Cand ma voi trezi Ana Blandiana Cand ma voi trezi va fi zapada Asezata frumos Pe carti si pe covor, In jurul capului

Ca o diadema pe perna, Cearceaf peste piele, usor. Va ninge-n odaie tacut, Cu fulgi enormi Ca sufletele de papadie, Cazand atat de incet Incat intre tavan si podea Au nevoie de o vesnicie. Voi zari apoi pasari batrane Aciuite pe rafturile bibliotecii, Cu penele crescute diform Ca sa se depuna atata zapada Cat a trebuit sa dorm? Nu cumva Intre timp am murit? Si ma voi ridica Sa fug

Inspaimantata, Dar pasarile vor scoate Un fel de ras carait Aratand cu aripa Cum talpile mele Nu lasa urme-n zapada.