ranul i calul de Alecu Donici ranul semna ovs n primvar, Iar calul, ce l-au fost adus n crucioar, Privind

la semnat, Fierbea n gndul su aa un rezultat: - M mir, cum zic de om c este o fiin, Aleas prin a lui a minii iscusin? Eu nu vd la dns' minte Mcar de un grunte. i oare poate fi mai mare nebunie Dect s scurme el ogoare pe cmpie, i apoi s presare ovs sau alt pine, Cnd mult fcea mai bine Ovsul s-l dea mie Ori murguorului, iar pinea la gine, Sau pn n sfrit s ie n pstrare? ncai s-ar fi vzut a lui scumpete mare. Iar ca s lepede pe dealuri i pe vi, E numai o dovad C oamenii n fapt Sunt foarte ntri! Dar toamna-mbelugat Aduse mult road:

La una douzeci ovsul au sporit, S-au strns, s-au mblcit i-acelai cal din el au osptat tain, Pe zi cuul plin. Nu e de ludat A dobitocului semeul rezultat. Dar, oare nu aa? din oameni, ndrzneii Cuteaz-a cerceta voina providenii, Fr-a putea strbate A ei ornduieli i ci nestrmutate.