Sa fie vorba numai de o simpla imbinare armonioasa intre subiectul acestei carti si momentul in care eu am citit-o se prea poate,

asta nu schimba insa faptul ca am ramas profund incantata de cartea pe care tocmai am incheiat-o de citit. Sunt multe categorii in care un roman poate fi incadrat, insa acesta de fata, mai mult decat un roman de dragoste sau un roman substantial, in sensul unei reconstruiri prin cunoastere, asa cum il denumeste insusi autorul sau, Camil Petrescu, intr-un interviu din Romania Literara (1933), este un roman senzual, ce indeamna inspre meditatie, prin nenumaratele emotii si senzatii pe care le provoaca. Subiectul se construieste in jurul a patru personaje, ale caror destine se impletesc in cele mai bizare si mai neasteptate moduri: Fred Vasilescu, secretar de legatie si aviator, Maria T. Manescu, proprietara unui magazin de mobile, George Demetru Ladima,poet si ziarist si Emilia Rachitaru, actrita de mana a doua, insa cu inalte aspiratii. Romanul reprezinta o reconstituire a unor intamplari trecute, rememorate pas cu pas si in detaliu, constituind in final o fidela relatare a faptelor petrecute, din perspectiva a trei dintre personajele principale: Fred Vasilescu, Ladima si Emilia. Aflat in patul primitor al Emiliei, Fred Vasilescu descopera o serie de scrisori pe care aceasta i le pune la dispozitie pe post de amuzament si afrodisiac, scrisori pe care le primise de la deja raposatul Ladima si care dovedesc nu numai o dragoste profunda,ba chiari veneratia pe care Ladima o simtea pentru aceasta femeie usoara.Astfel romanul se transforma intr-o lectura a acestor scrisori, completate de amintirile personajelor, care nu doar intregesc relatarea, ci o transforma intr-un deliciu literar. Cadrul intim in care se desfasoara lectura este dat atat de goliciunea fizica, dar mai ales spirituala a personajelor, ce isi expun sufletele si sentimentele in convingerea ca vor ramane in confidenta celor ce le-au fost incredintate. Insusi actul oarecum ilicit de lectura a unor scrisori ce nu i-au fost adresate, dau cititorului senzatia ca a patruns in universul acestor personaje lipsite de secrete, fara voia lor insa. Exista carti, si aceasta se numara printre ele, care sunt povestite in van, caci tot farmecul lor sta in detalii, descrieri, cuvinte alese cu maiestrie, ce nu pot fi relatate intocmai, ci trebuiesc citite ca atare in contextul in care se regasesc in carte. Ladima, un poet a carui valoare nerecunoscuta il condamna la o viata mizera, este indragostit de Emilia, tanara frivola, ce schimba barbatii in functie de propriile-i interese, de regula de natura materiala. In paralel cu aceasta presupusa relatie dintre cei doi, se mai petrece si o alta poveste de dragoste, cea dintre Fred Vasilescu si asa-zisa doamna T. In ciuda legaturii de prietenie ce ii unea pe cei doi barbati, Fred nu afla de dragostea neimpartasita a poetului pentru tanara actrita, pana in momentul in care, aceasta ii arata scrisorile, fara a banui ca acestia se cunoscusera vreodata sau fara a avea sentimentul ca face un gest ce nu se cuvine. Interesul lui Fred pentru aceste scrisori, curiozitatea de a afla mereu mai multe detalii, se transmit mai departe si cititorului, care asteapta in egala masura cu personajul lectura unei noi epistole.

Ladima suprinde intr-una din scrisorile sale, maxima importanta a libertatii de exprimare si a neingradirii morale, principiile la care nu poate renunta si care il condamna la o viata plina de lipsuri si in final la o moarte degradanta: Daca nu scrii ceea ce gandesti , de ce sa mai scrii? Sunt alte mijloace de facut bani, mai practice, mai rodnice decat acela de mercenar al condeiului Romanul devine atragator prin nenumarate observatii si descrieri pline de senzualitate, pasiune si erotism, precum pasajele in care Fred isi aminteste de unele momente petrecute impreuna cu doamna T.: Mai mult decat o vazusem eu pe aceasta doamna T., nu poate fi vazuta goala o femeie.Doi ani. Si totusi astazi e ca si cand n-as fi vazut-o niciodata astfel. Rasfranta in trecut, inchipuirea mi-e inca arsa de goliciunea acestei femei. O vad limpede, caci am privit-o cu nerusinare, si nu mi-e un colt al trupului ei necunoscut, as putea sa-i descriu cu amanunte orice clin. Si totusi inchipuirea nu-mi satisface curiozitatea, am impresia ca e ceva care scapa celei mai indraznete investigatii. Atat de chinuit sunt, incat uneori, obsedat de sexualitatea ei, regret ca nu o am fotografiata, rasturnata, intr-una din acele poze obscene, si as vrea-o exasperat de obscena, asa cum se ofera pe sub mana, cu fereala de politie. Dar simt ca si atunci, cu acel document dinainte, nu as gasi ceea ce doresc, cum nu-si poate domoli setea cel cu gura uscata, in vis, oricat ar bea. Pe langa acea categorisire ce tine de genul literar, eu imi mai impart lecturile in carti ce imi raspund la intrebari, carti ce ma fac sa visez sau care nasc idei, carti ce ma motiveaza sau care dimpotriva reusesc sa-mi clatine optimismul. Pe aceasta insa, as incadra-o in randul cartilor ce dau nastere unor stari meditativ-contemplative si unor intrebari, care in final raman fara raspuns. UA:F [1.5.5_825]