IONEL TEODOREANU Desi inraurita in chip vadit de Jules Renard, Anghel, Delavrancea (poate si de Meredith), literatura lirica si imagistica

a lui Ionel Teodoreanu, traind aproape exclusiv din evocarea varstei infantile, ramane foarte personala prin tineretea ei autentica si prin extraordi nara memorie a copilariei. iclul !a Medeleni organi"ea"a in forme mai o#iective datele din primul volum, $lita copilariei. %rima parte se intitulea"a &otarul nestatornic, ca spre a sugera indeci"iunea sufletului infantil, intrucat copilul se naste fara o constiinta limpede de sine si fara notiunea realului, granitele dintre 'ul lui si (on)'u nefiind inca trase. opiii n)au caracter si nu pot intra decat intr)o tipologie temperamentala, ale carei doua prime categorii sunt cele doua sexe. In drumul spre diferentiere, ei isi exercitea"a prin *oc functiunile de mai tar"iu. Dandu)si seama ca e o existenta aparte in univers, Danut incepe sa incerce sentimentul vanitatii, sa ai#a gravita tea individului care lupta, orgoliul viril. 'l visea"a ca un sultan fura pe +lguta si pe Monica si el le scapa din mainile tiranului, dupa care isprava cele doua fete ,ingenunchea"a si)i saruta mainile-. !a fete se conturea"a armele feminitatii. Monica e languroasa, plina de senti ment, si se lasa trasa de coade in chipul cel mai ispititor. +lguta, dimpotriva, il distruge pe sal#aticul Danut prin ,#una crestere-. opiii incep a avea simtul demnitatii si pretind a fi cre"uti pe ,cuvantul lor de onoare-, capata simtul proprietatii si cu el posesivul (, e cauti la mine in odaie.-...), disocia"a notiunile si experimentea"a cuvintele, devin didactici, epici. /etele, mai precoce, anticipea"a prin mimetism viata adulta. +lguta comanda ,o cafea-, are ,insomnii- sau e ,#ine dispusa-. + data cu functiile sufletesti se de"volta trupul. opiii au pofta de mancare, sunt lacomi si anume voluptati tactile sunt indiciul unei ceneste"ii sporite. +lguta se suie pe divan si face tum#e, misca degetele de la picior facand mare ha" de ele si se #ate la talpi. Totdeodata, nea*unsi la determinarea universului o#iectiv, copiii sunt animisti, confunda realul cu irealul, au spaime surde, teroare de strigoi si de #alauri, vise cu aparitii de ingeri si metamorfo"e. Danut se teme ca tras de "meu sa nu se inece in va"duh. In volumul intai metaforele sunt do"ate cu so#rietate si apar aproape numai ca su#linieri ale vitalitatii. 0aharul de gheata se pre"inta ca ,cetoasele diamante insirate pe sfoara-, din cantalupul taiat ,ca dintr)o #esactea orientala- curg ,siraguri #londe si roscate-, "meul tinut de doi tarani e ,arestat-, sfoara lui ,curge spre cer-, iar cerul toarce ina#usit, trenul la ori"ont e ,un punct negru, dusmanos ca o gaura de revolver incarcat-, clanta usii trantite descarca un foc de pusca, ciorile speriate i"#ucnesc ,car#oni"and livada si cerul, cu o explo"ie de negru sonor-, ochii +lgutei sunt negri ,ca doua capete de randunica iesite din cui#-. %rin adanca incursiune in sufletul copilaresc, prin atmosfera de fericire si prin prospetimea receptiei, $lita copilariei si intaiul volum din !a Medeleni sunt opere de valoare dura#ila si adevaratele infaptuiri ale scriitorului. Din pre*udecati epice unii au preferat pe celelalte doua urmatoare din !a Medeleni, care se intemeia"a, ca si 'mile de J. J. Rousseau, pe un program pedagogic de aplicat in ca"ul lui Danut. De pe acum incep sa supere locvacitatea si #om#asticul, clocotul de cuvinte, ver#o"itatea monstruoasa, prolixitatea. Dar oricum, veselia aceea clamoroasa, sensuala, suava cateodata, mai adese grotesca, e si ea expresia unei fa"e a copilariei. %ortretele temperamentale si fi"iologice ale suavei Monica si artemidicei +lguta domina volumul III printr)o pre"enta simpatetica.

De acum incolo productia lui Ionel Teodoreanu pierde din importanta prin repetitie, monotonie si perseverenta in niste metode ce devin erori de la o anume limita. !iric prin definitie, romancierul isi alege su#iecte pentru care nu poseda nici o aptitudine si cultiva o ,poe"ie- care apare ieftina, lipsita de propulsiunea tineretii autentice. Incercarile de fantastic sunt cele mai aproape, teoretic vor#ind, de mi*loacele scriitorului. Totusi in Turnul Milenei se face a#u" de monstruos si lugu#ru. A#ia 1olia cuprinde cateva interesante colori grotesti pe tema unui a"il de #atrane, supravegheat de un 2uasimodo ghe#os, ,span si palid ca scopitii-, cu ,masca mor#id mongolica, dominata de o frunte tuguiata, creata-, cu maini ca niste ,la#ute de liliac-, la picioare ,cu tocuri femeiesti, din cale)afara de inalte-. Aci sunt plafoane cu #elciuge sinistre si clopotelul are rasunetul ,acelor clopote care vestesc in 'vul mediu trecerea leprosilor-. In ma*oritatea romanelor se descopera doua idei o#sedante3 fie separatia morala intre Moldova si Muntenia, dand nastere de pilda la conflicte de ordin casnic, fie dreptul la confort sufletesc al #ar#atului, indeo#ste scriitor. 4al mascat, /ata din 0lataust, raciunul de la 5ilvestri, !orelei, Arca lui (oe, 5ecretul Anei /lorentin, /undacul 6arlamului, %ravale)4a#a, Tudor eaur Alca", &ai)Diridam nu adauga nimic vala#il peste seria !a Medeleni. In ultimul roman gasim totusi gratioase versuri.