Da-mi chipul tau Da-mi chipul tau, granit senin, da-mi duhul tau, senina iarba, n ne'mpacatul meu

destin nici un tumult sa nu mai fiarba! Sa nu mai spumege n piept, sub indoieli ori sub blesteme, nici cate-n pofta mea le-astept, nici cate spaima mea le teme. Vreau taina nestiintei reci si-a nepasarii voastre, unde, cu negrul zbor de lilieci, nici o-ndoiala nu patrunde. Granit, da-mi neclintirea din dumnezeiasca-ti impietrire, pentru-o lumina fara chin si-o moarte fara rastignire! Vreau, iarba,-nteleptiunea ta de-a nu-ti aduce-n veci aminte, vreau harul tau de-a infrunta far-a privi nimic 'nainte. Sa cresc n timp si infinit din duhul tau, senina iarba, din duhul tau, senin granit, n fericirea voastra oarba.