Sa mergem la mare, sa ne certam la soare

Simona Catrina,

Astepti un an sa mergi pe litoral, iar cand ajungi acolo, vezi ca si nervii stiu sa inoate. Balaceala intr-o strachina mai mare decat le ofera strandurile din orasul lor conving zeci de mii de romani (pe straini inca nu, poate altadata) sa se reverse vara pe, nu-i asa, insoritul litoral al Marii Negre. Muntele e optional, in schimb marea e obligatorie. Nu esti in randul lumii daca - vorba reporterilor cu gura sparta si crestetul parlit de soare - n-ai luat cu asalt macar un Eforie, un Venus, ceva. Treceti, geamantane romane, Carpatii Cum se crapa de iunie, masinile si trenurile au rotile cracanate de povara boccelelor, trec muntii si chiuie in drumul lor spre Constanta, de unde incep sa presare prin statiuni tot felul de sepci, slapi si nadragi arborati cu mandrie pe trunchiuri umane mai mult sau mai putin pregatite pentru impact. Vara trecuta, am fost de doua ori la mare, o data in august (cand dadeam spaga ca sa gasesc un sezlong sau un porumb liber) si o data in septembrie (cand dadeam spaga ca sa gasesc o mancare neconfiscata de Sanepid). Prima data, mergeam pe plaja ca pe sarma, sa nu calc pe vreun copil sau, si mai rau, pe grebluta lui. A doua oara, cand am intrat in apa, era sa mor ca Leonardo DiCaprio dupa ce-a cazut de pe Titanic. M-am tarat la mal, iar sotul meu m-a intrebat ce am, credea ca am vazut rechini. Aveam culoarea copanului pe care-l pierzi intr-un colt de frigider si-l regasesti emotionant dupa vreo sase saptamani. Hipotermia a trecut cu o dusca de whiskey,

dar invatamintele mi-au ramas. Multa lume crede ca romanii sunt atrasi la mare de romance, in sensul ca dezbracaciunile sezonului sunt un argument puternic. Nu-i adevarat, sunteti rautaciosi. Romanii sunt atrasi la mare de faptul ca pot vedea aceste romance fara sa se simta vinovati, atat. Stiu povestea unui cuplu care, dupa doua saptamani de plaja, a speriat tot orasul natal Bacau. Erau bronzati ca huila, dar cu gogosi albe in jurul ochilor, fiindca nu-si scosesera niciun minut ochelarii de soare, chipurile sa nu faca vreun cancer la sprancene. In realitate, potrivit unor confesiuni ulterioare, bazate pe respect si alcool reciproc, se holbasera pe furis toata vara la chilotaria plajei, fiecare cu fanteziile lui. Complexul de vara Acum cativa ani, am plecat la mare cu Cipi si Dana, doi prieteni casatoriti, care nu concepeau sa treaca vreo vericica fara sa plonjeze pe vreo perla din siragul statiunilor noastre. M-au luat cu masina lor. Mai bine plecam cu bicicleta. Cand m-au cules din fata blocului, am constatat ca nici n-aveam unde sa-mi pun valiza, masina avea deja falcile pline. Am stat cu papornita-n brate pana la Medgidia, cand m-am gandit s-o arunc pe geam, ca sa nu fac cangrena, dar pana la urma am indesat-o intre sacosa ei cu sandale si sacosa lui cu sticle (am uitat sa va spun ca era un fel de Praslea cel Voinic cu berile de aur). Ea era foarte nervoasa, tot drumul a trantit si-a bufnit, mai ales ca o ajuta si recuzita - portierele si portbagajul au fost de mare folos in eliberarea energiilor negative. Deci pe traseu am auzit mai multe bubuituri decat un taliban. Nu stiam ce-a apucat-o, ca doar pleca in concediu, nu in vreo tabara de colonoscopii si endoscopii. Cand a oprit el, la un moment dat, si-a coborat sa se usureze intr-un lan manos de floarea-cred-ca-soarelui (era cam flescaita, nu stiu), Dana mi-a spus ca n-are chef sa se dezbrace pe plaja, fiindca ea e cam grasuta si Cipi e cam slabut si ca, daca n-o mai iubeste dupa asta, n-o sa si-o ierte niciodata. N-am stiut ce sa-i spun, adica am stiut, dar cateodata e mai bine sa rumegi cuvintele inainte sa le redai libertatea. Nu era chiar grasa, doar ca barbatu-sau era o reclama la foametea din lumea a patra. Am acasa o radiografie care-i mai grasa ca el. I-am explicat Danei ca nimeni nu se va uita in mod special la ea pe plaja, intrucat toata lumea se va uita in mod special la alea care arata beton. Un gafoi mai mare n-am facut in viata mea - s-ar putea totusi sa ma autodepasesc, intr-o zi. Eu voiam s-o linistesc, dar i-am agitat zatul si mai tare. Am avut un concediu superb, in care Dana a zacut pe sezlong cu o fusta peste costumul de baie, parca era o chiuveta cu perdeluta. Un meduz si o meduza In alt an, am plecat pe fascinantul litoral impreuna cu o prietena corporatista care, odata ajunsa acolo, a socotit ca e momentul sa-si minta personalitatea. Desi in orasul de bastina nu iesea din fustele de stofa, la Mamaia a intrat intr-o pereche de blugi sfasiati - am crezut ca a atins-o vreo elice de avion, din greseala. Am ajuns acolo la ora 16, iar la 16.20 agatase deja un distins domn beat manga, dar cu portofelul inca treaz. M-a lasat balta, a plecat cu ala intr-o destinatie necunoscuta. Bine, mi-a devenit cunoscuta cand a adus-o politia la hotel, a doua zi. Oamenii legii, sa zic asa, mi-au spus ca au gasit-o intr-un bar din zona scumpa, singura crita. Si ca, in toata splendoarea mahmurelii ei, reusise sa spuna unde sta, desi ei o intrebasera cu totul altceva, mai exact cat bause si daca vrea la spital. A trebuit sa mi-o revendic, ce sa fac. Am mai stat inca trei zile acolo, timp in care n-am auzit decat maraieli din laringele ei. Si-a petrecut timpul turtind telefonul, ii dadea boului sms-uri zi si noapte, desi ala nu-i raspundea nici de-al dracului. Ei nu-i venea sa creada, era sigura ca fusese dragoste curata. Daca prin "curata" intelegea ca nu s-a ales cu nicio blenoragie, atunci da, fusese o dragoste pura ca un nufar - am indraznit sa-i spun. S-a uitat la mine ca un caine caruia i-ai luat osul din castronel. Stiam ca supravietuirea mea depinde de cantitatea de scuze pe care urma sa le stranut.

Fetele naive care pleaca singure la mare, in ideea ca acolo isi vor gasi sponso... asta, sufletul pereche vor fi, mai devreme sau mai tarziu, dezamagite. Unele si mai devreme, si mai tarziu. Doar ca proasta mea nu plecase singura, plecase cu mine. O zi jumate dupa maretul incident a stat cuminte, apoi a gasit alt cretin pe plaja, care a intrat in vorba cu ea punandu-i o meduza pe burta. Ea a tipat regulamentar, apoi, vazandu-l cum arata - ca un salvamar din Baywatch - a inghitit decibelii la loc, ca doar sunt reciclabili. Seara, am stat singura cuc in camera de hotel si-am jucat Tetris pe laptop pana am adormit si-am visat ca, daca nu trec de nivelul 8, ma inghite o musca uriasa. A doua zi, a venit si prietena mea, chipurile pe doua picioare, cam prea bine dormita pentru o femeie care acrosase un macho-man si-o macho-vodca. Mi-a spus ca obraznicul prevazut cu patratele pe stomac nu se ridicase la inaltimea (ma scuzati) pretentiilor ei, daca-ntelegeti ce vreau sa spun. In schimb, fusese cica foarte guraliv, nu te plictiseai cu el, ii povestise toata noaptea cum vazuse el la televizor - sau nu mai stia unde - ca la un moment dat o sa ramanem fara petrol pe aceasta planeta. Si nu de alta, dar cu ce o sa-si mai umple el bricheta de aur, o sa-si aprinda tigaricile cu fierul de calcat? Intr-un tarziu, tot perorand acolo, a ajuns la concluzia ca ar putea sa foloseasca aprinzatorul de aragaz - care, probabil potrivit capului sau de rumegus, functioneaza cu energie eoliana. O saptamana mai tarziu, in Bucuresti, cand i-am propus amicei mele sa bem un cocktail, a facut o mutra de om caruia inca nu i s-a topit supozitorul si mi-a spus ca ea e femeie serioasa, bea doar ceai verde. Marea-i frate cu romanul "Mergem la mare pentru copii", asta am auzit de la niste prieteni buni de familie. De asta ma si temeam. Am plecat claie peste gramada la Mangalia, aveau ei un aranjament acolo. Desigur, odata ajunsi, am constatat ca aranjamentul era superb pentru ei si ok (spre oribil) pentru noi, dar am acceptat compromisul. In prima dimineata, cred ca am cazut din pat, din cauza unor vibratii ciudate. Cioc, cioc, cioc, bum, bum, bum! Sincer, am vazut mascati DIICOT care bateau mai delicat in usa. Am deschis, cu parul doar un pic mai ordonat decat un mop, cu ochii punga etc. Erau ei, prietenii. La 6.48 dimineata, trambitau scularea, voiau sa mergem toti deodata la plaja. Ca aia micii ai lor se trezeau devreme si ce sa le faca, se plictiseau in camera. Le-am spus ca noi avem nevoie de vreo cinspe minute, maxim doua ceasuri ca sa ne punem pe picioare. S-au uitat la mine ca la o malformatie rara si, dezamagiti, au spus ca ne asteapta la micul dejun, in hotel. Mi-am trezit iubitul in soapte si mai ales in suturi. I-am explicat situatia, a fost intelegator, n-a injurat decat de 23 ori, in treacat, deoarece era un domn. Am coborat la masa, unde familia groazei ne astepta cu boturile umflate de ceva nervi si ceva croasante. Aveau doi copii de 4, respectiv 5 ani, care voiau in permanenta tot ce tine de minunatia turismului: papa, apa, pipi, caca, apa, papa. Cand credeam ca nu mai scapam de monotonia asta digestivo-excretoare, am ajuns pe plaja, unde aspiratiile pruncilor s-au diversificat: au vrut porumb (pe care l-au aruncat in nisip dupa o imbucatura, mai bine mi-l dadeau mie), au vrut un balon (pe care l-au spart in doua minute in urechea mea, desi ii zisesem ma-sii ca sunt cam nevricoasa), au vrut gogosi cu ciocolata (pe care, tot asa, le-au trantit in nisip dupa o muscatura, imi venea sa le spal si sa le halesc eu), au vrut poza cu maimuta (a fost nevoie sa-i dam un bacsis maimutei, fiindca initial refuzase sa se pozeze cu ei), au vrut vata roz pe bat (care a ajuns vata pe burtile noastre, normal, era mai distractiv s-o intinda pe noi decat s-o manance), au vrut in telegondola din Mamaia (unde au vomitat vata roz si au dat dovada de simt estetic, au facut asta pe sandalele mele care erau tot roz). Mami si tati aveau tendinta sa nu le refuze nimic. La un moment dat, insa, cand astia micii au vrut sa se imbarce pe un vapor de marfa care pleca in Singapore, parintii protectori le-au spus ca ei i-ar lasa si ar fi cu drag de acord, dar se opune cu obstinatie tanti Simona, care e o scorpie.