Actele de procedura Notiunea de acte de procedura Notiunea de 'act' are acceptiuni diferite.

Astfel, termenul de 'act' are in primul rand intelesul de operatie juridica (negotium juris), de exemplu casatoria, donatia, infierea, etc. alteori, notiunea de 'act' desemneaza mijlocul de constatare, de dovada a unei operatii juridice(instrumentum probationes), cum ar fi de pilda inscrisul probator al contractului de donatie, etc. In procedura civila prin 'act' se desemneaza, de obicei, actul de procedura, cum ar fi cererea de chemare in judecata, intampinarea, cererea reconventionala, citatia, etc: Nici in literatura juridica termenul de 'act de procedura', nu acopera totdeauna acelasi inteles. El este intrebuintat uneori in sensul de inscris constatator, alteori in sensul de operatie juridica, si in mod frecvent se confunda operatia insasi (negotium) cu inscrisul material. Deexemplu, se obisnuieste a se numi act de procedura atat ascultarea propriu-zisa a martorului, cat si procesul verbal in care se consemneaza depozitia. Pe de alta parte, unii autori apreciaza ca in baza cutumei, cand se vorbeste de acte de procedura stricto sensu, se face referire la actele care sunt facute la cererea partilor. In doctrina de drept procesul civil, actul de procedura a fost definit ca fiind orice act facut in cursul si in cadrul procesului civil, de instanta de judecata, de organele auxiliare ale acesteia, precum si de ceilalti participanti la proces, in legatura cu activitatea lor procesuala[1].In termeni absolut identici a definit actul de proceduri civila si instanta noastra suprema, in una din deciziile sale, subliniind totodata ca in intelesul legii, au caracter de acte de procedura, orice cereri formulate de parti in legatura cu activitatea lor procesuala, i 545h71f nclusiv acelea prin care o parte cereamanarea procesului pentru lipsa deaparare[2]. Clasificarea actelor de procedura In vederea unei mai facile determinari a regimului juridic al actelor de procedura, literatura a recurs la clasificarea acestora dupa cele mai variate criterie[3]. Dupa subiectii (organele sau persoanele) de la care emana aceste acte, distingem: a) acte ale partilor (cererea de chemare in judecata, intampinarea, cererea reconventionala, cererea. de exercitarea unei cai de atac, etc.;

b) acte ale instantei (primirea cererilor depuse de parti, citarea partilor, incheierea. de sedinta, hotararea judecatoreasca, investirea cu formula executorie a unei hotarari judecatoresti, etc.); c) acte ale celorlalti participanti (depunerea raportului de expertiza facut de expert, actele facute de autoritatea tutelara, la cererea instantei, etc.)

Dupa modul de efectuare, actele de procedura se clasifica in: a) acte orale;

b) acte scrise. Actele procesuale orale sunt acelea care se efectueaza in fata instantei in mod verbal. Sunt acte procesuale orale: sustinerile partilor, depozitiile martorilor, raspunsul la interogatoriu, etc.; continutul actelor procesuate orale urmeaza apoi sa fie consemnat in scris. Actele procesuale scrise sunt acelea al caror continut trebuie neaparat sa fie concretizat, chiar de la inceput, intr-un inscris, de exemplu, incheierea de sedinta, hotararile, judecatoresti, procesele verbale de cercetare la fata locului de aplicare a unei masuri asiguratorii, etc. Actele scrise pot fi originale. Dupa original se pot elibera copii autentice legalizate, simple, sau extrase dupa existenta si continutul actului procesual scris. Dintr-un alt punct de vedere, actele de procedura civila pot fi impartite dupa modul indeplinirii lor, in: a)acte procesuale propriu-zise, care ses afsesc in timpul si in cadrul procesului pendinte si care se mai numesc acte juridice; b) acte extraprocesuale indeplinite in afara raportului procesual, in afara de proces (extrajudiciare). Acestea din urma se subdivid in: - acte extraprocesuale anterioare procesului (sau preprocesuale) care constau in manifestari de vointa facute inainte ca raportul procesual sa se fi constituit (de exemplu, marturisirea extrajudiciara,o hotarare pronuntata intr-o cerere de asigurare de dovezi, etc.). Este de remarcat ca aceste acte fiind auterioare procesului si independente de continutul lui, au o existenta autonoma, si deci nu impartasesc soarta actelor procesuale propriuzise: acte extraprocesuale contemporane cu procesul, constand in acele manifestari de vointa facute dupa constituirea raportului procesual, dar in afra de acesta si carora legea le atribuie eficienta juridica asupra continutului procesual (de exemplu, un inscris care consfinteste o tranzactie a partilor, o expertiza tehnica, etc.). Dupa caracterul lor, actele de procedura se pot imparti in: a) acte jurisdictionale, fiind acelea pe care le indeplineste judecatorul in exercitiul functiunii sale jurisdictionale si care privesc in mod direct rezolvarea conflictului ce formeaza obiectul procesului (acestea formand marea majoritate) si b) acte procesuale administrative (sau acte functionale) fiind acelea prin care nu se indeplineste o activitate jurisdictionala, ci una administrativa sau functionala (de exemplu, rezolutia presedintelui la primirea cererii de chemare in judecata, fixarea termenelor, dispozitii de citare a partilor, repartizarea si pastrarea actelor si dosarelor, etc.). Dupa obligativitatea lor, actele procesuale se impart in: a)acte obligatorii si b) acte facultative. Astfel, sunt acte obligatorii cele impuse in mod imperativ prin lege, sau chiar fara a fi impuse prin lege, sunt cerute de un principiu fundamental de procedura de exemplu, citarea partilor la termenul de judecata, pronuntarea in sedinta publica a hotararii, etc.). Tot din

categoria actelor obligatorii fac parte si acele acte care devin obligatorii in urma cererii uneia din parti si incuviintarea lor de catre instanta de judecata. (de pilda, daca o parte solicita o cercetare locala, iar instanta.a ordonat-o, acest act este obligatoriu, etc.) .Actele facultative sunt acelea care prin dispozitia expresa a legii sunt dec1arate facultativ (de exemplu; depunerea intampinarii). Conditiile actelor de procedura Pentru a produce efectele pentru care a fost destinat, tin act de procedura trebuie sa indeplineasca conditiile de fond sau substantiale si totodata sa fie efectuat cu observarea prescriptiilor legale de forma. Per a contrario, efectuarea unui act de procedura cu lipsa vreunei conditii de fond sau cu neobservarea formelor legale, nu isi va produce, in principiu, efectele specifice, fiind lovit dupa caz, de un viciu de fond sau unul de forma (procedural). Aceste neregu]aritati (vicii) de fond, sau forma, la care se adauga omisiunea indeplinirii unui act de procedura, atrag sanctiunea, nulitatea actelor de procedura; Conditiile de fond ale actelor de procedura privesc conditiile de valabilitate ale unui act juridic in general, ale unei manifestari de vointa in scopul de a produce efecte juridice[4]. Conditiile genera le de forma ale actelor de procedura sunt forma scrisa si obligatia ca in continutul actului insusi sa se indice ca cerintele legii au fost indeplinite[5]. In legatura cu prima conditie s-a aratat ca ea este necesara deoarece astfel se poate dovedi usor existenta actelor de procedura si se asigura conservarea lor, iar cu privire la cea de-a doua conditie s-a afirmat ca dovada indeplinirii cerintelor legii se poate face numai prin inserarea mentiunilor in acest sens in continutul actului. Precizam ca regulile de mai sus prezinta si .multe situatii de exceptie, respectiv numeroase acte de procedura - in sensul de manifestari de vointa pentru a produce consecinte procesuale - se pot indeplini si oral (invocarea de exceptii, cereri de probe, etc.), situatie in care cea de-a doua regula nu-si mai af1a suportul. Pornind de la dispozitiile constitutionale (art.128 al.1) si ale Legii de organizare judecatoreasca (art. 14) potrivit carora procedura judiciara se desfasoara in limba romana, isi face tot mai mult loc opinia potrivit careia o a treia conditie a actelor de procedura ar fi efectuarea lor in limba romana. Si aceasta regula trebuie vazuta in stransa corelatie cu obligatia instantei de a asigura interpret (sau, dupa caz, traducator) pentru aceia care nu cunosc limba romana. Alaturi de conditiile generale, majoritatea actelor de procedura trebuie sa indeplineasca si conditii speciale, cum ar fi publicitatea, inserarea unor mentiuni si sa reprezinte manifestarea de vointa a unei anumite persoane. Conditiile de forma ale actelor de procedura sunt impuse cu multiple scopuri: unele asigura dreptul la aparare ale partilor[6], altele tind sa impiedice actiunile sicanatorii ale partilor adverse[7] sau chiar protejeaza partile impotriva usurintei sau relei-credinte a judecatorului[8].

Asa cum am mai precizat, nerespectarea conditiilor actelor de procedura atrage sanctiunea nulitatii actelor, nulitatea ce poate fi relativa sau absoluta, in functie de caracterul normelor incalcate[