1

Gabriel Iordan-DorobanŃu

Se zbate o frunză

Haiku şi senryu
2009
 2

Haiku

Primul ghiocel

Luna de gheaŃă –

ascuns după un stejar,

primul ghiocel.

Sunt oare lacrimi

sau omul de zăpadă

prinde-a se topi?

În joacă, copilul

dă viaŃă primăverii

de la ghiocei.

La joacă cu vântul –

pe cerul lui martie

baloane de săpun.
 3

Om de zapadă

topit numai într-o zi –

din nou singură.

*

Zi de Mucenici –

mugurii deschişi miros

a colăcei calzi.

Şi în acest an

arminden la poarta ta –

nimeni acasă.

Un fluture dând

târcoale unui mugur -

pretutindeni flori.
*

Flori de liliac –

acelaşi parfum în parc,

alŃi îndrăgostiŃi.
 4

Cine se roagă

cu vuietul vântului

sfinŃind câmpia?

Zarzăr înflorit –

mii de fluturi aşteptând

un vânt prielnic.

Un rest de iarnă

în curtea înverzită –

părul bunicii.

Doar un vânt pribeag –

ascuns încă în muguri,

parfumul de tei.

O boare de vânt –

fluturele dansează

printre petale.
 5

Milostiv vântul

şi-n palma cerşetoarei

petale albe.

Poem nerodit

aşteptând cuvintele

ca pe-o sămânŃă.

Omizi ucise –

fluturele acolo

fără vreo vină.

Primii ghiocei –

bătranul grăbit face

ultimul popas.

De pe platformă

motanul priveşte-n jos

un lăstun zburând.
 6

Teii în floare –

singurul parfum pentru

bătrâneŃea ei.
 7

Vara, atat de mică…

TroiŃă de lemn –

răcorindu-l pe Hristos,

o libelulă.

Curtea ruinată –

umbra nucului uscat

dând un lung ocol.

Zi nesfârşită –

cu paşi egali, un bâtlan

măsoară balta.
 8

Din crângul păzit

fur cântecul cucului –

bucuria ta.

Tihna suspectă –

o broasca sare din lac

în pliscul berzei.

Nuferi albi pe lac –

lumina încordată

într-o lacrimă.

Nicio potecă –

spiŃele bicicletei

la cosit iarba.

Scutură norii

acest copil în joacă -

ploaie de vară.
 9

Se înnorează –

despovărat de umbră,

nechează un cal.

O libelulă –

firul de vânt trece prin

seara fierbinte.

Goana trenului –

un nesfârşit curcubeu

pare câmpia.

Uitand ca-i joacă

copilul aprinde luna

de la licurici.

Cântec în salcâm-

un bubuit în noapte

şi fulgi peste tot.

 10

Casa bunicii –

noaptea târziu, uşile

sunt larg deschise.

*

Cer fără stele -

doar fragii culeşi arzând

întreaga noapte.

Noapte senină –

salcâmii îşi leagănă

puii din cuiburi.

Târziu în noapte -

piuitul unui pui

alungă somnul.

Greieri nevăzuŃi –

vara atât de mică,

nesfârşit cântec.
 11

CreŃuri pe apă

fără vreo Ńintă vântul

luna dansează

Zgomotul strazii –

port mereu cu mine un

poem cu greieri.

Cerul aplecat –

de pe marginea nopŃii

luna fluidă.

Letargia satului –

numai regina-nopŃii

mai priveghează.

De Sânziene,

la horă cu fetele,

toŃi spiriduşii.
 12

Răsare luna –

pe malul mării trupul

tău e iarăşi vis.

Curtea ruinată –

umbra mărului uscat

dând un lung ocol.

 13

Toamnă târzie

Copaci şi ploaie -

toamnă numai afară,

la geam, doar culori.

Frunze alergând

departe de paşii mei –

toamnă pribeagă…

Toamnă târzie –

gutuia se leagănă

tămâind curtea.

Stopul pe roşu –

doar ceaŃa trece strada

neobservată.
 14

Plouă întruna –

Ńipătul cucuvelei

înghiŃindu-mă.

Ultima floare

înveleşte un bondar –

noaptea aproape.

Lacul agitat –

luna încearcă să se

prindă de-o barcă.

BătrâneŃile –

Ńârâitul greierilor

tot mai aproape.

Se zbate-o frunza –

repede paianjenul

pe-un fir argintiu.

 15

Greier dispărut –

îmi târâie în urechi

doar amintirea.

Curtea pustie –

din soarele de toamnă

ciugule-un cocoş.

Fără mireasmă

gutuia trece prin geam –

dincolo toamna.

Ghiocel uitat

într-o carte de şcoală –

afară-i toamnă.

Cu ultimii bani

o bătrână cumpără

ultimele flori.
 16

Prohodul verii-

parfumul pepenilor

sfinŃind câmpia.

Plecarea berzelor –

înnourează zarea

doi ochi de copil.

Noapte cu lună -

el şi ea, dar totuşi o

singură umbră.
 17

Ninge, tot ninge...

CrivăŃ năpraznic –

luna de astă vară

este întreagă.

În ceainicul alb

stă gata să erupă

pajiştea verii.

Cojocul vândut-

ochii ei cer iertare

manechinului.

Predeal troienit,

pus într-un coş de gunoi –

munŃii în cioburi.
 18

Ninge, tot ninge...

Zăpadă peste zăpezi –

nesfârşit spital.

ÎngheŃ năpraznic –

numai în ceainicul alb

susură un pârâu.

Copii la joacă –

şi umbra bătrânului

se dă pe gheaŃă.

Un singur colind

însă atâtea glasuri –

ninsoare bogată.
*

Un om cazut pe

gheaŃă - atent un câine,

încolo, nimeni.
 19

Crăciun - un câine

adulmecă cutia

cerşetorului.

Marginea străzii –

o lumânare luptă

să nu se stingă
*

Zăpada ştergând

urmele paşilor mei –

scriu înainte.

Lacul îngheŃat –

cu luna parteneră,

nesfârşit balet.
 20

Anul nou

Dupã supa de

ieri, gustã din Anul Nou –

la fel de rece.

Ajun de an nou –

peste vechiul cojoc rupt,

petice de nea.
 21

Senryu

Un cuc în zarzăr–

o, câ aş vrea să fie

hototogisu !

Lumini de faruri –

ologul danseaza-n ger?

Este doar umbra .

În celula lui,

de azi, un nou tovarăş –

vechiul an, liber.

După votare,

nimeni n-o mai iubeşte -

iarăşi urâtă.
 22

Un om important ! –

umbra lui mai mătură

încă străzile

Bătrân grav bolnav –

doctorul îl palpează

fără niciun chef.

łuşt, plici: o broască –

indiferent bâtlanul,

poetul atent.

Dacă vechiul lac

ar fi ştiut să scrie –

Bashō cât de mic !

Semne de belşug -

în cutia orbului,

un strat de omăt.
 23

Oglinda din cui –

ochii mamei mă privesc

mai trişti ca nicicând

Sperietoare

de muşte: libelula

dintr-un insectar.