Pieptenul de Alecu Donici Copilului de pieptnat Neneaca pieptene din trg au cumprat. Copilul foarte mult de el s-au bucurat.

Ce piepten bunior! Cum merge de uor! Mai bine de un ceas El periorul su prin pieptene au tras i mulmit deplin neneaci au rmas. Apoi s-au pus la carte, Au nvat frumos, Din buchi a opta parte; i iar la pieptene degrab s-au ntors. Dup aceasta dnd de alte jucrii, Copilul au fcut prea multe nebunii i prul de pe cap de tot i-au nclcit. Ddaca lui au vrut ndat' s-l netezeasc, Dar pieptenul era prin cas zhit; i el ipa, rcnea, acela s-i gseasc! O fat, de sub pat, degrab l-au i scos, Dar numai ce folos! C cum abia-abia de pru-i s-au atins, Copilul de dureri au i strigat cu plns:

- Ce piepten ndrcit! Iar pieptenul au zis: - Eu tot acelai sunt; i-e prul nclcit. Copilul ns, suprat Pe favoritul su, L-au dat ntr-un pru: Strigoaicele mai mult cu el s-au pieptnat. Vzut-am eu n veacul meu C oamenii aa cu adevrul fac. Ct cugetu-i curat, El nou este drag; Iar cum pe cuget ai ptat, Apoi de adevr ndat' te-ai deprtat i, ca copiii, noi de pieptnat fugim Cnd capul ne-nclcim.