Parnas de Alecu Donici Pe cnd la greci au prsit Ciopliii dumnezei, Iar locurile lor, pe drept le-au mprit Norodul

ntre ei: Atunci i muntele Parnas La unul muritor moie a rmas. Stpnul nou pe el ndat-au aezat Civa mgari la punat. Mgarii au aflat, De unde, pn unde! C muzele odat' Au locuit pe munte i zic: "Se vede, dar, C noi aici suntem mnai nu n zadar. Pesemne muzele de oameni s-au urt i ei au hotrt: Ca noi n locul lor cntri s iscodim. Aidei! voinicilor! cu toii s rcnim. Nu pierdei cumptul, strigai cu ndrzneal, Iar cine n-are glas Cum trebui la mgari, afar' de pe Parnas! i credei c, pzind aceast rnduial,

Noi slav vom lua, mai mult rsuntoare, Dect acele nou vestite sorioare". Acest sfat mgresc, Mgarii cu un glas l mbuntesc. i-odat toi pornesc Aa strigare mare, nct stpnul lor, pierznd toat rbdarea, Au poruncit cu ur S-nchid pe mgari, de pe Parnas, la ur. Eu vreau s-aduc aminte: C locul nu d minte.