DIMENSIUNEA PSIHOSOCIALA.

A GRUPURILOR SCOLARE
1. PARTICULARITATI ALE CLASEI DE ELEVI CA GRUP SOCIAL Grupul este 0 pluralitate dinamidi de persoane Intre care exista mai multe tipuri de relatii, cu influente multiple asupra membrilor sai, Intr-un anumit mediu de existenta, comunicare ~i cooperare pentru realizarea unor scopuri, aspiratii ~i idealuri. Grupul se distinge prin cel putin doua trasaturi majore: In grup, membrii interac!ioneaza, iar prin aceasta interactiune sociala ei se injluenleaza unii pe altii. Unul dintre grupurile cele mai semnificative din viata copilului este clasa de elevi. Ea satisface cel mai bine diteva dintre motivele fundamentale ale omului: nevoia de afWere, de altul, nevoia de participare, nevoia de protec!ie, de secm'itate, de cunoa~tere ~i in!elegere. Clasa de elevi este un grup de munca specific, campus dintr-un numar de membri realativ egali Intre ei (elevii) ~i dintr-un animator (profesorul), ale caror raporturi sunt reglementate oficial de tipul sarcinii ~i de normele de funetionare Clasa de elevi este un mediu semnificativ de socializare, de invafare social, un ansamblu cu sistemul sau de interactiuni, cu influente1e exercitate asupra individului, care trebuie ~tiute ~i utilizate de profesor In procesul de instruire. Clasa de elevi este un grup social supus In mod constant influentelor educative exercitate de ~coaIa. Ansamblul de elevi ce 0 compune este un grup social specific, In cadrul caruia exista 0 varietate de relatii educative. Aceste relatii au ca suport raporturile interpersonale din cadrul clasei ~i relafia pedagogica educator -educat. De~i relatia profesor-elev are un pronuntat caracter didactic, ea este influentata de pluralitatea de relatii interindividuale pe care Ie are elevul ill c1asa ~i In afara ei. De aceea este necesar ca profesorul sa cunoasca grupul ca ansamblu dinamic de relatii interumane. Cunoa~terea grupului, a structurii clasei de elevi, ca grup social, presupune cunoa~terea interrelatiilor ce se constituie Intre membrii ce 0 compun, relatii la care profesorul evident participa ~i el: relatii de comunicare manifestate ill schimbul de idei, pareri, convingeri, concePtii ~i In rezolvarea unor probleme, fapt care favorizeaza coeziunea grupului relatii de cunoa~tere ~i intercuno~tere a trasaturilor de vointa ~i caracter, a comportamentului etc. relatii afectiv-simpatetice de preferintli, de respingere sau de indiferenta, care pot stimula sau perturba starea de spirit ~i randamentul grupului relatii de influen+are, care asigura uniformitatea comportamentelor In clasa de elevi. Clasa de elevi este un grup formal, constituit pe baza unor reglementari ~colare, In functie de anumite reguli ~i prin distribuirea unor roluri diferite educatorilor ~i educatilor, un grup mic prin numarul de membri (25-30), iar prin natura scopurilor este un grup educationaL In raport cu alte tipuri de grup, clasa ~colara este un grup de formare, de modelare a unor capacita!i ~i trasaturi de personalitate, de fnva!are a unor comportamente, de insuire a cunotinlelor i abilitii.!ilor necesare. Clasa de elevi este ~iun grup primar, ea poseda toate caracteristicile generale ale acestuia: 1) Caracteristica fundamentala a grupului primar, deci ~i a c1asei ~colare, este interac,tiunea directa, nemijlocita, fafii in fa/a a membrilof. Interactiunea ia forma comunicarii, a relatiilor ierarhice ~i a relatiilor preferentiale. Prin interactiune se schimba comportamentele persoanelor care intra in contact 0 perioada mai lunga de timp. In cadrul c1asei, interaetiunile se realizeaza la niveluri diferite (professor-elev, elev-elev, elev-grup, grup-grup) ~i se diferentiaza Intre ele prin gradul diferit de determinare, felul interactiunii dintre membri ~i mijloacele de realizare. -

2) 0 alta caracteristica a grupului-clasa este prezen!a scopurilor i a motivelor care sustin actiunea de urmarire a acestora. Prezenta scopurilor este conditia existentei ~i progresului grupului. Fiind un grup formal, scopurile clasei ~colare sunt prescrise de persoane exterioare grupului ~i vizeaza procesul de instructie ~i educatie. Sunt deci scopuri de ordin formativ. Existenta scopurilor comune nu anuleaza insa scopurile individuale. Cele doua categorii de scopuri trebuie dezvoltate, armonizate ~i integrate . reciproc. Numai pe aceasta baza poate fi evitata existenta unor scopuri paralele, care provoaca disfunctionalitati ale grupului. 3) Ca urmare a interactiunii dintre membrii grupului-clasa in vederea atingerii unui scop comun, se creeaza 0 anumita structurii a grupului - reteaua de statusuri ~i roluri ale indivizilor in grup. Statusul define~te locul pe care il pcupii un individ intr-un sistem la un moment dat, pozifia sa socialii Intr-o ierarhie data. Rolul este aspectul dinamic al statusului, totalitatea conduitelor adoptate din perspectiva detinerii unui status. 0 anumita configuratie a pozitiilor ~i functiilor formale ~i informale ale membrilor grupului determina doua structuri fundamentale pentru clasa de elevi: 0 structura formala ~i 0 structura informala. Fiind un grup formal, clasa de elevi are 0 structura organizata ~i impusa, care se concretizeaza in investirea membrilor grupului cu diferite roluri (functii, responsabilitati), pentru a permite utilizarea cat mai buna a resurseIor eleviIor in rezolvarea sarcinilor ~colare ~i atingerea obiectivelor propuse. In urma acestei investiri vor aparea in mod firesc liderii formali (oficiali), care au un rol important in reglarea re1atiilor din cadrul colectivului de elevi, ca ~i in stabilirea relatiilor profesor-elevi. Alaturi de structura formala, in clasa de elevi se dezvolta ~i 0 structurii informalii (neoficiaIa, liber consimtita), 0 structura cu un caracter predominant afectiv, bazata pe Iegaturi de simpatie, antipatie ~i indiferenta. Relapile respective pot influenta coeziunea ~i productivitatea grupului ~colar sau pot actiona pentru a proteja membrii grupului contra practicilor autoritare ale liderilor formali. 4) Existenta unui sistem de norme constituie 0 caracteristica importanta a oricarui grup social, deci ~i a grupului-c1asa. Normele servesc drept criterii de evaluare a comportamentelor individuale i de grup. Comportamentele dezirabile din punct de vedere social sunt promovate, in timp ce comportamentele indezirabile, deviante, sunt respinse ~i sanctionate. Grupul exercita presiuni asupra membrilor, pentru respectarea normelor. In felul acesta se ajunge la 0 standardizare ~i uniformizarea comportamentelor. Normele au rol de reglator al grupului, determinand unitatea ~i coeziunea acestuia. Sistemul normativ al grupului ~colar cuprinde doua categorii de norme: norme explicite, care regiementeaza activitatea de invatare a elevilor, decurgand din specificul institutiiIor ~colare ca institutii de instruire ~i educatie, ~i norme implicite, care iau na~tere din interactiunea membrilor, sunt 0 emanatie a grupulu~ un fel de remmat al experientelor colective ale elevilor, ~i sunt destul de flexibile. Uneo~ normele imp Iicite nu sunt convergente cu normele explicite. Acest fapt poate produce conflicte normative, respectiv 0 deteriorare a c1imatului din grup, aparitia unor fenomene de agresivitate ori de devianta normativa. 5) Grupul ~colar se defrne~te ~i printr-un anumit grad de coeziune - rezultatul tuturor forfelor care ii determinii pe indivizi sa ramana in grup. Coeziunea exprima gradul de unitate ~i de integrare a grupului, rezistenta sa la destructurare. Grupurile cu un nivel de coeziune foarte scamt pot fi doar cu indulgenta numite grupuri. Opusa coeziunii ar fi disocierea grupului. Sursele coeziunii grupului sunt: atrac{ia interpersonala, masura in care membrii se simpatizeaza unii pe al,tii, climatul de incredere mutuala, consensul cognitive i afectiv al membrilor, succesul in activitatea com una i satisfacfiile generate de viafa in grup, prestigiul grupului de apartenenfii, masura in care grupul satisface aspirafiile membrilor, cooperarea in cadrul activita!ilor grupului. Toti ace~ti factori trebuie cunoscuti de profesor, astfel ca el sa actioneze in directia crearii conditiilor pentru cre~terea coeziunii grupului ~colar. lata cateva sugestii de actiune: sa ofere elevilor cat mai multe ocazii de cunoa~tere reciproca; sa practice un stil de conducere democratic;

sa stimuleze initiativa elevilor, sa-i incurajeze in a-~i organiza singuri activitatile; sa organizeze activitati de invatare bazate pe cooperare, care favorizeaza relatiile ~i schimburile intense intre colegi, stimuleaza acceptarea ~i in!elegerea reciproca; sa realizeze evaluari nu numai ale prestatiilor individuale, ci ~i ale grupului in ansamblu

2.CULTURA SCOLll, CULTURA ELEVILOR SI CLIMATUL CLASEI DE ELEVI Cultura organiza!iei colare reprezintii 0 lncercare de a patrunde sensul, atmosfera, trairile ~i caracterul unei organizatii ~colare. Scoala este 0 organizatie care invata ~i produce invatare. Valorile culturii ~colii sunt: incredere ~i respect fata de copil, respectarea adevarului, dreptate, onestitate, altruism, cooperare ~i competi!ie, toleran!a, egalitate ~i respect de sine ~i fata de ceilalti, exigenta, respect fata de ~coala, ata~ament profesional, excelenta academica, spirit critic, deschis ~i liber, creativitate. Daca ele nu constituie sloganuri, ci convingeri imparta~ite de catre cadrele didactice, de ~coala in intregimea ei, atunci se poate spune ca avem de-a face cu 0 cultura putemica. Cultura elevilor reprezinta un univers de valori, norme, sensuri ~i semnificatii, explicite sau implicite, care se constituie la nivelul interactiunilor dintre elevi. Cultura elevilor este influentata si de relatiile si interactiunile elevilor cu profesorii si conducerea scoIii, ca si de interactiunile de tot felul pe care elevii Ie au cu mediul extrascolar. Intr-o masura importanta, in cultura elevilor putem identifica valori specifice culturii familiale sau celei a grupurilor de apartenenta de tip formal sau informal din care fac parte elevii (uneori chiar valori specifice culturii grupurilor de referinta pot fi identificate in cultura elevilor). Spre deosebire de cultura managerilor scolari si a cadrelor didactice, cultura elevilor este predominant informala si implicita. Cu to ate acestea, exista si 0 parte formalizata a acestei culturi, care este constituita din ansamblul normelor de tip institutional care reglementeaza activitatea elevilor in scoala. Modul in care aceste norme sunt asimilate si functioneaza la nivelul elevilor face ca ele sa-si piarda caracterul rigid si foarte formalizat. Aceste norme constituie baza comuna, care uneste cultura elevilor cu cultura scolii in ansamblu. Cultura elevilor nu va functiona niciodata in totala independenta fata de cultura scolii. Ea poate avea 0 anumita autonomie, rezultata din specificul statutului organizational al elevilor. In acest context, cultura elevilor poate fi definita ca un ansamblu de sensuri si semnificatii colective privind diferite probleme ale vietii scolare. A deveni elev inseamna un proces de initiere si afiliere prin care copilul devine un membru al universului scolar. A deveni membru al universului scolar nu inseamna doar a apartine scolii, ci reprezinta, mai ales, un proces de descoperire progresiva a universului scolar, cu toate aspectele sale vizibile si mai putin vizibile. Afilierea este un proces initiatic (A. Coulon), in care copilul trebuie sprijinit, dar adesea el trebuie sa faca experienta acestei initieri si descoperiri singur, pentru a deveni un membru autentic al scolii. Multe din reusitele sau nereusitele scolare ale elevului depind de caracteristicile devenirii sale ca elev. A deveni elev presupune asimilarea de catre eleva doua tipuri de competente : competente academice, reprezentate de capacitatile intelectuale, asociate cu disponibilitatile afectivmotivationale, pe care copilulle activeaza in procesul de invatare scolara ;

competente sociale, reprezentate de capacitatile copilului de a descoperi si valoriza, in interesul adaptarii sale, normele si regulile vietii scolare, altfel spus cultura scolii - vizibila sau ascunsa. Competenta sociala a elevului nu consta doar in descoperirea si respectarea regulilor si normelor, ci si in capacitatea lui de a Ie practica, reinterpreta. Spatiul social al c1asei ofera elevului numeroase ocazii de a asimila si de a exersa aceasta competenta. Gradul ei de constituire si de stapanire este diferit de la un elev la altul, ceea ce-i diferentiaza pe axa adaptare- inadaptare, succes-insucces. Competentele sociale ale elevilor sunt valorizate si in plan academic, intrucat unele cadre didactice sunt tentate sa asocieze performanta academica a acestora cu reusita social a in c1asa, judecata dupa gradul in care elevul a reusit sau nu sa decripteze acele exigente ascunse ale profesorului ~i sa Ie valorizeze in interactiunea sa cu cadrul didactic.

Competentele se formeaza gratie unui climat educational, ce desemneaza ambianta intelectuala si morala care se regase~te intr-un grup, ansamblul perceptiilor colective si al starilor emotionale existente in cadrul acestuia. Climatul exprima deci stari subiective, indeosebi de ordin afectiv si moral. Climatul este influentat si de mediul extrascolar, individul aducand cu sine in clasa trairile generate de situatii din familie, grup de prieteni etc . . Climatul constituie un puternic factor de mobilizare sau demobilizare a elevilor. EI poate avea valori pozitive si, in acest caz, este un factor de sustinere, sau valori negative si devine un factor perturbator. Climatul clasei de elevi constituie 0 variabila esentiala, care influenteaza calitatea activitatii pedagocice in ansamblu, dar mai ales performantele profesorilor si elevilor. Factori care injluenteaza climatul clasei de elevi: factori structurali (tin de diferite aspecte referitoare Ia structura unui grup - moduI in care sunt grupati si interactioneaza membrii in vederea realizarii obiectivelor fixate) factorii instrumentali (se refera la conditiile si mijloacele de realizare a obiectivelor organizationale : mediul fizic si conditiile materiale, relatiile functionale dintre elevii clasei, strategiile si modalitatile de actiune, stilul de conducere si competenta cadrului didactic etc.) factori socio-qfectivi si motivationali (se manifesta prin efectele lor asupra gradului de integrare socio-afectiva, a coeziunii si motivatiei elevilor; cei mai semnificativi factori de acest tip vizeaza contaminarea afectiva a relatiilor interpersonale -acceptare, respingere, indiferenta- si prezenta unor subgrupuri -bisericute, relatiile elevilor cu cadrul didactic etc.) 3.COOPERARE SI COMPETITIE IN CLASA SCOLARA Angajarea elevilor in rezolvarea sarcinilor de invatare se poate face in contextul unei interactiuni bazate fie pe relatii de competitie, fie pe relatii de cooperare. Fiecare dintre cele doua tipuri de interactiune cooperarea ~i competitia - se soldeaza cu efecte diferite in planul atitudinilor reciproce ale elevilor, in planul motivatiilor, al gradului de participare la indeplinirea sarcinilor ~i al performantelor individuale. o serie de cercetari efectuate in aceasta directie scot in evidenta avantajele ~i dezavantajele acestor mecanisme psihosociale, masura ~i maniera in care trebuie utilizate intr-o situatie ~colara sau alta. Competifia reprezinta rivalitatea mutuaUi sau 0 "lupta" intre doua sau mai multe persoane pentru atingerea unui scop indivizibil. Competitia este 0 forma motivationaIa a afirmarii de sine, in care individul rivalizeaza cu ceilalti pentru dobandirea unei situatii sociale sau a superioritatii, iar cooperarea este 0 activitate orientata social, in cadrul careia individul colaboreaza cu ceilalti pentru atingerea unui tel comun. Studii recente arata ca mediul ~colar cunoa~te, in general, 0 organizare competitiva ~i ca elevii lucreaza in conditii de cooperare numai 4,6% din timpul pe care il petrec in clasa. Optiunea profesorului pentru structurarea competitiva a activitatii de inva!are poate fi explicata prin modalitatea de notare practicata, 0 not are prin raportare la grup, avand drept urmare stimularea competitiei intre elevi (Neculau, Boneu, 1998). Nu poate fi neglijat nici faptul ca activitatea in conditii de cooperare necesita 0 pregatire speciala ~i 0 modificare de rol, atat in ceea ce-l prive~te pe profesor, cat ~i pe elevi. Profesorul trebuie sa renunte la rolul traditional de transmitator de cuno~inte, de diriguitor al activitatii din clasa, pentru a ~i-l asuma pe acela de colaborator, consultant ~i facilitator al activitatii de invatare. In ceea ce-i prive~te pe elevi, ei trebuie sa invete sa-~i asume responsabilitati, sa participe la luarea deciziilor, sa ofere ~i sa primeasea sugestii. Cooperarea ~i competitia au efecte diferite asupra comportamentului din clasa. Astfel, competitia are efeete, in primul rand, in plan motivational. Subiectii depun eforturi mai mari, lucreaza cu mai multa tragere de inima, i~i fixeaza aspiratii mai inalte, sunt invatati sa lupte, sa persevereze pentru atingerea scopurilor ~i sa fie pregatiti pentru a face fata conditiilor unei societati organizate pe principiile competitiei. De asemenea, competitia face mai atractive sarcinile ~colare, elevii i~i pot aprecia mai realist propriile capacitati

comparandu-Ie cu ale altora ~i i~i dezvolHi spiritul critic ~i autocritic. in acela~i timp, competitia are ins a ~i 0 serie de efecte negative, care nu sunt deloc neglijabile. In grupurile competitive s-a constatat 0 cre~tere a numarului comportamentelor agresive, ostile, a conflictelor ~i a atitudinilor de opozitie ~i suspiciune. Competitia exagerata genereaza frustrare, anxietate, sentimente de nesiguranta ~i de neputinta la copiii mai putin dotap., care sunt tentati sa abandoneze lucrul. De aceea, este mai recomandabila competitia intre copiii cu niveluri cognitive relativ apropiate. ProcesuI competitiv se caracterizeaza printr-o slaba interactiune mtre colegi, prin lipsa de comunicare sau prin comunicarea unor informatii false, prin lipsa increderii reciproce, fapt care conduce la scaderea coeziunii grupului. Dobandirea prestigiului, demonstrarea superioritatii personale, obtinerea rezultatului cu orice pret sunt dominantele activitatii competitive, care pot marca profund personal i-I tatea elevului. In privinta cooperarii, s-a constatat ca ea inseamna un ca~tig In planul interactiunii dintre elevi, al comunicarii, al atitudinilor reciproce ~i al coeziunii grupului. Procesul de cooperare se caracterizeaza prin comunicarea onesta ~i deschisa intre parteneri, fiecare fiind interesat sa transmita informatiile semnificative ~i pe cele mai relevante. ReiatiiIe de cooperare dezvolta senti mente mutuale de simpatie ~i prietenie, de incredere, de disponibilitate la solicitarile celuilalt. Cooperarea da na~tere unui climat mai destins, lipsit de tensiuni, in care fiecare poate sa lucreze potrivit propriilor capacitari. Chiar ~i elevii sIabi au posibilitatea sa contribuie la obtinerea unor rezultate bune de catre grup. Acest fapt genereaza cre~terea stimei de sine, a increderii in fortele proprii, dar ~i a valorizarii competen!elor celorlalti. Apartenenta la grupurile "cooperative" ofera membrilor satisfactie, echilibru ~i conditii optime de dezvoltare a personalitatii, dar ~i posibilitatea pierderii motivatiei individuale ~i a reducerii efortului in conditiile indeplinirii de catre grup a unei sarcini colective. Pentru a eficientiza activitatile de grup, este important sa luam in consideratie ~i stilul interpersonal al membrilor ce interactioneaza. Cooperantii tind sa fie mai flexibili, atenti in relatiile interpersonale ~i preocupati ca toti cei din grup sa obtina beneficii. Un competitor, dimpotriva, va dori sa se afirme, sa-~i impuna ideile in fata celorlalti ~i va fi prea putin interesat de mentinerea unor relatii interpersonale agreabile. A~a cum e de a~teptat, cand indivizi cu orientari interpersonale diferite se intalnesc in cadrul unui grup, rezultatul il reprezinta, in cele mai multe cazuri, conflictul. Competitorii ii cople~esc adesea pe cooperanti, care, uneori, riposteaza, devenind la randul lor competitori. De aceea, profesorii trebuie sa cunoasca bine elevii ~i sa constituie grupurile de Iucru tinand cont de eventualele incompatibilitati. K.M. Evans (1966) enumera 0 serie de conditii care trebuie respectate atunci cand este structurata 0 activit ate de grup: luarea in consideratie a perioadei necesare dezvoitarii unui spirit de grup; impaqirea sarcinilor intre membrii grupului dupa ce grupul s-a constituit; marimea grupului trebuie adaptata volumului sarcinii; caracterul sarcinii trebuie sa se preteze Ia indeplinirea ei prin cooperare ~i sa fie adaptata varstei subiectiIor~ este necesara prezenta in grup a unor membri care sa-~i poaHi asuma roIuI de conducator. Buna functionare a grupului de Iucru presupune inclinatia spre colaborare cu aitii, in timp ce tendintele egocentrice ~i dorinta personaia de a excela in cadrul activitatii colective greveaza asupra succesului grupului.