Calul i clreul de Alecu Donici Un vrednic clre Avea un cal prea blnd i bine nvat; Iar singur el seme

i despre cal ncredinat, Au vrut s fac o cercare: Ca fr fru, clare S ias la primblare. Deodat calul au pornit La pas, ncetior; Dar cnd au neles c n-are fru strunit, Au prins a mai juca, a merge mai uor. Apoi, lundu-i vnt, Srea, zvrlea fugnd, nct pe clre l-au trntit el jos, Iar singur au plecat la fug mai vrtos Pe vi, pe dealuri, prin ponoare i, dnd de-o rp mare, S-au zdrumicat de tot. Stpnul au aflat n urm calul mort. -au zis: Srmane cal, prea cruda ta pieire Eu nsumi i-am gtit. Tu sub povuire

A frului strunit, Erai prea blnd i bun i nici nu m trnteai, Nici capul nu-i rupeai. i slobozenia ct e de desftat, Dar cnd la un norod nu are A sa msur neleapt, Se face primejduitoare.