Lupul la pieire de Alecu Donici Un lup noaptea, vrnd s intre tiptil la vro oierie, Nimeri din ntmplare tocmai

ntr-o cinrie. Simindu-l pe sur aproape, cinii toi s-au ntrtat. Ltret, urlet, hreamt mare, ca n iad au ridicat. narmai cu puti, ciomege, Vntorii se grbesc care dincotro s-alerge. Cinii n a lor iueal Dau pe unde pot nval. - Nu lsai, biei! le strig un vntor mai btrn. Dai lumin! Dai lumin! S-l prindem viu pe pgn!" Un alt scpr ndat i, cnd la gard: ce s vad! Lupul cinchit ntr-un col, Cu ochi cruni, cu pr pe dos, clnia din dini la toi. Dar vznd c nu-i de ag, c pieirea-i s-au ales: - Oameni buni! le zise. Stai! i voi, cini, ce-mi suntei frai! Eu aice sunt trimes Sol de la neamul lupesc Pace s statornicesc. (Sigur ca la rzboaie: vecinic, nestrmutat, Pn la nti glceav cu care pacea-i curmat.)

Prigonirile pornite ntre noi s le lsm i prieteug, credin, unii altor s jurm. Vitele fr de grij vor petrece despre noi i chiar nii noi de alii vom pzi bietele oi... - Ei, mi drag! i rspunse vntorul cel btrn, Tu eti sur, dar eu sunt alb i-n deprindere-mi rmn Ca cu lupii s m-mpac, Cnd de piele i dezbrac, i prind de pe bot parale: Dai, biei, fr cruare!