UNIVERSITATEA AUREL VLAICU ARAD FACULTATEA DE TIINTE UMANISTE SI SOCIALE, MASTER LIMBA SI LITERATUR. TENDINTE ACTUALE.

ANUL I SEM II

NICOLAE IORGA FORMAREA LIMBII ROMNE

Prof. Coordonator: Bi Lavinia Student: imon Vlad

Arad, 2013

O problema extrem de controversata in istoria limbii romane literare o cosntituie epoca de formare. Se admite indeosebi ca primele elemente de limba literara au aprut o data cu cele dinati texte scrise in limba romana ,acestea datand din se c al XVI-lea . Ion Ghetie (Istoria limbii romane literare.Privire sintetica ) ,atunci cand e vorba de originea limbii literare,documentele private ,adica acte de vanzare cumparare ,inventare,recensamante, testamente,notite sau scrisori,considerand ca trebuie facuta o deosebire transanta intre textele literare elaborate pt savarsirea unui act de cultura si texte neliterare ,simple manifestari ale limbii vorbite. Consideram insa ca si acetsea din urma folosesc o limba ingrijita ,cunoscut fiind faptul ca nimeni nu scrie cum vorbeste,ca,in general ,aspectul scris al limbii este mai elaborat . Prin urmare ,ele pot fi considerate documente importante pentru studierea limbii literare. Teoria formulata in 1879 de B.H. Hasdeu situeaza originea limbii literare in sec al 16lea .Aceasta este cea mai veche si a castigat cei mai numerosi adepti : Ov.Desusianu. N.Iorga,Sextil Puscariu,Al Rosetti,Ion Ghetie. Dupa Hasdeu, Inceputurile exprimarii culte romanesti trebuie cautate in tiparit urile lui Coresi Cam in acelasi timp cu Hasdeu lingvistul iesean AL Lambrior sus tinea o opinie similara. El considera ce limba textelor lui Coresi s-a constituit in limba literara si a avut rolul de a pastra unitatea limbii,diferentele dintre graiuri aproare anulandu-se in fata limbii acestor texte. Poate ca opinia lui Lambrilor este exagerata ,acordand o prea mare importanta textelor coresiene.Neindoielnic este ca textele brasovene au condus la formarea u nei traditii literare, romanesti ,fapt subliniat de Ov.Densusianu ,care insa pri veste cu mai multa circumspectie aceste texte ,considerand ca ele reprezinta doa r o adaptare la scopurile practice,fara intentionalitate literara si fara preocu pare pt perfectionare literara .Cum sau fara preocupare pentru aceste aspecte ,t extele lui Coresi-raspandite prin tipar-au contribuit la dezvoltarea ulterioara a limbii literare. Foarte categorici in recunoastrea rolului pe care l-au jucat cartile lui Cores i se dovedesc Ion Bianu,Alexandru Eosetti si Boris Cazacu. Ei subliniaza ca ace ste texte formeaza inceputul literaturii noastre nationale si pun bazele limbii noastre literare ,de aici incepan procesul indelungat si complex al constituirii normei supradialectale unice,proces ce se va desavarsi foarte tarziu,apropae in zilele noastre. Deosebita ,in partea de opinii prezentate mai sus este cea a lui N .Iorga .Recu noscand insemnatatea tipariturilor lui Iorga vede in acetsea doar tiparirea cu schimbari foarte mcii a textelor rot acizate. Prin urmare ,in acetsea din urma ar trebui cautate inceputurile cultiva rii limbii romane. Ca Iorga nu contesta rolul lui Coresi ne dovedeste unele frag mente din Istoria literaturii romanesti . Parerile aproape generale ca originea limbii literare trebuie cautate in textele sec al 16-lea i se opun alte opinii .Acestea fie ca aduc inceputul acestui proc es prea aproape de zilele noastre , fie ca trimit la primele manifestari artisti ce in limba romana creatiile populare. Punctul de vedere al scolii lingvistice iesene ,fara a exagera factorul timp,li miteaza mult sfera in care a putut lua nastere o limba literara. Astfel ,G .Ibra ileanu (in cursul de Istorie a literaturii romane moderne.Epoca lui Conachi),G I vanescu (in Problemele capitalei ale vechii romane literare si din Istoria limbi i romane) considera ca intre limba poporului si cea a claselor de sus existau de osebiri mari.Potrivit acestei conceptii ,in textele din secolul al 16-lea si al 17-lea se reflecta limba vie a claselor de sus.Conceptia acesta,bazata pe o afir matie a lui Dimitrie Cantemir privind deosebirea dintre limba poporului si cea a claselor de sus ,nu a gasit multi sustinatori si prin urmare este destul de ra r adusa cand este vorba despre epoca de formare a limbii romane literare. Foarte indrazneata este teoria originii folclorice a limbii romane literare .Sustinuta de AlGraur ,I coteanu si Liviu Onu, opinia de mai sus asaza inceputrile limbii romane literare cu mult inainte de secolul al 16-lea ,in timpurile indepa rtate cand au aparut primele creatii folclorice in limba romana. In acest fel ,l iteratura populara devine suportul aspectului cultivat al limbii noastre. O astfel de teorie trebuie sa tina seama de un aspect foarte important : creatiile populare sunt rezlulatul unor elaborari indelungate ,transmise noua intr-o forma inr egistrata tarziu.In aceasta situatie este firesc sa ne itntrebam pe cine reprezi nta limba Mioritei,spre exemplu.Apartinea ea creatorului anonim ,subiectului anchetat,culegatorului? Miorita apartine ca elaborare artistica primelor genuri folc lorice in care se afirma geniul poporului roman,iar ca limba ea se inscrie in pe rimetrul dialectic al sec 19-lea.Daca-l avem in vedere pe Alecsandri ,care o pub lica initial in 1850 in revista Bucovina ,modificandu-i ulterior textul ,aceasta c reatie artistica apartine limbii literare de la mijlocul sec al 19lea. Este de asemenea de neacceptat opinia celor care sustin ca limba romana liter ara ar fi o creatie a sec al 19-lea ,cand toate normele ei au devenit unitate si obligatorii pentru toti romanii. Adeptii acestei

teorii conditionau aparitia limbii literare de apartine natiunii romane. Ideea potrivit careia pana spre spre inceputul sec al 19-lea oamneii de cultura romani au scris in graiul lor de acasa si nu intr-un aspect literar sup radialectal al limbii romane sustinuta de Iorgu Iordan- a fost acceptata initial si de Gavril Istrate. Ulterior aceasta din urma si-a nuantat punctul de vedere de vreme ce in lucrarea Limba romaan literara avasa ideea ca specialistul care s-a apropiat cel mai mul t de adevar in aceasta privinta a fost Al. Philippide. Acesta din urma sustinuse in Istoria Limbii Romane. Principii de istoria limbii ca procesul fixarii limbi i romane comune a inceput cu primele tiparituri si indeosebi cu cele din sec al XVII-lea, dar despre o limba comuna (literara) nu se poate vorbi decat dupa 1859 . Se are in vedere ca numeroase norme ale limbii romane literare s-au fixat inca din sec al XVI-lea, dar normele comune sau impus abia prin anii 40 ai sec al X IXlea. Acceptand teoria potrivit careia limba literara are la baza textele tiparite in sec al XVIlea, se pune totusi o intrebare privind raporturile dintre limba texte lor sec al XVI-lea si limba vorbita. Raspunsul la aceasta intrebare trebuie sa a iba in vedere viata culturala desfasurata in vesmand slavon. Folosind slavona ca limba de cultura, asemenea latinei in occident, romanii vor fi fost influentati in vorbirea lor de limba slavona. Ar fi interesant de vazut insa ce urmare a la sat aceasta limba in limba romana si cum trebuie privit raportul scris vorbit in perioada cand slavona era, pe teren romanesc, limba de cultura. Iorgu Iordan crede ca limba literara vorbita exista numai dupa formarea aspectului scris al lim bii literare. Aspectul scris al limbii literare il fixeaza Iordan pe la mijlocul sec al XIXlea iar aceasta face ca aspectul oral al lb literarii sa fie adus mai tarziu in a doua jum a sec XIX lea chiar si in sec XX. Suficient de curioasa es te si conceptia lui Ion Ghetie. El fixeaza, pe de o parte, inceputul limbii lite rare in momentul in care, prima limba, se savarseste un act de cultura deci in s ec al XVI chiar si mai inainte. Astfel, in baza dialectala a limbii romane liter are el afirma socotim drept epoca probabila de fixare a traditiei literare romane sti intervalul 1450-1520. In a doua jumatate a sec al XVI lea de cand dateaza te xtele literare romanesti care au ajuns pana la noi, traditia literara romaneasca putea avea deci (cel putin in unele regiuni ale tarii) o vechime de aproximativ 100 de ani . Pe de alta parte, considera insa, ca nu avem corespondente vorbite a le limbii literare decat f tarziu in sec al XIXlea, procesul de formare al limbi i literare vorbite fiind plasat de Ghetie in urma procesului de fixare al limbii scrise. Conceptia lui se bazeaza pe faptul ca nu admite inainte de sec al XIXle a, existenta unor deosebiri relevante intre vorbirea poporului si cea culta. Fac and aceasta constatare, Ghetie avea probabil in vedere doar aspectul fonetic. Ac easta nu este insa relevant in cazul limbii literare vorbite, deoarece ar trebui sa acordam o importanta egala si celorlalte niveluri ale limbii, nu numai nivel ului fonetic. Mai mult, vorbirea unui om cult se deosebeste de vorbirea unei per soane nefamiliarizate cu limba literara indeosebi sub asptectul lexical. Limba l iterara vorbita nu este niciodata o copie fidela a limbii literare scrise unde n orma este respectata cu mai multa rigurozitate. Convinsi de aceasta distanta, credem ca limba literara are de la inceput doua aspecte: unul scris, mai ingradit de reguli, si unul vorbit, mai liber. Aceasta inseamna ca nu trebuie sa vorbim d e un raport de anterioare ale limbii scrise fata de limba vorbita, ci de un rapo rt de simultaneitate intre ele. Inceputurile vechii romane literare trebuie caut ate in textele din secolul al XVIlea. Aparitia acestor texte si implicit, a limb ii literare a fost posibila numai printr-un proces pregatitor, indelungat. Astf l in perioada cand slavona era limba de cultura, s-a realizat treptat adaptarea alfabetului chirilic la scrierea limbii romane si imbogatirea vocabularului de c ultura a romanilor. Fara a putea vorbi de o limba literara scrisa, e sigur ca in limba romanilor stiutorii de carte si in vorbirea celor care ei stau in contact, i n mediul bisericesc sau aristocratic se fixeaza inainte de sec al XVIlea unele e lemente de cultura bizantino-slave in lexic. Nu sunt excluse nici unele diferent ieri sintactice si expresive in limba romana vorbita de cititori, de literatura bizantino-slava de la noi fata de limba celorlalte paturi sociale a taranimii in primul rand. Cei care citeau in acea vreme texte celebre cum ar fi: , Ghetie avea probabil in vedere doar aspectul fonetic. Aceasta nu este insa relevant in ca zul limbii literare vorbite, deoarece ar trebui sa acordam o importanta egala si celorlalte niveluri ale limbii, nu numai nivelului fonetic. Mai mult, vorbirea unui om cult se deosebeste de vorbirea unei persoane nefamiliarizate cu limba li terara indeosebi sub asptectul lexical. Limba literara vorbita nu este niciodata o copie fidela a limbii literare scrise unde norma este respectata cu mai multa rigurozitate. Convinsi de aceasta distanta, credem ca limba literara are de la inceput doua aspecte: unul scris, mai ingradit de reguli, si

unul vorbit, mai li ber. Aceasta inseamna ca nu trebuie sa vorbim de un raport de anterioare ale lim bii scrise fata de limba vorbita, ci de un raport de simultaneitate intre ele. Inceputurile vechii romane literare trebuie cautate in textele din secolul al XVI lea. Aparitia acestor texte si implicit, a limbii literare a fost posibila numai printr-un proces pregatitor, indelungat. Astfel in perioada cand slavona era limba de cultura, s-a realizat treptat adaptarea alfabetului chirilic la scrierea limbii romane si imbogatirea vocabularului de cultura a romanilor. Fara a putea vb de o limba literara scrisa, e sigur ca in limba romanilor stiutorii de carte si in vorbirea celor care ei stau in contact, in mediul bisericesc sau aristocra tic se fixeaza inainte de sec al XVIlea unele elemente de cultura bizantino-slav e in lexic. Nu sunt excluse nici unele diferentieri sintactice si expresive in l imba romana vorbita de cititori, de literatura bizantino-slava de la noi fata de limba celorlalte paturi sociale a taranimii in primul rand. Cei care citeau in acea vreme texte celebre cum ar fi: invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sa u Teodosie , puteau prelucra o serie de termeni bizantino-slavi, termeni care ulterior vor fi pusi in circulatie de catre traducerile romanesti ale acelorasi text e. Astfel de texte de o certa valoare literara nu puteau sa nu influenteze vorbi rea romanilor din anumite medii carturesti inainte de sec al XVIlea. Deci e aproape sigur ca limba documentelor si a cartii slavona, influentata de greaca, a exercitat o inraurire asupra limbii conversatiei, romana, imbogatind-o cu termeni culti. In concluzie inceputurile limbii romane literare trebuie cautate in texte le sec al XVIlea. Nu pot fi acceptate teorii exclusiviste, fie ca ele plaseaza i nceputurile limbii romane literare in limba creatiei populare, fie ca aduc acest proces mult prea tarziu in sec al XIX lea, cand toate normele ei devin unitare si obligatorii pt toti romanii.

Bibliografie:

Istoria Limbii Romane- Al.Rosetii Editura Pentru Literatura 1968 Istoria Limbii si Literaturii Romane de la Inceputuri pana la 1882 C.Dem.Teodorescu, Editura Saeculum I.O., Bucuresti 2002 C. Frncu, Geneza limbii romne i etnogeneza romnilor, ediia a II-a revizuit, Iai, 1999