Sunteți pe pagina 1din 3

PSALMUL 3

Doamne, cât s-au [nmul\it cei ce m` nec`jesc ! Mul\i se


scoal` asupra mea; Mul\i zic sufletului meu: “Nu este
mântuire lui, [ntru Dumnezeul lui !’’. Iar Tu, Doamne,
sprijinitorul meu e]ti, slava mea ]i Cel ce [nal\i capul meu. Cu
glasul meu c`tre Domnul am strigat ]i m-a auzit din muntele
cel sfânt al Lui. Eu m-am culcat ]i am adormit ; sculatu-m-
am, c` Domnul m` va sprijini. Nu m` voi teme de mii de
popoare, care [mprejur m` [mpresoar`. Scoal`, Doamne,
mântuie]te-m`, Dumnezeul meu, c` Tu ai b`tut pe to\i cei c`
m` vr`jm`]esc [n de]ert ; din\ii p`c`to]ilor ai zdrobit. A
Domnului este mântuirea ]i peste poporul T`u,
binecuvântarea Ta.

PSALMUL 19

Auz`-te Domnul [n ziua necazului, scuteasc`-te numele


Dumnezeului lui Iacob. Trimit` \ie ajutor din loca]ul S`u cel
sfânt ]i din Sion sprijineasc`-te pe Tine. Pomeneasc` toat`
jertfa ta, arderea de tot a ta bine-pl`cut` s`-i fie. De-a \ie
Domnul dup` inima ta ]i tot sfatul t`u s`-l plineasc`. Bucura-
ne-vom de mântuirea Ta ]i [ntru numele Dumnezeului nostru
ne vom m`ri. Plineasc` Domnul toate cererile tale. Acum am
cunoscut c` a mântuit Domnul pe Unsul S`u cu puterea
dreptei Sale. Auzi-L-va pe Dânsul din cerul cel sfânt al Lui.
Unii se laud` cu c`ru\ele lor, al\ii cu caii lor, iar noi ne l`ud`m
cu numele Domnului Dumnezeului nostru. Ace]tia s-au
[mpiedicat ]i au c`zut, iar noi ne-am sculat ]i ne-am
[ndep`rtat. Doamne, mântuie]te pe [mp`ratul ]i ne auzi pe
noi, [n orice zi Te vom chema.
PSALMUL 30

Spre Tine, Doamne am n`d`jduit ca s` nu fiu ru]inat [n


veac. {ntru [ndreptarea Ta izb`ve]te-m` ]i m` scoate. Pleac`
spre mine urechea Ta, gr`be]te de m` scoate. Fii mie
Duumnezeu ap`r`tor ]i cas` de sc`pare ca s` m` mântuie]ti.
C` puterea mea ]i sc`parea mea e]ti Tu ]i pentru numele T`u
m` vei pov`\ui ]i m` vei hr`ni. Scoate-m`-vei din cursa
aceasta pe care mi-au ascuns-o mie, c` Tu esti ap`r`torul
meu. {n mâinile Tale [mi voi da duhul meu, izb`vitu-m-ai,
Doamne, Dumnezeul adev`rului. Urât-ai pe cei ce p`zesc
de]ert`ciuni [n zadar, iar eu spre Domnul am n`d`jduit.
Bucura-m`-voi ]i m` voi veseli de mila Ta, c` ai c`utat spre
smerenia mea, mântuit-ai din nevoi sufletul meu. }i nu m-ai
l`sat [n mâinile vr`jma]ului ; pus-ai [n loc desf`tat picioarele
mele. Miluie]te-m` Doamne, c` m` nec`jesc ; tulburatu-s-a de
mânie ochiul meu, sufletul meu ]i inima mea. C` s-a stins
[ntru durere via\a mea ]i anii mei [n suspinuri ; sl`bit-a [ntru
s`r`cie t`ria mea ]i oasele mele s-au tulburat. La to\i vr`jma]ii
mei m-am f`cut de ocar` ]i vecinii mei foarte ]i fric`
cunoscu\ilor mei. Cei ce m` vedeau afar` fugeau de mine.
Uitat am fost ca un mort din inima lor, ajuns-am ca un vas
stricat. C` am auzit ocara multora din cei ce locuiesc
[mprejur, când se adunau ei [mpreun` [mpotriva mea ; ca s`
ia sufletul meu s-au sf`tuit. Iar eu c`tre Tine am n`d`jduit
Doamne, zis-am : « Tu e]ti Dumnezeul meu ! ». {n mâinile
Tale, soarta mea, izb`ve]te-m` din mâna vr`jma]ilor mei ]i cei
ce m` prigonesc. Arat` fa\a Ta peste robul T`u, mântuie]te-
m` cu mila Ta ! Doamne, s` nu fiu ru]inat, c` Te-am chemat
pe Tine ; s` se ru]ineze necredincio]ii ]i s` se coboare [n iad.
Mute s` fie buzele cele viclene, care gr`iesc [mpotriva
dreptului f`r`delege, cu mândrie ]i cu def`imare. Cât este de
mare mul\imea bun`t`\ilor Tale, Doamne, pe care ai gr`it-o
celor ce n`d`jduiesc [n Tine, [naintea fiilor oamenilor.
Ascunde-i-vei pe dân]ii cu acoper`mântul fetei Tale de
tulburarea oamenilor. Acoperi-i-vei pe ei [n cortul T`u de
[mpotrivirea limbilor. Binecuvântat este Domnul, c` minunat`
a fost mila Sa, [n cetate [nt`rit`. Iar eu am zis [ntru uimirea
mea : Lep`dat sunt de la fa\a ochilor T`i. Pentru aceasta ai
auzit glasul rug`ciunii mele când am strigat c`tre Tine. Iubi\i
pe Domnul to\i cuvio]ii Lui, c` adev`rul caut` Domnul ]i
r`spl`te]te celor ce se mândresc, cu prisosin\`. {mb`rb`ta\i-
v` ]i s` se [nt`reasc` inima voastr`, to\i cei ce n`d`jdui\i [n
Domnul.

PSALMUL 31

Ferici\i c`rora s-au iertat f`r`delegile ]i c`rora s-au


acoperit p`catele. Fericit b`rbatul, c`ruia nu-i va socoti
Domnul p`catul, nici nu este [n gura lui vicle]ug. C` am t`cut,
[mb`trânit-au oasele mele, când strigam toat` ziua. C` ziua ]i
noaptea s-a [ngreunat peste mine mâna Ta ]i am c`zut [n
suferin\` când ghimpele T`u m` [mpungea. P`catul meu l-am
cunoscut ]i f`r`delegea mea n-am cunoscut-o [mpotriva
mea. Zis-am: “M`rturisi-voi f`r`delegea mea Domnului” ]i Tu
ai iertat nelegiuirea p`catului meu. Pentru aceasta se va ruga
c`tre Tine tot cuviosul la vreme potrivit`, iar potop de ape
multe de el nu se va apropia. Tu e]ti sc`parea mea din
necazul ce m` cuprinde, bucuria mea ; izb`ve]te-m` de cei ce
m-au [nconjurat. {n\elep\i-te-voi ]i te voi [ndrepta pe calea
aceasta, pe care vei merge ; a\inti-voi spre tine ochii Mei. Nu
fi ca un cal ]i ca un catâr, la care nu este pricepere ; cu
z`bal` ]i cu frâu f`lcile lor voi strânge, ca s` nu se apropie de
tine. Multe sunt b`t`ile p`c`tosului, iar pe cel ce n`d`jduie]te
[n Domnul, mila [l va [nconjura. Veseli\i-v` [n Domnul ]i v`
bucura\i, drep\ilor ]i v` l`uda\i to\i cei drep\i la inim`.