Vulpea i mgarul de Alecu Donici - Mintiosule! de unde vii? O vulpe pe mgar vznd l-au ntrebat.

- Drept de la leu, de vrei s tii; Am fost s-l vd i m-am mirat Cum au slbit de tare; Btrn, neputincios: i pare O fiar foarte de nimic Acel ce cnd zbiera, Tot codrul tremura, Iar eu muream de fric. Acum ns mai toi, Cu coarne i cu coli, Cum pot l dojenesc i frica-i rspltesc. - Dar tu, eu socotesc c nu-i fi ndrznit De leu s te atingi? lui vulpea au vorbit. - Aa! mgarul i-au rspuns. Ba cred c l-au ptruns Pereche de copite De mine lui zvrlite. i sufletele mici asemene urmeaz, Cnd pe acei czui din slav mpileaz.