In urma luptelor dintre Arpad si Menumorut, acesta din urma a fost silit sa accepte stapanirea maghiara, dar sub

forma unui protectorat caci fiul lui Arpad, Zulta s-a casatorit cu fica lui Menumorut, iar dupa moartea acestuia ducatul de pe tara Crisurilor, intra in componenta statului maghiar. Urmatorul vizat a fost Glad a carui stapanire se intindea intre Mures, Tisa, Dunare si Cerna. Centrul puterii sale era la Palanca si Cuvin (Keve). Statul lui Glad nu a fost cucerit total ci doar o parte din el. Cea mai slaba formatiune politica conform lui Anonymus a fost ducatul lui Gelu despre care Anonymus spune ca era quidam blachus. Statul sau se intindea intre padurea Igfon(Portile Mesesului ), Valea Somesilor si Pantele occidentale ale carpatilor oriental (Vestice). Armata ducelui Gelu era formata din romani si slavi, era prost innarmata si era mereu atacata de pecenegi. Centrele stapanirii lui Gelu erau probabil in jurul Moldevenestiului, Dabaca(?) si Cluj-Manastur (Cetatea de pe Valea Somesului). Gelu stapanea peste o tara bogata asa cum fusese informat liderul tribal Tuhutum dde catren spionul sau Ogmand. Afland despre bogatia tarii de peste paduri, Tuhutum i-a cerut voie lui Arpad sa-l atace pe Gelu. Calaretii maghiari l-au infrant repede pe Gelu pe raul Kopus (Capus) si l-au ucis pe cand se retracgea spre Cluj Manastur probabil. Ramasi fara conducator, locuitorii tarii lui Gelu, l-au acceptat drept conducator pe Tuhutum tatal lui Horka la Eskullew (Aschileu). Cu acest episod s-a incheiat prima faza din cuceriarirea transilvaniei de catre maghiari. Pentru a doua etapa, informatii avem din Legenda Sf Gerard si din cronica lui Anonymus. Primul izvor este o sursa hargiografica, care povesteste despre martiriul primului episcop crestin de Cenari, Gerardus, ucis in timpul marii revolte anti-crestine a lui Koppany din 1046. Legenda, viata sfantui arata ca un urmas a lui Glad, pe numele sau Achtum(Ohtum) care isi avea centrul la URBS Morisena, vamuia sarea regala de pe Mures si nu ii permitea regelui sa-si primeasca taxele din acea zona. Drept urmare un comandat militar al regelui pe numele sau, Sunad(Chanad) l-a atacat pe Achtum, l-a ucis si a incorporat Banatul montan regatului ungar (cca .1025). In zona se gasea o manastire greceasca cu hramul Sf Ioan Botezatorul care a fost mutata de acolo in locul ei fiind creata episcopia de la Cenal, avandul ca episcop pe Gerald. Cronica lui Anonymus povestind in continuare despre Tuhutum si urmasii acestuia, arata ca HorKa si fiul sau Gyula cel Batran, au extins ducatul spre valea Muresului. Ultimul duce Gyula cel Tanar, a avut doua fiice: pe Saroltu si Caroltu, prima fiind sotia ducelui Takcsany tatal lui Vayk, care s-a botezat sub numele de Stefan I, fiind rege al ungariei intre 997-1038. Datorita faptului ca Gyula cel Tanar a refuzat sa se crestineze, nepotul sau l-a atacat si l-a dus in prizonierat impreuna cu fii sai Biiua si Bucna. Ocuparea ducatului lui Gyula a avut loc intre anii 10021003. Cu acest moment se finalizeaza a doua etapa a cuceririi Transilvaniei de catre maghiari. A treia etapa, incepe in jurul anului 1050 si va continua pana spre 1290 cand Tara Fagarasului isi va pierde autonomia in favoarea nobilului Ugrinus Csak. Organizarea Transilvaniei ca voievodat

La 1111 un document de cancelarie il atesta pe Mercurius princeps Ultrasilvanius, ceea ce indica dorinta regalitatii maghiare de a incorpora Transilvania sub o formula occidentala a principatului in cadrul regatului maghiar. Un alt document de cancelarie din 1176, dar care face referiri la un an anterior 1164, il aminteste pe un anume Leustachius Waywoda, ceea ce arata faptul ca rezistentele locale la formele de organizare occidentale au determinat regalitatea maghiara, sa accepte formula mai veche, romano-slava a voievodatului. Primul voievod al Transilvaniei despre care avem date certe este Jula (1200) cel care probabil si fondeaza orasul Alba Iulia (Gyulafehervar). In ceea ce ppriveste organizarea Transilvaniei primul comitat amintit e Bihor (1111), Turda (1175) ultimul mentionat fiind Hunedoara (1276). Voievdul era numit de rege ca si functionar regal peste 7 comitate: Turda, Dabaca(Doboca), Cojocna(Clus), Tarnave(Kukullo), Solnocul Interior, Alba si Hunedoara.

Dupa 1324 controlul efectiv al regalitatii asupra Transilvanie este definitiv. Intre 1294-1315, in timpul voievodatului lui Ladislau Kau, acesta a incercat sa se rupa oarecum de regatul ungar intr-o forma de autonomie sporita, dar regele Carol Robert DAnjour a restaurat puterea regala Colonizarea sasilor, secuilor si a cavalerilor teutoni Secuii asupra originii lor exista mai multe teorii, cele mai apropiate de realitate par a fi acelea care afirma ca ei sunt resturi de avari sau sunt cabari. Cert este ca secuii au fost folositi ca varf de lance al inaintarii maghiare in Transilvania. La sfaritul secolului al XI-lea si inceputul secolului al XII-lea ii gasim in Bihor, dupa care se muta pe Tarnave in a doua jumatate a secolui XII-lea si la inceputul secolului al XIII-lea in carpatii orientali. Erau organizat in trei neamuri grupate pe clanuri. Zona unde s-au asejzat a fost numita si Szekelyfold (pamantul secuiesc). Secuii s-au organizat in sapte scaune dintre care cele mai importante sunt Aries (Arany), Sesisi si Ciuc. Fiecare scaun era condus de un jude-scaunal ajutat de un jude-regal. In fruntea celor 7 scaune statea comitele secuilor, un functionar numit de lege. Secuii aveau rosturi militare exclusive si nu datorau regelui decat o singura taxa, daca la inscaunarea unui nou rege, numita darea boului. Sasii numiti la modul general Saxones, au inceput sa fie colonizati sub regele Geysa I (Geza) in secolul al XII-lea. In Transilvania au fost colonizati intre Baraolt si Fagarasi pana la Orastie, in zona Bistrita-Rodna si Cluj. Acesti colonisti erau originari din Flandra( Olanda), Renania, Saxonia, Truningia si Valea Mossellei. In 1224 regele Andrei al II-lea (1205-1235) emite privilegiul andreanum(1224) prin care se instituia pamantul craiesc (fundus regius ). Practic prin acest privilegiu, sasii erau scutiti de dari fata de rege, trebuind doar sa plateasca o taxa numita censul Sf Martin. Sasii s-au organizat la randul lor in 7 scaune in Siebenburgen, fiecare scaun fiind condus tot de un jude-scaunal si un jude-regal. Dintre cele 7 scaune cele mai importante fiind: Cincu si Sibiu. Mai existau doua distripte: Bistrita si Rodna si un comitat, Brasovul. Cu timpul scaunul Sibiului a devenit cel mai important. Cavalerii teutoni, au fost adusi in Transilvania in 1211 de catre rece Andrei al II-lea cu scopul de a apara granita de SE a regatului de atacul cumanilor-turcici. In 1225 din cauza faptului ca s-au certat cu regele si s-au incalcat obligatile extinzandu-si domeniul dincolo de tara Barsei care le-a fost data, Teutonii au fost alungati de rege astfel incat un an mai tarziu se deplasau in Prusia. Romanii fiind cei mai numerosi pana in anun 1355 au luat parte constant prin cnezii si juzii lor la viata politica a Transilvaniei. Dupa 1366 cand regele Ludovic I dAnjour cel Mare (1342-1384) a incercat sa-i converteasca pe ei si pe altii dintre locuitorii regatului la catolicism, situatia romanilor s-a inrautatit treptat pentru ca din secolul al V-lea si mai apoi din XVI-lea sa nu mai fie, decat sermi (dependenti fata de nobili).

Formatiuni prestatale din spatiul de la Sud de Carpati in secolele IX-XIII.