Cheltuitorul i rndunica de Alecu Donici Un tnr foarte bun, dar prea cheltuitor, Lund n stpnire O bun motenire, n vreme

de un an, rmase pe uor, i tot ce mai avea acum era o blan, Pstrat prin prilej c timpul sta de iarn; Iar cine nu-i de mic cu frigul nvat n blan foarte crede. Dar ntr-o zi mergnd dup mprumutat, Din ntmplare el o rndunic vede. Gsete-ndat negustori i ia pe blan bniori. Cci rndunelele, cum zic din nsemnare: A primverii dulci sunt bine-vestitoare. El ns au uitat proverbul btrnesc: C-o floare nicidecum nu face primvar. i iat, se strnesc Furtune, viscole cu ger cumplit afar; Pe ulii scrie omtul finos; De prin ogeaguri fum ca iarna glgiete; i cel mai sriman la foc se nclzete. Iar tnrul meu, trist, flmnd i friguros,

Pornete n surtuc de-acas S capete vro mas. Dar cum la uli-au ieit, Pe rndunic el o vede ngheat i, tremurnd de frig, i zice: "Blestemat! Pe fapt-i ai pierit! Aa i se cuvine; Cci fr blan eu sunt astzi pentru tine." Nu vreau s-ating pe nime, Dar mult m mir n sine: De ce, tot omul, cnd greete, Asupra altuia se dezvinovete?