AM CUTAT IUBIREA de Costache Ioanid (1912-1987) Am cutat iubirea ca pe-o cetate sfnt ca pe un cer de cntec n lumea de dureri.

Am dat nval-n lume spre tot ce ochiu-ncnt. i-am ntlnit durerea. Dar cerul nicieri. Am cutat iubirea ca patrie voioas ca pe-un pmnt edenic de pace troienit, s spun o dat clipei: Rmi, eti prea frumoas! i-am strbtut pmntul, dar pace n-am gsit. Am cutat iubirea ca pe un cer al firii. i-am vrut s-i ies n cale cu ramuri de finic, s sorb din cupa lumii nectarul fericirii. i-am spart n ndri cupa, cci n-am gsit nimic. Am cautat zadarnic. Dar ntr-o primvar, am ntlnit n cale deodat un drume. Pe umerii Lui trudnici purta o grea povar, o sarcin de zdrene i cioburi fr pre. Trecea pe-o crruie ntmpinnd batjocuri, lsnd s-i rup cinii din hain cte-un fald. Urca pe coli de stnc. i-n urma Lui, pe-alocuri, vedeai pe piatra rece sclipiri de snge cald. i totui n privire avea un cer de tain cum n-am vzut n lume n ochii nimnui. i-am vrut s-i smulg povara. Dar am czut cu spaim, cci mult prea grea i trist era tcerea Lui. M-am ridicat degrab i L-am ajuns din urm s aflu ce comoar n sarcin a strns. Dar am simit c viaa ca de-un prpd se curm, cnd am privit prin zdrene cutremurat de plns. Cci se vedea-n comoar un clocot ca de cloac, un clocotit de drojdii, un spumeg de scursuri. Tot ce-i murdar i putred n lumea asta-ntreag vuia strivind grumazul srmanei Lui fpturi. Dar unde duci strine povara Ta ciudat, povara de osnd sub care-att Te-apleci? am ntrebat drumeul. i El mi-a spus n oapt: Spre apele uitrii, ca s-o arunc pe veci Dar tu, vorbi strinul, urcnd ncet privirea, dar tu pe cine caui nnourat i crunt? Eu am optit n lacrimi, eu cutam iubirea Iubirea? fu rspunsul strinului. Eu snt