Pietrenii i Bistria de Alecu Donici Pietrenii au ieit cu totul din rbdare, Nemaiputnd a suferi Ei pagube struncintoare, Pe care nu putea

feri: Pentru c n tot anul, Cuejdiul nimicit Pe muli au srcit. Dar cine e deprins, ca viermele n hrean, Greu schimb locul lui, unde au trit an. Aadar, trgul tot, odat' s-au sftuit S deie jalob la Bistria cea mare, Prin care artnd dovezi lmuritoare De pgubirile ce muli au suferit i sufr mai necontenit, Zicea: "C pe Cuejdi, precum pe Bistrioar Nici ntr-o primvar Nu se stvesc cu moar; i case cu zplaz, ba uneori i vite Le sunt primejduite." Deci dar, ei socotind c Bistria cea mare Va face celor mici czuta nfrnare, Ca una ce folos de obtie aduce, Cci plute la Galai cu cherestele duce,

Au mers cu jaloba; dar tii ce au vzut? Pe nsi Bistri, rpitul lor avut, Trecnd cu valuri plini de spume! Iar un btrn cu minte Au zis ctre un alt optind aa cuvinte: - Eu tiu mai de mult, c oamenii n lume Asupra celor mici dreptatea nu-i gsesc: Cnd ei cu cei mai mari rpirile-mpresc.