Strici orzul, banii si dragostea pe gaste

Simona Catrina,

Fiecare stomac de purcel e plin de margaritare. Intotdeauna se vor gasi fraieri care, contra unor minciuni de genul ,,te ador", vor plati excursii, bijuterii si slugi pentru fitosii prosti. Am mai povestit candva asta, insa nu ma pot abtine, trebuie sa repet tarantela, pentru cine a deschis televizoarele mai tarziu. Aveam o cunostinta interesanta, pe vremea cand locuiam in Toronto: Nela, o doamna care sarise de 55 de primaveri. Era divortata de ani de zile si isi cauta sufletul pereche (cam al patrulea legalizat si al biiiip!-alea neoficial) in ziarele de limba romana din Canada, la rubrica de Matrimoniale. Am ras de ea cu o rautate de care azi mi-e jena, dar nu-mi puteam reprima cinismul, fie el si intrinsec. Voia un barbat frumos, bogat, inalt, fara obligatii, cu umor, fara bosorogeli premature. S-a intalnit cu vreo 30 de flacai din astia care, vaduviti sau parasiti de femeile din viata lor, isi carpeau plapuma conjugala, ca sa mai iasa din monotonia pensiei. Nelei nu-i placuse de nici unul, plescaia critic de cate ori o intrebam cum a mers intalnirea. Mi-o si imaginam ajungand la vreo 90 de ani, cu panze de paianjen in jurul baticului, asteptandu-l pe eroul senil al visurilor ei. Hotel de cinci stele verzi Intr-o zi, mi-a incremenit ranjetul in falci. Nela ne-a anuntat pe toti ca si-a gasit alesul inimii, conturilor si trupului: ce sa vezi, era frumos, bogat, nebosorog etc. N-am crezut-o, am vrut sa vedem cu ochii nostri gogonati acest fenomen. Ni l-a adus la o crapelnita de Paste. Eram opt femei la masa, majoritatea mai tinere, mai

frumoase si mai destepte decat Nela, si ne-am dat toate la Petrica Baciu ("Peter Batchu", cum era cunoscut pe ulitele bogate ale metropolei). Era frumos ca un actor de filme proaste, destept ca un actor de filme bune si bogat ca un actor de filme de toate felurile. A, si era cu sase ani mai crud decat ea. Am crezut ca l-a inchiriat de la serviciul de escorte, insa destinul lor m-a contrazis agresiv. S-au casatorit cu bairam lucios, cu vuvuzele si zorzoane. La doua zile dupa nuntoiul cu taraboi fastuos, Nela m-a sunat ca sa ma intrebe ceva, era urgent: "Simona, spunemi si mie repede, te rog frumos, ce insemneaza Caraibe!". Isi notase asta pe un ghemotoc de hartie, sa nu uite. "De ce", am intrebat-o, avand o banuiala. Atunci, mi-a spus ca proaspatul ei sot i-a propus s-o duca in Caraibe, iar ea nu stia ce e asta, daca e un club sau ceva. Amintindu-mi subit ca pe mine nu ma invitase niciun destept nici macar intr-o pizzerie care se numea Caraibe, am avut un meschin sentiment de invidie si am simtit nevoia sa fiu rautacioasa. I-am spus ca, din cate stiu eu, Caraibe e un centru cosmetic de lux din Toronto, unde se trateaza babele de riduri, artrita si fobii cretine. Pe urma, m-au ciupit remuscarile si am revenit asupra textului, i-am spus ca glumisem, ca era vorba, de fapt, de un card de insule exotice. S-a intors de-acolo peste o luna, era bucalata ca un langos cu gem. Mancase bine (nu putea denumi trei sferturi din bucatele din farfurie, dar nu asta era important), inotase fleosc-fleosc (cu un colac in forma de broasca, deoarece familia ei nu avusese posibilitatea sa-i explice ca inotul nu presupune nimic pneumatic sub tate), bause (ceva ce ea numea pinacolata) pana la stadiul de cherchelire, facuse amor (cu mentiunea: auziti, ma, voi stiati ca astia scutura tradafiri in pat, ca sa te tavalesti pe ei)). Cate stele avea hotelul, Nelo - o chestionaram noi, ghicind deja raspunsul. Ea a cocotat ochii in tavan si a inceput sa calculeze: pai nu stiu, avea vreo patru sau cinci la intrare, deasupra; mai avea vreo patru si la restaurant, inca vreo cateva prin camera, ca lasau astia pliante, in fine, ce sa zic, vreo doispe tot avea. E un caz absolut autentic. Experienta asta m-a demoralizat, deci am sunat-o pe mama, ca sa-i reprosez ca s-a incapatanat sa ma dea la scoala, iar acolo am pierdut timp pretios. In loc sa stric atatia ani din viata buchisind nitrotolueni, fractii, dezoxiribonuleici din aia si Fratii Jderi, puteam sa ajung si eu in Caraibe, sa vad pestisorii portocalii despre care Nela spunea ca a incercat sa-i prinda, ca sa-i manance cu mamaliguta si mujdei. Si asta ar fi si facut, daca nu s-ar fi opus garda de coasta, cu politete si cateva mici amenintari. Stie marlanul ce-i sofranul<</strong> Am auzit zeci de povesti despre parvenitii care dintr-o data au descoperit Parisul si toate spriturile lui. Desigur, n-au avut timp si de Luvru. Plus ca le spusese lor cineva ca in muzeu nu e voie sa fumezi si nici bere nu dau astia, ce mai, e o tara de tampiti. Fata unor prieteni (care au pornit in viata de la lingura si furculita de plastic si au ajuns la lingura si furculita de platina) s-a maritat in Las Vegas. Alesul trairilor si facturilor ei era un om... cum sa zic eu... cam bogat, cu sufletul aproape la fel de umflat ca averea. Cand s-a intors fata, am tras-o de limba, ca sa nu murim prosti. Ea ne-a povestit ca au nimerit la o capela din aceea unde popa era un fel de Elvis mai mic. Dar ca sa fie mai elocventa, si-a scos tableta si ne-a aratat ceremonia filmata. Reverendul ala sau ce Doamne, iarta-ma, era a intrebat-o in limba engleza daca ia in casatorie personajul acela de langa ea. Ea a spus "haidu", ca asa intelesese dintr-un film cu scenariu caramel. Pe urma, s-au cazat la un hotel scump, l-am vazut pe tableta, arata ca o prajitura cu crant, avea peretii vopsiti in optzeci de culori - de vreo paispe dintre ele nici nu stiam ca exista. Alta mireasa din anturajul meu (cel pe care trebuie sa-l suport, nu cel pe care il aleg) a avut la nunta o rochie cu o sparcaiala de perle. I s-a asezat o musca pe maneca si impactul s-a auzit ca o aterizare fortata in Afganistan. Armura costase vreo 4000 de euro, iar mirele avea chitanta in buzunar, pentru cei care aveau indoieli. Printesa cara un buchet de flori atat de mare, incat i-am zis "condoleante", am crezut ca e coroana. A mai dorit si fantana de ciocolata, iar la spartul nuntii oamenii aratau ca si cum i-ar fi prins o eruptie la sonda de petrol Boldesti-Scaieni. A poruncit meniu tailandez, iar la cinci minute dupa ce aperitivele cu prea multe picioruse au plonjat pe masa, a comandat o pizza cu carnaciori, pretextand ca o

anumita conditie a stomacului ii impune un regim foarte strict, cu totul special. Se poarta petrecerile altoite pe buza piscinelor si n-ati vrea sa stiti cati oligofreni se imbata si se arunca in apa de trei metri - sau, si mai rau, in apa de 60 de centimetri. Adica a reusit chinezul ala sfrijit de la olimpiada sa sara in bazin, deci abtiguitii de la Tarele Gatsby de ce n-ar putea De sarit reusesc intotdeauna, de iesit din apa e mai greu. La o petrecere din asta porceasca, organizata de un interlop din Constanta (unde am nimerit fiindca am fost trimisa de sefii mei de-atunci, de la un ziar santajat), am cunoscut multe fete frumoase, cu potential monden terifiant. O tin minte pe una superba, in sensul ca papusa Barbie isi taia venele de cate ori o vedea. Dupa ce-a sorbit cu zgomot vreo doua pana la opt cocktail-uri (eu le pierdusem sirul, iar ea cu atat mai mult), a zbierat ca-i este foame. Un chelneras - care slugarea pe-acolo ca sa-si plateasca si el studiile la facultatea groaznic de particulata de regie de film - a servit-o cu sushi. "Ce-i asta", vru ea sa stie, desi puteam sa jur ca, dintre cei 400 de petrecareti deacolo, eram singura care nu mai mancase sushi de doi ani. "Susi", a zis el, imbujorandu-se ca somonul din rulouri. Ea a recoltat patru bucatici din platou si, dupa ce le-a molfait, a protestat vehement catre tovarasa-sa: ce pana mea, fata, astea nu sunt dulci, credeam ca-s prajituri, in puii mei! Ein, zwei, drei, ii rasfatai "Mi-am inscris baiatul la gradinita germana!", a grait o amica, dupa ce se asigurase ca ne stranseseram destule la acel lunch snob, in asa fel, incat educatia militaroaso-culturala a odraslei sa ajunga stire de larg interes in targ. Si ce invata acolo - am intrebat noi, proastele, cu cuvintele noastre. Mutter ne-a spus ca plodul ei recita poezii in limba lui Ghete (sic!), iar pentru conformitate, l-a chemat pe micul ipochimen, ca sa ne faca o demonstratie. Ala a inceput sa latre in limba germana, arata ca Hitler cand era in clasa intai si ceilalti kinderi ii furau chifla cu wurst din ghiozdanel. Copilul amicei trancanea fluent, bag de seama ca-l invatasera germana de toti banii (mamuca avusese grija sa strecoare in conversatie faptul ca toata afacerea o costa 8000 de euro pe an). Bine, din tot poemul lui, noi nu inteleseseram decat niscaiva snitel, strudel, biedermaier, parca si-un Hansel und Gretel, ma rog. Am stat si-am socotit cu mintea noastra proasta: pai daca dam 360 de milioane pe an pentru ca progenitura noastra sa spuna "spilhozan" fara sa clipeasca, atunci ca sa-l dam la facultate trebuie sa ne vindem cate-un rinichi, o cornee, un mat si un ventricul. O alta amica si-a manat toti cei trei plozi la scoala de pian, voia ca macar doi dintre ei sa ajunga niste Motarzi, cu micuta precizare ca si-ar dori ca ei sa moara ceva mai bogati decat a izbutit predecesorul lor. Avand in vedere ca erau afoni cu totii, profesoara a luat un Rudotel si a asigurat-o pe mami a lor ca au mari sanse sa ajunga clapari intr-o trupa bine cotata pe piata nuntilor, botezurilor si moturilor - desigur, cu conditia sa faca playback etern, ca Milli Vanilli, ca altfel n-aveau nicio sansa. Ne-ar fi povestit ea multe si ingrozitor de marunte, dar a intrerupt-o alta autoare de copii geniali, care a precizat ca si-a dat baiatul si fetele gemene la arte martiale. E adevarat, trei sferturi din decizie a fost datorata faptului ca Sensei era un barbat superb, dar ma rog, asta e altceva. In orice caz, copilasii caftiti de unii mai tari in spirit si-n centura erau incantati. Au exemplificat cate ceva si acasa, unde au spart un laptop cu o singura lovitura de falange. Mami a ezitat o clipa daca sa faca o criza de nervi sau sa cumpere alt laptop, iar in cele din urma ratiunea a invins: le-a cumparat doua calculatoare, doua tablete si doua iFoane noi, evident fara sa-i spuna asta si sotului, care avea ideea fixa si absurda ca niste copii trebuie sa fie constienti de valoarea lucrurilor - ce idiot, nu<</p>