori n Timoc
este dat de recens mntul din 1866, ale c rui date le aIl m integral n articolul
srbului V. Jacsici, tip rit n limba rus la Petersburg n 1873: despre acestia, Jacsici
aIirm c ei sunt vlahi de acelasi neam cu locuitorii din Valahia si Banat si c ei,
vlahii, sunt cel mai numeros popor din Serbia dup srbi dar s-au stabilit aici la finele
secolului al XVII-lea, anume dup ce srbii din Timoc condusi de patriarhul Arsenie
al III-lea au p r sit regiunea
40
. De asemenea n volumul I aIl m si articolul
geograIului maghiar Szabo JoseI, deja citat, precum si studiul proIesorului srb
Dragoljub K. Jovanovic Crna reka. Prilozi za istoriju i etnografiju Srbije ( rna
Rece. Contribu ii la istoria ,i etnografia Serbiei), Belgrad, 1883, n care autorul
observ c romnii timoceni se mp r eau n ,ungureni (denumirea pe care si-au
dat-o singuri, deoarece aIirmau c vin din Ardeal) si , rani, adic , scria, Jovanovic,
romni de obrsie mai veche care s-au stabilit n Krajna probabil dup tragica lupt
de la Varna
41
. Urma articolului lui Emile Picot, Chants populaires des Roumanins de
Serbie, Paris, 1902, unde aIl m aIirma ia c Ionetica la romnii timoceni este identic
cu cea a romnilor nord-dun reni, Iapt ce reiesea din studierea cntecelor populare de
pe cele dou maluri ale Iluviului
42
.
Studiul Iilologului german G. Weigand, men ionat mai sus, este de asemenea
prezent: reIeritor la vechimea asez rii romnilor n regiunea Timocului, Weigand era
de p rere c acestia au sosit n zon n valuri succesive, ultimul datnd din vremea
introducerii Regulamentelor Organice n ara Romneasc n 1831
43
; profesorul
german era ns de aceeasi p rere cu Dragoljub Jovanovic, anume c o parte din
romnii stabili i n Timoc nu proveneau din ara Romneasc , ci din Banat. Volul I
al culegerii mai cuprindea studiile, deja citate, ale lui G. Vlsan, Romnii din Craina
Serbiei (publicat n 1912), G. Giuglea, Romanii ain Serbia. Jechime, stratific ri
etnice, L.T. Boga, Romnii din Serbia, Stojan Romansky precum si C. Constante cu
Romanii ain Jalea Timocului ,i Moraviei (conIerin din 1928). Volumul I se ncheia
cu statistica regiunii Timoc, din cadrul primului recens mnt I cut n 1921, dup
uniIicarea Iugoslavieie, precum si cu datele ob inute n urma unei anchete ntreprinse
n lag rele de prizonieri din Iosta armat iugoslav , n aprilie-mai 1942. Volumul II
cuprindea notele de c l torie ale geograIului austriac F. Kanitz despre Bulgaria
dun rean editate ini ial n 1875
44
, articolul lui G. Weigand Rumnen und Arumunen
in Bulgarien, Leipzig, 1900, G. Vlsan, Romanii ain Bulgaria ,i Serbia, men ionat
mai sus si reluarea monograIiei lui Emanoil Bucu a, Romanii aintre Jiain ,i Timoc,
Bucuresti, 1923, text cu virtu i mai degrab literare dect istorice, dar scris cu mult
sentiment si dovedind o bun cunoastere a realit ilor locului
45
. Volmul mai
cuprindea reproducerea textelor a 10 scrisori ale romnilor din zona Vidinului

39
Ibidem, vol. I, p. 10-11
40
Ibidem, vol. I, p. 15-42
41
Ibidem, vol. I, p. 59-67
42
Ibidem, vol. I, p. 71-74
43
Ibidem, vol. I, p. 77-91
44
Ibidem, vol. II, p. 13-33
45
Ibidem, p. 69-151
240
expediate mitropolitului de Blaj, ntre anii 1867-1882, m rturie emo ionant a
leg turilor de suIlet dintre Ira ii de acelasi neam aseza i de-o parte si de alta a
Dun rii. n Iinal, volumul III al culegerii lui C. Constante si A. Golopen ia includea
ntre Iilele sale, textul integral al c r ii lui Tihomir Djordjevic Printre romanii no,tri,
amintit mai sus precum si Memoriul romnilor din Serbia, naintat ConIerin ei de
Pace de la Paris din 1919 de c tre reprezentantul romnilor timoceni, doctor Atanasie
Popovici
46
. Obiectivitatea stiin iIic a autorilor culegerii a permis reproducerea
replicii srbesti la memoriul amintit, text ntocmit de Tihomir Djordjevic, cu titlul
Aaev rul asupra romanilor ain Serbia
47
, prezentare sintetic a pozi iei srbesti axat
pe teoria c srbii au Iost primii locuitori ai Moravei, Timocului si Banatului, romnii
nefiind n aceste teritorii dect o prezen tardiv .
Parcurgerea contribu iilor istoriograIice romnesti privind tema abordat ,
ap rute nainte de al doilea R zboi Mondial, permite desprinderea ctorva
concluzii. Existen a popula iei romnesti n Timoc este un Iapt de necontestat,
singurul aspect controversat reprezentndu-l num rul romnilor de aici, care a
variat uneori de la autor la autor, niciodat ns sc znd sub 150.000 de indivizi,
dac lu m n calcul si Timocul bulg resc. Absen a izvoarelor scrise, mai ales a
celor provenind din secolele IX-XII si chiar mai trziu, a reprezentat un serios
handicap pentru stiin a romneasc . Date Iiind contribu iile, cercetarea textelor de
cronici, mai ales bizantine dar si occidentale a reprezentat o surs de inIorma ii, n
acest domeniu excelnd nume de mare prestigiu stiin iIic precum George Murnu
sau Silviu Dragomir. Un alt domeniu rodnic l-a reprezentat cercetarea lingvistic
pe teren, nceput nc din primii ani ai secolului al XX-lea.
Pe baza acestor cercet ri s-a formulat teza conIorm c reia regiunea Timocului
si Moravei a I cut parte dintre vetrele de Iormare ale poporului romn, constituind, n
acelasi timp, o punte esen ial de contact ntre marele bloc carpato-danubian si
comunit ile de aromni r spndite peste tot n sudul Balcanilor. Desi apar in tori,
att din punct de vedere istoric ct si din punct de vedere etno-lingvistic blocului
carpato-danubian, precum au dovedit-o studiile pe teren ntreprinse nc din primii
ani ai secolului al XX-lea, romnii timoceni sunt autohtoni pe propriul lor teritoriu,
unde au tr it ntr-o continuitate nentrerupt .
IstoriograIia romn antebelic a trasat jaloane Iundamentale pentru n elegerea
evolu iei istorice a romnilor din Valea Timocului, dar cunoasterea mai aproIundat
a trecutului acestora continu s r mn un deziderat actual.


46
Ibidem, vol. III, p. 113
47
Ibidem, p. 129-147
241

7(50,12/2*,$&2081,7$5 1/,0%$5201
$VSHFWHGHWHUPLQRORJLHvQWUDGXFHUHDvQOLPEDURPkQ
a Tratatului de la Lisabona
1


Lector univ. dr. Mariana BARA
Institutul de Studii Europene

LA TERMINOLOGIE COMMUNAUTAIRE EN ROUMAIN

RSUM
Les termes techniques du langage juridique peuvent tre emprunts au
langage courant, mais leur utilisation devient spcifique dans les textes de
spcialit. Au dbut de la cration du langage juridique roumain moderne, les
termes provenaient du franais. Nous avons constat que mme prsent la
traduction des textes communautaires est plus proche des versions franaises,
bien que des fois il y ait une prfrence pour les solutions terminologique de
langlais. Dans le but de dessiner les principales tendances du discours
juridique communautaire en roumain, nous avons entrepris une comparaisons
des versions dans les trois langues (anglais, franais, roumain).


0. Introducere
1. Schimb ri n traducerea unor termeni n Tratatul de la Iisabona Ia de
12004C
2. Solu ii diIerite n romn , determinate de constrngeri lexicale si sintactice
3. Adopt m / adapt m sau traducem?

0. Statele membre UE n numele integr rii - cedeaz o parte din atributele
suveranit ii lor c tre UE, prin atributele puterii si competen elor sale. AstIel,
prioritatea dreptului comunitar asupra oric rei dispozi ii na ionale contrare reprezint
primatul legisla iei europene asupra legisla iei na ionale n caz de conIlict. Calitate de
baz a normelor comunitare, aceast prioritate enun caracteristica speciIic a
dreptului comunitar: norma comunitar primeaz .
De aici decurge necesitatea ca toate textele comunitare s Iie publicate n
limbile cet enilor europeni, pentru a le Ii accesibile. AstIel, multilingvismul european
devine condi ia necesar pentru ca oricare cet ean european s beneIicieze de

1
Tratatul de la Lisabona din 13 decembrie 2007 de modificare a Tratatului privind
Uniunea European si a Tratatului de instituire a Comunit ii Europene*), in MO nr. 107 din
12 februarie 2008
Lege nr. 13 din 7 februarie 2008 pentru ratificarea Tratatului de la Lisabona de modi-
Iicare a Tratatului privind Uniunea European si a Tratatului de instituire a Comunit ii
Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, in MO nr. 107 din 12 februarie 2008
242
legisla ia european . De asemenea, oricare entitate economic din statele membre
are la dispozi ie legisla ia n domeniu si accesul la pia a comun n propria limb .
Totusi, autorii care au studiat aceste aspecte remarc Iaptul c ar Ii o Iic iune
juridic ideea c dreptul comunitar poate Ii tradus n Iormul ri identice n Iiecare
dintre limbile oIiciale. De aceea, n cazul jurispruden ei, de exemplu, Curtea de Justi ie
are rolul de a stabili care este textul autentic, a c rui aplicare este necesar . Curtea, n
general, preIer versiunile I r echivocuri, cu att mai mult cu ct n baza
principiului egalit ii toate limbile oficiale sunt n mod egal autentice (faisant foi).
Aceasta justiIic practica dup care n Ia a Cur ii Iiecare parte din proces are dreptul
s aleag limba n care doreste s se exprime, iar greIierul asigur traducerea.
n virtutea respect rii dreptului la exprimare, drept Iundamental n sistemul
comunitar, jurispruden a si legisla ia comunitar constituie o surs de drept pentru
to i cet enii Uniunii, la care ei au dreptul s accead n propria limb . n ceea ce
priveste neregulile sau inexactit ile de traducere, acestea sunt considerate de Curte,
n mod pragmatic, c aduc prejudiciu numai dac exist o leg tur de cauzalitate
evident ntre traducerea eronat , omisiunea de traducere si producerea de daune.
DiIicult ile traducerii pornesc de la realitatea recunoscut c diIeren a de
structur lingvistic dintre Iamiliile de limbi reIlect o diIeren de percep ie a
lumii exterioare, o diIeren cognitiv , dat de diIeren a semantic . Aceste aspecte
se reg sesc n clivajele semantice si mai cu seam n procesul alegerii lexicale si al
sinonimiei. Un exemplu la ndemn este pentru noi modul n care este tradus
Tratatul de la Iisabona n limba romn . Apropierea structural de limba Irancez ,
dar si tradi ia cultural si terminologic istoric instituit , determin apropierea
versiunii romnesti de cea Irancez , la nivel lexical, dar si sintactic:

12007L, articolul 1, alineatul (28):

EN shall ensure that its
proceedings are
transparent
FR assure la transparence
de ses travaux
RO asigur transparen a
lucr rilor lor

Cu toate acestea, n acelasi alineat exist si solu ii sintactice diIerite n romn
Ia de Irancez (care se apropie, din motive lexico-semantice de englez ):

EN The Court of Justice
of the European Union,
the European Central
Bank and the European
Investment Bank shall
be subject to this
paragraph only when
exercising their
administrative tasks.
FR La Cour de Justice
de lUnion europenne,
la Banque centrale
europenne et la Banque
europenne
dinvestissement ne sont
soumises au prsent
paragraphe que lorsquelles
exercent des fonctions
administratives.
RO Dispo:i iile
prezentului alineat se
aplic Cur ii de Justi ie
a Uniunii Europene,
B ncii Centrale
Europene si B ncii
Europene de Investi ii
numai n cazul n care
exercit Iunc ii
administrative.

243
Considernd traducerea ca o activitate n cmpul semioticii, de transportare a
unui text dintr-o limb n alta, si ca o Iorm de meta-comunicare, vom urm ri
modul n care se realizeaz convergen a lingvistic n trecerea de la limba/limbile
surs (EN, FR) la limba int (RO).
AstIel, structura semantic a limbii romne, contextul cognitiv, dar si registrul
stilistic al traducerii impun anumite constrngeri, evidente la nivelul alegerii dintre
sinonime. Vom vedea din exemplele extrase, op iunea mai nou pentru opera ie (si
nu pentru opera iune), pentru r spunaere (si nu pentru responsabilitate). O chestiune
care ine de nuan area limbajului juridic este op iunea pentru aeci:ie fuaiciar (si nu
pentru hot rare fuaec toreasc ), termen aIlat n rela ie cu aeci:ie extra fuaiciar .
Alegerea termenului decizie, ca hiperonim, este dictat si de EN decision, FR dcision.
Al i termeni primesc sensuri speciale, de ex. frontier [Linie natural sau con-
ven ional care aesparte teritoriul unui stat ae teritoriul altor state sau ae intinaeri
ae ap care nu fac parte ain teritoriul s u, grani , hotar, in DEX]: frontier
intern ,i frontier extern .
n acelasi timp, structurile Iixe ale Irazelor din limbajul juridic, Iormul rile
recurente permit folosirea memoriei de traducere pentru astfel de texte.
Este necesar , de aceea, alc tuirea unei baze plurilingve de traducere, n care
temele principale s Iie aliniate. Experien a glosarelor de unit i Irazelologice si a
memoriilor de traducere arat c memoriile nu pot Ii Iolosite automat, mai cu
seam atunci cnd limba int este o limb Ilexionar .

Mai multe situa ii ridic probleme de ordin Iormal traduc torului n limba
romn , situa ii n care exist diIeren e ntre vriantele EN si FR. De exemplu, n
cazurile n care enumer rile diIer n limbile surs , observ m tendin a traduc torilor
romni de a urma Iorma cea mai complet :

12007L, articolul 2, alineatul (28):
EN Union institutions, bodies, offices and agencies
FR institutions, organes et organismes de l'Union
RO institu ii, organe, oIicii si agen ii ale Uniunii

Analiza unei astfel de traduceri ridic nedumeriri cu privire la echivalarea
Iiec rei unit i si la traducerea elementelor enumer rii atunci cnd acestea sunt
prezente separat. Astfel:

12007L, articolul 2 alineatul (34):
EN advisory bodies FR organes consultatifs RO organe consultative
dar
12007L, articolul 2 alineatul (64):
EN Union bodies, officies and agencies FR organes et organismes RO organe,
oIicii si agen ii
si mai ales:12007I, articolul 2 alineatul (175):
EN specialised agencies FR institutions spcialises RO institu ii specializate

244
Un alt pasaj, din articolul 1 capitolul (2), eviden iaz diIeren ele structurale
dintre cele trei limbi, de natur lexico-semantic si morIo-sintactic , cu eIecte si
asupra topicii:

EN The Union shall
develop a common
immigration policy
aimed at ensuring, at all
stages, the efficient
management of migration
flows, fair treatment of
third-country nationals
residing legally in
Member States, and the
prevention of, and
enhanced measures to
combat, illegal
immigration and
trafficking in human
beings.
FR LUnion dveloppe
une politique commune
de limmigration
visant assurer, tous
les stades, une gestion
efficace des flux
migratoires, un
traitement quitable des
ressortissants de pays
tiers en sjour rgulier
dans les Etats membres,
ainsi quune prvention
de limmigration illgale
et de la traite des tres