Norocul n vizit de Alecu Donici Cnd norocul schimb pasul N-aduc ani ce-aduce ceasul N. N.

Norocul pururea de toi e blestemat C cine boierii nu are, Sau cel ce nu-i destul bogat, Toi, de la mic i pn' la mare Gsesc norocul vinovat. Cnd dimpotriv el, ca orbul rtcit, n lume niciuri nu st statornicit; Ci umbl-n vizite, att la mprai, Precum la negustori, la domni i la magnai, i poate mni va fi n bordeiaul meu, Sau n lcaul tu, Prea bune cititor! Dar trebuie s fii tu singur lucrtor, S iai aminte bine i vreamea s nu pierzi Cnd de prilejul bun favorisit te vezi; Cci el ades nu vine. Iar dac n-ai tiut atunci s foloseti, Apoi fr cuvnt norocul ocrti.

n margine de trg era o cas mic, Trei frai n ea tria, ce nu sporea-n nimic, La orice se-ncerca, lor le mergea pe dos i-adese blestema norocul ticlos. Ptruns de-a lor strigare, Norocul hotr curnd s-i viziteze i la csua lor o var s vreze. O var de noroc! Cui ag i se pare? De-ndat s-au vzut puternica-i lucrare: Cci unul dintre frai fiind cam negustor, Dei nainte el la toate pgubea, Acum orice vindea Pe loc agonisea folos nsemntor i banii aduna din zi n zi cu spor. Al doilea din frai Era cam crturari; Citea, scria ca alii, De prin divanuri mari; Avnd ns plecare S intre scriitor La judectoria, ce-i zic ajuttoare, Prin a norocului puternic ajutor Ajunse boier mare.

Acum m ntrebai: Cu ce s-au folosit al treilea din frai? Pe el n adevr norocul au voit S-l sprijine mai mult dect pe ceielali i vara lng dnsu-au stat nedezlipit. Dar numai ce folos, C peste var el tot mute au gonit, ns aa de norocos, nct nu da o dat S ias mna lui deart. Plinindu-i vizita, norocul i-au lsat Pe unul boierit, pe altul prea bogat; Iar cel al treilea norocul blestemnd M rog s judecai de mai avea cuvnt, i oare nu era el singur vinovat?