LITERATUR ROMN SI COMPARAT

NUVELA ROMNEASC PASOPTIST NTRE MODELELE EUROPENE SI LUCIDITATEA CRITIC A SCRIITURII

Conf. univ. dr. SIMONA ANTOFI Universitatea Dunrea de Jos Galati On a remarqu depuis longtemps la tendance de la littrature roumaine de se synchroniser avec la littrature europenne occidentale. Pendant lpoque de 1848, une des plus fertiles formes littraires, la nouvelle, se caractrise par la soumission relative aux modles littraires europens, aussi que par lexercice ironique et parodique. La dmarche parodique se dveloppe, dans la pratique littraire de Vasile Alecsandri ou de Constantin Negruzzi, en plusieurs variantes et prouve lexistence de la lucidit et de lesprit critique qui accompagnent, lpoque mentionne, lacte de cration littraire.

De departe cea mai prolific specie literar a perioadei pasoptiste, nuvela si formele sale concrete se poate clasifica, n functie de dominanta tematic a fiecrui text, n patru categorii n cadrul crora instrumentarul literar, strategiile si tehnicile de lucru se amestec, circul de la o categorie la alta si intr n combinatii aproape neasteptate pentru tineretea prozei romnesti din epoc. Astfel, nuvelei istorice, celei sentimentale si melodramatice, precum si celei de moravuri, i se adaug nuvela exercitiu de stil, metatextul care aspir la a deconstrui, n special cu mijloacele parodiei, modelele de literaritate ale vremii. n opinia lui Mihai Zamfir, proza intervalului 1830 1880 reprezint un mare text relativ unitar, a crui formul intern de generare se modific (...) foarte lent, text subsumabil binomului generalizator Memorie versus Imaginatie un model al prozei romnesti din secolul al XIX-lea. Explicndu-si termenii, criticul arat c memoria implic tot ceea ce se refer la asimilarea de formule epice antecedente, la o memorie cultural, n vreme ce Imaginatia, o minus memorie, reprezint, din punctul su de vedere, acea facultate epic a crei actiune tinde la producerea senzatiei de noutate sub raport diegetic, dar si sub acela al caracterelor, al descriptiei. [1] Sub aceast umbrel teoretic s-ar cuveni situat, prin urmare, multitudinea de manifestri concrete, plurimorfe, ale nuvelisticii romnesti n discutie. Rezerva pe care, n mod firesc, si-o ia criticul amintit, n privinta gradului de functionare a modelului su teoretic, se cuvine s ne-o asumm, la rndu-ne. Cu toate acestea, mizm pe operationalitatea cvadripartitiei propuse si pe ipoteza dialogului fertil ntre tipurile nuvelistice pasoptiste, asa nct nuvela sentimental si melodramatic sau cea de moravuri s se ntlneasc, n cuprinsul aceluiasi text sau n texte diferite, cu nuvela exercitiu de stil. Oarecum polemic la adresa opiniei citate, Liviu Papadima suplimenteaz binomul prin componenta Observatie, respesctiv cu preocuparea prozei si a nuvelei pasoptiste de a cartografia si de a ierarhiza realitatea vremii. [2] Raportul concurential Memorie versus Imaginatie explic invazia categoriilor literare ale memorialisticii n ntreg teritoriul fictiunii. Faptul este demonstrat de Mihai Zamfir si este pus pe seama nevoii, resimtite de autorii vremii, de a-si autentifica scrierile narative. Dat fiind statutul incert al prozei romnesti la nceputurile ei, datorat, n principal, 95

ANNALES UNIVERSITATIS APULENSIS. SERIES PHILOLOGICA

autorittii modelului literar si existential poetic, valoarea estetic se bizuie pe complementaritatea dintre emotie, sinceritate, autenticitate si autobiografie. Corelat cu incapacitatea aproape general de inventie epic, a scriitorilor romni ai perioadei, aceast stare de fapt a dus n mod firesc, la umplerea tiparelor Memoriei literare cu ncrctur autobiografic implicit literaturizat. Instrumentarul favorit al literuturizrii este cel melodramatic, bazat pe perspectiva maniheist asupra lumii si pe o retoric specific: coincidente numeroase (regimul coincidentelor poate fi investit cu functia de principal motor narativ si diegetic, asa cum se ntmpl n Buchetiera de la Florenta, n cadrul creia suita de coincidente face s progreseze naratiunea si, n parte, decide soarta eroilor), situatii lacrimogene, lovituri de teatru si posibilitatea amestecului de niveluri stilistice. Toate acestea ar ilustra, potrivit lui Nicolae Manolescu, apartenenta prozei pasoptiste la romantismul de tip Biedermeier. Comentnd punctul de vedere al lui Virgil Nemoianu (mblnzirea romantismului), Manolescu evidentiaz principalele tipuri care se amestec n Biedermeier Romanticism, si-anume biograficul, melodramaticul si istoricul [3], dar se desparte de opina lui Zamfir fcnd dou observatii categorice: Nu cred c, totusi, s se poat vorbi de o puritate a paradigmei, fiind mai degrab vorba de o proz hibrid chiar dac granitele relativ discrete dintre speciile memorialistice sunt mai des nclcate dect aceea, mult mai net, dintre memorialistic si fictiune ceea ce contrazice punctul de vedere anterior, pentru care se poate accepta ideea autonomizrii memorialisticii, component principal a prozei romnesti de nceput, n raport cu celelalte forme literare narative; iar a doua observatie slujeste de minune demersului nostru, cci evidentiaz acuitatea spiritului critic al scriitorilor pasoptisti si putinta, ba chiar firescul existentei metatextelor : probabil c trstura cea mai remarcabil a prozei noastre romantice (exceptnd romanul) este alexandrinismul ei, faptul de a fi de la nceput btrn ca mentalitate si sofisticat stilistic [4]. n aceast ordine de idei, se cuvine amintit opinia lui Mircea Muthu, pentru care balcanitatea, respectiv spiritul sud estic n literatur, se regseste ca stare de spirit decantat si devenit, n evantaiul de motive, teme, tipologii, atitudini si performante artistice, balcanism literar. Configurat de un text cu multiple niveluri semantice, precum Istoria unui galben, balcanismul literar romnesc si dezvluie dubla sa dimensiune, parodic si de evocare [5], n virtutea creia nuvelele pasoptiste si asum o dubl functie: de a reproduce / evoca artistic realitatea, conform conventiei literare a epocii, si de a pune n discutie procedeele de literaturizare ca si formele literare aflate n circulatie demonstrnd, astfel, deschiderea spre ironie si spre parodie a prozatorilor vremii. Literatur a memoriei restauratoare, naratiunea literar din secolul al XIX-lea si scriitorul care-o compune relev intentia de a documenta, n limitele adevrului si, aproape ntotdeauna, n absenta oricror pretentii de exprimare estetic despre oameni si ntmplri stiute de scriitor prin sine nsusi sau prin altii. [6] La nivelul scriiturii, ns, cultura, spiritul critic, rezervele estetice, malitiile si ironiile prozatorilor romni, familiarizati cu literaturile apusene, produc amestecuri inedite de realitate literaturizat, pe suport (auto)biografic cu functia de a legitima fictiunea, si reversul parodic, reactia de disconfort intelectual provocat de nevoia de a apela la modele apusene mediocre si de a le autohtoniza n limitele unei literaturi ce abia se nstea. Se adaug ceea ce Liviu Papadima numeste miza lecturii estetice si cea a persuasiunii ideologice, dirijate n conformitate cu ntreg contextul politic si social pasoptist, care duce la relatia de solidaritate ntre fictional si nonfictional. Mai mult, n conditiile functionrii precare a institutiei literaturii si ntro cultur marcat de efortul definirii institutionale a principalelor tipuri de discurs istoria, stiinta, morala, didactica, ideologia proza literar se vede obligat s satisfac dou cerinte distincte: s instruiasc si s se supun logicii naratiunii literare, aceasta din urm cu propria sa orientare dubl: cauzal, necesar pentru producerea efectului de verosimilitate, si teleologic, cu misiunea de a asigura unitatea si relevanta textului. [7] Fundamentat pe o restrictionare a strategiilor narative, pe favorizarea net a relatrii la persoana I singular si facilitnd, astfel, invazia biografismului si

96

LITERATUR ROMN SI COMPARAT

asocierea acestuia cu latura documentar a textelor narative, modelul melodramatic asigur, totusi, garantia fictionalittii tocmai prin rigiditatea frustrant pentru spiritele lucide ale epocii a retetei sale literare. Emfatiznd conventia, melodramaticul acomodat nuvelistic permite elaborarea unei instante naratoare hibride, autonaratorul care, pe de o parte, intens personalizat, si tematizeaz postura auctorial [8], explicitndu-si intentiile si justificndu-se, iar pe de alta, si asum intentiile specifice instantei sale, n varianta G. Genette sau a altora. Ia nastere, astfel, ceea ce Nicolae Manolescu numeste, n alt context, tirania semnificativului. Naratorul adesea intradiegetic si cu veleitti auctoriale se comport de multe ori despotic cu cititorul, dirijndu-i cu autoritate lectura si instaurnd un pact de lectur univoc. Sprijinit, n demersurile sale narative, de ntreg angrenajul textului, care anticipeaz ferm diegeza si, mai ales, deznodmntul, naratorul si, prin el, scriitorul, cultiv suprasaturarea informational a codurilor narative, hiperdeterminarea, ca instrumente ale predictibilittii narative influentate, de asemenea, de indiciile privind ncadrarea ntr-un gen anumit, sistemul personajelor, teme proeminente. Ca modele literare apusene insistent valorificate n acest context, romantul de senzatie, novella melodramatic sau povestirea de aventuri cultiv arbitrarul, la nivelul loviturilor de teatru, de pild, dar l si domesticesc [9]. La prima vedere, Istoria unui galben, apartinnd lui Alecsandri, ilustreaz tendintele romantice si modelele literare apusene ale epocii, exploatnd, prin tablouri si scene de moravuri, culoarea local, dimensiunea etnografic si sociologic a prozei Biedermeier. Pe baza personajului de tip picaro - conform traditiei literare de surs spaniol si de secole XVI XVII, un vagabond, un aventurier, un cersetor care circul dintr-o ptur social n alta, dintr-o tar n alta etc. se investigheaz medii sociale si moravuri si se satirizeaz acid relatiile sociale, ierarhiile, sistemul de valori, mijloacele de parvenire etc. din societatea romneasc a epocii. Actualiznd strategic procedeul alegoriei, scriitorul si etajeaz textul, corelndu-l cu dou instante narative distincte, doi naratori care si asum, fiecare, secvente distincte. Primul narator fixeaz cadrul rama istorisirilor celor de-al doilea si asigur, prin relatarea la persoana nti si printr-o serie de similitudini biografice cu autorul (redactor la Propsirea), prezumtia de autenticitate si de credibilitate. Acest narator si recuz, ns, discursul satiric, punndu-l pe seama celui de-al doilea narator, un galben olandez cu certe veleitti scriitoricesti. Dubla schem a comunicrii, astfel instituit, antreneaz un naratar prim cititorul virtual cruia i se adreseaz satira social si moral a timpului, si un naratar secund, real n testura textului, o para turceasc. Modalittile narrii difer si ele si antreneaz textul ntr-un joc metatextual de autoreflectare ironic a virtutilor naratoriale apreciate n epoc: mnat de o curiozitate cu iz ironic, primul narator autonaratorul se auto-ironizeaz n aceast postur si ironizeaz, totodat, prin consimtirea tacit la sanctionarea, de ctre para, a practicii literare a galbenului, recuzita romantic a timpului si modelele ei apusene. Gsind un echivalent alegoric strategiei narative a manuscrisului gsit, autonaratorul si ngduie libertatea de a se pretinde un singur scriptor. La rndul su, galbenul narator serveste drept instrument pentru realizarea, la adpostul unei binevenite obiectivitti de suprafat, a satirei sociale multiplu orientate asa nct, gratie unei sectiuni transversale prin societatea epocii se obtine o rudimentar comedie uman miniatural si se d o rezolvare ideologic pentru obligatia textului de a fi verosimil. Pe de alt parte, galbenul olandez colaboreaz, mpreun cu naratarul su adesea recalcitrant, la un manual al bunului povestas [10], trecnd n revist si exemplificnd, prin discurs, suficiente elemente negative ale literaturii epocii. Rezult de aici un inventar de productii literare sau (pseudo)literare un metatext sui generis care actualizeaz si judec acid modelele literare ale epocii. Impresia de ansamblu pe care o las Istoria unui galben, deopotriv poveste a vietii galbenului si istorisire, este de amestec de istorisire picaresc si cronic de moravuri, abil ntretesere de popular si de livresc. [11] Un efect imediat al acestei procedri este ceea ce Andrei Bodiu numeste teatralizarea epicului form de hibridizare a epicului si a dramaticului [12], la care se adaug jocul de scen, bine intentionat, si cu

97

ANNALES UNIVERSITATIS APULENSIS. SERIES PHILOLOGICA

scop parodic, al galbenului, precum si hibridizarea cu secvente de discurs poetic mprumutate de autor personajelor sale si, automat, devenite victime ale deriziunii. Exploatnd avantajele povestirii cu sertare, care ofer galbenului ntreaga gam de disponibilitti si de instrumente literare ale epocii, adesea convertite n instrumentele autorului moralist (ca n povestea tragic si exemplu de nuvel sentimental cu recuzit melodramatic a tigncii Zamfira), Istoria unui galben nu mai blocheaz initiativele interpretative ale cititorului avizat ci, tocmai prin dramatizarea narrii, pune n evident colaborarea interpretativ activ, pe viu, a naratorului-personaj cu naratarul su. Urmarea este aceea c repere de baz ale conventiei melodramatice sunt scurtcircuitate ferm, precum tema suferintei n amor, sau modelul de sensibilitate al vremii, portretul canonic al frumusetii feminine, deconstruit cu precizie de galben, spre ncntarea paralei (usor geloas pe obiectul presupus al adoratiei galbenului) s. a. n testura istorisirii, dialogul intertextual si face loc cu putere, printr-un lant de parodii bine conturate: parodierea modelului melodramatic nsusi, actualizat ca istorie de dragoste a celor dou monede, din care nu lipsesc lovitura de teatru, recunoasterea spectaculoas, descrierea frumusetii feminine si a celei masculine si confesiunea obligatorie; parodierea prin prezenta unor elemente ce fac posibil recunoasterea modelului apusean romanul de cap si spad, sau parodia Desperarea, o demonstratie pe dos de virtuozitate poetic ce sanctioneaz reteta poetic a epocii. Pe lng aceste elemente se cuvin amintite si reusitele literare ale galbenului instantaneele realiste, dar ascultnd de ideologia social romantic, rudimentele nuvelistice, nucleele nuvelistice autentice, autonome (povestea Zamfirei), precum si fiziologiile ce creioneaz tipuri umane si sociale - parazitul social (cartoforul), parvenitul prin femei, avarul (evreu), sau tipologii romantice nc active (hotul de codru). ntruct adesea paraua intervine si rupe coerenta modelelor literare sau stilistice, refuznd pactul de lectur si sanctionnd, prin desele ei avertismente, suspendarea nejustificat a naratiunii si parantezele digresive, se poate spune c ambii, naratorul si naratarul, se lupt pentru aproprierea sujetului. [13] Avnd toate atributele necesare unui scriitor, paraua este, virtual, un contracandidat serios al galbenului si jocul de-a uite-literatura-nu-e-literatura, din Istoria unui galben, sustine opinia potrivit creia nvinuite de clisee romantice si conventionalism, scuzate oarecum prin tineretea autorului, scrierile de nceput ale lui Alecsandri au, de fapt, un substrat polemic nu ndeajuns de evident pentru toti criticii scriitorului. [14] Nuvela lui Negruzzi, O alergare de cai, rescrie, metatextual, acelasi model melodramatic, optnd pentru procedeul contrapunctrii [15] a dou istorii si a dou istorisiri spuse de doi naratori distincti. Cel dinti, si el un autonarator strategic, se nclin, ironic, gustului publicului si d textului necesarul aspect memorialistic ntruct, afirm Nicolae Manolescu, ca s fie creditabil povestea de amor, e nevoie de aceast mise-en-scne extrem de minutioas, n care si gseste locul nsusi naratorul, introdus ct se poate de subtil. Acest prim narator prezint lumea bun a Chisinului si slujeste de naratar celui de-al doilea narator, doamna B. Aceasta din urm relateaz povestea nefericit de dragoste a Olgi ntesat cu elemente ale recuzitei sentimentale si melodramatice asigurnd textului garantia de autenticitate si ncrctura emotional obligatorie. Cci doamna B. a auzit povestea chiar de la Olga, care i s-a confesat de mai multe ori, iar autonaratorul si poate permite, si de aceast dat, s pozeze n simplu scriptor, lipsit de responsabilitti narative sau ... morale. De altfel, pe tot parcursul relatrii doamnei B., malitiosul autonarator ntrerupe istorisirea contrapunctnd-o cu ironii bine regizate, care reverbereaz n testura de ansamblu a acestei bijuterii de precizie tehnic [16] negruzziene. Istorisirea doamnei B, este ncadrat, la nivelui ansamblului textual, n naratiunea cu aspect memorialistic a naratorului prim, ce se autoportretizeaz cu fals candoare drept un june brunet care, dupe barbet si musteti, se conostea c era strin [17] si vizeaz, malitios, cliseele literare ale ascunderii identittii povestitorului. n acest mod, miezul melodramatic si creeaz propriul context situational [18] care, de aceast dat, l invalideaz, destructurndu-i mecanismele.

98

LITERATUR ROMN SI COMPARAT

Senzatia de artificialitate pe care o antreneaz stereotipiile temei iubirii (ne)mprtsite este eficient amendat de asumarea parodic a rolului ndrgostitului nefericit (sau a seductorului fr scrupule, dar numai aluziv astfel, asa cum arat scrisoarea primit de narator de la o tnr fat care l iubeste), completat cu autoaprecierea aerului melodramatic arborat intentionat [19] si cu trimiterea intertextual la Balzac. n acest mod, povestea Olgi, sinucigasa ndrgostit iremediabil de Ipolit, femeia fascinant si misterioas ale crei lecturi duc ca ntr-un alt intertext celebru cuplul Francesca da Rimini si Paolo Malatesta din Divina Commedia la ndrgostire si la formarea cuplului tragic, este situat ntr-un model interactiv de functionare a literaturii [20] care permite reactiile cele mai diverse: fi acceptarea pactului de lectur cerut de conventia melodramaticului (lecturile Olgi au functie premonitorie si dezvluie pasionalitatea ascuns a femeii, hrzit din start unui final tragic), fie detasarea lucid si ironic de conventie si de cliseele literare n uz. Exploatnd valoarea de document autentic a scrisorii, naratorul si joac mai departe rolul melodramatic si, ca orice nselat n dragoste, mimeaz actul retragerii din lume sau al ... clugririi. Si pentru ca ascutimea critic a demersului parodic s fie si mai evident, se insereaz n text, pe baza procedeului miese en abme, un rezumat al ntmplrilor si al tipologiei literare a personajelor, ilustrate de nuvel, precum si al strategiilor deconstructive ale noului tip nuvelistic exersat de Negruzzi. n acest fragment se regsesc, concurential, mai multe registre stilistice, n care funebrul se combin cu burlescul, patima Olgi cu cochetria doamnei B., oile pastoralei neoclasice cu vibratoul melodramei romantice [21] si, totodat, variantele pozitive ale frumusetii feminine, Olga si doamna B., cu imaginea ilar grotesc a Sasei, cea creia i s-a scurs un ochi, schioap de un picior, dar care scrie, ceteste groaznic [22]. Epilogul (pseudo)istoriei de amor dintre narator si doamna B. d ultima lovitur esafodajului melodramatic din centrul textului. ntors n Chisinu, dup douzeci si doi de ani, naratorul face o vizit doamnei B. si relateaz : Gsii o bbut zbrcit, nconjurat de ctei si de motani, care, dup ce cu politet m invit lng dnsa, mi prezent o priz de tabac! []. --Cum, doamna mea, porti ochilari ? --Ce ? Ai plesuvit ? --Tragi tabac ? --T-au czut dintii ? s. c. l., s. c. l. [23]. Pe nedrept uitat, eronat lecturat, nuvela erxercitiu de stil a lui Negruzzi este nc o dovad a lucidittii critice a actului de scriitur, luciditate care a nsotit mersul literaturii romne de la nceputurile acesteia. Note 1. Mihai Zamfir, Din secolul romantic, Ed.Cartea Romneasc, 1989, p. 70-71 2. Liviu Papadima, Literatur si comunicare. Relatia autor cititor n proza pasoptist si postpasoptist, Polirom, 1989, p.85 3. Nicolae Manolescu, Istoria critic a literaturii romne, vol. I, Ed. Minerva, Bucuresti, 1990, p. 192 4. Idem, p. 192 si p. 193 5. Mircea Muthu, Balcanismul literar romnesc, III, Balcanitate si balcanism, Ed. Dacia, Cluj-Napoca. 2002, p. 72 si p. 79 6. Doina Curticpeanu, Vasile Alecsandri prozator, Ed. Minerva, Bucuresti, 1977, p. 13 7. Liviu Papadima, op. cit., p. 147 si p. 151 8. Idem, p. 151 9. Idem, p. 161 si p. 167 10. Idem, p. 195 11. Idem, p. 245

99

ANNALES UNIVERSITATIS APULENSIS. SERIES PHILOLOGICA

12. Andrei Bodiu, Sapte teme ale romanului postpasoptist, Ed. Paralela 45, 2002, p. 26 13. Liviu Papadima, op. cit., p. 196 14. Doina Curticpeanu, op. cit., p. 137 15. Nicolae Manolescu, op. cit., p. 198 16. Idem, p. 197 17. Constantin Negruzzi, Pcatele tineretelor, Ed. Minerva, Bucuresti, 1983, p. 32 18. Liviu Papadima, op. cit., p. 224 19. Nicolae Manolescu, op. cit., p. 198 20. Liviu Papadima, op. cit., p. 215 21. Constantin Negruzzi, op. cit., p. 47 22. Constantin Negruzzi, op. cit., p. 47 23. Idem, p. 53 54 Bibliografie 1. Bodiu, Andrei, Sapte teme ale romanului postpasoptist, Ed. Paralela 45, 2002 2. Curticpeanu, Doina, Vasile Alecsandri prozator, Ed. Minerva, Bucuresti, 1977 3. Manolescu, Nicolae, Istoria critic a literaturii romne, vol. I, Ed. Minerva, Bucuresti, 1990 4. Muthu, Mircea, Balcanismul literar romnesc, III, Balcanitate si balcanism, Ed. Dacia, Cluj-Napoca. 2002 5. Negruzzi, Constantin, Pcatele tineretelor, Ed. Minerva, Bucuresti, 1983 6. Papadima, Liviu, Literatur si comunicare. Relatia autor cititor n proza pasoptist si postpasoptist, Polirom, 1989 7. Zamfir, Mihai, Din secolul romantic, Ed.Cartea Romneasc, 1989

O alergare de cai este o nuvel sentimental romantic n care trama dulce, siropoas, este cenzurat de o subtil ironie. Autorul mpletete dou istorii: prima, cu aspect memorialistic, aparinnd eroului narator, i a doua atribuit unor personaje fictive, Olga i Ipolit B. De data aceasta, ambele femei, cocheta i cea sincer devotat brbatului iubit, sunt cauzele unor drame sufleteti. Rsfat i insensibil, doamna B., femeia cea mai frumoas ntlnit de narator n protipendada Chiinului, seduce inimile celor ncreztori, provoac furtuni i sfieri ireparabile. n opoziie cu acest personaj feminin negativ, autorul ilustreaz i povestea femeii nger, devotata i morala Olga, ndrgostit de Ipolit B. Dup 20 de ani, naratorul are ocazia s rentlneasc pe muza tinereii sale i acum descoper cu uimire o btrn ce purta ochelari i priza tabac, guraliv i nconjurat de pisici. Nuvela evoc societatea Chiinului n prima jumtate din secolul al XIX-lea cu lumea sa pestri, unde romni, poloni, rui se desftau n jocuri de societate, ntreceri hipice, ori alte competiii de salon, cu o frenezie datorat strii de nesiguran politic, militar i economic.

Istoria unui Galbn i a unei Parale, publicat nPropirea, 1844, este o povestire picaresc, care enumer peripeiile unui ban de aur olandez. Stpnii monedei

100

LITERATUR ROMN SI COMPARAT

ofer prilej de reconstrucie socio.psihologic. Boierul de la Galai este obligat s se despart de galben pentru a-i cere drepturile la un judector, director de tribunal. Acesta l pierde la cri n favoarea unui tnr cheltuitor. De aici el este oferit unui evreu cmtar. Jefuit de lotri n codrul herei, galbenul ajunge la un cpitan de tlhari care era ndrpgostit de o femeie mritat. Soul acesteia l urmrete i nchide pe cpitanul de haiduci. De la acesta galbenul ajunge la un ispravnic, apoi la nevasta acestuia, i de aici la veriorul ei tnr. Pasionat de vntoare, veriorul galant pierde galbenul. El este gsit de Zamfira, iganca frumoas i nefericit. Povestea tinerei femei este relatat n detalii: victim a unei ordini sociale pli de cruzime ea i pierde mai nti prinii, suport purtrile neciviincioase ale stpnului i n final este obligat s asiste la moartea iubitului ei, lutarul Nedelcu. Cu minile pierdute de durere ea mai are o licrire de luciditate atunci cnd ofer galbenul uni tnr care o salveaz de la batjocura oamenilor. Acesta din urm se ndrgostete de o femeie mritat al crui so l provoac la duel. Galbenul salveaz viaa tnrului, aezndu-se n faa glontelui. Bucuros el ofer banul celor care urmau s publice Propirea. Cltoriile galbenului descoper aadar tipuri specifice lumii romneti de la 1840, obiceiuri i moravuri. Aceeai cordialitate i disponibilitate de a selecta frumosul din viaa cotidian caracterizeaz scrierea de tineree a lui Alecsandri.

Tema eroic se asociaz celei a frumuseii feminine ntruct att feminitatea, ct i amorul, fac parte din nsi substana poeticului. Cecilia, eroina nuvelei lui Alecsandri, Buchetiera de la Florena, este descris astfel: o fiin alb i cereasc, o comoar de graii, de tineree i de poezie. Iar Anca, iganca ce-l iniiaz pe tnrul Sion n eros i n poezia erosului, prilejuiete afirmaii de felul urmtor: tiu c Anca, prin poetica sa iubire, a sdit [] n sufletul meu, sentimentul poeziei. Particip la alctuirea semnificatului poetic i visul, reveria, i, n genere, tot ce se subinclude onirismului, precum i ntmplrile i evenimentele de coloratur etnografic datini, obiceiuri, moravuri. Scriitorii paoptiti adaug acestui inventar tematic starea de spirit numit le mal du sicle, rezultant a mai multor coordonate ale vieii sufleteti: insatisfacia sufleteasc, melancolia, sentimentul inutilitii i al zdrniciei.

101