nfiinarea fabulei de Alecu Donici n palat la mprat, Adevrul, gol din fire, Fr veste au intrat.

La a lui aa privire mpratul au strigat: - Cine eti? Cum ndrzneti, Gol, aici, s te iveti? - Adevrul sunt. - Ce vrei? - Vreau s-i spun a mea prere: Tu nicicum nu ai durere Pentru pmntenii ti; Cei mai mari te mgulesc i norodul jefuiesc; Legile i sunt clcate... - Iei afar! Iei afar! Golule neruinate! Dai-l uite jos pe scar! Iat cum fu primit Adevrul dezgolit; El, oftnd, se deprtar. Dar a lui dorin bun

Un alt chip i-au artat. Adevrul mai pe urm Iar au mers la mprat, ns nu gol, ci-n veminte mprumutate la minte i, cu aer de respect, Au vorbit frumos, ncet. mpratul, n mirare, I-au dat toat ascultarea; L-au ptruns, l-au neles, i ndat au ales Ali minitri, alt curte, Au fcut prefaceri multe, Trebile au ndreptat -au fost binecuvntat.