PROPEDEUTICA CURS 9 INGRIJIREA ANIMALELOR OPERATE

20.04.2010

Evolutia postoperatorie a animalelor operate depinde si de ingrijirile postoperatorii primite in vederea stimularii reechilibrarii generale. Ingrijirea animalelor operate urmareste descoperirea si tratarea precoce a eventualelor complicatii. Ingrijirile postoperatorii sunt generale si speciale. Ingrijirile generale se refera la adapostirea animalelor operate si pozitia in care trebuie mentinute. Astfel animalele mari vor fi cazate in sali curate, aerisite, fara curenti si cu o temperatura de 200C; asternutul sa fie bogat, elastic, format din paie care nu produc praf la miscarea animalului; operatiile pe cavitatea abdominala impun legarea scurta a animalului pentru a-l obliga sa isi pastreze pozitia patrupodala. Animalele mici vor fi cazate in custi metalice speciale amplasate in sali fara curenti si cu temperatura de 200C. Supravegherea animalelor operate este obligatorie mai ales in primele ore postoperator, cand animalul considera sutura sau pansamentul un corp strain si incearca sa il indeparteze. Pentru a evita acest lucru animalele mari vor fi legate scurt pentru a nu intoarce capul, iar la animalele mici se aplica coliere sau se confectioneaza o camasa pentru a proteja tot trunchiul. Alimentatia postoperatorie se reia atunci cand suntem siguri ca reflexele sunt restabilite in totalitate. Tratamentul contra durerii se impune doar in primele 2-3 zile postoperator. Alimentatia animalului joaca un rol important in evolutia postoperatorie. Se vor administra multe lichide pentru eliminarea produsilor toxici. La animalele mari se vor administra furaje verzi suculente sau decocturi de cereale, iar la animalele mici supe, iaurt, lapte, compoturi. Dupa 3-4 zile alimentatia animalului va reintra in normal. In cazul operatiilor pe tubul digestiv dieta postoperatorie este foarte importanta. In primele 12 ore nu se administreaza nimic, iar in urmatoarele 3 zile hrana se va administra in tainuri mici de mai multe ori. Se va administra doar hrana lichida sau semilichida. Abia dupa 8-10 zile se va trece la alimentatia normala. Mobilizarea timpurie a animalului contribuie la grabirea procesului de vindecare. Plimbarea animalului operat este importanta in special dupa operatiile pe tubul digestiv si dupa

castrarea la armasari pentru ca impiedica aparitia edemului in zona respectiva. Ingrijirile speciale care se acorda postoperator sunt in raport cu interventia respectiva si vor fi detaliate la fiecare operatie SINCOPA TRAUMATICA Este o complicatie cu evolutie supraacuta care poate aparea in timpul operatiei datorita lipsei de irigare la nivel cerebral. Se caracterizeaza prin pierderea brusca si de scurta durata a starii de vigilitate consecutiv opririi complete a circulatiei si respiratiei. Cauzele care determina anoxia cerebrala: stresuri neuropsihice determinate de contentia brutala sau loviri cu corpuri dure (mai sensibile sunt porcii, iepurii, pisicile si animalele salbatice); dureri intense determinate de interventii chirurgicale traumatizante si realizate fara anestezie suficienta; hipotensiune datorata schimbarii pozitiei corpului, determinand ischemie cerebrala (mai frecvent la cal si caine); hemoragie masiva din vase de calibru mare sau evacuarea rapida a unor cavitati; hipertermie la animale tinere; efort excesiv la suine; administrarea i.v de solutii prea reci sau prea calde si cu viteza prea mare. Clinic se constata prabusirea animalelor cu pierderea starii de vigilitate datorita anoxiei cerebrale. Oprirea circulatiei peste 3-5 minute determina leziuni ireversibile la nivel cerebral. Oprirea respiratiei si a circulatiei determina moarte clinica, reversibila in 3-5 minute, dupa care apare moartea biologica. Tratamentul sincopei vizeaza resuscitarea cardio-respiratorie si combaterea ischemiei cerebrale. Capul animalului este asezat decliv pentru a combate anemia cerebrala si se fac compresiuni ritmice ale cavitatii toracice in paralel cu tractiuni ale limbii. Se administreaza tonice cardiace si generale. SOCUL INTRA- SI POSTOPERATOR Socul este o stare patologica grava ce duce la scaderea aprovizionarii cu sange a tesuturilor urmata de acidoza metabolica si moarte. Socul este o reactie a organismului ce survine dupa o actiune brusca si violenta a unui excitant. Starea de soc este una dintre cele mai grave complicatii ce poate interveni in timpul operatiei sau in primele ore postoperator. Starea de soc poate fi determinata de traumatismul operator (soc traumatic), de o hemoragie masiva (soc hemoragic) sau de supradozarea anestezicului (soc anestezic). Socul hipovolemic este cel mai

frecvent intalnit; apare in hemoragii masive, arsuri cu pierderea unei mari cantitati de plasma, pierderea unor mari cantitati de lichide izotone (voma, diaree grava, diureza excesiva); poate fi mediu pierderea de sange este de 20% din volemie, moderat pierderea de sange este de 20-40% din volemie sau sever pierderea a mai mult de 40 % din volemie. Socul vasogen poate fi anafilactic sau septic; animalele prezinta hipo- sau hipertermie, tahicardie, tahipnee, leucocitoza, leucopenie. Socul cardiogen apare datorita scaderii debitului cardiac; tabloul clinic este in functie de stadiul evolutiv. Socul compensat sau stadiul iritativ corespunde excitatiei corticale, animalele prezentand stari de agitatie, tahicardie, mioza. Socul decompensat corespunde unei puternice inhibari corticale; clinic animalul este abatut, respiratia este superficiala si frecventa, sensibilitatea scazuta, tensiunea arteriala scade treptat, apare midriaza, extremitatile se racesc. Evaluarea rezistentei animalelor la operatie, realizarea anesteziei si terapiei intraoperatorii, realizarea operatiei in conditii termice corespunzatoare, reducerea la minim a traumatismului operator si ingrijirile corespunzatoare pot preveni aparitia socului intra- si postoperator. PROFILAXIA INFECTIILOR CHIRURGICALE Se face prin asepsie si antisepsie. Asepsia cuprinde totalitatea mijloacelor pe care le folosim pentru a preveni patrunderea germenilor in plaga operatorie. Se realizeaza prin sterilizarea instrumentarului si a celorlalte materiale chirurgicale, pregatirea echipei chirurgicale, pregatirea campului operator. Sterilizarea se realizeaza cu ajutorul temperaturii inalte, cu substante chimice, cu UV, cu ultrasunete. Cu ajutorul temperaturii inalte umede se realizeaza prin fierbere sau autoclavare. Fierberea se foloseste la instrumentarul metalic, la campurile de operatie si la materialele de sutura si pansament. Se realizeaza in sterilizatoare speciale cu sursa electrica sau flacara si in vase de inox sau emailate. Instrumentarul este asezat pe gratarul sterilizat, pensele hemostatice si foarfecele cu bratele deschise. Durata este de 15-30 minute din momentul fierberii. Sterilizarea prin autoclavare asociaza temperatura inalta cu presiunea. Dureaza 25-30 minute la 1360C si 2 atm. Se sterilizeaza materiale de sutura, pansamente, campuri de operatie, toate fiind introduse in casolete cu orificii deschise. Sterilizarea prin caldura uscata se face cu etuva cu aer cald sau prin flambare.

Etuva este cea mai folosita; dureaza 20-30 minute la 1800C; distruge si formele sporulate; instrumentarul se pastreaza steril 24 de ore in etuva; dezavantajul consta in timpul de asteptare pentru racire (aproximativ o ora). Sterilizarea prin flambare este mai putin utilizata deoarece degradeaza instrumentarul; se foloseste pentru sterilizarea tavilor si a instrumentelor. Sterilizarea cu ultrasunete permite ruperea mecanica a membranelor celulare rezultand distrugerea germenilor; se foloseste in stomatologie. Sterilizarea cu UV are la baza efectele bactericid si bacteriostatic ale radiatiilor; ele actioneaza atat asupra bacteriilor cat si asupra virusurilor.