ranul i oaia de Alecu Donici ranul au fost tras pe oaie-n judecat, Cu reclamaie de criminal fapt.

Iar vulpea, pe atunci fiind judectoare, ndat au luat pricina-n cercetare i, dup formi, nti chemri s-au rnduit Att prtei oi, ct i jeluitor, Trimise nadins prin vrednic slujitor, i-adeverinele la tact s-au priimit. Iar la nfiare ranul au propus aceste urmtoare: - Cutare lun, zi, cinstit judecat! La mine doi claponi pierir din poiat, A cror penele i puful au rmas, i oaia singur cu psrile-au mas. Dar oaia au rspuns C-asemene prepus, De sine-i prihnit, Cci toat noaptea ea atuncea au dormit; C oaia furtiag nu are din natur, Precum vecinii cini vor spune lmurit, i mai vrtos c ea nu pune carne-n gur. Deci dar, s-au hotrt:

"Aa precum prta nu au tgduit, C cu acei claponi au mas ntr-o ograd, Apoi e ndestul de sigur dovad, C ea, puternic, pe slabi au biruit; i prin urmare dar, nu cred c s-au rbdat S nu-i fi osptat. Pentru aceasta eu n cuget zic curat: Ca pgubaului pielcica s se deie, Iar carnea-n tribunal depozit s se ieie."