Diferenta de o litera Pe data de 5 mai 1974, ziarul Sunday Times din Londra publica rezultatele unui concurs cu tema

Cea mai buna poveste de coincidente. Printre cele doua mii de scrisori primite se numara si urmatoarea, expediata de D.J. Page, din Surrey (Anglia): n luna iulie 1940, eram un tnar soldat n serviciul Majestatii Sale, undeva prin Anglia. ntr-o zi, am constatat ca o scrisoare asteptata de mult timp, continnd fotografiile de la nunta mea, fusese deschisa de un soldat din Corpul A, eu fiind n Corpul B. El si-a cerut scuze pentru aceasta greseala, explicabila datorita similitudinii numerelor noastre matricole, al sau fiind Pape, nr. 1509322, iar al meu Page, nr. 1509321. Greselile postasului au fost frecvente, pna cnd am fost repartizat la o alta baterie. La ctva timp dupa terminarea razboiului, am obtinut o slujba de sofer la Transportul Urban din Londra, la depoul Metton. ntr-o zi de salar, am remarcat ca suma impozitata dedusa din salarul meu era deosebit de mare, asa ca m-am dus sa fac reclamatie la biroul directorului. nchipuiti-va ce surprins am fost cnd am descoperit ca salarul meu fusese confundat cu cel al altui sofer, care tocmai fusese transferat la atelierul garajului. Mi s-a spus ca numele sau era Pape, da, acelasi Pape... Lucru ciudat, numarul permisului meu de conducere era 29222, iar cel al lui Pape, 29223." [The Sunday Times, Londra, 5 mai 1974]. Fotografia profetica Doamna Eileen Bithell, din Portsmouth, Anglia, povesteste cum o veche fotografie, banala si uitata timp de multi ani, s-a revelat a fi, n mod ciudat, profetica: n vitrina bacaniei parintilor mei a ramas atrnata, vreme de mai multi ani, o pancarta nramata care indica ziua de nchidere saptamnala a magazinului. Cu 15 zile naintea casatoriei fratelui meu, am luat pancarta pentru a o modifica si am scos-o din rama. Pe spatele pancartei am gasit o fotografie nfatisnd o fetita n bratele tatalui sau. Fetita era viitoarea sotie a fratelui meu, iar barbatul, viitorul sau socru. N-am reusit niciodata sa aflam cum a ajuns acea fotografie sa serveasca drept suport pancartei, caci nimeni din familia mea nu-i cunostea pe oamenii pe care-i nfatisa. Totusi, douazeci de ani mai trziu, cele doua familii aveau sa se nrudeasca prin aceasta casatorie. [The Sunday Times, Londra, 5 mai 1974] mpotriva oricarei probabilitati Richard Bach, pilot si autor de carti de mare succes (Pescarusul Jonathan Livingstone si Iluzii au aparut si n Romnia, la editura RAM), efectua prospectiuni n Midwest, n 1966, la bordul unui vechi biplan din 1929, un model extrem de rar, caci nu fusesera construite dect opt aparate de acest tip. 1

ntr-o zi, la Palmyra, i-a mprumutat avionul unui prieten, care a aterizat n nas. Am reusit sa reparam totul, povesteste Bach, n afara de unul dintre pilonii de aripa. Si cum sa speram sa gasim o piesa de schimb? Chiar n acea clipa, proprietarul hangarului vecin a venit sa ntrebe daca nu putea fi de ajutor cu ceva si le-a pus la dispozitie piesele pe care le acumulase n cele trei hangare ale sale. Bach i-a explicat ce-i trebuie, iar omul, ndreptndu-se spre o gramada de piese vechi, i-a aratat piesele dorite. Iata concluziile lui Richard Bach: Ce probabilitate exista ca sa ni se strice avionul exact lnga oraselul n care locuia un om care poseda indispensabila piesa de schimb veche de 40 de ani? Ce probabilitate ca el sa se afle acolo la momentul potrivit, si ca noi sa putem mpinge avionul lnga hangar? A pune acest concurs de mprejurari pe seama ntmplarii pare aberant. [Richard Bach, Magie neagra sau pura ntmplare, Selectiune din Reader's Digest, Montreal, februarie 1980]. O evadare inutila La nceputul Primului razboi mondial, agentii Securitatii franceze l-au arestat pe Peter Karpin, un spion german, nca de la intrarea sa n Franta. Timp de trei ani, pna la evadarea lui Karpin n 1917, ei au ntocmit rapoarte false adresate superiorilor sai, interceptnd fondurile care-i erau trimise. Aceste fonduri au servit la achizitionarea unui automobil care, n 1919, a calcat un pieton n regiunea Ruhr din Germania, pe atunci ocupata de Franta. Victima accidentului nu era nimeni altul dect Peter Karpin, spionul evadat! [Ripley's Giant Book of Believe It or Not] Cartea si cartea postala n timpul celui de-al doilea razboi mondial, Arthur Butterworth, din Yorkshire (Anglia) se afla ntr-o tabara militara stabilita pe terenurile castelului Taversham, lnga Norwich. El comandase, ntr-un anticariat din Londra, o carte despre muzica. Pachetul a sosit si, stnd la fereastra baracii sale, Butterworth l-a deschis. Din el a cazut o carte postala, fara ndoiala un semn de carte uitat de precedentul proprietar al cartii. Ea era datata 4 august 1913, si pe verso, avea imprimata o vedere a ceea ce soldatul avea chiar atunci n fata ochilor: castelul Taversham. Cum, n vreme de razboi, adresele militare nu erau indicate dect printr-un cod postal, expeditorul nu avea de unde sa stie unde trimitea cartea si deci nu putuse strecura cartea postala n semn de prietenie. n aceasta carte despre muzica, Butterworth gasise o extraordinara conjunctie armonica a spatiului si timpului. [The Sunday Times, Londra, 5 mai 1974] Norocul si ghinionul lui Johannes Osiander Cnd scriitorul britanic George Orwell si-a revenit de pe urma unei rani la gt, capatate n decursul razboiului civil din 2

Spania, el a avut surpriza sa fie felicitat de prieteni pentru norocul sau glontul trecuse foarte aproape de carotida. Gndul ca o rana la gt ar putea fi un eveniment fericit i s-a parut bizar lui Orwell. Reverendul Osiander (1657 - 1724), din Tbingen (Germania) ar fi putut simpatiza cu Orwell. Dintre ghinioanele sale putem enumera: atacat si dobort de un mistret, a scapat cu bine; n timpul unor mari inundatii calul sau a cazut, prinzndu-l sub el, dar a reusit sa scape fara contuzie si fara nicio fractura; a scapat din focul pustilor dintr-o ambuscada si a fost ngropat sub o avalansa, dar scapat teafar; un crivat furios l-a aruncat n apa rece a Rinului, dar aventura l-a lasat fara nici macar o raceala. Alta data, peste el a cazut un copac cu o forta care ar fi zdrobit o persoana mai putin supla reverendul s-a ridicat si si-a urmat drumul, teafar si nevatamat. Pe mare, a fost la fel de nenorocos, sau de norocos, ca si pe uscat: a supravietuit unui naufragiu, nsa numai pentru a fi nghitit de valuri pe cnd o barca ncerca sa-l salveze; inutil sa mai spunem ca a supravietuit: a iesit la suprafata, mereu teafar si nevatamat. Teleportarea este numele dat de catre oamenii de stiinta fenomenului prin care un obiect sau o persoana dispare brusc dintr-un anumit loc pentru a apare aproape simultan n cu totul alt loc. Stiinta moderna nu poate explica fenomenele de teleportare instantanee; aceasta nsa nu mpiedica producerea lor. De multe ori, asemenea fenomene nu sunt doar miraculoase, dar pot crea situatii amuzante. Fricosul care se teleporteaza instantaneu Primele fenomene de teleportare spontana a lui Brian Jones, cercetator la NASA, au aparut n anul 1974, cu ocazia testarii unor avioane supersofisticate. n primavara acelui an, Brian Jones trebuia sa urce la bordul acelor avioane pentru a testa cteva dispozitive inventate de el. Se stia de multa vreme ca Jones era foarte fricos, dar nimeni nu credea ca va fi nevoie de amenintarea cu somajul pentru a-l obliga sa se urce n avion. Dupa saptamni de ncercari, n care tot personalul NASA care lucra cu el a dus o ndelungata munca de convingere, Brian Jones s-a urcat n avion n martie 1974. Dar degeaba. nca din primele zile ale experimentului, s-au petrecut fenomene extrem de ciudate. n fiecare dimineata, dupa tergiversari care durau ore ntregi, pna la urma Jones se suia la bordul avionului. Dupa ce se instala n scaun, nchidea ochii si si astupa urechile. n cteva momente incredibilul se petrecea: colegii lui se trezeau cu Brian Jones n birou. Acesta avea o puternica stare emotionala cauzata de frica si era ntr-o pozitie chircita. Imediat n monitoare se auzea vocea speriata a pilotului: Domnul Jones a disparut din avion. Lucrurile s-au repetat de mai multe ori ntr-un mod absolut identic. De fiecare data cnd revenea n birou, Brian prezenta stari grave de ameteala si nu putea explica ce se petrecea: nchid 3

ochii, ma cuprinde o frica de moarte, aud un vjit si apoi ma trezesc aici. De fiecare data mi-e cam rau. Evidenta fenomenelor de teleportare nu a mai putut fi negata de oamenii de stiinta, iar explicatia cea mai plauzibila pe care au gasit-o era legata de puternica frica de zbor a cercetatorului. Aceasta ar fi activat anumiti centri nervosi de pe creier si ar fi condus la teleportarea lui Jones napoi n biroul sau. Teleportat de dorul sotiei Brick Dealon era un individ absolut obisnuit, care a trait nebagat n seama pna la vrsta de 27 de ani, cnd s-a casatorit. El locuia n Los Angeles si era sofer de taxi. n luna mai a anului 1982 a cunoscut-o pe Luise Brandeville, o fata de care s-a ndragostit nebuneste. Dupa trei luni, cei doi s-au casatorit si ciudatenile au nceput sa se manifeste. Astfel, el apare brusc alaturi de sotia sa n momentul n care ar fi trebuit sa se afle la serviciu. De fiecare data, la aceste bruste ntlniri, singurul lucru pe care-l putea spune Brick era: Mi s-a facut dor de tine si am aparut aici. La nceput, sotia a banuit ca el o urmareste, dar s-a convins repede ca lucrurile nu stateau chiar asa, atunci cnd a observat ca sotul sau nu-si gasea masina. Prima data cnd s-a petrecut acest lucru, au gasit masina la o distanta de peste 20 de minute de mers fata de locul n care se ntlnisera. Clientul din taxi era lesinat. ntrebat ulterior ce s-a ntmplat, pasagerul a spus: Eram la un stop. Soferul a nceput brusc sa plnga si sa-mi spuna ca-i este foarte dor de sotia sa. Apoi a disparut brusc. Atunci cred ca am lesinat. Fenomenul s-a petrecut de mai multe ori si, din cauza reclamatiilor facute de clienti, firma a fost nevoita sa-l concedieze pe Brick. Speriati, sotii Dealon s-au prezentat la un medic psihiatru. S-a descoperit ca Brick Dealon nu putea sa stea departe de sotia sa, deoarece la un moment dat avea stari de prabusire sufleteasca nejustificate si i se facea brusc dor de Luise. n acele momente l apuca plnsul si disparea brusc, ca peste cteva zecimi de secunda sa apara lnga sotia sa, indiferent de locul n care se afla aceasta. Exista si alte relatari despre asemenea teleportari miraculoase. Se pare ca acest fenomen a fost consemnat si n secolele trecute si chiar au existat cazuri de oameni care erau considerati vrajitori de catre Inchizitie si arsi pe rug din cauza inexplicabilelor teleportari. O calugarita printre indieni La nceputul secolului al XVII-lea, Maria, o calugarita spaniola, a povestit superiorilor sai n timpul unei adunari din orasul Agreda ca zburase deasupra Americii Centrale. Ct timp ea se aflase acolo, convertise la crestinism un trib numit Jumano. Spusele Mariei pareau a fi erezii curate, de aceea superiorii i-au cerut sa retracteze tot ceea ce afirmase, lucru pe care calugarita l-a refuzat categoric. 4

n anul 1622, Papa Urban al VIII-lea si Regele Filip al IV-lea al Spaniei au primit o serie de scrisori pline de indignare din partea Parintelui Alonzo de Benavides, un misionar trimis n Mexic pentru a-i crestina pe localnici. El dorea sa afle de ce fusese trimis sa faca un lucru deja nfaptuit. Indienii aveau rozarii si cruci si stiau tot ceea ce era necesar de la o femeie n albastru, spuneau ei. n anul 1630, Parintele de Benavides s-a ntors n Europa si, auzind despre calatoriile Surorii Maria, s-a deplasat la Agreda pentru a vorbi cu tnara calugarita. Incredibil, ea a descris cu lux de amanunte locurile, oamenii si obiceiurile pe care el le ntlnise n Mexic. Ea i-a povestit Parintelui uluit ntmplari pe care foarte putini le-ar fi putut cunoaste. Iar cnd misionarul a scos o icoana pe care o foloseau indienii, superiorii Surorii Maria au recunoscut-o ca fiind una dintre cele disparute de la adunarea din urma cu ctiva ani. Dar trebuie remarcat ca asemenea fenomene nu sunt ntotdeauna necontrolate. n data de 7 noiembrie 1975, doi doctori din Olanada, Karlis Osis si Erlendur Haraldsson au nregistrat pe pelicula, n cadrul unui experiment televizat, teleportarea unui yoghin indian pe nume Dadaja a fost declarata veritabila de catre Institutul de Stiinte Oculte din Paris. Fenomenele de teleportare nu mai pot fi trecute cu vederea de catre oamenii de stiinta. Ce spune stiinta? Orice actiune care se desfasoara n timpul real este, conform fizicii moderne, o secventa indefinita de procese de materializare si de dematerializare ce se manifesta la nivel cuantic. Aceste materializari si dematerializari succesive au ntotdeauna loc cu o viteza care este mai mare dect viteza luminii si ele se produc ntr-un numar att de mare, nct perceptia acestui proces de catre fiinta umana obisnuita este atunci aproape continua, la fel ca n cazul fotogramelor care alcatuiesc un film la cinematograf. nsa atunci cnd intervin energii adecvate foarte mari, se poate produce o deplasare instantanee la distante extraordinar de mari, printr-un salt cuantic gigantic. Acest misterios fenomen poarta numele de teleportare. Fizica cuantica explica teleportarea particulelor Pna nu demult, teleportarea era un fenomen negat de fizica clasica, dar n 1993, un grup de sase oameni de stiinta au demonstrat pentru prima oara ca fenomenul este perfect posibil din perspectiva fizicii cuantice. Ei nu au putut explica nca fenomenele de teleportare instantanee care se produc cu o viteza mai mare dect viteza luminii si nici procesul de teleportare a unei fiinte vii. Pna n prezent, ei au descoperit doar modalitatea crearii unei copii fidele a unei anumite particule, care va putea fi apoi teleportata oriunde se doreste. n explicatia lor, ei au utilizat ceea ce se 5

numeste n fizica perechea EPR. n anumite conditii un atom excitat si degaja surplusul de energie emitnd simultan doi fotoni (foton=particula, cuanta de lumina). Acesti fotoni, fiind atunci creati mpreuna, vor avea absolut toate proprietatile perfect corelate; chiar dupa ce sunt separati, ei ramn pentru totdeauna ntr-o intima legatura, asa nct proprietatile unuia se transmit si asupra celuilalt, indiferent de distanta care-i separa. Aceste experimente sunt un punct de plecare pentru o posibila viitoare explicatie completa a teleportarii.

Aceste cazuri sunt raspndite n lucrarile si revistele dedicate cercetarii fenomenelor paranormale. De exemplu, profesorul Ian Stevenson a colectionat un mare numar de premonitii referitoare la scufundarea Titanicului. Mai trziu, Dr. Ralph Barker, primul medic care a ajuns la locul dezastrului de la Aberfan, cnd o mina de carbune a ngropat o scoala engleza si a sufocat o suta de copii, a gasit nsemnari ale unor premonitii autentice ale dezastrului. Alti oameni pot experimenta episoade unice, de neuitat, n care ei vad evenimente din trecut. Doamna Butterbaugh, secretara decanului Sam Dahl de la Colegiul Wesbeyan din Nebraska, a fost trimisa cu o treaba ntr-o cladire alaturata. Ea a intrat ntr-o serie de camere unde a vazut figura nemiscata a unei femei n haine demodate. Cnd Doamna Butterbaugh s-a uitat pe fereastra, cladirile care ar fi trebuit sa fie acolo disparusera, iar n locul lor se vedeau cmpii. Femeia misterioasa a fost mai apoi identificata din fotografii vechi ca fiind o fosta profesoara, care murise n acea cladire cu multi ani n urma. Dr. James McHarg a investigat cazul unei femei care, ntorcndu-se acasa n satul Letham, ntr-o noapte trziu, a trebuit sa mearga pe jos pe marginea drumului de tara dupa ce masina ei ramasese n pana. Pe cmp ea a vazut torte licarind tinute de barbati n haine ciudate, ce examinau o multime de cadavre. Multe alte detalii au dovedit ca femeia fusese martora bataliei de la Nechtausmere, data n 685 d. C n acea zona. Multi oameni au fost martorii unui alt caz similar. La cteva saptamni de la batalia de la Edgehill din 1642, satenii si ofiterii trimisi n cercetare de regele Charles I pe fostul cmp de batalie au vazut zile ntregi rederulndu-se batalia, proiectata pe cer, putin deasupra orizontului, si au putut recunoaste acolo chiar pe unii dintre eroii ce murisera n lupta. n inimile lor, oamenii au simtit ntotdeauna ca valul ce acopera viitorul ajunge sa fie uneori foarte transparent, astfel nct evenimentele ce urmeaza sa se produca devin mai mult niste umbre abia ntrezarite. De ce cred cu tenacitate oamenii acest lucru, ramne un mister n sine. 6

Aceasta credinta a fost baza existentei a mii de generatii de prooroci. Cel mai adesea ei nu erau dect niste simpli escroci si n acest caz singurul lor echipament necesar a fost o roba, un turban si o aversiune imensa fata de munca fizica. Dar au existat totusi unii, desi foarte rar, care au avut ntr-adevar puterea de a se juca cu lucrul pe care noi l numim Timp. Conceptia despre un timp unic, absolut, aflat ntr-o spirala continua catre viitor si venind dinspre trecut a fost subiectul a numeroase asalturi pe parcursul acestui secol. Aceasta viziune nu mai are acum nici pe departe un caracter att de categoric. Albert Einstein, cel care a sugerat presedintelui Roosevelt ideea ca realizarea unei bombe atomice ar putea fi pusa n practica, a redus timpul la conditia unei dimensiuni. Fizicienii de atunci presupuneau timid ca timpul nu poate fi absolut si ca exista mai multe varietati ale sale. n acelasi timp a aparut o alta idee stranie, rasarita ca o vedenie din adncul infinitului. Cel responsabil pentru aceasta farma de magie este J. W. Dunne, un inginer militar englez. El sugera, si si sustinea aceasta idee cu o serie de fapte, ca fiecare om viseaza uneori evenimente ce urmeaza sa se desfasoare ulterior. Metoda sa de a-si organiza dovezile poate ca este originala, dar conceptul de baza privind puterea de precognitie a visurilor este la fel de stravechi ca si rasa umana. Mai trziu, Dunne si-a dezvoltat ideea ca ntr-o veritabila filozofie. Fiind inginer, el folosea diagrame pentru a explica dimensiunile timpului. Unii au considerat filosofia sa usor de nteles; altora nsa li s-a parut absolut incomprehensibila. Am inclus n acest capitol si un rezumat al ideilor si cercetarilor sale. Acest capitol abunda si n multe alte povestiri, n afara celor despre lumea viselor. Un numar de relatari ne indica n mod clar faptul ca oamenii experimenteaza timpul altfel dect cu ajutorul ceasului. Uneori acest fenomen exceptional se petrece n lumea viselor, alteori n cea mai obisnuita stare de veghe. n legatura cu profetii autentici, am fost foarte selectiv n alegeri, lundu-l n considerare n primul rnd pe Nostradamus. El s-a impus fiind de departe cel mai autentic si mai profund. n cazul celor mai multi dintre profeti, relatarile lor despre viitor sunt vagi, fiind lipsite de detalii specifice, sau prevaznd certitudini absolute ca razboaie si zvonuri de razboi. A fost inclusa si povestea celebra a doua femei din Versailles. Aspectul paranormal al incidentului de la Versailles a fost certificat, cu rezultate considerabile, de catre J. R. Sturgewhiting. Am inclus n povestire un rezumat al acestei dezbateri a sa. 7

Prin povestirile din acest capitol nu vreau sa sugerez faptul ca viitorul ar fi fixat n mod irevocabil, independent de eforturile noastre. Determinismul absolut este si va fi ntotdeauna un concept gol, fara continut. Ceea ce am vrut totusi sa sugerez prin aceste situatii reale este faptul ca ideea noastra actuala despre timp necesita unele revizuiri, la fel ca cea facuta mai demult n chimie, unde conceptia imuabila a existentei celor 92 de elemente a necesitat o completare si o largire. Pierdut n timp n mai multe situatii, J. W. Dunne a simtit faptul ca traia cu anticipatie anumite evenimente. Acest lucru ne este comun tuturor. Dunne s-a gndit ca dezlegarea acestui mister se afla n visele asa-zis premonitorii ce contin evenimente viitoare. Prin urmare, el si-a observat si si-a nregistrat cu atentie toate visele, si astfel a obtinut rezultate uimitoare. Mai trziu, a adunat si a corelat visele unui mare numar de persoane ajungnd la convingerea ca fundamentul strafulgerarilor de viziune ce apar n vis se afla n viitor. El si prezenta cazul n lucrarea An Experiment with Time (Un experiment cu timpul), aparuta n 1927. Urmatorul vis este un exemplu de calatorie a lui Dunne n viitor. n timp ce se afla ntr-o misiune, ca infanterist n statul Orange Free, din Africa de Sud, n primavara anului 1902, Dunne a visat ca se afla pe o insula. Dintr-o data, el a realizat ca insula era pe cale de a trece printr-o calamitate. Disperat, a cautat sa convinga autoritatile franceze sa evacueze populatia, afirmnd ca daca n-o vor face, vor fi ucisi 40.000 de oameni. Avertizarea sa n-a fost nsa luata n considerare si, asa cum prevazuse, insula a fost distrusa. Cteva zile dupa acest vis, Dunne primea ziarul n care era descrisa explozia insulei franceze Mt. Pelee din Martinica. Dezastrul avusese loc dupa visul sau. Desi fusesera nstiintate n mod repetat, autoritatile franceze au refuzat sa evacueze populatia. Ca rezultat al acestui lucru, au murit 40.000 de persoane. Eruptia vulcanului a distrus totul exact n felul n care Dunne vazuse n vis. Restul dovezilor lui Dunne sunt similare acesteia. Unele dintre cele mai semnificative vise ale sale, din punctul de vedere al cunoasterii anticipate a unor evenimente viitoare, sunt neclare. Visele confuze sunt cele care apar cele mai adesea la amrea majoritate a oamenilor. Totusi, fiecare dintre noi experimentam si hoinareli onirice de u dramatism intens. Astfel sunt si urmatoarele doua exemple. Dintre toate relatarile aduse napoi din ntunecata lume a somnului, putine sunt att de tulburatoare prin autentificarea lor ulterioara, precum este povestirea lui Frederick Lane. 8

ntr-o noapte de joi, pe data de 16 decembrie 1897, William Terriss, un actor englez, urma sa apara ntr-o melodrama mediocra, Secret Service (Serviciul Secret) la teatrul Adelphi, din Londra. Dublura lui Terriss era un barbat pe care-l chema Feederick Lane. n dupa-amiaza zilei de 16, Lane a aparut la repetitia generala si a oprit din drum pe oricine ntlnea n calea sa, descriindu-i un vis pe care l avusese n noaptea precedenta. El visase ca Terriss, nconjurat de actori si masinisti, era culcat ntr-o stare de semiconstienta pe treptele ce duceau spre cabinele de machiaj. Pieptul sau era descoperit si parea ranit. Mai trziu, doamna Alice Johnson, asociata a Colegiului Newnham din Cambridge, colectiona declaratiile luate sub juramnt de la trei persoane carora Lane le povestise visul sau n acea dupa-amiaza de joi. Acele persoane au fost: actrita Frances Olive Haygate si actorii H. Carter Bligh si S. Creagh Henry. Toate declaratiile erau n acord pna la cele mai mici detalii. Dl. Terriss a jucat nsa un rol foarte neasteptat, la teatrul Adelphi n acea noapte la 16 decembrie si faptul acesta a devenit capul de afis al paginilor de senzatie din ziarele londoneze. London Times din data de 17 decembrie includea descrierea visului n articolul sau despre Felul n care Terriss fusese ucis de un nebun care l njunghiase la intrarea n teatru. Descriind scena mortii lui Terriss, Times afirma ca el fusese carat n incinta teatrului si asezat la baza scarii ce ducea spre cabinele actorilor. Aici a ramas n stare de semiconstienta, cu pieptul descoperit si cu colegii de breasla n jurul sau; dupa cteva minute el a murit.

n 1974, Tom Leonard, profesor de statistica la universitatea din Warwick (Anglia) i-a trimis confratelui sau Arthur Koestler urmatoarele observatii, nsotite de o anecdota: Un fenomen de coincidenta are, prin definitie, probabilitati infinitezimale de a se produce. Exista nsa o infinitate de evenimente susceptibile sa apara ca si coincidente n viata unui individ, dar care n cele din urma nu i se ntmpla. Daca am face bilantul tuturor coincidentelor posibile, am afla probabilitatea ca cel putin una dintre ele, absolut remarcabila, sa se produca n decursul vietii unui individ. As fi surprins sa existe multi oameni carora sa nu li se fi ntmplat nicio coincidenta extraordinara. Iata cel mai frumos caz de coincidenta pe care-l cunosc: n timpul primului sau curs la universitate, un nou profesor de statistica le prezenta studentilor legile probabilitatii. El scoase o moneda din buzunar si o arunca n aer. Moneda cazu la sol, se nvrti o vreme si, sub un ropot de aplauze, se 9

imobiliza n plan vertical, pe muchie. Era una dintre numeroasele posibilitati de oprire a miscarii . Matematicianul Warren Weaver a calculat ca sansele ca o moneda perfect rotunda sa se opreasca pe muchie n asemenea conditii sunt de aproximativ una la un miliard. (Alan Vaughan, Incredible Coincidence, p. 198-199). Cei doi Walter Kellner n 1979, Die Beste, editia germana a Reader's Digest, a organizat un concurs n rndul cititorilor sai, cu titlul: Cea mai buna aventura personala. Desemnat cstigator dintre sapte mii de concurenti, Walter Kellner, un pilot din Mnchen, a trimis o relatare n care povestea cum avionul sau, un Cessna 421, s-a prabusit n Marea Tireniana, ntre Sicilia si Sardinia, si cum a supravietuit gratie barcii sale pneumatice. Anchetatorii de la Digest au verificat cu multa grija faptele prezentate n relatare, dupa rapoartele germane si italiene referitoare la accident, si au fost pe deplin satisfacuti. Aparatul Cessna al lui Kellner, nmatriculat I-NUR, se prabusise ntr-adevar n Marea Tireniana de la o naltime de 3000 de metri, asa cum povestea pilotul. Kellner avea sa-si primeasca premiul pe 6 decembrie, trebuind sa aduca cu el barca pneumatica la sediul revistei. n dimineata zilei de 6, la sediul Das Beste a sosit o scrisoare, adresata redactorului-sef Wulf Schwartzwller, care trebuia sa-i nmneze premiul lui Kellner. Ea era scrisa de un alt Walter Kellner, pilot si el, care locuia la Kritzendorf, n Austria, si care afirma ca toata povestea era o mistificare. El pilotase acelasi aparat Cessna timp de patru ani, deasupra Europei si a Marii Mediterane si, daca fusese nevoit sa efectueze o data o aterizare fortata datorita unor probleme cu motorul, la Cagliari, n Sardinia, nu cazuse niciodata n mare: un impostor falsificase toata aventura pentru a pune mna pe premiu. Schwartzwller era perplex. Pe cine sa creada, de vreme ce relatarea primului Kellner fusese verificata att de riguros? Iar laureatul trebuia sa soseasca... ntr-adevar, punctual si surzator, el s-a prezentat la birourile Das Beste. Dupa cteva politeturi, i s-a aratat scrisoarea tizului sau. El a nceput prin a se amuza. Da, stia ca un alt Kellner pilotase aparatul, dar nu stia ca purtau acelasi prenume. Ajungnd la pasajul care povestea aterizarea fortata a celuilalt Kellner n Sardinia, a palit. Acelasi aparat, aceeasi zona, aceeasi problema mecanica, un pilot cu acelasi nume! Ce blestem apasa asupra lor? De ce oare parea avionul a dori moartea celor numiti Walter Kellner, si de ce aceasta nversunare de a se distruge n vecinatatea Marii Tireniene? Nu exista raspunsuri la aceste ntrebari. Cei doi Kellner cazusera victima unui mister si avusesera norocul de a scapa 10

teferi. Fara intentie, redactorii de la Das Beste deschisesera o poarta spre necunoscut, prin care patrundea un suflu de aer nghetat, si ceremonia de nmnare a premiului a fost impregnata de o ciudata stare de disconfort. [Courier, aprilie 1980, p. 12-13]

Vindecarea subita a lui Jack Traynor n timpul razboiului din 1914, Jack Traynor, din Liverpool, Anglia, a fost ranit de doua gloante. Unul dintre ele i-a facut o gaura n craniu, care a refuzat sa se cicatrizeze, iar celalalt i-a sectionat anumiti nervi pe care niciun chirurg nu a mai reusit sa-i repare, ceea ce l-a lasat cu bratul drept paralizat si atrofiat. El a obtinut o pensie de invaliditate de 100%. n 1923, Traynor a nceput sa sufere de epilepsie, provocata probabil de rana sa de la cap. Acum era incapabil sa se deplaseze. n acelasi an, n timpul unui pelerinaj la Lourdes, n Franta, el s-a scaldat n piscina. Patru zile mai trziu, sarind jos din pat, se spala si se barbierea singur, apoi, fara niciun ajutor, se plimba prin curtea ospiciului. ntors n Anglia, a practicat meseria de carbunar, s-a casatorit, a avut doi copii si a dus o viata normala timp de douazeci de ani, nainte de a muri de pneumonie n 1943. n decursul acestui interval de timp, ministerul Pensiilor a refuzat sa creada ca un invalid oficial recenzat ar fi putut sa se vindece n mod miraculos, asa ca a continuat sa-i plateasca n ntregime pensia. Ct despre Biserica Catolica, ea nu a declarat niciodata miraculoasa vindecarea sa, care ramne totusi absolut inexplicabila. [The Journal of Religion and Psychical Research, ianuarie 1981; Parapsychology Review, octombrie 1977; CMA Journal, decembrie 1974]

Parfumul violetelor mparatul Napoleon al III-lea, mparateasa Eugenie si fiul lor Louis si-au aflat refugiul n Anglia, la capatul dezastruosului razboi din 1870 mpotriva Prusiei. Din loialitate fata de tara sa de adoptie, Louis s-a nrolat ntrun regiment britanic si a plecat la lupta n Africa de Sud. Printul a fost ucis n 1879 n cursul unei lupte cu zulusii si a fost ngropat n graba la fata locului. Eugenie tinea mortis ca ramasitele fiului sau sa fie ngropate n Anglia, n cavoul familial n care odihnea deja tatal sau. Ea a mers n Africa n 1880 pentru a regasi mormntul printului, ajutata la fata locului de catre ghizi zulusi. Dar jungla si reintrase n drepturi, si mormntul era de 11

negasit. Prietenele care o nsoteau, temndu-se pentru sanatatea sa, o implorau sa renunte, dar fosta mparateasa se ncapatna. ntr-o buna dimineata, ea o lua la fuga nspre jungla strignd: Pe aici! Nencrezatoare, escorta sa se lua pe urmele ei, n timp ce ea se napustea, sarind peste stnci si copaci rasturnati, n mijlocul ierburilor nalte, ca si cum ar fi urmat un drum precis; n cele din urma a ajuns la un semn att de adnc ngropat n vegetatie nct devenise invizibil. Era ntradevar mormntul lui Louis. Spre stupefactia tovarasilor sai, ea le-a explicat ca fusese calauzita de catre parfumul de violete, parfum care-i placea foarte mult lui Louis si pe care el l folosea mereu. Ea l-a urmat atta timp ct l-a simtit; parfumul a disparut n dreptul mormntului. [R. Brown, Phantom Soldiers, p. 101-102]

Mna destinului n 1858, Robert Fallon din Northumberland (Anglia), acuzat de a fi trisat la poker, la Bella Union Saloon din San Francisco, a fost ucis cu revolverul. ntruct se spunea ca suma rezultata n urma unei nselaciuni 600 de dolari, n cazul de fata poarta ghinion, ceilalti jucatori l-au invitat pe primul venit sa ia locul raposatului. La sosirea politiei nsa, cstigul noului jucator se ridica la 2000 de dolari. Cnd politistii i-au cerut cei 600 de dolari pentru a-i transmite mostenitorilor jucatorului anterior, tnarul si-a revelat identitatea: era fiul lui Fallon si nu-si mai vazuse tatal de sapte ani! [Ripley's Giant Book of Believe It or Not] Nici nu-i de mirare! n cursul Razboiului de secesiune, un grup de prizonieri nordici a fost transferat cu trenul n lagarul din Salisbury, n Carolina de Nord. Unul dintre gardieni, un baiat de 17 ani cu numele de Beverly Tucker, i supraveghea pe ctiva dintre prizonieri, care au susotit tot timpul calatoriei ntr-o limba straina. S-a dovedit ca ei vorbeau n dialectul cantonului lor elvetian natal si ca-si puneau la cale evadarea. Cu ocazia unei opriri a trenului si-au ncercat norocul, nsa s-au pomenit mpresurati de baionetele ntregii garzi. Din nefericire pentru ei, fusesera supravegheati de Beverly Tucker, fara ndoiala singurul om din toata armata sudista capabil sa le nteleaga dialectul: fusese trimis la scoala exact n acel canton elvetian.

12

n biserica San Pietro din Montalcino, Italia, se afla un tablou a carui tematica, pe lnga cea religioasa, socheaza prin ineditul ei. Tabloul a fost pictat n anul 1600 de catre un pictor numit Salimbeni. n partea de jos a picturii se poate vedea un grup de preoti adnciti n studiu. n partea de sus se afla Trinitatea Dumnezeu Tatal, Fiul si Sfntul Duh alaturi de o sfera stranie, albastra, prevazuta cu doua antene stilizate, tinuta de Dumnezeu si de Iisus. n dreptul ,,ochiului inferior al presupusului ,,satelit se poate distinge un porumbel semitransparent, care atinge cu ciocul fruntea unuia dintre preoti.

Profesorul italian R. Cappelli a studiat mai mult de 10 ani aceasta pictura, precum si viata autorului ei, cu scopul de a gasi o explicatie mai aproape de adevar. Salimbeni a decorat o mare parte a Vaticanului si a lucrat la Siena,sub protectia familiei Medici. Dar cine a inspirat, totusi, pictura din satul italian? Supunndu-se dezbaterii publice pictura lui Salimbeni, s-au emis mai multe ipoteze, printre care si aceea ca, de fapt, ar fi vorba de globul pamntesc, asa cum era el cunoscut la sfrsitul secolului al XVI-lea. Acest glob misterios nu este altceva dect Pamntul, fapt demonstrat de paralelele si meridianele care l brazdeaza. Asa-zisele antene sunt un fel de centre divine si indica legatura dintre lumea terestra si misterul sfnt al Trinitatii. n cadrul unei ntruniri a parapsihologilor de la Madrid, Spania, s-a emis ipoteza ca ,,ochiul nu este altceva dect satelitul natural al planetei, Luna, iar pata de lumina semnifica Soarele. ,,Daca presupunem ca globul este un satelit, ne ntrebam daca nu cumva pictorul a vrut sa reprezinte Pamntul reflectat pe suprafata metalica a acestei sfere. Asta pentru ca n centrul sferei putem distinge continentul american. Si totusi, n 1600 cine stia de existenta Americii? Nimeni nu a reusit sa explice misterul picturii. Cum a fost posibil ca un artist din secolul al XVII-lea sa reproduca un obiect care seamana izbitor cu un satelit de telecomunicatii? Sa fie, oare, doar o premonitie? Si care sa fi fost motivul pentru care pictorul a plasat satelitul alaturi de divinitati? Raspunsurile oferite de specialisti la aceste ntrebari nu sunt dect simple ipoteze.

fragment din Cartea Misterelor de Gregorian Bivolaru n Primul Razboi Mondial, mai ales n primele luni ale conflictului, a strnit mare vlva viziunea unor aparitii neobisnuite pe cer si a asa numitelor armate fantoma. ntmplarile au fost intitulate simbolic: ngerii din Mons, Sfntul Gheorghe, Fantomele din Agincourt, Ioana dArc 13

etc. O explicatie a fost imediat oferita cu generozitate de Arthur Machen, scriitor englez, care afirma ca ntregul fenomen se bazeaza pe o povestire a sa, intitulata Stafiile, pe care el pretindea ca a compus-o ntr-o biserica n timp ce diaconul cnta pasaje din Evanghelie. Explicatia aceasta s-a izbit nsa de o mica neconcordanta de date. Povestirea nu fusese publicata pna n 24 septembrie 1914, iar marturiile cu privire la majoritatea aparitiilor aratau ca acestea se petrecusera n ultimele zile ale lunii august. Dintre toate aceste fascinante aparitii din anul 1914, am selectat incidentele care sunt cel mai bine documentate. Cazul foarte interesant al Cavaleriei Albe de la Bethune a fost publicat pentru prima data n 1940, dar atunci nu a atras deloc atentia. n 1940 ncepuse al Doilea Razboi Mondial, iar fantomele din Primul Razboi Mondial erau evident demodate. Acest caz este totusi cu totul inedit si tulburator pentru ca s-a petrecut n 1918, la aproape 4 ani de la veritabila explozie initiala de aparitii spectrale. Este evident ca ceva hipnoza n masa, puteri psihice amplificate, o bresa n continuitatea temporala, fiinte din alte dimensiuni ce venisera sa asiste la acest mare spectacol al razboiului sau poate chiar ngeri, ceva misterios a ncalcat legile normalitatii n timpul acelor zile sngeroase din august 1914. Cazul din 1918 arata ca asemenea manifestari stranii se pot repeta oricnd. Cavaleria spectrala Locotenent-colonelul Seldon a declarat ca n noaptea de 27 august 1914, el si alti doi ofiteri britanici erau n fruntea unei coloane de soldati foarte obositi. Si cum calareau nainte, Seldon a fost uimit sa vada un sir lung de calareti care mergeau paralel cu coloana lor pe ambele laturi. Noaptea nu era prea ntunecoasa. Creznd ca totul nu este dect o iluzie de-a lui, Seldon s-a abtinut s-o mentioneze celorlalti ofiteri. Dupa aproximativ 15 minute, unul dintre ei l-a ntrebat pe Seldon daca nu vede formatii ciudate de cavalerie calarind pe cai albi, paralel cu ei. Acestia au fost vazuti, de asemenea, de multi oameni din coloana. Asa de convinsi erau ofiterii de realitatea acelei noi aparitii, nct la urmatoarea oprire unul din noi a luat un grup de soldati ca sa mearga n recunoastere, dar nu a gasit pe nimeni acolo. Apoi noaptea a devenit ntunecoasa si cavaleria fantomatica nu a mai fost vazuta. Declaratia locotenent-colonelului Seldon se ncheie cu acest paragraf: Eu nsumi sunt absolut convins ca am vazut acesti calareti. Si sunt sigur ca ei nu exista doar n imaginatia mea. Nu ncerc sa explic misterul eu doar relatez faptele. Cruciatii din primul razboi mondial 14

Urmatoarea relatare este, dupa parerea multora, cea mai tulburatoare si semnificativa povestire despre armatele fantoma din timpul Primului Razboi Mondial. Ea a aparut ntr-o publicatie engleza intitulata Mesajul National pe data de 24 aprilie 1940. Istoria este relatata de catre un martor foarte competent, capitanul Cecil Wightmick Haywood, fost capitan de Stat Major n corpul British Intelligence. n timpul acestei ntmplari, Haywood se afla n micul orasel belgian Bethune. La nceputul anului 1918, trupele portugheze au fost trimise pe acest front. Germanii i-au ntmpinat imediat cu un tir terifiant de obuze. Acestia au fugit, lasnd o spartura n liniile Aliatilor. Pentru a ntrzia naintarea germanilor, escadroane de puscasi englezi au fost plasate de-a lungul malurilor canalului La Bassee. Artileria germana a nceput sa bombardeze posturile puscasilor, apoi brusc si-a schimbat tirul si a lovit fara mila o bucata de pamnt sterp de lnga Bethune. Apoi aceeasi zona parasita a fost mitraliata cu nversunare de mitralierele nemtesti. Fritz a luat-o razna, domle, a spus un sergent care se afla lnga capitanul Haywood. De ce oare o fi mpuscnd n terenul ala gol? Apoi artileria germana s-a oprit. Capitanul Haywood s-a strecurat pna la malul canalului. n fata lui, soldatii infanteriei germane fugeau ntr-o dezordine de neimaginat, aruncndu-si armele si proviziile, straduindu-se doar sa-si mareasca viteza spre patria mama. n cursul urmatoarelor zile, capitanul Haywood a interogat ctiva prizonieri, multi dintre ei ofiteri. Toti au spus aproape aceeasi istorie. Germanii naintau cntnd, siguri pe victoria finala. Brusc, o formatie de cavalerie alba a fost vazuta pe dealul de lnga Bethune. Iata declaratiile nemtilor: Erau cu totii mbracati n alb si calare pe cai albi. Toti nemtii i-au vazut, inclusiv observatorii artileriei. Artileria si mitralierele si-au ndreptat tirul spre zona n care nainta ciudata cavalerie. Concentrarea tirului a fost nspaimntatoare. Nici un calaret n-a cazut. Germanii au declarat: Cavaleria nainta n liniste la trap. n fata lor, calarea conducatorul silueta subtire a unui barbat la sold avea o sabie mare, nu o sabie de cavalerie, ci una asemanatoare cu cea folosita de Cruciati; n mini tinea frul calului sau alb. Si apoi spuma armatei Keiser-ului a rupt-o la fuga nfricosata, atunci cnd batalia parea cstigata, cnd pozitia Aliatilor era disperata, cnd ntre germani si victoria finala nu mai ramasesera dect cteva cuiburi parasite de mitraliera. Cavalerul cu armura stralucitoare 15

O alta relatare referitoare tot la aparitii fantomatice care se petrec chiar n miezul unei batalii, este si cea care urmeaza. La Mons, n data de 28 august 1914, chiar la nceputul Primului Razboi Mondial, o infirmiera, doamna Phyllis Campbell, care era de serviciu la un spital de evacuare, a fost prima care a remarcat faptul ca numerosi raniti vorbeau despre o aparitie. Un artilerist englez, care fusese aproape de aceasta aparitie i-a dat urmatoarele detalii: Bateria sa de tunuri de companie apara o colina n jurul careia parea ca se adunase ntreaga armata germana. Tirul lor nu era nsa nici suficient de rapid, nici suficient de sustinut pentru a putea opri valurile de asalt ale nemtilor. Apoi lumina s-a mai atenuat, n mijlocul ei aparnd ceva stupefiant: un cavaler n armura, calarind un cal. El nu avea coif si i se putea distinge cu usurinta parul blond fluturndu-i pe umeri. El si scoase sabia lunga si se ndrepta amenintator spre soldatii germani care dadura napoi, dupa care, cuprinsi de teroare, i-au ntors spatele si au rupt-o la fuga. Profitnd de acest ragaz neasteptat, artileristii si-au putut rencarca tunurile, bombardndu-i pe nemtii ce se aflau n plina retragere. n finalul bataliei, nimeni nu l-a mai vazut pe cavalerul blond si nimeni nu a a putut spune cu exactitate unde a disparut acesta. Doamana Campbell a avut ocazia sa asculte aceasta istorie repetata de zeci de oameni. Ea i-a interogat pe soldati, ncercnd sa reconstruiasca circumstantele precise ale aparitiei. n functie de locurile lor, ei l vazusera pe cavaler din dreapta sau din stnga, mai de aproape sau mai de departe, dar cu totii i-au remarcat pletele blonde si armura stralucind ca aurul. Doamna Campbell era sigura de un lucru: acesti oameni asistasera ntr-adevar la un eveniment extraordinar. Mai trziu, ea avea sa povesteasca de multe ori despre aceasta istorie neobisnuita care, treptat, a ajuns sa fie bine cunoscuta n ntreaga Anglie. ntr-o zi, ea a avut surpriza si placerea sa primeasca o noua confirmare, ct se poate de surprinzatoare si neasteptata. Ea a facut cunostinta cu o infirmiera nemtoaica, ce se gasea ntr-un spital din Potsdam la vremea incidentului. Aceasta infirmiera cunostea si ea istoria extraordinarei aparitii, caci aceasta i fusese povestita de catre ranitii germani. Un ofiter de ulani a relatat cum regimentul sau a primit ordinul sa atace o colina aflata sub controlul englezilor si cum, n momentul atacului, o forma stranie a aparut n spatiul din fata lor si s-a materializat ntr-un fel de cavaler gigantic ce calarea un cal alb, purta armura si tinea o spada ridicata! Healdz-Johns, de la artificierii Lancashire, a descris ceea ce i se petrecuse, mai nti unei infirmiere. Cteva saptamni mai trziu, Johns a fost intervievat, fiind n permisie, de ziaristul londonez Harold Begbie. 16

Iata n continuare declaratia lui Johns: Eram mpreuna cu batalionul meu pe data de 28 august. Vremea era foarte calda si era senin. ntre 8 si 9 seara faceam de garda mpreuna cu alti noua soldati. Capitanul Leaton a venit brusc la noi, ntr-o stare de mare neliniste, si ne-a ntrebat daca nu am vazut ceva surprinzator (el folosise cuvntul uimitor). Mai trziu, capitanul Leaton s-a ntors si, lundu-ne pe mine si pe ctiva ofiteri cteva sute de metri mai ncolo, ne-a aratat cerul. Am putut sa vad limpede, n aer, o lumina ciudata ce parea sa fie conturata distinct; nu era o reflectie a lunii si nici vreun nor. Lumina a devenit mai stralucitoare si am putut sa vad trei siluete distincte, una centrala, avnd n zona umerilor ceva asemanator unor aripi ntinse. Celelalte doua aparitii nu erau att de mari, dar erau clar distincte de cea centrala. Pareau sa aiba o mbracaminte lunga si larga, de nuanta aurie si se aflau deasupra liniilor germane, cu fata spre noi. Am ramas sa le privim aproximativ trei sferturi de ora. Toti oamenii care erau cu mine le-au vazut, si de asemenea, altii care se strnsesera ntre timp acolo, priveau uimiti aceleasi fiinte luminoase. Nu sunt o persoana care sa creada n lucruri de acest gen, dar nu am nici cea mai mica ndoiala ca am vazut cu adevarat ceea ce va povestesc acum Am experienta a 15 ani de serviciu ireprosabil si mi-ar parea rau sa ma fac de rs spunnd povesti doar ca sa plac cuiva. Se mai gasesc si astazi unii veterani britanici care si amintesc nca perfect aparitia cavalerului din Mons. Unii sunt convinsi ca l-au vazut pe Sf. Gheorghe venind n ajutorul armatei engleze; altii nu cred n acesta, dar sunt totusi la fel de convinsi ca au vazut pe cineva n armura.

Jean Prieur ne relateaza o ntmplare extraordinara din timpul celui de-al doilea razboi mondial, n 1943, sub ocupatia germana. Iata cteva extrase din declaratia scrisa a abatelui Paul Labrette: Sunt vicar n una din parohiile mari din Nantes... ntr-o seara, n cursul lunii trecute, eram zdrobit de oboseala... Pe la miezul noptii, tocmai cnd mi terminasem rugaciunea, la usa presbiteriului a rasunat soneria cu o violenta care m-a facut sa tresar. Am auzit-o pe servitoare deschiznd fereastra sa vada cine vine la ora aceea. Nendoindu-ma ca a venit cineva pentru un bolnav, am cobort eu nsumi sa deschid. n prag, o femeie de vreo patruzeci de ani si-a mpreunat minile vazndu-ma: - Domnule abate, veniti repede, e vorba de un tnar care o sa moara. - Doamna, o sa ma duc mine, nainte de slujba de la ora sase. - O sa fie prea trziu! Va implor, domnule abate, nu mai 17

ntrziati... - Bine, scrieti-mi n agenda strada, numarul si etajul. A intrat n hol si am vazut-o n plina lumina, avea un chip ndurerat. A scris: strada Descartes 37, etajul al doilea. - Contati pe mine, doamna, voi fi acolo n douazeci de minute. Femeia mi-a spus n soapta: - Dumnezeu sa-si aduca aminte de bunatatea dumneavoastra, fiindca sunteti foarte ostenit, si sa va ocroteasca la ceas de primejdie! Apoi s-a facut nevazuta n noapte. Mi-am luat pardesiul, sfntul mir trebuincios si am plecat pe strazile pustii si ntunecate. O patrula a atintit asupra-mi lumina unei lanterne, i-am aratat permisul de trecere permanent si mi-am urmat drumul grabind pasul... Am gasit, nu prea lesne, numarul 37 de pe strada Descartes: un bloc mare, cu cinci etaje, cu ferestre bine camuflate. Dintr-un apartament se auzea un zgomot nabusit de radio. Usa de la intrare, din fericire nu era ncuiata. Am urcat scara la lumina lanternei mele si, ajuns la etajul al doilea, am sunat hotart, ca un om asteptat. Un zgomot de pasi, apoi al unui comutator, o dra de lumina, scrtitul unui zavor de siguranta si usa s-a deschis. Un tnar de douazeci de ani ma priveste cu o mirare respectuoasa. - Vin, i spun, pentru un bolnav n primejdie de moarte. Aici este? - Nu, domnule abate, e o greseala. Aici e ntr-adevar strada Descartes, numarul 37, etajul al doilea. E si un tnar aici, eu sunt (zmbeste), dar nu sunt deloc pe moarte. E, desigur, o greseala, femeia a vrut sa scrie Despartes. Dar intrati, va rog, cteva clipe. Sunteti nghetat, va pregatesc un grog... Ascultam, a continuat el, muzica ungureasca, retransmisa de la Viena. A nchis brusc aparatul. - Domnule abate, de doi ani vreau sa vorbesc cu dumneavoastra, sa-mi deschid sufletul. Nu ndrazneam sa va caut. Vizita asta ntmplatoare e cu adevarat providentiala. Sunt un fiu ratacitor. Stnd lnga mine pe divan, mi-a povestit ntreaga viata. Plecnd, l-am lasat mpacat cu Dumnezeu. M-am grabit sa ajung n strada Despartes, gndindu-ma la vizita extraordinara pe care o facusem... La toate clopotnitele din oras batea ora unu si un sfert. Deodata, sirenele au mugit lugubru: alarma de noapte. Am grabit pasul. Pe strada Despartes, numarul 37 nu exista, strada se oprea la numarul 16. Nu mai ntelegeam nimic. Dar n-am mai avut ragaz de comentarii: primele bombe cadeau n partea de nord a orasului, iar zgomotul infernal se apropia: abia am mai avut timp sa ma adapostesc n prima pivnita ntlnita. Am trait trei sferturi de ora de adevarata groaza. Cnd am iesit, acoperisurile orasului erau luminate. Se vedeau cel putin doua sute de focare de incendiu. Peste tot, fatade spintecate parca de cutit, blocuri prabusite n mijlocul soselei, nori de fum, de praf, tipete de disperare nebuna. Mam dus la postul de prim-ajutor cel mai apropiat. Acolo, mai multe sute de morti si de raniti erau asezati n curte. Veneau ntruna altii: femei, copii n cea mai mare parte. Pe front nu vazusem macel la fel de cumplit ca acesta... Mergeam de la unul la altul dnd iertarea pacatelor sau miruind n graba 18

fruntile fara viata. Deodata, a trebuit sa ma sprijin de zid, trebuie sa fi fost livid. - Ce s-a ntmplat, domnule abate? M-a ntrebat unul dintre doctori. E poate vreo ruda a dumneavoastra? - Nu, un enorias! Tocmai lovisem cu piciorul cadavrul tnarului de pe strada Descartes numarul 37. Abia cu o ora n urma l lasasem plin de viata, foarte bucuros ca i se iertasera pacatele. Si mi aduceam aminte de cuvintele lui: E o greseala domnule abate, nu e nimeni pe moarte aici, sunt sanatos. Si rdea! Era n pragul vesniciei si nu stia. Bunatatea lui Dumnezeu i lasase timp sa se spovedeasca nainte de alarma. I-am luat portvizitul; avea n el actul de identitate: R.N., douazeci si unu de ani, bonuri de alimente, o scrisoare ngalbenita si fotografii; una dintre ele nfatisa o femeie de patruzeci de ani. Am tresarit. Era, fara ndoiala, portretul celei care venise sa ma roage sa merg n strada Descartes, la numarul 37 sa vad un tnar n primejdie de moarte. Pe spatele fotografiei am citit doar cuvntul acesta: Mama. Alta fotografie o nfatisa pe patul mortii, cu minile mbratisate pe piept tinnd rozariul si avea nscrise datele acestea: 7 mai 1898 8 aprilie 1939. Am privit scrisoarea ngalbenita... Scrisul semana cu cel al necunoscutei ce notase adresa n agenda mea, n presbiteriu.

de Octavian Cret Faptul ca unii copii, chiar foarte mici, au experiente de moarte clinica zdruncina foarte serios scepticismul materialistilor. ntr-adevar, ar fi absurd sa-i acuzam pe copii de proiectii imaginative conditionate de mediul social sau de delir indus de traume timpurii. De altfel, studiile au aratat ct este de redusa influenta convingerilor existente n familie asupra continutului experientelor de moarte clinica ale copiilor. Se pare ca exista un nucleu comun tuturor experientelor de moarte clinica, ceea ce ne permite sa presupunem ca apare o puternica influenta din partea inconstientului colectiv si ca s-a format un fel de arhetip al experientelor de moarte clinica. Cu alte cuvinte, exista anumite structuri psiho-fiziologice formate nainte de nasterea noastra, pe care se grefeaza trasaturi specifice propriei noastre personalitati. Cazuistica acestui fenomen dispune de mai putine marturii ale unor copii dect ale unor adulti. Cu toate acestea, nu se poate spune ca experientele de moarte clinica ale copiilor sunt mai rare, ci din contra. ntr-adevar, n ceea ce priveste relatarile copiilor, trebuie ntotdeauna sa tinem cont de bariera impusa de parintii lor: noi nu putem afla despre aceste trairi dect n masura n care copiii ndraznesc sa le relateze parintilor, prietenilor sau psihologilor. De aceea, modul n care vor integra experienta 19

depinde de deschiderea celor apropiati fata de existenta planurilor subtile. Experienta lui Emanulelle: divizare si teletransport Cercetatoarea Evelyne-Sarah Mercier a avut ocazia sa ntlneasca parinti care, desi nu credeau n existenta planurilor subtile ale manifestarii, erau totusi suficient de deschisi pentru a-si lasa copiii sa se exprime liber. Astfel, ea a avut ocazia de a discuta cu Emmanuelle, o fetita de 12 ani, la 2 ani si jumatate dupa producerea accidentului care ia declansat o experienta de moarte clinica. Relatarea a aparut brusc, ntr-o atmosfera destinsa, pe cnd Emanuelle facea baie iar mama ei, Elisabeth, se spala pe dinti. Atunci, deodata, Emanuelle i-a spus mamei sale: - Mamico, stii, cnd eram n coma, am zburat prin aer. M-am ntors pentru ca stiam ca tu ma iubesti. - Cum adica te-ai ntors? a spus Elisabeth uluita. - Pai, daca as fi vrut, as fi putut sa nu ma ntorc, adica sa mor. La vrsta de 10 ani, Emmanuelle a avut un accident de masina n momentul n care a ncercat sa traverseze strada n fuga pentru a o ntlni pe mama sa. Urmarile accidentului au fost foarte grave: traumatism cranian, coma de gradul II, internare la sectia de reanimare. Apoi s-a constatat ca micuta intrase ntr-o stare de coma de gradul III. Sase zile mai trziu, ea a fost supusa unei interventii neurochirurgicale. Emanuelle este o fetita foarte simpla, putin timida, care nu nfloreste lucrurile. Vorbele sale, stranii dar pline de candoare, au un farmec aparte, care te face sa izbucnesti n rs. Ea nu spune dect ceea ce crede cu adevarat. Rsul este singura sa replica fata de aparenta enormitate a afirmatiilor sale, daca le evaluam n spiritul rationalist predominant n zilele noastre. Mama sa, n scris cu grija publice. lumina. Elisabeth, este psiholog. Ea i-a sugerat sa astearna povestea experientei sale. Emmanuelle si-a redactat amintirile ntr-un caiet pe care si-ar fi dorit sa-l El este dedicat tuturor celor care au putut cunoaste

Iata cteva extrase din acest caiet: n interiorul tuturor celor care ma priveau era ntuneric bezna; ct despre mine, ce sa mai vorbim! Zilele treceau, iar eu eram n continuare adormita, nchisa. Ma trezeam ncetul cu ncetul, iar medicii se simteau mai putin stresati. Atunci, parca m-am divizat, m-am naltat si m-am dus la capul patului meu, ramnnd n continuare ntinsa. n acele clipe, lumina ma nsotea. Desi am ramas n patul meu, m-am divizat si am strabatut ntregul spital: am trecut prin holuri, am cobort scarile, am trecut prin fata chioscului de jucarii. Am iesit chiar si pna afara. Pare absurd, dar este adevarat! Este un noroc (daca se poate spune asa ceva) sa fii n coma, pentru ca atunci stii tot ce gndesc oamenii si te simti protejata n coconul alb de lumina. La scoala, lumea si bate joc de mine si ma face 20

nebuna din cauza acestui accident. Daca credeti acelasi lucru despre mine, atunci nchideti acest caiet. Sper ca toti oamenii care vor citi acest caiet sa traiasca ce am trait si eu (si sa scape cu viata, binenteles). Multumesc pentru rabdarea de a citi aceste rnduri si de a reflecta la fiecare fraza cu multa atentie. Emmanuelle s-a ntors pentru ca stia ca astfel i-ar fi facut placere mamei sale. Acum nu se mai teme de moarte, pentru ca stie ca se va ntlni din nou cu iepurasul ei, cu bunica si cu toti cei disparuti. Ea nu se mai simte a fi aceeasi, deoarece a cunoscut viata adevarata, iar acum ghiceste la ce se gndesc oamenii. Lumina nu se mai afla la capatul unui tunel, ci n apropierea sa: este un fel de lumina care vine nu se stie de unde si este foarte puternica, ntocmai ca un soare, foarte frumos; ea ma ajuta sa ma trezesc, sa merg pe calea cea buna. Am vazut-o naintea iesirii mele din corp. Era lnga mine, dar pleca din cnd n cnd. n explicatiile sale referitoare la decorporalizare, se simte influenta conditionarilor, dar din cnd n cnd se manifesta si lipsa de surprindere fata de cte o situatie inedita: M-am ridicat din pat asa cum fac n fiecare dimineata, si l-am mpins pe un medic, facndu-l imbecil, caci ar fi putut sa ma evite. mi spuneam n sinea mea: Nici macar nu m-a bagat n seama! Am traversat ctiva medici fara sa simt nimic! Mi se pare normal sa-i traversez! Cnd am iesit din camera, n lift, am vazut niste medici cu o targa. Mi s-a facut frica pentru ca ei nu ma puteau vedea. Nici n strada oamenii nu ma vedeau, am crezut ca sunt debili mintali. Apoi am nteles ca nu ei erau de vina, ci eu nu eram acolo, nu era dect constiinta mea. Nici acum nu reusesc sa-mi explic cum s-au petrecut lucrurile. M-am ntors pentru ca mi-a fost teama sa nu mor, simteam ca daca m-as fi ndepartat prea mult, as fi murit. Revenirea n corp a fost brutala, dintr-o data. n aceasta stare, esti ca un fel de abur, dar totusi, ai impresia de a avea un corp, ca o umbra. n avionul care ma transporta la Paris m-am teletransportat pna n cabina de pilotaj. Despre starea de coma: era cea mai completa seninatate; esti linistit si fericit. Totul este perfect, ai scapat de toate problemele. Ai impresia ca ai putea face orice, chiar si sa sari pe fereastra. Esti normal si anormal n acelasi timp. Emmanuelle a avut anumite viziuni premonitorii: n timpul comei sale, survenite n orasul Annecy, ea a ajuns ntr-o ncapere mobilata ntr-un fel foarte aparte. Aceasta ncapere era cea n care, trei saptamni mai trziu, la Paris, avea sa urmeze o sedinta de reeducare functionala. n timpul n care a ramas n coma, ea a asistat la scene din Cartea egipteana a mortilor, pe care le-a recunoscut, mai trziu, la scoala: cntarirea sufletelor, monstrul care devora inima condamnatilor etc. Convingerile sale actuale sunt uneori identice cu cele ale 21

altor subiecti care au trait acelasi gen de experiente: razboiul este o prostie eu visez o lume a ntrajutorarii; viata este o minune, nu trebuie sa o distrugem; dupa moarte rami asa cum esti, sufletul continua sa traiasca, nu mori niciodata, esti vesnic; moartea este viata, iar viata este moarte; daca la nastere sufletul se agata de nvelisul trupesc, la moarte el paraseste un nvelis uzat; sufletul seamana cu primele imagini ecografice ale unui fetus este ca un desen cu marker-ul pe un zid: spalarile succesive l vor atenua, dar nu-l vor putea sterge niciodata. Este greu de decelat ct din actualele convingeri ale fetitei au fost mostenite din mediul familial. La 4 ani, ea avea deja vise premonitorii si credea n lumile invizibile. nsa mama sa, Elisabeth, nu i-a spus nimic special n legatura cu moartea. Este remarcabila originalitatea anumitor imagini, sau a unor expresii, precum si ncadrarea lor ntr-un fond cultural comun. La fel ca si n cazul altor marturii, aici nu ne putem baza dect pe propria intuitie spirituala. Reactiile copiilor fata de experientele de moarte clinica Dupa ce a intervievat-o pe Emmanuelle, Evelyne-Sarah Mercier s-a mbolnavit grav si timp de sase luni nu a mai putut comunica cu ea. Foarte dezamagita, Emmanuelle si-a rupt caietul, pe care doamna Mercier apucase totusi sa-l xerocopieze. Acest incident arata ct de sensibili sunt experimentatorii n privinta atitudinii celorlalti fata de relatarea lor. A povesti nseamna a-ti deschide inima, este o dovada de ncredere, o situatie delicata. Daca persoana respectiva simte cea mai mica umbra de nencredere sau de scepticism din partea interlocutorului, acest fapt i poate cauza rani sufletesti profunde. n functie de personalitatea sa, copilul poate adopta mai multe atitudini fata de anturajul sau: - sa taca, dar sa-si pastreze convingerea interioara, daca nu este destul de sigur si daca simte ca familia nu va accepta relatarea sa - sa vorbeasca spontan despre ea si sa simta fie ca este ascultat cu interes, fie ca i se impune o interpretare reductionista - sa accepte n universul sau launtric convingerile celor apropiati si sa-si refuleze experienta - este de asemenea posibil cazul contrar, n care copilul sa influenteze, printr-un fel de propagare n exterior a experientei sale, ntregul anturaj, parintii, prietenii, care ncep sa manifeste o mai mare deschidere spirituala. Un caz de posibila refulare este cel al lui Tony, care a trecut printr-o experienta asemanatoare la vrsta de 3 ani. La ntoarcerea sa de la spital el a povestit printre altele, ca s-a ntlnit cu bunicul lui, care murise nainte de nasterea sa. n urma unor dificultati scolare, a fost dat pe mna unui psiholog care, auzind aceasta poveste, i-a ordonat sa o uite, argumentnd ca tinea de trecut, deci ca luase sfrsit. Acum, 22

micutul nu-si mai aduce aminte despre acea experienta. Din marturiile culese se desprinde destul de clar concluzia ca, n general, copiii care au avut experiente de moarte clinica prefera sa nu vorbeasca despre ele. Instinctiv, copilul urmareste sa-si protejeze integritatea. La fel ca si n cazul nzestrarilor de factura paranormala, copilul ntelege ca este preferabil sa ramna normal. Adeseori, copiii reusesc fie sa transpuna n cuvinte (daca sunt prea mici sau prea inhibati), fie sa recunoasca faptul ca au trait o experienta de moarte clinica, de-abia cu ocazia unor lecturi sau discutii pe aceasta tema sau auzind relatarea unei experiente similare. De exemplu, o femeie care a fost foarte bolnavicioasa n copilarie, avnd stari frecvente de lesin, si aminteste de o experienta pe care a trait-o la vrsta de 6 ani: dupa ce a trecut printr-un fel de put, a avut senzatia ca se afla n apa, fara a fi nsa deranjata de aceasta, dupa care a ajuns ntr-un peisaj neobisnuit de frumos, cu tot felul de obiecte insolite. Se simtea nespus de fericita. Dupa ce a revenit, a devenit un obicei pentru ea sa si examineze spatele n oglinda, asteptndu-se sa vada aripi crescndu-i. n mod indirect, prin acest simbol al zborului, ntelegem ca fetita a trait o stare de decorporalizare. A fost necesara aparitia a doua evenimente pentru ca ea sa nteleaga ce i s-a petrecut: o noua experienta de moarte clinica la vrsta maturitatii si lectura cartilor lui Raymond Moody. Katie, fetita care a vorbit cu DUMNEZEU Pediatrul Melvin Morse, un binecunoscut cercetator al experientelor de moarte clinica ale copiilor, mentioneaza un caz interesant. Katie, n vrsta de 9 ani, s-a zbatut timp de 3 zile ntre viata si moarte, dupa ce a cazut n piscina. Cnd orice speranta parea a fi pierduta, ea s-a trezit parca dintr-un somn profund si, n doar 24 de ore, si-a redobndit toate facultatile. Cazul ei ramne un mister pentru medicina. Pentru a sti ce tratament sa-i prescrie lui Katie, Melvin Morse a dorit sa afle conditiile n care se produsese accidentul. nca de la prima lor ntlnire, Katie l-a recunoscut imediat pe doctorul Morse, a luat-o drept martor pe mama ei si a descris actiunile realizate de medici n timpul starii sale de coma, fapt confirmat de dr. Morse. Apoi, la o ntrebare vaga pe care i-a adresat-o medicul, referitor la amintirile ei din perioada n care se afla n apa, ea a raspuns: Adica atunci cnd l-am vazut pe Tatal Ceresc? Uimit, dar deschis, dr. Morse a rugat-o sa continue. Ea nu-si aminteste de senzatia de nec, ci mai nti de o obscuritate si de o anumita senzatie de greutate. Nu se mai putea misca. Apoi a ajuns ntr-un tunel si din acel tunel a iesit o femeie pe care nu o mai vazuse niciodata, numita Elisabeth. nalta, 23

surzatoare si binevoitoare, cu parul auriu si mbracata n alb, ea a nsotit-o pe Katie n tunel si a condus-o la bunicul ei decedat, precum si la doi baietei necunoscuti, Andy si Mark, care erau suflete n asteptarea ncarnarii. S-au mprietenit si s-au jucat mpreuna. n acea etapa a aventurii sale, lui Katie i s-a dat voie sa-si viziteze parintii. Ea a raportat un numar mare de detalii precise, verificate ulterior, referitoare la preocuparile parintilor sai n timp ce ea se afla n spital: locul unde statea fiecare n camere, ce haine purtau, ce gatea mama ei Apoi, Elisabeth a condus-o n fata lui DUMNEZEU TATAL si a lui Iisus. Dumnezeu i-a propus sa ramna cu el si Iisus a ntrebat-o daca vrea sa si revada mama. La raspunsul ei afirmativ, s-a trezit imediat n patul de la spital. Imediat dupa trezire si n timpul convalescentei a cerut n mod repetat sa-i vada pe Mark si pe Andy. Pentru ea, toata aceasta calatorie nu fusese dect un episod amuzant al vietii sale de copil. Explicatii stiintifice Melvin Morse a publicat, mpreuna cu alti patru cercetatori, un articol stiintific despre experientele de moarte clinica traite de copii, n revista stiintifica americana The American Journal of Childrens diseases, din noiembrie 1986, vol. 140. Concluziile sale sunt mai prudente dect cele publicate n alte reviste, dar ipotezele sale sunt foarte interesante. Potrivit lui Morse, experientele de moarte clinica ale copiilor sunt mai simple dect cele ale adultilor, mai concrete, mai putin mistice. Spre deosebire de adulti, copii se ntlnesc cu persoane apropiate care sunt n viata: colegi de clasa, profesori etc. Exista un nucleu comun al experientei: decorporalizarea, viziunea propriului corp fizic, obscuritatea, tunelul, revenirea n corpul fizic la vointa. n general, lipsesc aspectele de transcendere a individualitatii: trecerea n revista a propriei vieti, modificarea perceptiei timpului, senzatia de detasare. Melvin Morse a verificat convingerile familiale ale acestor copii n ceea ce priveste moartea si religia si nu a constatat corelatii semnificative. De aici, el a ajuns la concluzia ca exista un nucleu invariabil al experientei de moarte clinica care apare la copii si un proces concomitent sau secundar care se dezvolta la adulti transcenderea individualitatii limitate. El a naintat ipoteza potrivit careia fenomenul de moarte clinica ar fi consecinta activarii conexiunilor neuronale ale lobului temporal. Generata ca un raspuns fata de tensiunea indusa de iminenta mortii, el afirma ca experientanucleu este apoi impregnata de diverse elemente personale, proprii trecutului experimentatorului, aceste elemente secundare fiind halucinatorii, nsa necesare pentru a conferi sens experientei. Aceste explicatii pot fi considerate mult prea reductioniste si simpliste fata de complexitatea si de impactul extrem de 24

profund al fenomenului asupra constiintei subiectilor. ntradevar, este dificil de acceptat faptul ca simple procese de natura chimica pot genera trairi att de nuantate precum cele relatate de experimentatorii mortii clinice. De pilda, americanul Goran Grip a trait la vrsta de 5 ani o experienta de moarte clinica completa, care nu are nimic patologic si nu tine de domeniul psihiatriei: comunicarea cu un punct de lumina care urmarea sa afle tot despre el si de care ar fi dorit sa scape, experienta iubirii coplesitoare, sentimentul de a se situa n afara spatiului si timpului, nvataturi despre consecintele faptelor sale etc. n urma acestei experiente, el a ajuns sa stie, dincolo de cuvinte, tot ce gndesc si percep ceilalti oameni, chiar si la modul inconstient. Didier Dumas, un psihanalist care lucreaza foarte mult cu copiii, considera ca daca la ora actuala copiii nu mai sunt att de reprimati n privinta sexualitatii, n schimb lucrurile nu stau la fel n ceea ce priveste spiritualitatea lor. El afirma ca spiritualitatea copiilor, desi este n mod firesc mult mai vie, este adeseori inhibata de mediul lor familial, datorita ndepartarii societatii actuale de valorile spirituale autentice, ceea ce face ca multi copii sa refuze sa-si mpartaseasca experientele de moarte clinica, pentru a nu pierde afectiunea celor apropiati. Specialistii au realizat ct de important este studiul fenomenelor de moarte clinica la copii si i ncurajeaza sa relateze ct mai liber si deschis cele traite. ntr-adevar, daca am primi nca de mici o educatia n acest sens, am ntelege ce este de fapt moartea, faptul ca nu este o anihilare ci o translatie a sufletului ntr-o alta lume. Am reusi sa ntelegem si sa traim viata dintr-o perspectiva mai vasta, spirituala si cu siguranta ca, n felul acesta, o mare parte din raul care exista n lume ar muri.

Mergeam spre serviciu. Era un traseu pe care l fac rareori. Trebuia sa iau un alt troleu doar pentru trei statii si pentru ca zona mi era foarte cunoscuta am hotart sa merg pe jos. Din acel loc n care ma aflam drumul se bifurca. nainte sa aleg pe ce strada voi merge mai departe am avut o senzatie, de fapt o intuitie mai speciala. Stiam ca urmeaza ceva important si ca e bine sa fiu ct se poate de atenta. Intuitia mi-a spus sa aleg strada din dreapta. Am pasit ncrezatoare pe straduta ngusta. Brusc mi se facuse frig, mi-am ridicat gulerul, mi-am aranjat sacoul si camasa. Mi s-a strecurat n minte si gndul ca a venit primavara si nu reusisem sa ma bucur prea mult de zapada, de munte, de obraji trandafirii. Melodia ce-mi curgea prin casti mi-a absorbit toate gndurile. Eram pur si simplu cu mintea si cu sufletul ntr-un singur punct si din acel punct se nastea melodia. Mintea parca era absenta, niciun gnd nu-mi traversa 25

constiinta, eram cuprinsa de pace si centrata n suflet. Doar trei cuvinte mi-au ramas suspendate n constiinta strada Sfintii Voievozi. mi amintesc ca timp de cteva minute m-am uitat doar la pantofii mei, pentru ca doar zona mi era familiara, ma ghemuisem n sacoul meu. Cnd am ridicat ochii, casele mi pareau necunoscute si deosebit de pustii. Dar atunci nu m-am ntrebat de ce, mergeam nainte. Urcam si coboram strazi. Ajunsa ntr-o intersectie, m-am oprit. Si ceea ce s-a petrecut n continuare, ar putea fi apreciat ca fiind ceva cel putin ciudat. Imaginea caselor, a strazilor din fata mea pur si simplu s-a topit. Spatiul devenise altfel, de parca as fi putut sa-l misc, sa-l modelez. Spatiul se misca n valuri, n toate directiile. Iar epicentrul acelor valuri magice era chiar la 1-2 metri n fata mea, iar eu nu eram afectata de unda acelor valuri. Fara sa-mi pun macar o ntrebare am facut dreapta-mprejur si am cobort pe straduta. Pasii mi-au devenit mai grei si mai rapizi. Mi-am vazut reflectarea ntr-una dintre vitrine. Si imaginea mea am vazuto n valuri. Am inspirat mai adnc si mi-am continuat drumul. Am ajuns ntr-o alta intersectie, aceleasi valuri au topit arhitectura din jurul meu, chiar si imaginea cerului a fost cutremurata de miraculoasa transformare. Dar de aceasta data am hotart sa merg mai departe si dupa ce valurile au traversat ntreg spatiul din jurul meu am cercetat mai atent cladirile, care oricum erau necunoscute pentru mine si am pasit nainte. Doar intuiam ca ceva se petrece, ca ceva parca nu ar fi n regula. Mintea mi statea n loc, nu aveam, dar nici nu cautam vreo explicatie pentru tot ce se petrecea. Pur si simplu traiam acel moment din plin. Urcam o straduta pavata, admiram casele caramizii. n ntmpinarea mea venea o femeie. Era deosebit de frumoasa: blonda, parul cret, buzele si ochii mari, de statura mica, cu sni generosi si forme foarte feminine. Avea o rochie bleu cu dantele, gulerul, mnecile si poalele brodate n culori vii. Avea chipul luminos marcat de un zmbet discret. Cnd ntre noi mai ramasesera doar vreo ctiva pasi i-am dat de nteles ca as vrea sa o ntreb ceva. M-am oprit, apoi s-a oprit si ea. Am ntrebat-o: Strada Sfintii Voievozi?. Ea s-a uitat la mine cteva secunde si mi-a raspuns uimita: Dar sunteti foarte departe!. Fizic eram doar la un pas de ea dar spatiul dintre noi as fi putut sa-l tai felii. Puteam sa disting cum strabate acel spatiu chiar si senzatia ei de vaz. Era aproape, dar n acelasi timp, att de departe. Am plecat fara sa zic un cuvnt. Nu stiam ce se petrece, nu stiam cum sa apreciez raspunsul ei, ncercam sa ma focalizez si sa analizez situatia, dar nu reuseam, parca nu mai aveam minte. Toata fiinta mea era concentrata n zona inimii. Melodia si continua cursul, eu cautam iesirea din labirintul din orasul necunoscut. Mergeam pe strazi, toate se schimbau, nu stiam ce sa cred. Noi si noi intersectii, noi si noi strazi si case. Deja obosisem, deja mi era cald. Cautam un semn, dar nu stiam ce semn si nu stiam pentru ce am nevoie de un semn. 26

n stnga mea am vazut o cladire galbena cu trei niveluri si doua intrari cu coloane. O admiram si ncercam sa o memorez, stiam ca n-am s-o mai vad vreodata. Cu coada ochiului am observat ceva, am ntors capul, am privit atent, simteam ca acolo s-ar putea sa gasesc semnul pe care l cautam. Era o alta cladire alba si aceasta avea coloane. Cautam acel semn eliberator, dar nu-l gaseam. M-am uitat iarasi la casa galbena. Dar brusc privirea mi-a revenit asupra casei albe, de parca cineva mi tragea privirea n acea directie. M-am oprit, am inspirat adnc, mi-am aranjat ochelarii si am nceput sa cercetez cladirea alba amanunt cu amanunt. Pentru ca mintea mi era ca si absenta ma uitam pur si simplu fara a face vreo judecata despre ceea ce vad. Am facut ochii mari, pe coltul casei, pe o placuta alba era scris cu albastru Strada Spiru Haret. Acesta era semnul! Urmatorul pas a nsemnat trecerea dincolo, stiam ca am revenit, stiam cine sunt, unde sunt, unde merg. Am privit la ceas, misterioasa mea calatorie a durat vreo 15-20 minute. n secundele, poate chiar n fractiunile de secunda care au urmat mi-am dat seama ce s-a petrecut. Cnd am intrat pe straduta din dreapta, de fapt atunci intrasem ntr-o dimensiune spatio-temporala diferita. n acea perioada aveam n TAPAS-ul meu zilnic o meditatie de 15 minute cu ipostaza lui SHIVA-MAYAVIN si ceea ce s-a petrecut a fost un cadou din partea Lui. De asemenea, acele zile reprezentau si fructificarea unui TAPAS cu Marea Putere Cosmica KALI. Ceasul meu mi spunea ca au trecut 15-20 de minute, dar eu am perceput ca ar fi trecut cel putin trei-patru ore. Dupa aceasta experienta am aflat ca rezonez si cu Marea Putere Cosmica BHUVANESHWARI. Printr-o gratie si printr-un miracol divin mi-au fost oferite cheile de intrare si de iesire din acea dimensiune spatio-temporala diferita si acestea erau denumirile celor doua strazi. Din momentul n care am patruns n acea dimensiune am avut o stare a constiintei modificata caracterizata de suspendarea mentalului obisnuit si nlocuirea acestuia prin activarea foarte intensa a lui VISHUDDHA CHAKRA si o centrare n sine. n primele clipe dupa ce am iesit din acel spatiu mi-am dat seama ca pe acele strazi nu am vazut nicio masina, ca oamenii de pe strada se uitau foarte mirati la mine pentru ca eram mbracata foarte ciudat pentru acea epoca, toate vitrinele aveau valuri pentru ca erau din sticla turnata. Cu siguranta ca am ajuns tot ntr-un spatiu romnesc pentru ca am vorbit romneste. Femeia cu care am vorbit avea parul coafat mai deosebit, avea crliontii facuti ca la papusi asa cum era moda cu vreo 200 de ani n urma. Ma tot ntrebam dupa aceasta ce s-ar fi petrecut cu mine daca nu gaseam portita de iesire. Ma ntrebam daca m-as fi panicat sau cum as fi reactionat daca nu ascultam muzica, sau daca s-ar fi terminat bateriile. Toata ziua de dupa aceasta experienta traiam aici si amintindu-mi cum a fost acolo. Micile cadouri din partea lui 27

KALI au continuat sa apara si chiar ncet, ncet am nceput sa le controlez. Simt cum timpul se scurge altfel, mai repede sau mai ncet, pentru mine. n timp chiar mi-am facut si asa numitele ritualuri prin care chem aceasta modificare a curgerii timpului. Ct despre spatiu, sunt la etapa n care urmaresc sa-l simt, sa-i simt vibratia, sa-l simt ca pe o energie care ma nconjoara si ma mbratiseaza si care poate fi controlata. Abia astept initierea n MANTRA Marii Puteri Cosmice BHUVANESHWARI. nteleg ca tot ce s-a petrecut atunci a fost o mare, mare gratie. Au existat cazuri cnd persoane care au patruns ntr-o dimensiune spatio-temporala diferita nu s-au mai ntors. i multumesc lui Dumnezeu si Ghidului meu spiritual pentru aceasta exemplificare exceptionala. Si visez sa o rentlnesc pe preafrumoasa necunoscuta din acel tarm magic, chipul ei nam sa-l uit niciodata. n ultimele luni ale celui de-al doilea razboi mondial, siruri nesfrsite de tancuri americane strabateau oraselul elvetian Odilianberg, situat n zona muntoasa, la numai cteva mile de Strasbourg. Greoaiele masini de lupta huruiau asurzitor trecnd la ctiva metri de o biserica veche, n al carei cimitir se afla si mormntul Sfintei Odilia (ce a trait ntre anii 660-720), o femeie blnda si evlavioasa, care a prezis venirea acestor tancuri cu peste 1300 de ani n urma. Odilia provenea dintr-o familie nobila. S-a nascut oarba si cnd a fost botezata, la vrsta de 13 ani, se spune ca brusc a nceput sa vada. Multe legende au circulat n legatura cu ea, dar niciuna nu este mai nvaluita n mister dect aceea nascuta dintr-un document cunoscut drept Profetia Sfintei Odilia. Acesta nu a fost conceput initial ca o profetie, constnd n realitate din doua scrisori trimise fratelui ei, n care i descria acestuia repetatele si obsedantele ei vise. Aceasta profetie traseaza vadite paralele cu persoane si evenimente ale celui de-al doilea razboi mondial. Asculta-ma draga frate, pentru ca eu am vazut prapadul padurilor si al muntilor. Spaima a pus stapnire pe oameni, pentru ca n nicio alta parte a universului cineva nu a mai fost martor la o astfel de catastrofa. Va veni o vreme cnd germanii vor fi cunoscuti drept cea mai razboinica natiune a lumii. Aceasta se va ntmpla atunci cnd din snul acestei natiuni se va ridica un razboinic teribil, care va raspndi acest flagel n toata lumea. Oamenii l vor numi Antichrist. El va fi blestemat de mii si mii de mame, care vor jelui ca si Rasela soarta copiilor sai si care nu vor fi niciodata consolate pentru ca vor parasi aceasta lume si vor fi ucise n propriile lor camine. Sfnta Odilia i relateaza fratelui ei ca oamenii l vor numi pe comandantul fortelor germane Antichrist. Or, Adolf Hitler a fost ntr-adevar numit astfel, datorita faptelor sale abominabile. n toata perioada n care a avut autoritatea de a da ordine, el a ars, a pradat si a pustiit fara ncetare. Cuceritorul va aparea de undeva de pe malurile Dunarii. 28

Razboiul pe care l va aduce va fi cel mai ngrozitor razboi pe care omenirea l-a cunoscut vreodata. Trebuie sa remarcam faptul ca Adolf Hitler s-a nascut la mai putin de 25 de metri de Dunare. Armele sale vor fi multicolore, scrie mai departe Sfnta Odilia, iar castile soldatilor sai vor fi prevazute cu niste puncte care vor lansa fulgere de lumina, n timp ce n mini acestia vor purta torte aprinse. Va fi imposibil sa se estimeze numarul atrocitatilor comise. Va fi nvingator pe uscat, pe mare si n aer. Pe cer vor aparea razboinici naripati care, n timpul acestor atacuri de neimaginat, vor urca att de mult nct vor ajunge pna la stele, pe care le vor lua si le vor arunca asupra oraselor de la un capat la altul al Universului, pentru a crea uriase incendii. Pamntul se va cutremura de violenta batailor. Rurile se vor nrosi de snge. La suprafata oceanelor vor aparea monstrii marini. Timp de doi ani, dupa ce Hitler si-a dezlantuit masina de razboi, aceasta a facut ravagii pe tot cuprinsul Europei. Roiurile de avioane germane l-au anihilat pe inamic, doborndu-l. Ele inundau ntunericul cu lumina sclipitoare a trasoarelor lor, dupa ce aruncau toata ncarcatura de bombe incendiare asupra unor obiective lipsite de aparare. Milioane de tone de explozive au zguduit pamntul timp de peste 5 ani. Submarinele aparute la suprafata oceanelor ar fi putut arata ca niste stranii monstri marini oricarui om al secolului al VIII-lea. Generatiile viitoare vor fi uluite cum numerosii si puternicii sai adversari nu au reusit sa puna capat marsului sau victorios. Iar razboiul va fi de durata. Cuceritorul va ajunge la apogeul triumfului sau la jumatatea celei de-a sasea luni a celui de-al doilea an al ostilitatilor. Acesta va fi sfrsitul primei etape de victorii sngeroase. El va spune: Acceptati jugul stapnirii mele, iar n timpul acesta si va continua cuceririle. Dusmanii sai nsa nu se vor supune, iar el se va rasti la ei: nenorocirea se va abate asupra voastra, pentru ca eu sunt cuceritorul. Sa analizam acest fragment pe baza faptelor istorice. Cel deal doilea razboi mondial a nceput n septembrie 1939. Deci cel de-al doilea an de lupte a nceput n septembrie 1940. La sase luni dupa aceasta, n martie 1941, Hitler a luat o hotarre care i-a fost fatala. Dupa acea data el nu a mai reusit sa cucereasca nicio alta natiune importanta, iar n iunie 1941 el a pornit nefericita campanie mpotriva Rusiei. Acest moment a constituit nceputul sfrsitului pentru nazisti. n septembrie 1942, Adolf Hitler s-a adresat la Berlin Reichului german astfel: Dusmanul va fi anihilat. Germaniei i-a fost scris sa domine, sa conduca! Va promit acest lucru si este de datoria mea sa-l realizez! Sfnta Odilia mentionase ca vorbele acestuia vor fi: Nenorocirea se va abate asupra lor pentru ca eu sunt cuceritorul! Si le mentionase cu peste un mileniu nainte ca evenimentele sa aiba loc. n concluzie, Sfnta Odilia precizeaza: Semnele rele vor aparea si n Orient, unde trupele Cuceritorului vor fi lovite de o ciudata si necunoscuta boala. Aceasta nenorocire i va descuraja pe soldatii sai, iar natiunile vor spune: Iata 29

degetul lui Dumnezeu. Aceasta este dreapta pedeapsa. Pentru prima oara n istorie, furia exploziei atomice s-a abatut asupra oraselor Hiroshima si Nagasaki. O boala ciudata si necunoscuta a afectat victimele, descurajndu-le. Sa fie un mod prin care Sfnta Odilia a descris un eveniment istoric de care o desparteau saisprezece secole atunci cnd l-a visat? Michael S. Merick din Baltimore a fost un foarte cunoscut medic obstetrician. El avea reputatia de a putea prezice cu maximum de exactitate ziua si ora nasterii unui viitor bebelus. Astfel ca, n luna septembrie a anului 1965, dr. Merick o anunta pe una dintre pacientele sale: Doamna Dunstable, copilul dumneavoastra se va naste n noaptea de Craciun, nu cu mult dupa miezul noptii. Saptamnile au trecut, iar n ziua de 24 decembrie, medicul a primit un telefon: Veniti repede, va rog, au nceput durerile! l anunta Dorothy Dunstable. nsotit de o moasa, doctorul Merrick s-a grabit spre casa doamnei Dunstable. Nasterea a durat cteva ore si nu au aparut nici un fel de complicatii. Stiind ziua n care urma sa aiba loc fericitul eveniment, tnara mama era bine pregatita. Copilul a aparut pe lume imediat dupa miezul noptii. ntr-un moment n care moasa era plecata dupa apa calda, usa camerei s-a deschis brusc si a intrat schiopatnd usor, o femeie, n mod cert o prietena sau o ruda mai n vrsta a tinerei mame. Totul de bine? Copilul e sanatos a ntrebat ea, ngrijorata. Dupa cum puteti vedea si dumneavoastra, a raspuns doctorul. Femeia a privit spre copil, apoi s-a aplecat asupra mamei nca adormite, a mbratisat-o, s-a ntors si a plecat n cea mai mare liniste. La scurt timp, doamna Dunstable a deschis ochii. Doctorul Merrick a anuntat-o ca este fericita mama a unui copil sanatos, de care va fi foarte mndra. Bucuroasa, femeia s-a confesat. Tocmai am avut un vis foarte frumos. Se facea ca a venit la mine mama mea si m-a mbratisat, felicitndu-ma. Nu o cunosc pe mama dumneavoastra, dar este adevarat ca a trecut pe aici o femeie. M-a ntrebat daca totul este bine si v-a mbratisat nainte de a pleca. Fiti serios, domnule doctor a spus moasa, care tocmai mbaia bebelusul nu se mai afla nimeni n aceasta casa, n afara de noi trei si de domnul Dunstable, care tocmai intra pe usa! Desi intrigat, doctorul nu a insistat. nsa, mergnd n sufragerie, a zarit pe perete fotografia celei care intrase n camera dupa miezul noptii. Cine este aceasta femeie? a ntrebat el. Este mama mea, i-a raspuns doamna Dunstable. A murit acum ctiva ani ntr-un accident de masina. Spuneti-mi, va rog, avea o dificultate n a merge? Da, schiopata putin. Dar avea cochetaria de a spune ca acest mers i se potriveste foarte bine. De ce ma ntrebati? Ati cunoscut-o? Poate a raspuns doctorul evaziv. Sa le spuna? Femeia pe care realmente o vazuse semana cu cea din fotografie. Ea i vorbise. El i raspunsese. Dupa cteva momente de ezitare, doctorul Merrick a preferat sa pastreze tacerea. Si n acea zi de Craciun si-a adus aminte de cuvintele Sfntului Augustin: Misterele invizibilului nu sunt 30

n contradictie cu natura, ele sunt n contradictie doar cu ceea ce cunoastem noi despre natura.

Dieter Kersting, un agent de schimb, n vrsta de 44 ani, din Germania, a disparut ntr-o zi printr-o usa rotativa, petrecnd doi ani ntr-o lume paralela, unde timpul nu avea niciun nteles si totul parea straniu. A reaparut n noiembrie 1993, fiind gasit n toiul noptii, plimbndu-se de-a lungul unei artere foarte aglomerate. La nceput, politistii au fost socati de nfatisarea sa si de limba nenteleasa pe care o vorbea. Convinsi ca este un psihopat, doctorii i-au administrat un sedativ. Calmat, agentul de schimb din Frankfurt, Germania, a descris cteva etape ale calatoriei sale ntr-o alta lume. Helmut Stein, medicul care s-a ocupat de caz, spunea: Exista universuri paralele si acest om aduce nca o dovada asupra acestei realitati. Nu putem nca explica fenomenul, dar lumi ciudate, necunoscute noua, exista alaturi de a noastra. Si, uneori, din motive pe care nu le putem deocamdata ntelege, usile se deschid, permitnd oamenilor sa patrunda. Dieter Kiersting a disparut la 27 februarie 1991, n timp ce mergea la slujba, printr-o usa rotativa. Dupa cteva saptamni de cercetare, politia a declarat ca nu exista nicio explicatie pentru disparitia d-lui Kersting dar, cu siguranta, nu este vorba despre o gluma proasta. La nceputul cercetarilor, dr. Stein era sceptic, dar dupa ce l-a ascultat, a nceput sa se convinga ca spune adevarul. Desi erau lipsuri uriase n memoria sa, descrierea lumii n care traise doi ani nu avea nicio legatura cu Pamntul. Conform povestirii sale, totul era negru si, la nceput, a avut o senzatie de cadere. Apoi, Kersting nu-si mai amintea ce s-a petrecut mai departe. nsa, brusc, a ajuns pe o strada aglomerata, ntr-un oras unde caii si boii trageau carutele n forma de ou si zeci de mii de oameni se deplasau dintr-o parte n alta a strazii, racnind ceva ntr-o limba pe care el nu o ntelegea, fiind deosebit de violenti: se atacau unii pe altii cu cutite si arme si chiar daca existau victime, nimeni nu parea sa sufere si nimeni nu murea. Kersting a mai vorbit despre niste sunete si umbre care pareau a fi entitati. nsa, cnd i s-au cerut alte explicatii, deodata a intrat ntr-o stare de agitatie si tulburare, s-a speriat si a nceput sa tipe Desi trecusera doi ani, Dieter insista ca timpul statuse pe loc, iar Dr. Stein specula ideea ca pacientul sau ar fi intrat ntr-o lume n care trecutul, prezentul si viitorul se petreceau simultan (se percepeau n simultaneitate), fara a exista o desfasurare secventiala, o progresie a timpuluiExperienta acestui om ar putea sa ne schimbe fundamental conceptia despre realitate si existenta pentru totdeauna, declara el. 31

Timpul - ntre liniaritate si simultaneitate Natura timpului este un subiect ce i-a preocupat att pe oamenii de stiinta ct si pe filosofi deopotriva. Fiecare a cautat prin mijloace specifice sa nteleaga si sa dezlege aceasta enigma. n esenta, stiinta admite doua teorii fundamentale care ncearca sa clarifice natura timpului. Prima priveste timpul ca pe un fenomen liniar, n care doar momentul acum exista cu adevarat si poate fi experimentat. Trecutul s-a ncheiat si nu mai poate fi vizitat dect, poate, n imaginatie. Viitorul nu exista nca, iar atunci cnd l traim deja a devenit prezent. Ipoteza timpului liniar este cu usurinta adoptata de cei mai multi dintre noi, caci avem nevoie de o anumita cronologie a evenimentelor, avem nevoie de calendar si de ceasul de mna pentru a face putina ordine n haosul vietii noastre cotidiene. Dar daca aceasta ipoteza este corecta, atunci calatoria n timp este imposibila. Totusi, timpul se lupta pentru a scapa acestei constrngeri impuse de mintea umana. n cea de-a doua teorie, toate momentele de timp exista n simultaneitate. Trecut, prezent si viitor devin simpli termeni relativi ce depind de momentul de timp la care noi ne raportam. Prin anii 1920 J.W.Dunne a scris o carte numita Un experiment asupra timpului, ce contine analiza viselor sale pe o lunga perioada. Adesea, acestea erau precognitive, prezicnd evenimente din viata personala a lui Dunne sau de interes general. El considera constiinta drept un factor important n ntelegerea notiunii de timp. Visele sale erau un amestec de evenimente trecute, prezente si viitoare, ceea ce l-a condus la ideea coexistentei tuturor momentelor de timp n simultaneitate. Putem sa ne reprezentam timpul ca pe o bucla continua, un fel de banda a lui Mbius. Daca acceptam acest model, atunci ar fi posibil sa calatorim de-a lungul buclei catre un punct, fie din trecut, fie din viitor. Timpul poate fi privit, din aceasta perspectiva, prin analogie cu imaginile nregistrate pe o banda video. Tot ce ne-ar trebui pentru a calatori n timp, n aceasta situatie, ar fi cunoasterea operarii cu butoanele de derulare rapida nainte si napoi. Aceasta a doua ipoteza poate parea de domeniul fantasticului, dar exista deja numeroase dovezi care o sprijina, precum si un cadru teoretic n fizica relativista. Albert Einstein a demonstrat, n cadrul teoriei relativitatii, ca pentru un observator ce se deplaseaza cu o viteza apropiata de viteza luminii se petrece un fenomen straniu. Un astfel de observator, daca pleaca ntr-o calatorie n spatiul extraterestru timp de 20 de ani, cu o viteza egala cu 90% din viteza luminii, la ntoarcerea pe Pamnt va descoperi ca aici au trecut deja 45 de ani! Marind viteza la 99,9% din viteza luminii, o calatorie de 20 de ani n spatiul cosmic ar nsemna 32

trecerea a aproape 450 de ani terestri de fapt, el ar ajunge astfel sa calatoreasca n viitor. nseamna ca timpul si ncetineste scurgerea pentru un observator ce calatoreste cu viteze apropiate de viteza luminii. Ba mai mult, presupusul nostru calator prin spatiu si-ar modifica dimensiunile si ar trece decenii ntre doua mese, asa cum masuram timpul pe Pamnt. Masina timpului Unul din primii scriitori de literatura stiintificofantastica, H.G.Wells, a anticipat n romanul sau SF, Masina timpului (publicat n 1895), posibilitatea de a calatori n viitor. Ceea ce la vremea aceea parea a fi pura fictiune, a devenit realitate n anii 1980, odata cu dezvoltarea Montauk. Ideea cercetarilor a fost de a crea un vortex temporal prin care subiectii experimentului de translatie n timp sa fie catapultati n trecut sau n viitor. Problema era ca, daca tunelul temporal se distrugea chiar si pentru o secunda, subiectii nu mai puteau fi recuperati din acea dimensiune spatio-temporala n care fusesera trimisi Revenind la experientele de alunecare n timp pe care le-au avut n mod spontan diverse persoane, vom constata ca ipoteza benzii lui Mbius explica existenta unor discontinuitati (sau falii spatio-temporale, cum li se mai spune), adevarate porti energetice ce fac legatura ntre doua momente distantate din punct de vedere al cronologiei liniare si uneori chiar ntre doua locuri diferite. O cafenea de alta data Charlotte Warburton, o pensionara care traia mpreuna cu sotul ei lnga Tunbridge Wells n Kent, a facut o calatorie napoi n timp, ntr-o zi de marti, 18 iunie 1968. Cei doi soti fusesera n oras la cumparaturi, apoi s-au despartit si urmau sa se rentlneasca mai trziu, la o cafea. Doamna Warburton si-a facut cumparaturile ca de obicei si apoi a cautat turta dulce n cteva magazine. La un moment dat a intrat ntr-o micuta autoservire care nu-i era cunoscuta. Nu aveau nici acolo turta dulce, dar n timp ce se uita prin magazin, a observat o intrare n peretele din stnga si curiozitatea a mpins-o sa o cerceteze. Era intrarea ntr-o camera cu labirinturi de mahon, care contrasta puternic cu peretii de culoare crem ai magazinului. Nu avea ferestre, dar era iluminat de cteva becuri. Am vazut doua cupluri mbracate n haine din anii ?50 si mi amintesc foarte clar vestimentatia uneia dintre femei. Avea o palarie bej de fetru, cu boruri nclinate. Paltonul ei era de asemenea bej si fusese modern ntr-o perioada destul de ndepartata de 1968. Ea a mai observat ctiva barbati n costume demodate si o casa de bani cu geam de sticla. Oamenii beau cafea si discutau, ceea ce nu ar fi parut deplasat, avnd n vedere ca era deja jumatatea diminetii. Oricum, parea ciudat ca ea nu stia despre existenta acelei cafenele, iar mai trziu si-a dat seama ca nu 33

simtise nici un miros de cafea. Cnd s-a ntlnit cu sotul ei, doamna Warburton i-a spus despre descoperirea facuta si i-a propus sa mearga la noua cafenea martea viitoare. O saptamna mai trziu, dupa ce si-au facut cumparaturile ca de obicei, sotii Warburton au intrat n micul magazin si s-au ndreptat spre locul unde era intrarea n cafenea. Dar, uimire, n locul acelei intrari era acum o vitrina frigorifica, asezata lnga perete. Gndindu-se ca au gresit magazinul, ei au mai cautat cafeneaua n doua alte magazine asemanatoare, dar fara nici un rezultat. Experienta ei era nsa att de vie, nct s-a gndit ca poate a fost o alunecare temporala ntr-o perioada n care lambriurile de mahon erau la moda. De aceea Charlotte Warburton a ntreprins cercetari pentru a se lamuri. A contactat o femeie cu calitati extrasenzoriale, i-a descris cladirea si a ntrebat-o daca si aminteste de asa ceva. I s-a spus ca, pna nu demult fusese acolo, lnga acel magazin, o sala de cinema. Deasupra acesteia, n stnga magazinului, se gasea Clubul Constitutional din Tunbridge Wells. Femeia vizitase acel club n perioada celui de-al doilea razboi mondial si si amintea de peretii cu lambriuri de mahon. Mai departe, doamna Warburton a cautat locatia actuala a clubului si l-a contactat pe administrator, care ocupa aceasta functie din 1919. Acesta i-a spus ca intrarea n vechia cladire a clubului se facea printr-o usa care dadea direct n strada si cteva trepte, prin stnga magazinului. La etajul al doilea se afla un bufet care corespundea exact descrierii doamnei Warburton. Televiziunea timpului n 1974, scriitorul Andrew Thomas a publicat o carte numita Dincolo de bariera timpului. Aici el vorbea despre posibilitatea existentei unei televiziuni a timpului prin care imagini din viitor ar putea fi captate pe ecranele televizoarelor. n acelasi an al publicarii cartii, n mod sincron s-a produs un eveniment care a demonstrat ca un astfel de fenomen este perfect posibil. La 1 iunie 1974, ntr-o zi de smbata, la combinatul chimic din Flixborough (Anglia) s-a produs o explozie devastatoare. n acest accident cea mai mare parte din combinat a fost distrusa si 29 de oameni au murit. mprejurimile au fost evacuate n timp ce uriasi nori negri continnd gaze toxice acopereau cerul. Si totusi, o femeie, Leslie Castleton, a auzit de aceasta tragedie cu 6 ore nainte ca ea sa aiba loc! Smbata dimineata ma uitam la televizor la un film, povesteste doamna Castleton, cnd, brusc acesta a fost ntrerupt de o transmisie de stiri. O voce de barbat dadea detalii despre o teribila explozie la Flixborough. A spus cte persoane au murit si au fost ranite, precum si numele substantei chimice din cauza careia avusese loc explozia. Dupa aceasta interventie rapida, filmul a continuat. 34

Doamna Castleton a relatat apoi, la prnz, unor prieteni veniti n vizita, despre tragicul eveniment. Dar la stirile de seara, ora producerii exploziei a fost anuntata 16,30, astfel ca ea s-a gndit ca reporterii au gresit. Citind editia de duminica a ziarului local, n care ora de producere a accidentului (16,30) era confirmata, doamna Castleton a realizat ca ceva nu este n regula. Ea a telefonat prietenilor ei care au asigurat-o ca ea ntr-adevar le spusese de explozie la ora prnzului, n acea zi de smbata. Mi s-a facut frig dintr-o data. Am nteles ca vazusem ceva nainte de a se petrece efectiv. Sa fie aceste transmisii din viitor percepute printr-o bresa temporala? Daca e asa, de ce a fost captat tocmai acest eveniment si de ce nu a aparut pe televizoarele din ntreaga lume? Sa fie oare o premonitie care a aparut sub forma unei transmisii TV, tocmai pentru a putea fi acceptata de cineva ca doamna Castleton? Fizicienii din Berkeley, California, au reusit sa fotografieze si sa comunice cu o fiinta magica dintr-o alta lume, paralela cu a noastra. Experienta realizata de cercetatorul american A. Johnson ntr-o camera cu bule dintr-un laborator de fizica cuantica a uimit pe toata lumea si mai cu seama a socat violent fizicienii acelui laborator care au ramas, plini de emotie, treji timp de trei zile cautnd sa descifreze enigma. De atunci, viata lui Johnson s-a transformat radical. Noaptea, visele lui nu mai sunt la fel ca nainte. O cascada de particule stralucitoare se raspndesc n fiinta sa. El se simte adeseori aspirat catre n sus, spre alte tarmuri mirifice, de o imensa forta cosmica. A. Johnson urmarea la nceputul acestei experiente sa puna n evidenta procesele de creatie si de distrugere a particulelor subatomice. Fotografiile aratau traiectoriile, coliziunile si reactiile complicate dintre acestea. Vederea i-a revenit fizicianului dupa trei zile Pe fotografiile facute la un moment dat, Johnson a vazut aparnd o cascada de un anumit tip de particule, dispuse ca o pnza de paianjen, avnd n centru o pata alba, ca o stea. Johnson a simtit brusc o senzatie puternica de caldura pe coloana vertebrala, raze de lumina au nceput sa-i apara n zona capului dndu-i ameteli... apoi nimic. Obscuritate. Johnson a ramas fara vedere timp de trei zile. El nu a nteles niciodata ce s-a petrecut, iar medicii nu au avut nici o explicatie. Procesul s-a declansat atunci cnd i-a aparut steaua de lumina n laborator. Apoi vederea i-a revenit progresiv. Noaptea, visele sale sunt extraordinare. El vede cascade de particule care stralucesc pretutindeni, n terminatiile nervoase ale creierului sau. El este bransat permanent, legat la aceasta retea luminoasa infinita care difuzeaza n toate 35

directiile, facnd ca el sa-si perceapa corpul dilatat ct camera sa, ct orasul Los Angeles, ct Statele Unite si chiar mult mai departe, ct planeta ntreaga, ct sistemul solar si ct alte lumi. Steaua i-a vorbit Fiinta aceea i se adresa prin intermediul valurilor de lumina care i patrundeau fiinta, transmitndu-i gndurile direct, telepatic, fara cuvinte. De fiecare data cnd Johnson gndea un cuvnt, el transmitea substanta mentala a cuvntului acestui cmp mirific de energii. Valurile de energie l nfasurau, vorbind cu el. Cnd a dorit sa stie cum arata acea fiinta, el a avut viziunea unei forme singuratice, stralucitoare, asezata pe un tron de nori. Aceasta fiinta luminoasa s-a manifestat acolo, n laboratorul de fizica particulelor, raspunznd ntrebarilor pe care i le punea Johnson, vorbindu-i despre viitorul sau. Este dificil, spune Johnson, ca stiinta sa nteleaga toata aceasta poveste uimitoare. Ea nu are nca limbajul necesar pentru a o descrie. Cum sa explici ca exista aceasta fiinta constienta, ca nu este dect un smbure de lumina, pierdut n reteaua fabuloasa de energie cosmica, ea nsasi reprezentnd adevarata fata a Universului, cea pe care o cautam, fara a o gasi n laboratoarele noastre. Aceasta fiinta este invizibila vederii obisnuite, deoarece este dincolo de lumea noastra si nu este reflectata n fotografii dect o parte a fiintei de lumina, adica acea parte perceptibila nivelului nostru de ntelegere stiintifica. Cu toate acestea, n acea zi, am vazut. Am vazut cu adevarat.

Domnul D.C. s-a nascut la Sibiu n anul 1937. Inginer de profesie, are, dupa cum a afirmat un adevarat cult pentru tot ceea ce este exact si concret. Numai ca ceea ce i s-a ntmplat n 1992 depaseste, dupa parerea sa, orice logica a realitatii. Am ezitat destul de mult pna sa vin sa va povestesc totul, mai ales ca, de multe ori, ma ntreb daca nu cumva a fost un vis, o nchipuire Daca nevasta-mea si copiii nu ar fi participat ntr-un fel la toata povestea asta, cred ca as fi tacut din gura, de teama sa nu ma ia lumea drept nebun, a spus D.C. Era n august 1992, si ncepe D.C. relatarea, si ma aflam cu familia la Medias. Mai aveam doua zile de concediu si, dupa ce vizitasem manastirile din Nordul Moldovei, hotarsem sa ne ntoarcem acasa la Sibiu, facnd un ocol. Am parcat masina lnga parcul orasului, iar nevasta-mea si pustii, ca pusti le zic eu, dar unul are 22 si celalalt 24 de ani, au intrat pe o alee si s-au asezat pe o banca. Eu ramasesem sa ncui masina, aveam de gnd sa ma duc sa cumpar niste vederi, ca sa le 36

scriem rudelor. De unde eram, i vedeam foarte clar stnd acolo, pe banca. Am ncuiat, am verificat toate usile si portbagajul si i-am facut semn cu mna nevesti-mii ca ma duc. Am facut doi pasi, cautndu-ma prin buzunare, dar n-aveam niciun fel de marunt; m-am gndit sa ma ntorc si sa-i cer Doinei, sotia mea, ba chiar m-am rasucit n loc, dar n-as putea sa va spun de ce am renuntat la idee. Am pornit-o pe strada pe care venisem, vazusem eu acolo din masina o librarie, numai ca nu mai recunosteam nimic Era o straduta ngusta, att de ngusta nct eram sigur ca nu putusem sa trec cu masina pe acolo M-am ntors si m-am uitat, dar n spatele meu, cam la zece de metri mi-am vazut masina Era clar ca pe acolo ajunsesem la parc N-am dat atentie, mi-am zis ca e o simpla iluzie optica, si am nceput sa ma uit n jur mi placea straduta aia, avea un aer vechi, medieval, cu case cu pereti de lemn Vedeam chiar, trecnd pe lnga mine, femei cu rochii si sorturi lungi, cu bonete pe cap, ca ntr-un film Barbatii aveau pantaloni pna sub genunchi si haine lungi cu fireturi Nu stiu de ce am avut n cap ca probabil se toarna vreun film si ca eu trebuie sa fiu cel putin ciudat cu hainele mele moderne, mai ales ca, pe caldurile alea, eram si n pantaloni scurti si n maiou mi placea atmosfera aia veche, chiar zmbeam n sinea mea, ntrebndu-ma ce film ar reusi sa redea exact acea idee a vietii de acum doua sute de ani. Pe la jumatatea stradutei am vazut ceva ce semana cu o pravalie unde se vnd de toate, si crnati, si cani masive de argint si peste si cerneala, cam cum mi imaginasem deja ca va fi, vaznd totul n jurul meu. nauntru era doar un baietas de vreo 11 ani, cu o sapca mare pe cap, un sort soios, cu minile nrosite si pline de bataturi L-am ntrebat de vederi, desi mi dadeam seama, oarecum rznd n mine ca nu aveau ce cauta acolo, n decorul acela de film Pustiul s-a uitat la mine de parca i-as fi vorbit de navele spatiale si, cnd i-am mimat gestul de a scrie, a scos dintr-un raft niste fsii de hrtie foarte subtiri, un fel de pergament si mi le-a ntins I-am dat o suta de lei, am observat ca se uita foarte atent la ea, de parca nu mai vazuse niciodata asa ceva, apoi a bagat-o n sertar M-am ntors pe aceeasi straduta, de aceasta data pustie, si de-abia asteptam sa-i povestesc nevesti-mii I-am gasit pe toti extrem de ngrijorati, plngnd Ne-a facut cu mna, a mers cred ca vreo ctiva metri, apoi a disparut de parca n-ar fi fost niciodata n locul acela Sotia domnului D.C. se nfioara si acum amintindu-si strania ntmplare: l urmaream cu privirea pe sotul meu, de acolo de pe banca unde ma asezasem cu copiii. L-am vazut ncuind masina, a mers cred, vreo ctiva metri, apoi a disparut de parca n-ar fi fost niciodata n locul acela Am simtit ca nnebunim de spaima, am alergat si eu si baietii sa vedem ce s-a ntmplat, dar acolo unde l vazusem noi ultima oara, pe asfalt nu era dect un cerc galbui cu diametrul cam de trei metri, de parca un abur de culoarea aia ciudata se ridicase din asfalt!... Nu mai stiam ce sa facem, eu ncepusem sa plng si sa-l strig pe sotul meu si mi dadeam seama ca desi erau si ei ngrijorati, baietii se straduiau sa-si mentina calmul ca sa ma linisteasca pe mine Am vrut sa anunt politia, dar cel 37

mai mare mi-a spus ca mai bine sa asteptam putin, sa vedem ce se ntmpla, ca ce-or sa zica politistii cnd o sa le spunem ca un om n toata firea a disparut brusc de sub ochii nostri, de parca l-au rapit extraterestrii! Sa nu ma ntrebati ce-a fost n sufletul meu n acea jumatate de ora pna s-a ntors barbata-meu, ce griji si gnduri mi-am facut, iar el, cnd a aparut parea asa de vesel ca nu mai stiam ce sa cred Asemenea hrtie se facea acum 200 de ani De unde o aveti, e o mostenire de familie? Oftnd domnul D.C. si continua relatarea: Mi-au povestit si mie ce se ntmplase, adica ce vazusera ei, cum disparusem eu chiar de sub ochii lor si de-abia atunci mi-a venit n cap ca poate am nnebunit Cnd le-am spus ce patisem, pe unde fusesem, s-au uitat foarte ciudat la mine, de parca ei, propria mea familie, credeau ca nu mai sunt n toate mintile De-abia cnd le-am aratat si lor hrtia pe care o cumparasem m-am uitat si eu mai atent la ea Era att de subtire de parca statea sa-mi pocneasca ntre degete Ca sa-i conving le-am zis sa vina cu mine sa le arat si lor Numai ca, culmea culmilor, aceeasi strada arata cu totul altfel acum! Era o strada obisnuita din zilele noastre, cu blocuri, cu alimentare, ba chiar si libraria unde vrusesem initial sa ajung Am intrat, ai mei se uitau la mine parca nfricosati, am ncercat sa nu-i iau n seama si m-am apropiat de vnzatoare, o tinerica Cnd i-am aratat hrtia si am ntrebat-o daca au asa ceva de vnzare, s-a strmbat la mine si m-a luat peste picior: Asemenea hrtie cred ca se facea acum 200 de ani De unde o aveti, e mostenire de familie? Nu mai stiu ce a fost, am lesinat acolo M-au dus ai mei la masina, mi-au dat un Rudotel si, pna la Sibiu am dormit nentors Cnd m-am trezit, m-am gndit ca visasem, dar daca n-as fi avut hrtia aia Din arhivele orasului Medias a aflat ca strada pe care pasise n 1992 existase n 1780 Nu va mai spun ca am fost ca nebun De atunci m-am dus cred ca de cinci ori la Medias, l-am batut n lung si n lat, am ajuns sa cunosc orasul acela mai bine dect Sibiul unde m-am nascut si locuiesc, dar n-am dat de strada cu pricina De curnd am rascolit toate hrtoagele din biblioteca orasului si am dat de o schita a unei strazi care arata exact ca cea pe care trecusem eu Numai ca strada respectiva existase pna n anul 1780, cnd fusese mistuita de un incendiu!... Tot n documentele acelea scria ca nu scapasera cu viata dect trei dintre locuitorii strazii respective!... Spuneti-mi sunt eu nebun? Cum as fi putut eu sa trec, n 1992, pe o strada care nu mai exista din 1780? Cum se poate explica asta?... Dl. Radu F., medic, membru al Societatii Romne de Parapsihologie, a avut amabilitatea sa ncerce o explicatie a ciudatului fenomen. Asemenea lucruri s-au mai ntmplat, se cunosc chiar cteva cazuri celebre de oameni care s-au ntors n timp n terminologia noastra, astfel de treceri se numesc capcanele 38

timpului. De altfel, explicatii logice nu exista pentru asta, singurul lucru pe care mi-as permite sa-l afirm ar fi ca subiectii unor astfel de ntmplari, au o predispozitie naturala pentru asemenea ntoarceri n timp, predispozitii existente si palpabile numai la nivelul subconstientului Chiar daca pare o ntmplare, hai sa-i zic de domeniul science-fiction-ului, si aceasta pentru ca cei mai multi dintre noi refuzam sa credem ca Natura ne-ar permite sa pasim n alt timp, n alte epoci, eu continui sa cred ca acest lucru este cu putinta ntr-o zi, cred ca stiinta va fi capabila sa ofere o explicatie pentru asemenea fenomene sau cel putin va ncerca, oferindu-le un nume adecvat, o categorie De ndata ce botezi ceva ntr-un anumit fel, acest botez devine un substitut pentru fenomenul n sine Se va ajunge, cu certitudine, ntr-o zi la cunoasterea reala a tuturor secretelor timpului si la ntelegerea lor. n timpul atacului de la Pearl Harbour din cadrul celui de Al Doilea Razboi Mondial, manifestarile paranormale ale unui soldat american i-au salvat acestuia viata! Cum a fost posibil? Soldatului i s-a facut att de frica de moarte nct s-a concentrat intens si s-a rugat lui Dumnezeu sa savrseasca o minune si sa-l lase cu zile. Minunea s-a produs realmente, caci el a devenit invizibil cu echipament cu tot si s-a strecurat pe lnga inamic fara a fi zarit de nimeni pna a ajuns ntr-un loc lipsit de pericole. Dupa ce a facut cunoscuta ingenioasa si strania sa tactica, i s-a cerut sa repete experienta n fata mai multor martori pentru a fi atestat fenomenul. Ridicat n aer la bordul unui avion, soldatul a fost apoi aruncat de la naltime afara din avion, fara niciun fel de parasuta, deasupra unei numeroase asistente care a privit uimita cum, dupa ce a aparut ca un punct pe cer, a disparut din vedere pentru a apare apoi nevatamat pe pamnt. Desi anterior manifestase invizibilitatea, n acest caz pur si simplu se teleportase. Acesta este unul din cele mai spectaculoase cazuri de dematerializare, teleportare si rematerializare atestate n epoca moderna si este mentionat faptul ca soldatul american nu urmarise trezirea acestor capacitati paranormale printr-un antrenament special.

Vocea pestelui n 1626, n ajun de Sfntul Ion, profesorul Mead de la universitatea din Cambridge (Anglia), traversa piata orasului, cnd auzi o harmalaie provenind de la taraba unui pescar. O multime de curiosi se strnsese pentru a examina cartea pe care sotia pescarului tocmai o gasise ntr-un morun mare. Profesorul povesteste: Am vazut totul cu proprii mei ochi: pestele, stomacul sau, bucata de pnza de voal, cartea si relatez ceea ce am vazut. 39

Nu am asistat la spintecarea pestelui, la care putini au fost martori doar cei care se aflau aproape de taraba n momentul n care femeia i-a taiat capul dar am ajuns lnga taraba cnd femeia scotea cartea din stomacul morunului. Cnd vezi ceva cu ochii tai, asa cum am vazut eu, poti fi convins ca nu e vorba de nselaciune. Pestele era din Lynn (Kings Lynn, Norfolk). Cartea n posesia careia a intrat astfel profesorul Mead era mbracata n pnza de voal, era lipicioasa si ndoita, dar perfect lizibila. Era un tratat de teologie, scris de John Frith cu o suta de ani nainte, n timpul ntemnitarii sale la Oxford. Autoritatile din Cambridge au retiparit cartea gasita, sub numele de Vox piscis (Vocea pestelui) si au mpodobit aceasta noua editie cu o gravura reprezentnd pestele, cartea si cutitul pescarului. John Frith fusese ntemnitat, culmea, ntr-o pivnita n care se depozita peste. Duhoarea era att de puternica acolo, nct multi dintre tovarasii lui au murit din cauza ei. Frith a fost ars pe rug ca eretic n anul 1533. [J. Michell si R.J.M. Rickard, Antologia fenomenelor bizare, stranii si neexplicate] Fotografia profetica Doamna Eileen Bithell din Portsmouth, Anglia, povesteste cum o fotografie veche, uitata de timp s-a dovedit a fi, n mod bizar, profetica: n vitrina bacaniei parintilor mei a ramas atrnata, vreme de mai multi ani, o pancarta nramata care indica ziua de nchidere saptamnala a magazinului. Cu 15 zile naintea casatoriei fratelui meu, am luat pancarta pentru a o modifica, si am scos-o din rama. Pe spatele pancartei am gasit o fotografie ce nfatisa o fetita aflata n bratele tatalui sau. Fetita din fotografie era viitoarea sotie a fratelui meu, iar barbatul, viitorul sau socru. N-am reusit niciodata sa aflam cum a ajuns acea fotografie sa serveasca drept suport pentru pancarta noastra, caci nimeni din familia mea nu-i cunoscuse pe cei doi. Totusi, douazeci de ani mai trziu, cele doua familii aveau sa se nrudeasca prin aceasta casatorie. [The Sunday Times, Londra, 5 mai 1974] mpotriva oricarei probabilitati Richard Bach, pilot si autor de carti de mare succes (Pescarusul Jonathan Livingstone si Iluzii ce au aparut si n Romnia), efectua prospectari n Midwest, n anul 1966, la bordul unui vechi biplan din 1929, un model extrem de rar caci nu fusesera construite dect opt astfel de aparate de zbor. ntr-o zi, la Palmyra, acesta i-a mprumutat avionul unui prieten, care a aterizat cu el frontal. Am reusit sa reparam totul, povesteste Bach, n afara de un pilon de aripa. Si cum sa speram ca am putea gasi o piesa de schimb pentru cest avion att de rar? Chiar n acea clipa, proprietarul hangarului aflat n 40

apropiere de locul aterizarii a venit sa ntrebe daca nu ne putea fi de ajutor cu ceva punndu-ne la dispozitie toate piesele pe care le adunase n cele trei hangare ale sale. Bach i-a explicat ce are nevoie, iar omul, ndreptndu-se spre o gramada de piese vechi, i-a aratat piesele dorite. Concluziile lui Richard Bach au fost acestea: Ce probabilitate exista sa ni se strice avionul exact lnga oraselul n care locuia un om care avea acea piesa de schimb indispensabila, veche de 40 de ani? Ce probabilitate exista ca el sa se afle acolo la momentul potrivit si noi sa putem mpinge avionul pna lnga hangarul sau? A pune acest concurs de mprejurari pe seama ntmplarii mi se pare aberant. [Richard Bach, Magie neagra sau pura ntmplare, Selectie din Reader's Digest, Montreal, februarie 1980]. O evadare inutila La nceputul Primului razboi mondial, agentii Securitatii franceze l-au arestat pe Peter Karpin, un spion german, nca de la intrarea sa n Franta. Timp de trei ani, pna la evadarea lui Karpin, n 1917, acestia au ntocmit rapoarte false n numele lui, adresate superiorilor sai, interceptnd fondurile care-i erau trimise de acestia. Cu aceste fonduri a fost achizitionat un automobil care, n anul 1919, a calcat un pieton n regiunea Ruhr din Germania, care pe atunci era ocupata de Franta. Victima accidentului nu era nimeni altul dect Peter Karpin, spionul evadat! [Ripley's Giant Book of Believe It or Not] Cartea si cartea postala n timpul celui de-al doilea razboi mondial, Arthur Butterworth din Yorkshire (Anglia) se afla ntr-o tabara militara stabilita pe domeniul castelului Taversham, lnga Norwich. El comandase la un anticariat din Londra o carte despre muzica. Pachetul a sosit si Butterworth l-a deschis n timp ce se afla n fata ferestrei baracii sale. Din pachet a cazut o carte postala, probabil semnul de carte uitat de precedentul proprietar al cartii. Cartea postala era datata 4 august 1913 si pe verso avea imprimata o imagine cu ceea ce soldatul avea exact n acel moment n fata ochilor sai: castelul Taversham. Cum, n vreme de razboi, adresele militare nu erau indicate dect printr-un cod postal, expeditorul nu avea de unde sa stie unde trimitea cartea si deci nu putuse strecura cartea postala n semn de prietenie. n aceasta carte despre muzica, Butterworth gasise o extraordinara conjunctie armonica dintre spatiu si timp. Legendari si totusi att de reali, ei se afla n asteptarea unor vremuri mai bune pentru oameni, ca sa le mpartaseasca minunatele lor secrete metalurgice n perioada Evului Mediu (si chiar si mai nainte) au nceput 41

sa fie semnalate o serie de cazuri deosebite, cele ale piticilor subpamnteni, att n Europa ct si n celelalte colturi ale lumii. Traditiile multor popoare din care mentionam legendarele triburi indiene din cele doua Americi, saga-urile scandinave, mitologiile saxone, slave, scotiene, dar mai ales cele irlandeze au afirmat n mod repetat existenta acestor fiinte (numite gnomi) cu o talie foarte mica (cuprinsa ntre 30 si 65 cm), humanoide, care traiesc sub pamnt. Trasaturile lor caracteristice erau harnicia si priceperea extraordinara n prelucrarea metalelor, ei stapnind procedee foarte avansate ce confera proprietati aproape magice obiectelor faurite. De asemenea, erau maestri nentrecuti n extragerea si rafinarea foarte eficienta a piritelor si conglomeratelor metalifere. Se spune chiar ca toti marii conducatori si eroi ai epocii de dupa Hristos, cum ar fi Arthur, Siegfried si Tristan, aveau arme, scuturi si armuri lucrate de piticii subpamnteni. Se pare ca acelea erau vremuri ndepartate, n care oamenii si gnomi traiau ntr-o relativa pace. Mai apoi piticii au nceput sa fie vnati si exploatati ca niste animale, fapt care a dus la o treptata retragere a lor n lumea de sub pamnt. Totusi, aparitii sporadice au mai avut loc, nsa rare si nu toate cu un deznodamnt fericit. De pilda, n anul 1138 d.H, calugarii unei manastiri din Germania de Sud au dat peste un astfel de gnom care se ascundea n pivnita lor de alimente. Gnomii nu au o nfatisare prea atragatoare: foarte scunzi, ndesati, butucanosi, cu pielea bruna, aproape neagra (deoarece traiesc mereu ntr-un mediu ntunecat, subpamntean), cu parul si barbile nclcite, avnd maxilarul proeminent si capul putin tuguiat, pielea foarte groasa si zbrcita, dar bratele puternice si o iuteala n deplasare greu de nchipuit, ei sunt fiinte catalogate n general ca neprietenoase, dure, necomunicative. Este lesne de nteles, deci, ca acei calugari priveau aratarea cu un fel de spaima. Gnomul nu vorbea nicio limba, refuznd sa comunice chiar si prin semne. Exasperati, calugarii l-au adus napoi n pivnita; lasat liber, piticul s-a repezit la unul din zidurile ncaperii, a scos o piatra cubica din el si a disparut n tunelul astfel creat. Toate acestea s-au petrecut foarte repede si nimeni nu a putut sa intervina sau sa-l opreasca; n plus, gaura din perete era mult prea ngusta pentru statura unui om. Speriati si confundndu-l cu diavolul, calugarii au zidit imediat tunelul si faptul ar fi fost uitat probabil pentru totdeauna daca nu ar fi fost mentionat n scris de unul dintre martori.

n data de 2 iunie 1925, n gradina Luxembourg, la Paris, un student de 24 de ani, pe nume Jean Romier, citea o carte, asezat pe o banca. La un moment dat, un batrn mbracat cu o redingota ciudata s-a asezat lnga el si a nceput o 42

conversatie. Ajungnd sa discute despre muzica, batrnul a facut o propunere: mpreuna cu ctiva membri ai familiei mele, am alcatuit o mica orchestra de muzica de camera. Vinerea viitoare vom interpreta unul dintre cvartetele lui Mozart. Va invit din toata inima Studentul a acceptat entuziasmat si, n ziua si la ora stabilite, a sunat la familia Berruyer, care locuia n strada Vaugirard, la etajul 3 al unui imobil, dupa adresa data de batrn. I-a deschis chiar acesta si l-a invitat nauntru, facndu-i cunostinta cu sotia si fratele sau, precum si cu cei trei nepoti, dintre care unul se pregatea sa intre la Scoala de marina, altul studia dreptul, iar ultimul dorea sa devina preot. Atmosfera era deosebit de calduroasa, de destinsa, cu toate acestea, tnarul resimtea o senzatie stranie. Sa fi fost din cauza apartamentului cu aspect batrnesc, luminat, ca n vremurile de demult, cu lampi de gaz? Sau poate din cauza mbracamintei curios de demodate purtata de membrii familiei Berruyer? n orice caz, tnarul Romier nu a mai acordat nicio importanta acestei stranii senzatii cnd concertul a nceput. El s-a delectat ascultnd un faimos cvartet al lui Mozart, iar n final, a aplaudat plin de ncntare. Barbatii familiei Berruyer si tnarul student s-au retras ntr-un mic salon-biblioteca si au nceput o pasionanta conversatie despre muzica, fumndu-si tigarile. Dupa o vreme, Jean Romier a observat ca era trecut de miezul noptii, astfel ca a multumit si s-a retras. Ajuns n strada, a dorit sa-si aprinda o tigara, moment n care a realizat ca si uitase bricheta la familia Berruyer. A urcat din nou cele trei etaje si a sunat la usa, fara nsa a primi niciun raspuns. A sunat iar, fara niciun rezultat. A sunat a treia oara, ndelung, pna cnd un vecin nervos l-a ntrebat pe cine cauta. Pe domnul Berruyer!, a exclamat el, auzind raspunsul. Dar domnul Berruyer este mort de peste 20 de ani! Iar apartamentul este nelocuit nca de atunci! n plus, daca cineva ar fi organizat un concert aici, n mod sigur as fi auzit!, a strigat vecinul deranjat, dupa care a alertat proprietarii si a chemat politia, acuzndu-l pe tnarul nevinovat, de tentativa de furt. n fata comisarului, Jean Romier a relatat ntreaga poveste, dar cum nu parea sa fie crezut, el a propus o solutie. Urma sa descrie, cu lux de amanunte, tot ceea ce vazuse n apartamentul familiei Berruyer, iar comisarul, nsotit de stranepotul familiei, domnul Mauger, trebuia sa verifice. Zis si facut! Jean Romier a descris cu precizie amplasarea mobilelor si a tablourilor n antreu si n salonul n care avusese loc concertul. Binenteles, totul n apartament mirosea a mucegai si era acoperit de praf, dar descrierea nu avea nici cea mai mica greseala. Dupa verificare, tnarul a venit si el n salon si a zarit pe perete un portret, exclamnd: Acesta este domnul Berruyer!, 43

iar Mauger, tulburat, a aprobat. Iar n medalion se afla fotografia viitorului elev al Scolii de marina. ntr-adevar, este fratele bunicului meu, care a fost amiral!, a recunoscut Mauger. Iar acesta este portretul lui Marcel Berruyer, care studia dreptul., a continuat studentul, dupa care Mauger a afirmat, uluit, ca portretul era al bunicului sau, avocat. n cele din urma, ntr-o fotografie ngalbenita, tnarul l-a recunoscut pe viitorul seminarist, fapt confirmat de ruda sa: ntr-adevar, este celalalt frate al bunicului meu. Era misionar n Africa. Cum de stiti toate acestea? Stati putin! mi aduc acum aminte ca bunicul meu mi vorbea uneori de concertele care erau organizate aici de tatal sau. Dar nu e posibil. n final, comisarul si domnul Mauger au descuiat usa de la micul salon-biblioteca si au ncremenit: pe o masuta rotunda, acoperita de praf, se afla bricheta lui Jean Romier. Aceasta extraordinara ntmplare a fost supusa cercetarilor oamenilor de stiinta. Cu totii au acceptat faptul ca nu putea fi vorba de o farsa si au emis diverse ipoteze. Una dintre acestea, propusa de John W. Dunne ntr-una dintre remarcabilele sale lucrari, presupunea existenta nu doar a timpului care trece, ci si a unui timp total, n care coexista trecutul, prezentul si viitorul. Si se poate petrece, afirma Dunne, ca anumiti indivizi, fara voia lor, sa intre n contact cu acest timp total, si sa traiasca scene din trecut sau din viitor. nsusi marele savant Einstein admitea n ntregime realitatea acestei ntmplari, caracteriznd-o astfel: Acest tnar s-a mpiedicat alunecnd n timp asa cum altii aluneca, ratnd o treapta a scarii

n dosarele Universitatii Duke, o institutie britanica specializata n cercetarea fenomenelor parapsihologice, este mentionat un caz extrem de interesant. ntr-o dupa-amiaza linistita a anului 1947, o tnara pe nume Patricia se afla n Anglia, n casa iubitului ei, Allen. Acesta era n Germania, fiind ncadrat ca soldat n armata aliata de ocupatie. Deodata, n timpul unei conversatii linistite cu mama lui Allen, Patricia a devenit brusc foarte palida si a exclamat: O, repede, repede! O sa se ntmple ceva ngrozitor... Allen este ntr-o masina, o masina care merge pe un drum prin padure. Oh, cunosc att de bine drumul acesta, repede, trebuie sa ma duc acolo, trebuie sa fiu acolo! Si fata a sarit brusc de pe scaun, gesticulnd disperata; n urmatoarea clipa, nsa, s-a reasezat, afirmnd jenata: Scuzati-ma! Este o prostie! Nu stiu ce m-a apucat... Cteva zile mai trziu, ea a primit o scrisoare de la iubitul ei, n care acesta o ntreba insistent daca fusese n Germania n urma cu doua zile si ce haine purta. Patricia a raspuns ntr-o maniera linistitoare, afirmnd ca nu parasise Anglia si, n plus, preciznd locul n care se afla n acea dupaamiaza. Dupa alte cteva zile, o noua scrisoare de la Allen relata: n urma cu doua zile, ma aflam ntr-un jeep si 44

mergeam pe drumul acela pe care tu l cunosti foarte bine, fiindca l-am parcurs de attea ori mpreuna. Nu eram singur; alaturi de mine se afla cel care conducea masina, un german, iar pe bancheta din spate se gaseau trei persoane: doi dintre colegii mei care ncadrau un prizonier german. Cel asezat n spatele meu era Gerry. Jeep-ul nostru mergea n urma unui camion cu remorca, pe portiunea cea mai mpadurita a drumului. Deodata, n momentul n care eram n apropierea lui si ne pregateam sa-l depasim, tu ai tsnit de pe o mica poteca, din partea dreapta, si te-ai repezit catre jeep-ul nostru, agitnd bratele. Soferul a apasat brusc pe frna. Totul s-a petrecut cu viteza unui fulger, dar Gerry si cu mine te-am recunoscut perfect nainte sa dispari pe aceeasi poteca. El chiar a exclamat: Uite! E Patricia!, iar eu i-am raspuns: Asa e! Dar stiam ca se afla n Anglia! n aceeasi clipa, remorca foarte grea a camionului s-a desprins, a alunecat ctiva metri si s-a sfarmat de marginea drumului. Am realizat dupa aceea ca, daca soferul nostru nu ar fi frnat vazndu-te si ar fi continuat depasirea, noi am fi fost cu siguranta morti n acest moment. Universitatea Duke a realizat o ancheta aprofundata a acestui caz. Au fost interogati separat Allen, Gerry, cel de-al doilea soldat, prizonierul german si soferul. Toti au facut un portret foarte precis al Patriciei si au descris identic vesmintele pe care le purta...si care erau cele cu care fata era mbracata n acea dupa-amiaza, cnd se afla n Anglia, la mii de kilometri distanta. Cunoscuti parapsihologi (Myers, Charles Richet, Luisa E. Rhine) au realizat numeroase studii asupra acestui fenomen de iesire din corp. Exista chiar o traditie conform careia anumite persoane (vrajitori, mari initiati, samani) pot sa se dedubleze la vointa, iar aceasta traditie a jucat un rol primordial n mentalitatile popoarelor din vremuri stravechi. Savantii Gordon si Valentina Wasson au studiat saptamni n sir un trib de indieni din sudul Mexicului, numiti mixteci. Ei au observat ca samanul sau vrajitorul tribului era capabil sa descrie, n stare de transa, fenomene care se desfasurau la distante apreciabile de locul n care se afla. Pentru a evita orice subterfugiu, ei au cerut samanului sa descrie ce facea fiul lor aflat n Statele Unite, cu ce era mbracat etc. Lund apoi legatura cu acesta, si-au dat seama ca tot ce le relatase samanul era de o exactitate perfecta. Dar aceste capacitati nu reprezinta doar apanajul vrajitorilor sau samanilor. Celebrul doctor Puharich este absolut convins, n urma cercetarilor sale, ca experientele de iesire din corpul fizic fac realmente parte dintre potentialitatile omului. Acest gen de experimente dovedesc existenta corpului eteric si a celui astral, precum si a posibilitatilor infinit mai vaste pe care ni le ofera planurile corespunzatoare: eteric si astral.

45

Exista multe si celebre cazuri de disparitii de persoane. Oameni care s-au trezit noaptea si mbracati n pijama s-au dus sa bea apa si nu s-au mai ntors, oameni care au traversat peluza din spatele locuintei spre casa vecinului si nu au mai fost vazuti niciodata, oameni care au plecat cu masina pe autostrada si n-au mai ajuns niciodata la destinatie, si multe alte enigme ale disparitiei persoanelor. Daca n acest cazuri o minte extraordinar de sceptica ar putea spune ca aceste persoane au fost victime ale unor criminali ce au reusit ulterior sa stearga foarte bine urmele, nu la fel se poate justifica incredibila disparitie a unor obiecte de dimensiuni care exclud orice posibilitate de a fi ascunse, cum ar fi de exemplu un pod! Podurile care au disparut n Gwynedd, Tara Galilor, consiliul local a dispus construirea unui pod pietonal pentru trecerea peste rul Penrhos, pentru a usura accesul locuitorilor dintr-o parte n alta a orasului. Realizarea podului a costat 1200 lire sterline, iar lucrarile s-au finalizat la data de 11 mai 1986. Peste numai trei saptamni, fara nici cel mai mic zgomot sau avertisment, podul a disparut! Pur si simplu, ntr-o dimineata, localnicii au sesizat ca podul nu mai era! Nu s-a putut face dovada existentei unei mini criminale si nici a unui act terorist premeditat. Oficialitatile, uluite, au dispus construirea altui pod, care a fost consolidat suplimentar fata de primul, prin niste structuri metalice specifice acestor constructii. Dupa un an, la sfrsitul lunii iulie 1988, si acest pod considerat infailibil a disparut. Absolut discret, fara nicio dovada de interventie umana, ntr-o buna dimineata podul nu a mai fost gasit. Tot ce a mai ramas din el au fost usoare urme de la fundatii, pe malurile rului. Incredibil a fost si faptul ca, n ciuda eforturilor politiei de a elucida acest fapt socant, nu s-au descoperit urme consistente si concrete ale disparitiei pieselor de mare rezistenta si volum, din care au fost construite cele doua poduri. Deocamdata consiliul local din Gwynedd a hotart sa nu repete ncercarea de a construi un nou pod... O ntrebare sferica La sfrsitul zilei lor de lucru, n 1974, muncitorii de la Dowling Constructions Company din Indianapolis au lasat o bila de otel de 5 tone suspendata la o naltime de 60 de metri. Cnd au revenit a doua zi dimineata, bila nu mai era. Politia a facut investigatii, dar bila nu a mai fost gasita. Alte disparitii stranii Este oare posibil ca unii oameni sa dispara imediat din raza vizuala, ncetnd sa mai existe? Orion Williamson era un 46

fermier din apropiere de Selma, Alabama. ntr-o zi de iulie, n 1854, s-a ridicat de pe scaunul din veranda casei sale si a mers de-a lungul cmpului, pentru a-si aduce caii de la pascut. Sotia si copilul sau l priveau de pe veranda, iar n partea cealalta a cmpului, doi vecini calareau spre el. nainte de a se ntlni, Williamson a disparut. Martorii au cutreierat si chiar au rascolit cmpul, dar nu au gasit nicio groapa si nicio urma a lui Williamson. Au venit oamenii din oras sa-l caute, dar nimic. Au venit de asemenea, ziaristii, printre ei fiind si tnarul Ambrose Bierce, care a descris incidentul n povestirea devenita apoi celebra: Dificultatea traversarii cmpului. Pe data de 23 septembrie 1880, o disparitie de genul celei a lui Williamson s-a repetat: David Lang, un fermier ce locuia n apropiere de Gallatin, Tennessee, strabatea linistit cmpul din fata casei sale si a disparut chiar sub privirile nedumerite si apoi ngrozite ale sotiei sale. Disparitia sa a fost confirmata si de doi vizitatori ce tocmai veneau la ei (judecatorul August Peck, din Gallatin si cumnatul acestuia), care l vazusera pe Lang din trasura lor. Cercetarea amanuntita a cmpului a aratat si de aceasta data ca nu existau gropi sau subterane ascunse. Povestea lui Lang a fost relatata de nepoata sa, si devenita celebra multi ani mai trziu, aparnd n revista Destin. O calatorie nocturna dupa apa pare sa fie la fel de hazardata si de riscanta ca si traversarea cmpului, dupa cum am vazut n cele doua povestiri. n noiembrie 1878, un baiat de 16 ani, Charles Ashmore, din Quincy, Illinois, a iesit noaptea, cu o caldare, sa ia apa. Pentru ca nu s-a mai ntors, dupa cteva minute, tatal si sora lui au plecat sa-l caute. Ei au descoperit urmele clare ale picioarelor sale n zapada, conducnd pna la jumatatea drumului, unde se opreau brusc. La toate aceste stranii disparitii, niciodata nu s-a gasit o explicatie. Protectia magica a zeitei GAYATRI n timp ce conducea investigatiile arheologice la templul din Vechiul Mahableshwar, n 1934, domnul Paul Dare, redactorul actualitatilor la publicatia The Times of India, a descoperit o reprezentare rara a zeitei cu patru chipuri, GAYATRI. Vrnd sa fotografieze aceasta descoperire neobisnuita, si-a armat aparatul, si era pe punctul de a o fotografia, cnd un preot brahman s-a ridicat n picioare si a exclamat scurt: Nu vei putea sa fotografiezi aceasta statuie sacra. n acel moment era prezent acolo si un prieten a lui Dare, un erudit om de stiinta si brahman, Vishnu Karandikar. Si el avea un aparat de fotografiat. Folosind ambele aparate, el si Dare au facut cteva 47

fotografii. Cnd filmele din ambele aparate au fost developate, peretele care era n spatele imaginii zeitei aparea foarte clar n fotografie, focalizarea fusese corecta si expunerea excelenta, dar nu se putea totusi vedea nici cea mai vaga urma a zeitei. Mai trziu, preotul le-a spus ca, desi Dare n-ar avea prea multe sanse sa fotografieze zeita, Karandikar, fiind un brahman, ar putea s-o fotografieze daca va ndeplini un anumit ritual magic. Karandikar a realizat ntr-adevar ritualul si apoi a fotografiat imaginea zeitei exact asa cum o facuse mai nainte. De data aceasta nsa statueta zeitei a aparut n mod paranormal pe film. Dare a raportat cu minutiozitate ntregul caz, n lucrarea Indian Underworld, publicata n 1940. El a mai precizat ca acel Karandikar traise mult timp la Londra si era foarte sceptic n legatura cu ritualurile magice.

Printesa Martha Louise este fiica cea mai mica a regelui Harald al Norvegiei si a reginei Sonja. nca de cnd era copil, a descoperit ca poate citi gndurile si simti starile oamenilor si a nceput sa intre n contact cu entitatile angelice. Continund sa aiba ncredere n perceptiile ei, si-a finalizat studiile si si-a luat diploma de psihoterapeut, fiind foarte atrasa de terapiile alternative. La vrsta de 35 de ani a pus bazele unei scoli numite Astarte Education unde studentii care se nscriu la cursuri pot nvata cum sa creeze miracole n vietile lor si sa comunice cu ngerii, pe care ea i descrie ca fiind forte ce ne nconjoara si care sunt un sprijin si un ajutor n toate aspectele vietii noastre. Motto-ul scolii este: Creati miracole n viata voastra cu ajutorul ngerilor si prin capacitatile voastre. Martha Louise a declarat ca a ales sa desfasoare aceasta activitate pentru a ajuta pe fiecare om care doreste sa-si trezeasca capacitatile latente, sa-si deschida inima catre comuniunea inefabila cu entitatile angelice care se afla n permanenta n jurul nostru. Ea a nceput sa-si foloseasca capacitatile de vindecare si de clarvedere n cadrul familiei sale si pentru a-i ajuta pe cei apropiati. Printesa Mette-Marit, sotia printului mostenitor al Norvegiei, Haakon, a povestit ntr-o biografie a printesei Martha Louise scrisa de Erik Fosnes Hansen ca printr-o neobisnuita strngere de mna, cumnata sa a ajutat-o sa se vindece de o inflamatie pelviana. Poate a fost doar o strngere sanatoasa de mna, dar ea a avut o caldura speciala n palmele ei, a spus printesa Mette-Marit. Exista, desigur, o multime de oameni care au mini calduroase si placute, dar ea parca a avut un mic soare nauntrul ei. Aceasta preocupare mai putin obisnuita, mai ales pentru membrii unei familii regale a declansat tot felul de controverse din partea bisericii, a institutiilor si departamentelor pentru sanatate etc. 48

Clericii bisericii luterane evanghelice au comentat aspru actiunile printesei Martha Louise si mai ales folosirea capacitatilor sale de clarvedere si vindecare prin terapii alternative. Ei i-au pus n vedere sa-si redefineasca pozitia pe care o are ca membru al familiei regale norvegiene, care apartine, prin traditie, doctrinei luterane, sau, n caz contrar, va fi excomunicata. Multi oficiali, directori ai departamentelor de sanatate, personalitati politice si religioase s-au aratat si ei revoltati pretinznd ca prin deschiderea acestei scoli, printesa Martha Louise a abuzat de pozitia sociala pe care o are. Directorul Departamentului de Sanatate, Lars E. Hanssen a relatat ziarului Aftenposten faptul ca printesa trebuie sa fie foarte atenta cum si foloseste autorizatia de psihoterapeut n realizarea cursurilor de vindecare, clarvedere si terapie alternativa. Cnd esti un profesionist autorizat n domeniul sanatatii, asa cum este Martha Louise, esti cu siguranta verificat, spune Hanssen. Cu ct afirma mai mult ca este psihoterapeut, cu att mai mult ar trebui sa fie si mai atenta. Daca acei ngeri i vor ajuta doar pe cei care participa la curs, acesta nu este un tratament si atunci nu e nici o problema, adauga el. Dar daca ngerii si cursul sunt parte din tratament, atunci este o problema. Un profesor de istorie a religiilor de la Universitatea de Stiinta si Tehnica din Norvegia NTNU, Asbjorn Dyrendal, crede ca activitatea printesei n cadrul acestei scoli este jenanta. Cred ca aceasta preocupare (a printesei Martha n.n.) e cel putin penibila pentru un cuplu regal (regele Harald si regina Sonja) deoarece ei apartin unei generatii n care acest fel de religie a fost privita ca fiind excentrica a spus Dyrendal. Dar aceasta este, desigur, doar o alta familie asemanatoare cu multe alte familii regale europene pentru care asemenea activitati excentrice sunt ceva obisnuit. Ei gndesc poate ca este normal ca fiica lor sa ceara onorariu pentru a face posibil contactul cu ngerii. O alta opinie este cea a Dr. Bernt Rognlien, una dintre personalitatile marcante ale Norvegiei n materie de medicina alternativa, care crede ca activitatea printesei n cadru scolii Astarte Education este, prin natura sa, mai mult religioasa dect medicala. Dupa parerea mea, citind site-ul sau, acesta are o tenta spirituala si religioasa, nefiind descrise altceva dect modalitati de vindecare a bolilor, a spus el, adaugnd ca el crede ca printesa nu realizeaza faptul ca a trecut la o alta doctrina atunci cnd foloseste terminologie religioasa despre ngeri si zeitati. Inge Lonning, rectorul Universitatii din Oslo si politician marcant al Partidului Conservator, spune ca, prin invocarea ngerilor, cursul sustinut de printesa se apropie tangential de religia crestina. Lonning, profesor de teologie, spune ca informatiile prezentate pe site-ul printesei se aseamana cu un 49

curent religios care a existat n Norvegia nainte de introducerea crestinismului, bazat pe ideea ca fiinta crede n propriile sale puteri. n opinia mea, aceasta nu poate fi combinata cu credinta crestina. Acest caz nu este singular. Numarul celor care comunica cu ngerii este mult mai mare si de-a lungul istoriei sunt cunoscute numeroase astfel de cazuri. Fiind diferit de ceilalti oameni, orice artist autentic este n felul sau un om ciudat. n ansamblul lor, oamenii au un instinct de turma, respectnd tabu-urile, regulile impuse de societate, legile mediului n care s-au nascut; omul obisnuit se limiteaza n general sa faca la fel ca toata lumea: sa copieze. Dimpotriva, artistul autentic este un creator. El creeaza ntotdeauna ceva nou, ceva ce nimeni naintea lui nu a mai facut. Este deci firesc ca el sa aiba idei mai stranii, sa fie un om neobisnuit ntr-o lume n care, din pacate, gasim tot mai multe turme si tot mai putini indivizi, acestea fiind fara doar si poate una din tarele progresului modern. A existat un timp n care orice conducator de automobile era o veritabila exceptie, fiind privit ca un om aparte; astazi automobilistii s-au integrat si ei n turma generala. Psihanaliza l elibereaza pe omul nevrotic de complexele sale, dar cel mai adesea, simultan, l priveaza n mod traumatizant si de individualitatea lui, facnd din el o oaie printre alte oi. Imaginati-va ce ar fi putut deveni un Michelangelo dupa ce ar fi frecventat ndelung un psihanalist! Un Goya eliberat de obsesiile sale! Un Chopin fara angoase! Un Wagner fara un graunte de nebunie! Un Dumas fara complexe! Un Balzac fara dificultati! S-ar fi ncadrat cu totii n marea turma, capabili doar sa ilustreze cteva reviste feminine, sa compuna o muzica dulceaga pentru genericele filmelor, sau sa scrie texte pentru desene animate! Pe de alta parte, cu greu i-am putea considera artisti pe toate aceste isterice si frenetice staruri care vor cu orice pret sa fie diferiti dar care nu reusesc dect sa se asemene celorlalti imbecili demonizati din aceeasi categorie cu ei. Dar sa revenim la subiectul nostru. n contextul amintit, nu mai suntem deloc surprinsi sa constatam ca unele opere ale marilor artisti, datorita rezonantelor deosebite pe care acesti oameni le au cu anumite energii din Univers, au uneori si aspecte misterioase, sau joaca anumite roluri mai neobisnuite. Iata trei exemple referitoare la istoria unor tablouri necunoscute, dar extrem de surprinzatoare. O lumina la fereastra Un nvatator canadian a ramas fascinat de un tablou aflat n ungherul unui magazin din Ottawa ce apartinea unui mic anticar. El a ezitat multa vreme sa-l cumpere, nu din pricina pretului, care era modic, ci pentru ca si dadea perfect seama ca ceva nu era n regula cu tabloul respectiv. Pnza reprezenta un castel plasat n vrful unei coline mpadurite deasupra careia erau adunati nori cenusii; totul era sumbru. Doar o singura fereastra din turnul castelului era luminata. 50

Atmosfera creata de pictor era att de impresionanta, nct te invita imediat sa visezi cu ochii deschisi, inventnd vreo poveste care sa explice acea unica luminita: un cavaler batrn care-l asteapta pe preot pentru a-si putea da duhul mpacat; o castelana care se roaga n asteptarea iubitului plecat; un poet care lucreaza nvatatorul a cumparat pna la urma tabloul si l-a adus acasa, n satul sau din statul Ontario, pe malul Golfului Hudson. nainte de a-l agata pe perete, el l-a examinat ndeaproape, dar nu a gasit nici data nici semnatura, ci doar o inscriptie n limba latina pe care a tradus-o cu aproximatie astfel: Fiecare secol si va vedea propria sa noapte. Anii au trecut, copiii nvatatorului au crescut, si adesea toti cei din familia sa, att cei mari ct si cei mici, speculau asupra tabloului si a semnificatiei sale, ntrebnduse daca chiar exista un asemenea castel si unde. Unii credeau ca n Germania, altii sustineau sus si tare ca el se afla n Scotia. Ct timp au fost mici, copii inventau istorii, iar cnd au crescut, ei le-au povestit copiilor lor, care la rndul lor inventau altele. ntr-o seara a anului 1964, nvatatorul, care era acum pensionar, le-a povestit unor invitati ai copiilor sai despre neobisnuitul tablou pe care l cumparase cndva de la Ottawa. Iar cum oaspetii au dorit sa-l vada, el i-a condus n sufragerie unde tabloul era agatat deasupra pianului. Dar nu mica le-a fost surpriza vaznd ca luminita din turnul castelului se stinsese! Unul dintre copii se sui pe un scaun si dadu jos tabloul. Vopseaua care acoperea fereastra pe care ei o stiau luminata avea acum aceeasi nuanta ca celelalte. Aceasta vopsea era la fel de uzata si de crapata de trecerea timpului ca si ntregul tablou; nu ncapea nicio ndoiala ca era vorba despre tabloul original, asa cum l pictase pictorul necunoscut, dar cu o singura exceptie: lumina de la fereastra! Au urmat lungi discutii, iar oaspetii, politicosi, dar zmbind pe sub mustata, au plecat trziu. nvatatorul a mai examinat o data tabloul, apoi l-a agatat la loc. A doua zi la micul dejun, toata lumea din casa vorbea despre acest mister. Exact atunci, unul dintre copii sosi n fuga din sufragerie, anuntnd ca lumina se reaprinsese din nou la fereastra singurateca. Toata lumea s-a ngramadit sa vada: era adevarat. Pata de vopsea galbena era la fel de veche si de crapata! Nu putea exista niciun fel de trucaj. nvatatorul si-a amintit atunci de inscriptia scrisa n limba latina. El le-a promis nepotilor sai ca pictura va ramne n patrimoniul familiei, astfel nct, desi el nu va mai fi printre ei, n anul 2064, adica la exact un secol mai trziu ei vor putea verifica daca luminita din turnul castelului se va stinge la fiecare suta de ani. Sa fie toata aceasta poveste o simpla intriga de roman, o fictiune? Personal consider ca aceasta istorie este adevarata si i nteleg perfect pe acesti oameni care au cerut sa-si pastreze anonimatul. Caci altfel, cum ar fi rezistat ei presiunii 51

facute de anticari, de experti, de oamenii de stiinta, care ar fi dorit cu totii sa miroasa un pic tabloul. Tabloul caruia nu-i placea lumina zilei Sub vechiul fort spaniol de la San Cristobal, n Puerto Rico, se afla cteva lacuri subterane de apa dulce. Ele sunt ntotdeauna pline, iar caverna care le adaposteste este att de spatioasa, nct ai nevoie de o barca pentru a le putea vizita. Dar cum aceasta nu intereseaza pe nimeni, nu mai exista nici barca, nici torte pentru a le permite eventualilor curiosi sa patrunda aici. Un ziarist american, C.B. Colbz, povesteste ca, n urma cu ctiva ani, un portorican bogat mpreuna cu un prieten s-au decis sa organizeze o miniexpeditie pentru a putea explora aceste lacuri ascunse. Nu le-a fost deloc usor sa transporte o barca prin vechile subterane, dar efortul lor a fost recompensat din plin de o surpriza neasteptata. ntr-una din sali, deasupra nivelului apei, ei au gasit agatat de un zid un tablou reprezentnd o scena religioasa. Intrigati, l luara cu ei. Tabloul mirosea a mucegai. S-au gndit atunci ca i va trebui o rama noua precum si o expertiza. Pna atunci, portoricanul nostru l-a agatat n marele antreu al vilei sale de pe malul marii. Sotia sa a obiectat, sustinnd ca tabloul miroase urt si ca va atrage insectele. Doua zile mai trziu, tabloul a disparut. Proprietarul a crezut mai nti ca nevasta-sa l mutase. La rndul ei, aceasta era convinsa ca sotul ei l dusese n alta parte. A mai trecut o saptamna pna cnd cei doi au nteles ca tabloul disparuse pur si simplu. Portoricanul si cauta atunci prietenul, dar s-a dovedit ca nici acesta nu se atinsese de tablou. Strafulgerati de o idee, cei doi s-au decis atunci sa viziteze din nou caverna de sub vechiul fort. ntr-adevar, tabloul statea atrnat n vechiul sau loc. Barca parea n schimb neatinsa, iar cei doi nu au gasit niciun semn cum ca cineva ar fi trecut pe acolo. Au hotart atunci sa lase tabloul acolo unde era si unde se mai afla si astazi. Tablouri care sngereaza La Maropati, trg din provincia Regio Calabria, la fostul primar, avocatul Gian-Batista Cordiano, un tablou cu tema religioasa, cum sunt multe, reprezentnd Madona Rosariul, avnd alaturi pe Sfntul Dominic si pe Sfnta Caterina, plnge cu snge continuu de la 3 ianuarie 1971. Analiza chimica facuta cu ajutorul benzidinei si a piramidonului a revelat faptul ca lichidul care tsneste din sticla de protectie este chiar snge omenesc, rezultat confirmat de altfel si de examenul la microscop precum si de cel prin analiza cu ajutorul sarurilor precipitante. Totul a nceput n noaptea de 28 decembrie 1970. Doamna Kata Cordiano, sotia primarului, este o femeie foarte credincioasa. 52

Fecioara i-a aparut n vis. Pe 3 ianuarie, spre seara, auzind zgomot n dormitor, se duce acolo si gaseste tabloul miscat ntr-o parte, n timp ce peretele si o pernuta erau patate de snge. Doua zile mai trziu, alte pete apar pe perete, iar cei din familie le acopera cu o foaie de hrtie. Pe 23 februarie, primarul, sotia sa si unul dintre baietii lor aud batai n usa dormitorului. Ei se grabesc sa intre si gasesc din nou tabloul deplasat si vad n mod clar primele picaturi de snge pe la naltimea fetei Fecioarei. n martea urmatoare, pe foaia de hrtie care acoperea peretele au aparut trei cruci. Apoi silueta unei cruci se contureaza pe perete n ziua de Pasti. Cu ct trec zilele cu att sunt mai multi martori care asista la aceste fenomene extraordinare. Astfel, n casa primarului a nceput sa se traiasca ntr-o atmosfera de miracol. Pe data de 4 mai, si apoi pe 5, 7 si 13 mai 1971, n prezenta unei comisii stiintifice venite sa verifice fenomenul, tabloul a sngerat, lichidul fiind prelevat si analizat n mai multe reprize. Am putea atasa aceste manifestari la ceea ce stiinta numeste minunile sngelui si credinta n miracolele sngelui, despre care exista exemple celebre, cum ar fi sngele Sfntului Genaro. Fenomenul continua si nicio explicatie rationala nu a putut fi data pna n prezent. n data de 2 iunie 1925, n gradina Luxembourg, la Paris, un student de 24 de ani, pe nume Jean Romier, citea o carte, asezat pe o banca. La un moment dat, un batrn mbracat cu o redingota ciudata s-a asezat lnga el si a nceput o conversatie. Ajungnd sa discute despre muzica, batrnul a facut o propunere: mpreuna cu ctiva membri ai familiei mele, am alcatuit o mica orchestra de muzica de camera. Vinerea viitoare vom interpreta unul dintre cvartetele lui Mozart. Va invit din toata inima Studentul a acceptat entuziasmat si, n ziua si la ora stabilite, a sunat la familia Berruyer, care locuia n strada Vaugirard, la etajul 3 al unui imobil, dupa adresa data de batrn. I-a deschis chiar acesta si l-a invitat nauntru, facndu-i cunostinta cu sotia si fratele sau, precum si cu cei trei nepoti, dintre care unul se pregatea sa intre la Scoala de marina, altul studia dreptul, iar ultimul dorea sa devina preot. Atmosfera era deosebit de calduroasa, de destinsa, cu toate acestea, tnarul resimtea o senzatie stranie. Sa fi fost din cauza apartamentului cu aspect batrnesc, luminat, ca n vremurile de demult, cu lampi de gaz? Sau poate din cauza mbracamintei curios de demodate purtata de membrii familiei Berruyer? n orice caz, tnarul Romier nu a mai acordat nicio importanta acestei stranii senzatii cnd concertul a nceput. El s-a delectat ascultnd un faimos cvartet al lui Mozart, iar n final, a aplaudat plin de ncntare. Barbatii familiei Berruyer si tnarul student s-au retras ntr-un mic salon-biblioteca si au nceput o pasionanta 53

conversatie despre muzica, fumndu-si tigarile. Dupa o vreme, Jean Romier a observat ca era trecut de miezul noptii, astfel ca a multumit si s-a retras. Ajuns n strada, a dorit sa-si aprinda o tigara, moment n care a realizat ca si uitase bricheta la familia Berruyer. A urcat din nou cele trei etaje si a sunat la usa, fara nsa a primi niciun raspuns. A sunat iar, fara niciun rezultat. A sunat a treia oara, ndelung, pna cnd un vecin nervos l-a ntrebat pe cine cauta. Pe domnul Berruyer!, a exclamat el, auzind raspunsul. Dar domnul Berruyer este mort de peste 20 de ani! Iar apartamentul este nelocuit nca de atunci! n plus, daca cineva ar fi organizat un concert aici, n mod sigur as fi auzit!, a strigat vecinul deranjat, dupa care a alertat proprietarii si a chemat politia, acuzndu-l pe tnarul nevinovat, de tentativa de furt. n fata comisarului, Jean Romier a relatat ntreaga poveste, dar cum nu parea sa fie crezut, el a propus o solutie. Urma sa descrie, cu lux de amanunte, tot ceea ce vazuse n apartamentul familiei Berruyer, iar comisarul, nsotit de stranepotul familiei, domnul Mauger, trebuia sa verifice. Zis si facut! Jean Romier a descris cu precizie amplasarea mobilelor si a tablourilor n antreu si n salonul n care avusese loc concertul. Binenteles, totul n apartament mirosea a mucegai si era acoperit de praf, dar descrierea nu avea nici cea mai mica greseala. Dupa verificare, tnarul a venit si el n salon si a zarit pe perete un portret, exclamnd: Acesta este domnul Berruyer!, iar Mauger, tulburat, a aprobat. Iar n medalion se afla fotografia viitorului elev al Scolii de marina. ntr-adevar, este fratele bunicului meu, care a fost amiral!, a recunoscut Mauger. Iar acesta este portretul lui Marcel Berruyer, care studia dreptul., a continuat studentul, dupa care Mauger a afirmat, uluit, ca portretul era al bunicului sau, avocat. n cele din urma, ntr-o fotografie ngalbenita, tnarul l-a recunoscut pe viitorul seminarist, fapt confirmat de ruda sa: ntr-adevar, este celalalt frate al bunicului meu. Era misionar n Africa. Cum de stiti toate acestea? Stati putin! mi aduc acum aminte ca bunicul meu mi vorbea uneori de concertele care erau organizate aici de tatal sau. Dar nu e posibil. n final, comisarul si domnul Mauger au descuiat usa de la micul salon-biblioteca si au ncremenit: pe o masuta rotunda, acoperita de praf, se afla bricheta lui Jean Romier. Aceasta extraordinara ntmplare a fost supusa cercetarilor oamenilor de stiinta. Cu totii au acceptat faptul ca nu putea fi vorba de o farsa si au emis diverse ipoteze. Una dintre acestea, propusa de John W. Dunne ntr-una dintre remarcabilele sale lucrari, presupunea existenta nu doar a timpului care trece, ci si a unui timp total, n care coexista trecutul, prezentul si viitorul. Si se poate petrece, afirma Dunne, ca anumiti indivizi, fara voia lor, sa intre n contact cu acest timp total, si sa traiasca scene din trecut sau din viitor. nsusi marele savant Einstein admitea n ntregime 54

realitatea acestei ntmplari, caracteriznd-o astfel: Acest tnar s-a mpiedicat alunecnd n timp asa cum altii aluneca, ratnd o treapta a scarii Misterele create n jurul corabiilor se mpart n mod firesc n trei categorii: corabii care au disparut n mod misterios, corabii care au fost gasite fara echipaj, desi conditiile meteorologice erau bune, si corabii fantoma sau spectrele traditionale. Pna de curnd, disparitiile ambarcatiunilor nu reprezentau n mod special un lucru misterios. Ambarcatiuni de navigat fragile, fara sisteme de radio-comunicatie, dispareau adesea fara urma, victime ale diferitelor capricii ale marii. n acest secol au fost nregistrate cteva disparitii inexplicabile. Desi s-ar putea naste multe speculatii pe marginea acestor fapte, ele nu reprezinta totusi n mod evident situatii misterioase. Vasele abandonate n mod misterios, cu siguranta ca ridica si ele multe semne de ntrebare, dar n multe cazuri explicatia poate fi n legatura cu conflicte, crime, rascoale sau chiar cu anumite comportamente bizare ale celor de la bord. Oamenii constrnsi sa traiasca mult timp pe corabii mici ajung uneori sa faca lucruri stranii. Exista nsa si cazuri care sunt totusi uluitoare si inexplicabile. Un echipaj disparut fara urma n 1850, fermierii si pescarii care locuiau ntr-un satuc de pe Plaja Easton, lnga Newport, Rhode Island, au vazut un vas ciudat ndreptndu-se spre tarm. Cu toate pnzele sus si cu toate steagurile flfind n vntul aspru, acesta se ndrepta direct spre plaja. Se adunase deja o mare multime de oameni care astepta tensionata producerea dezastrului, cnd vasul s-a izbit ntr-adevar de fundul marii. Dar vasul s-a lovit att de usor de tarm, nct nu s-a avariat absolut deloc. Multimea a urcat imediat la bord. Corabia se numea Seabird, se afla sub comanda capitanului John Huxman si era asteptata n acea zi la Newport, n urma unei calatorii n Honduras. Cei catarati pe vas au gasit cafeaua fierbnd pe soba, micul dejun asezat pentru echipaj, hartile marine si instrumentele de navigatie n perfecta ordine. Singura fiinta gasita n viata la bord era un cine, ce statea tacut pe punte. Cercetarile minutioase ntreprinse apoi nu au putut descoperi nici cel mai vag indiciu despre ceea ce s-a petrecut cu capitanul sau cu echipajul. De ce, cum si unde au disparut ei de pe o corabie perfect solida, pe o vreme linistita, numai Dumnezeu si acel cine corcitura stiau. 55

O aparitie fantomatica Unul dintre martorii urmatorului fenomen fantomatic a fost nsusi regele George al 4-lea al Angliei. n 1881 Printul George al Tarii Galilor calatorea pe vasul Majestatii Sale, Inconstant, nsotit de fratele sau, printul Albert Victor. La ora 4 a.m. pe data de 11 iulie, cnd vasul se ndrepta de la Melbourne spre Sidney, a fost vazuta o lumina rosie necunoscuta n apropierea portului. Ceea ce a urmat e descris cu patos n jurnalul printului, care a fost publicat mai trziu n lucrarea mai extinsa intitulata Croaziera Bacantelor. n mijlocul luminii rosii se vedeau catargele si velele unui bric aflat la o distanta de 200 de metri, vas ce ne aparea conturat ntr-un mod ciudat. Att ofiterul aflat n far ct si cel care asigura paza portului l-au vazut clar, lnga port. L-a vazut si marinarul de garda de pe punte, care a fost trimis imediat la far; dar trecnd cu o barca prin locul acela a verificat ca nu era nicio urma de corabie materiala. Noaptea era clara iar marea era linistita. 13 persoane l-au vazut. Echipajul de pe alte 2 vase Tourtaline si Cleopatra, care navigau la tribordul vasului nostru, ne-a ntrebat daca am vazut lumina rosie ciudata. La bord, cu timpul suflnd n pnze! n jurnalul de bord al distrugatorului american Kennison, putem gasi relatarea a doua fenomene neobisnuite, sfidnd orice logica. Primul din ele a avut loc n iarna lui 1942, n timp ce Kennison patrula prin zona numita Golden Gate, n dreptul orasului San Francisco, ncercnd sa detecteze prezenta submarinelor japoneze. La un moment dat vasul s-a confruntat cu o ceata foarte deasa produsa din senin, asa nct vizibilitatea a devenit aproape nula. Kennison, care tocmai facea manevrele de intrare n port, a continuat sa nainteze cu foarte multe precautii, folosindu-se de radarul de bord pentru a se ndrepta spre insulele Fallon ct mai repede posibil. Howard Brisbane, Tripod si Jack Cornelius erau ofiterii de garda n cartul respectiv. Marinarii se aflau si ei la post, foarte atenti, datorita conditiilor meteorologice deosebite, cnd au auzit cu totii fara exceptie, vocea lui Cornelius spunndu-le sa mearga sa priveasca repede catre pupa! Apoi Cornelius, cu o voce surescitata, a alertat comandamentul, raportnd ca distrugatorul tocmai trecuse 56

razant pe lnga ceva ce parea a fi un vas cu doua catarge, abandonat. Vasul a mai fost vazut, de asemenea, de alti marinari si de Tripod, descrierile lor coinciznd ntru-totul: fusese un velier fara echipaj, aflat ntr-o stare avansata de descompunere. Ciudat a fost nsa faptul ca ofiterul de la radar nu a detectat absolut niciun semnal neidentificat! n aprilie 1943 acelasi distrugator Kennison era de garda n largul orasului San Diego. El se ntorcea catre port, dupa ce escortase vasul Lurline, un transportor de trupe, dincolo de zona n care era pericol de interceptie cu submarinele japoneze. Era noapte trziu si Kennison se gasea cam la 150 mile marine de San Diego. Marea era foarte linistita sub cerul senin, plin de stele stralucitoare. Marinarii Carlton Herschell si, din nou, Howard Brisbane erau de cart la crma. La un moment dat au vazut cu binoclurile lor un cargo care se ndrepta catre ei cu toata viteza. Imediat au alertat cabina radar, pentru a putea obtine mai multe date despre vasul respectiv, dar ofiterul de garda nu vedea nimic pe ecran! Cargoul s-a apropiat foarte mult, cam pna la 7 mile marine de distrugator astfel nct marinarii l puteau vedea cu ochiul liber. Parea parasit si avea un aer ireal, ca si cum n-ar fi avut consistenta materiala. Apoi, brusc a disparut!... Nu s-a gasit nicio explicatie acestor stranii fenomene.

Desi au trecut mai bine de 30 de ani de la aparitia primelor cercuri n lanuri din epoca noastra, aceste formatiuni geometrice continua sa fascineze multi cercetatori si dau nastere unor ntrebari ramase nca fara raspuns. Dupa declaratia celor doi pensionari englezi, Doug si Dave, din 1991, care au afirmat ca ei facusera toate cercurile din lanuri aparute pna atunci n Anglia, multi au preferat sa dea uitarii straniul fenomen. Cercetatorii pasionati si-au continuat nsa studiile, organiznd experimente de reconstruire a cercurilor originale. Recent, trei studenti americani de la MIT au ncercat sa creeze cu metode stiintifice un cerc, pe un cmp din Ohio (SUA), care sa reproduca fidel toate caracteristicile cercurilor autentice. Istoricul cercurilor din lanuri Prima mentiune despre un cerc n lanuri apare n folclorul englez. Un manuscris din 1678 vorbeste despre asa-numitul diavol secerator din Hartfordshire, nfatisat ntr-o gravura, construind o forma spiralata ntr-un lan de ovaz. Textul spune ca diavolul a venit din cer sub forma unei lumini rosii si a taiat cercuri pe acel cmp de ovaz. Ulterior, cercurile din lanuri au fost semnalate sporadic n secolele al XIX-lea si al XX-lea, cu o intensificare a aparitiilor si a complexitatii lor n ultimii 25 de ani. 57

Fermierii au remarcat n 1978 o structura de tip ciorchine, semannd cu o cruce celtica. Apoi au aparut forme cu un cerc nconjurator, apoi cu doua cercuri, si n 90 pentru prima oara, au aparut doua cercuri unite printr-o linie. Spre sfrsitul anilor 80, fenomenul a cunoscut perioada sa de glorie, cnd au fost studiate sute de cercuri din lanuri, de forme din ce n ce mai complexe. n Marea Britanie cercurile au generat o orientare generala, fascinnd prin frumusetea si misterul lor. Astfel, reporteri, cercetatori si curiosi au dat navala n comitatul Wiltshire pentru a investiga aparitiile. Se pare ca nsasi regina Angliei avea pe lista cartilor recomandate volumul Circular Evidence (Evidenta circulara) a lui Pat Delgado si Colin Andrews. Toate acestea au luat o ntorsatura neasteptata n vara anului 1991, cnd ziarul Today publica o stire bulversanta pentru toti fanii cercurilor din lanuri: doi barbati de 60 de ani sustineau ca ei facusera toate cercurile aparute n lanurile din Anglia n ultimii 15 ani, folosind doar o scndura legata cu o sfoara. Cei doi se numeau Doug Bower si Dave Chorley. La adapostul ntunericului noptii, fara ca familiile lor sa stie, Doug si Dave mergeau pe cmp si ajunsesera la peformanta de a realiza un cerc cam n 4 ore. Pentru multi, Doug si Dave au rezolvat misterul cercurilor, nsa au existat si oameni care considerau ca povestea lor nu lamurea toate detaliile. n plus, marturisirea lor i-a emulat si pe altii sa construiasca cercuri n lanuri. Aceasta a fost o piedica serioasa pentru studiul stiintific al fenomenului. Cu exceptia ctorva cercetatori si mpatimiti ai aparitiilor cercurilor n lanuri, nimeni nu s-a mai interesat de acest subiect. Recent, datorita unui film cu Mel Gibson, Semne (2002), fenomenul a revenit n atentia publicului. Experimentul MIT Una dintre primele ntrebari pe care si le-au pus oamenii de stiinta relativ la cercurile din lanuri este daca aceste forme geometrice complicate pot fi construite de mna omului. La ora actuala se stie clar ca raspunsul la aceasta ntrebare este DA. Cu ajutorul unei scnduri legate cu o sfoara, orice om poate culca la pamnt o recolta, dupa un anumit model pe care l alege. Mai greu e nsa sa faca sa apara toate detaliile vizibile numai la microscop si care atesta existenta unor energii mai puternice, de natura electromagnetica, n zona cercurilor din lanuri de provenienta non-umana (cele autentice). O echipa formata din trei studenti de la MIT, Institutul de Tehnologie din Massachusetts (Cambridge, SUA), au ncercat anul trecut sa creeze, cu metode stiintifice, un cerc pe un cmp din Ohio, care sa reproduca fidel toate caracteristicile unui cerc original. Ei au fost monitorizati si ntreaga lor munca a fost filmata de o echipa de la Discovery Chanell. 58

Lisa Messeri, Devjit Chakravarti si Dominic Rizzo sunt studenti la Facultatea de tehnica aerospatiala de la MIT. Ei au fost ghidati si ajutati n acest proiect ndraznet de catre Nancy Talbott, presedinta Centrului de Cercetari BLT. BLT este la ora actuala unica organizatie oficiala ce studiaza stiintific cercurile din lanuri. Pentru nceput, Nancy Talbott le-a furnizat tinerilor studenti mostre care prezentau toate anomaliile observate la cercurile considerate autentice de catre BLT. Conform datelor BLT, oferite de biofizicianul William Levingood, cercurile din lanuri prezinta toate cteva anomalii. La pantele din interiorul cercurilor se pot observa urmatoarele detalii: goluri la al doilea nod de pe tulpina, uneori la al treilea sau al patrulea, frngerea tulpinii la nod. De asemenea, au fost decelate n sol particule sferice de fier magnetizat, cu diametrul de 10-40 microni. n final s-au stabilit trei detalii importante pe care studentii trebuiau sa le reproduca: Golurile de rupere, adica spatiile aparute la nodurile plantelor. Se pare ca acestea puteau fi produse prin expunere la radiatii electromagnetice intense din domeniul microundelor. Particulele de fier magnetizat care au fost gasite n solul din interiorul cercurilor autentice. Forma geometrica trebuia sa fie perfecta; cei trei au ales forma unei sali din cadrul MIT: Un alt grup de doi studenti din ani mai mari urmau sa efectueze testele pentru a vedea daca cei trei au reusit construirea unui cerc autentic. Ipoteze si teorii De ce se formeaza acele goluri n tulpinile cerealelor strivite? Exista mai multe explicatii. Unele dintre ele folosesc teoria vrtejurilor de plasma. Vrtejul de plasma e un cmp turbionar de aer electrizat, luminos (poate fi vazut noaptea) si ar putea explica unele presupuse aparitii OZN. O alta ipoteza cel putin interesanta este cea a Grupului Midwest Research, care sustine ca cercurile sunt facute de mna omului, ca o forma de arta sacra. Ron Russel, reprezentantul acestui grup, considera ca acesti artisti anonimi au creat, fara sa vrea, adevarate locuri sacre, meditnd si invocnd spiritele benefice ale locului nainte de a construi cercurile. Fluctuatiile monore de energie electrostatica nu explica nsa vatamarea tulpinilor si golurilor de noduri, ce apar doar daca tulpinile sunt expuse la radiatii electromagnetice puternice. Pentru a obtine efecte similare, studentii au utilizat un aparat generator de microunde portabil, care ncalzeste puternic grul, provocnd acele cavitati la noduri. E posibil ca cei care fac cercuri n lanuri sa aiba acces la magnetroane, ghiduri de unda sau laboratoare care folosesc microunde, dar aceasta este totusi greu de crezut. 59

Cercurile din lanuri bruiaza aparatura electrica Dupa ce echipa celor trei studenti a reusit, n numai 4 ore, sa construiasca cercul, cu golurile din nodurile tulpinilor, si sa raspndeasca cu ajutorul unui dispozitiv special particule metalice magnetizate pe tot cuprinsul structurii, a nceput munca echipei de investigatori, care aveau sa compare cercul astfel obtinut cu cercurile standard. Se stie ca aparatura electronica nu functioneaza normal n preajma anumitor cercuri, chiar daca nu se observa nici o sursa de radiatii. S-a constatat ca exista interferente cu telefoanele mobile, cu bateriile masinilor si ale aparatelor de filmat. Cu toate acestea, ceea ce s-a petrecut n timpul investigatiei, cnd elicopterul lor survola zona, a fost incredibil chiar si pentru pilot: motorul elicopterului a cedat. Apoi, din fericire, elicopterul a intrat n regim de autorotatie si motorul a pornit din nou. Si altii care au survolat cercurile din lanuri au raportat probleme asemanatoare n timpul zborului. De exemplu, o fotoreportera din Anglia care ncerca sa filmeze un cerc din lan a relatat urmatoarele: la 150 m altitudine, imaginea de pe camera ei digitala era bruiata, la 90 m imaginea a devenit alb-negru, iar cnd au urcat din nou la 150 m imaginea si-a recapatat culoarea. Analiza particulelor de fier a aratat ca acestea erau mai putin numeroase dect n cazul cercurilor considerat autentice. Concluzia experimentului a fost ca cercurile din lanuri pot fi ntr-adevar construite de oameni, dar pentru a reproduce ntocmai toate detaliile descoperite de cercetatori, e nevoie de mai mult de o scndura legata cu sfoara. Ramne nsa o ntrebare: daca ele sunt realizate numai de oameni, cine are interesul sa se straduiasca att de mult pentru niste detalii care nu se observa dect la microscop? Cnd si unde apar cercuri n lanuri? Putinii martori oculari au relatat ca acestea se formeaza n timpul noptii, concomitent cu aparitia unor globuri de lumina colorata, obiecte neidentificate pentru care nu exista nici o explicatie. Peste 90% din cercurile din lanuri apar n Marea Britanie, ntr-o anume zona din comitatul Wiltshire, numita Milk Hill. Unii cercetatori explica aceasta intensitate a fenomenului n Wiltshire prin faptul ca solul de aici este impregnat cu cel mai mare volum de apa subterana din sudul Angliei. Aceasta apa actioneaza ca un generator de cmp electrostatic, care face plantele sa se culce la pamnt. ntregul proces poate dura cteva ore sau doar cteva secunde. n cazul cercurilor construite de oameni, un cerc de 22,5 m 60

diametru, care este relativ mic, poate fi facut n aproximativ 40 de minute. nsa la Milk Hill exista formatiuni uriase, cu cte 200 de cercuri. Asa-numita galaxie de la Milk Hill are peste 600 de cercuri, unele de 22 m diametru, si a aparut n numai 4 ore. Cerealele sunt att de rau vatamate n procesul de strivire, nct urmele cercurilor ramn vizibile pana la vremea recoltei. Cmpul energetic al cercurilor din lanuri calmeaza si vindeca Adeseori mpatimitii cercurilor stau de veghe toata noaptea pentru a surprinde momentele formarii lor. Deny Clarke, o cercetatoare din Anglia, a fost martora la o astfel de aparitie: Doua globuri de lumina au aparut deasupra cmpului si lanurile s-au culcat la pamnt n cteva secunde, ca si cum ar fi fost apasate de o energie uriasa si misterioasa. Apoi au aparut si au disparut alte doua globuri de lumina. Tot ea relateaza despre forta tamaduitoare miraculoasa a cercurilor: Am auzit despe oameni bolnavi de cancer care au mers prin cercurile din lanuri si la care a aparut o remisiune a cancerului. Cred ca cercurile au un efect notabil asupra psihicului, pentru ca dau un sentiment de pace interioara care a continuat si dupa ntoarcerea acasa. n etapa actuala, se pare ca ntrebarea-cheie nu mai este: Cine le construieste? ci Ce semnifica aceste cercuri si ce efecte au cmpurile lor energetice asupra mediului nconjurator si asupra oamenilor?

Sfinti pe care focul nu-i atinge, moaste care sunt dupa sute de ani dovezi fizice ale sfinteniei, miresme divine emanate de oameni foarte credinciosi; acestea sunt cteva miracole crestine pentru care stiinta nu a reusit sa gaseasca explicatii. Moartea sfntului Polycarp Aflat n mijlocul flacarilor, sfntul crestin nu arde, ci dirijeaza focul precum un stapn atotputernic. Sfntul Polycarp a fost unul dintre primii crestini martirizati, despre care s-au gasit destule marturii care sa autentifice executia sa cu totul neobisnuita. n timpul vietii, Sfntul Polycarp fusese episcopul orasului Smyrna (cunoscut astazi sub numele de Izmir, n Turcia) n timpul Imperiul Roman. n anul 155 d.H., cnd avea deja 86 de ani, el a fost condamnat la moarte prin ardere pe rug de catre mparat, deoarece nu voia sa renunte la credinta ntr-un unic Dumnezeu. Ca marturie a mortii sale cu totul iesita din comun, vom cita o scrisoare a unuia dintre membrii Bisericii din Smyrna, scrisoare de o autenticitate indiscutabila: Dupa ce Sfntul Polycarp si-a terminat rugaciunea si i-a binecuvntat pe toti cei prezenti, calaul a aprins focul. Flacarile au izbuncnit imediat, cu forta. Si atunci noi, cei 61

carora ne fusese dat sa fim martorii acestei minuni am vazut cum flacara a descris un arc, asemenea velei unei corabii ntr-o zi cu vnt si a format un soi de zid rotund de foc n jurul trupului celui martirizat. Iar el statea acolo, n mijlocul flacarilor care nu-l atingeau si, n loc sa arda, straluceau ca aurul sau argintul topit. n aer s-a raspndit o mireasma foarte placuta, parca arsese cineva tamie sau alta esenta scumpa. Vaznd ca trupul Sfntului Polycarp ramnea neatins chiar n mijlocul flacarilor, judecatorul a ordonat calaului sa-l njunghie cu un pumnal. Acesta din urma a ndeplinit prompt comanda si cnd a scos pumnalul din pieptul Sfntului, din rana a nceput sa curga att de mult snge, nct a stins focul. Toata multimea s-a minunat de puterea credintei n Dumnezeu. Dupa ce Sfntul Polycarp a murit, focul a fost aprins din nou, iar corpul a fost incinerat. Elocventa nemuritoare Puterea cuvntului, ca si arta de a predica spiritualitatea reprezinta un dar neasemuit. Cteodata, l regasim ca o dovada vie chiar sub forma sfintelor moaste. Sfntul Anton de Padova (1195 1231) a fost un renumit calugar franciscan si teolog, canonizat la un an dupa moartea lui. Nu numai credinta si sfintenia sa l-au facut celebru, ci si faimoasa sa elocventa. La 400 de ani dupa ce murise, cosciugul sau a fost gasit deschis si, n gramada de praf cenusiu care mai ramasese din trupul Sfntului, a fost gasita limba sa, la fel de rosie, proaspata si moale ca a oricarui om viu, o dovada fizica si vie a elocventei sale, care a dainuit peste veacuri. Sf. Anton de Padova ramne renumit si n zilele noastre pentru predicile sale inspirate, dar si pentru omenia sa. El continua sa fie considerat drept unul dintre cei mai mari predicatori ai tuturor timpurilor. Mireasma sfnta Mirosul divin al unor lumi celeste ajunge uneori pna la noi prin intermediul sfintilor sau al moastelor acestora. Corpul Cuvioasei Maria Ana (Ladrani) de Jesus a fost dezgropat dupa 107 ani de la moartea ei, n timpul unor cercetari efectuate n 1731 n vederea canonizarii. Unsprezece medici si chirurgi au fost prezenti pentru a examina ramasitele pamntesti ale Mariei Ana. Spre marea lor uimire, cnd au deschis sicriul, ei au descoperit ca trupul sfintei nu numai ca nu putrezise, dar tesuturile ei erau att de suple si moi, de parca nici nu ar fi murit. n plus, desi medicii nu au gasit nicio urma care sa fi dovedit ca trupul fusese mbalsamat, el raspndea o mireasma foarte placuta si pura. Mirosul respectiv parea sa provina de la o substanta uleioasa necunoscuta, care impregna att pielea ct si organele interne. Mai mult, chiar si hainele ei miroseau la fel. Medicii au ramas att de intrigati, nct au hotart sa faca o disectie amanuntita a corpului att de bine pastrat, cu gndul 62

ca vor descoperi poate totusi cum anume fusese conservat. Desigur, nu au gasit ceea ce cautau dar, cu ct taiau si patrundeau mai adnc n tesuturi, cu att mai mult se raspndea o aroma din ce n ce mai placuta si mai puternica. Aceasta a produs o impresie att de puternica asupra medicilor, nct unul dintre chirurgi nu s-a mai spalat pe mini cteva zile ca sa mai pastreze mireasma. Aroma mistica Vrajiti de mireasma mbatatoare revarsata de inelul unei maici, oamenii veneau cu miile spre a se bucura de aceasta minune. Calugaritele crestine se considera a fi miresele lui Iisus Hristos. De altfel, la sfrsitul ceremoniei de investire, fiecarei calugarite i se pune o verigheta pe deget, ca simbol al legaturii ei cu Mntuitorul. Maica Giovanna della Croce s-a nascut n Rovereto, Italia, si n anul 1625 s-a casatorit mistic cu Fiul lui Dumnezeu. La sfrsitul slujbei, inelul de pe degetul ei a nceput sa emane o aroma extraordinar de placuta si de puternica, pe care calugarita, orict se straduia, nu reusea sa o ascunda, astfel ca n scurt timp toata comunitatea a aflat. Dupa cum scria biograful ei: Parfumul pe care-l emana inelul era att de putenic, nct se transmisese si n corpul calugaritei. La un moment dat, ea s-a mbolnavit si una dintre surorile care o ngrijeau, Maria Ursula, i-a atins degetul. Imediat mna i s-a umplu instantaneu de mirosul sublim care a persistat nca multe zile. Acest miros era mai pregnant cnd Maica Giovanna Maria era bolanva; atunci nu lua nicio masura de precutie pentru a-l ascunde. De la deget, aroma s-a raspndit n toata mna, cuprinznd apoi ntregul corp; mai mult, ea a nceput sa difuzeze n toate obiectele pe care sfnta calugarita le atingea. Parfumul nu semana cu nicio alta esenta cunoscuta pe Pamnt; cnd oamenii l simteau, sufletul le era cuprins de o blndete indescriptibila. Devenea mai pregnant atunci cnd Maica Giovanna Maria se ntorcea de la slujbe si era att de bine impregnat n hainele ei, nct acestea miroseau chiar mult timp dupa ce ea nu le mai purta. Mai mult, toate obiectele din chilia ei miroseau sublim, inclusiv salteaua de paie pe care ea dormea. Acest miros i marca orice miscare, fiecare venire sau plecare a Sfintei. Datorita lui, toti cei din manastire aflau cu mult timp nainte ca ea urma sa apara. Acest fenomen care a durat mai multi ani era cu att mai remarcabil cu ct pioasa calugarita nu putea suporta niciun alt miros. Orice parfum producea asupra ei un efect att de neplacut, nct n timpul slujbelor celelalte maici erau nevoite sa scoata din biserica chiar obiecte sfinte n a caror componenta intrau moscul sau ambra. Singura mireasma pe care o putea suporta si care nu-i facea rau era parfumul sublim al propriului ei corp. O inima fierbinte Focul iubirii divine mistuie orice impuritati din constiinta 63

omului obisnuit. Dar el este apanajul doar al celor putini alesi, care si daruiesc viata n totalitate si neconditionat slujirii si adorarii Tatalui Ceresc. Venerabila Serafina di Dio a fost calugarita n ordinul Carmelitelor ntr-o manastire din insula Capri. A trait prin secolul XVII, fiind renumita pentru ardoarea devotiunii ei pentru Hristos. Surorile sale sprituale marturiseau ca, n timp ce se ruga, fata i se mbujora si capata o sclipire deosebita, iar corpul i se ncalzea att de tare, nct atunci cnd o atingeau se frigeau, chiar daca aceasta se petrecea ntr-o zi friguroasa de iarna. Dupa spusele lor, ea se consuma n propriul ei foc launtric, iar sngele i fierbea n vene. n zilele dinaintea mortii, Serafina, la fel ca si Sfnta Caterina din Genova, a nceput sa piarda cantitati mari de snge pe nas si pe gura. Ea pierduse, ntr-adevar, att de mult snge, nct nimeni nu credea ca si va mai reveni. Uimirea lor a fost cu att mai mare cu ct dupa aceea, ea arata foarte mbatrnita si scoflcita. Dar cea mai mare minune s-a petrecut dupa moartea sfintei: Chiar si dupa douazeci de ore de la moartea ei, corpul nca mai iradia caldura, mai ales din zona inimii, lucru usor de observat si confirmat de catre celelalte calugarite care si-au pus mna pe pieptul ei. Desi mai scazuse putin, caldura persista si dupa treizeci si trei de ore, cu toate ca era luna martie, iar ncaperea unde fusese depusa era friguroasa. Corpul calugaritei s-a racit complet doar dupa ce i-a fost extrasa inima.

64