Numere cuantice

Numerele cuantice descriu valori ale cantitatilor conservate in dinamica sistemului cuantic. Unul dintre cele mai bizare aspecte ale mecanicii cuantice este cuantizarea cantitatilor observabile. Aceasta se deosebeste de mecanica clasica unde valorile se pot schimba continuu. Ele descriu cel mai des energiile electronilor din atomi, iar cum fiecare sistem cuantic poate avea unul sau mai multe numere cuantice, este o slujba riguroasa de a lista toate numerele cuantice posibile. Intrebarea de cate numere cuantice este nevoie pentru a descrie un sistem dat? nu are un raspuns universal, desi pentru fiecare sistem trebuie gasit raspunsul pentru o analiza completa a acestuia. Dinamica oricarui sistem cuantic este descrisa de un cuantum Hamiltonian, H. Mai exista un numar cuantic al sistemului pentru energie si inca

unul pentru fiecare operator O (acesti operatori fiind independenti intre ei), care comuta cu cel Hamiltonian. Adesea se gasesc mai multe modalitati de a alege un set de operatori si astfel in situatii diferite, seturi diferite de numere cuantice pot fi folosite pentru a descrie acelasi sistem. Pentru a descrie in intregime un electron dintrun atom, sunt necesare patru numere cuantice, cunoscute conventional ca: y Numarul cuantic principal (n=1,2,3,4, ...); ecuatia lui Schrodinger descrie vectori ai energiei care corespund cu numere reale En, iar energiile electronilor din atomul de hidrogen sunt date de:

Parametrul n poate lua doar valori pozitive si intregi. Aceasta idee a nivelelor de energie a fost imprumutata de la modelul de atom Bohr si transformata in model tridimensional. In modelul Bohr, orbitele proveneau din valori discrete ale momentului cinetic, L:

unde n=1,2,3,4, ... si h este constanta lui Planck. y Numarul cuantic azimut (l= 0,1, ... ,n-1) da vectorului orbital prin relatia:

In chimie, acest numar cuantic este foarte important, intrucat specifica forma unui orbital si influenteaza legaturile chimice si unghiurile acestora. y Numarul cuantic magnetic (ml= -l, -/+1 ... 0 ... /1, l) e vectorul propriu:

Este proiectia momentului cinetic cu o axa specificata. Rezultate ale spectroscopiei indica faptul ca un orbital poate fi ocupat cu pana la doi electroni. Totusi, doi electroni nu pot avea exact acelasi set de numere cuantice, dupa Regulile lui

Hund. Astfel, un al patrulea numar cuantic a fost adaugat pentru a rezolva conflictul (ms= 1/2 sau +1/2) in momentul cinetic intrinsec al electronului. Cand se ia in considerare si interactiunea orbitei, l, m si s nu mai comuta cu H, deci valorile lor se schimba in timp. Prin urmare, se vor adauga numere cuantice noi, dintre care: y Numarul cinetic al momentului (j= , 3/2, ... , n-1/2 prin relatia:

Starile cuantice din sistem pot fi descrise ca o combinatie lineara.